Socialiştii
sunt speriaţi. Dar nu toţi de acelaşi lucru. Unii, ăia de mai jos, ăia care nu
ştiu, am să explic aici de ce. Alţii, CEI CARE ŞTIU de sperietura celorlalţi.
Să nu cumva să-i lase baltă tocmai acum când sunt atât de aproape de a-şi pune
în operă MARELE PLAN.
Pentru
claritate, când vorbesc despre socialişti mă refer la conglomeratul economic, politic, administrativ, media,
universitar, civic care imprimă direcţia de transformare a Occidentului. De
exemplu, în materie de partide, aproape tot ce mişcă la un nivel cât de cât
semnificativ în Europa, fie la putere fie în opoziţie. Fie socialiştii
declaraţi ai lui Hollande, fie popularii doamnei Merkel, sau conservatorii lui
Cameron. Financiar şi civic: Soroş şi puii lui.
O urmare
neaşteptată a excesului de hormoni migratori din noaptea dintre ani (vă
amintiţi Koln, Stuttgart, Dusseldorf, Helsinki etc., 31.12. 2015-01.01.2016) este
pentru socialişti un fel de socialiasto-ghedon,
echivalent cu a lua, de la propriile mâini, doi pumni de categoria grea unul în
cap şi altul la ficat, plus de la propriile picioare două şuturi undeva sub
centură.
Mai precis, un
pumn şi un şut vin de la lupta socialistă pentru mişcarea feministă, adică
pentru drepturile femeilor de a se îmbrăca dacă, cât şi cu ce vor, de a umbla
treze, sau bete pe stradă, de a se culca pe stradă (nu sugerez că toate acestea
s-au întâmplat în noaptea de Anul Nou) fără ca nimeni să le deranjeze,
ofenseze, agreseze, violeze, de a întreţine relaţii sexuale oricând vor cu cine
vor. Mai pe şleau, adică la fel ca bărbaţii.
Celălalt şut
şi celălalt pumn vin de la partea socialistă cu drepturile refugiaţilor de a se
duce oriunde vor şi de a fi primiţi cât mai bine posibil, mai ales în cazul în
care acest oriunde este Europa, şi cu reprimarea ca rasism, fascism sau nazism
a oricăror comentarii critice la adresa islamului şi a cetăţenilor
musulmani.(Apropo de nazism, habar nu aveţi ce bine se înţelegeau liderii
Frăţiei Musulmane cu Hitler şi cum se apreciau reciproc!)
Evident că
cele două nu sunt echivalente. Evident că femeile au dreptul de a face cele de
mai sus. Evident că nu e neapărat feminin şi de calitate să le faci chiar pe
toate. Dar mă rog, treaba fiecăruia cât timp nu-i afectează pe alţii şi cât
stai prost cu respectul de sine (pe care te-au învăţat tot socialiştii să nu-l
ai).
Agresiunile
sexuale şi jafurile asociate din noaptea de Anul Nou au arătat brusc că puse în
aceeaşi oală, feminsimul şi islamismul dau o reacţie exotermică. Este evident
că cele două săbii nu intră în aceeaşi teacă. Şi, sunt pe cale să descopere
tovarăşii roşii, nu sunt singurele
idealuri socialiste care împreunate devin explozive . De ce? Păi să vedem.
În islam locul
femeii în familie şi societate este cu totul altul. Femeile au dreptul aibă un
singur soţ (el, patru soţii). Vârsta căsătoriei, în general, cea a pubertăţii.
Violul nu poate fi dovedit decât dacă cineva depune mărturie că a văzut direct
penetrarea femeii violate. Fetele moştenesc jumătate faţă de băieţi. Mărturia
în tribunal valorează tot jumătate faţă de a unui bărbat. Tot jumătate de pedeapsă
primeşte un bărbat dacă omoară o femeie fără motive date de Sharia. Coranul
spune că o femeie neascultătoare trebuie întâi certată, apoi lăsată să doarmă
singură, apoi bătută. Femeia trebuie să se îmbrace decent şi modest. Cele mai
multe sisteme legale islamice definesc modestia veşmintelor în public ca fiind
acoperirea întregului trup cu excepţia feţei şi a palmelor. Adulterul se
pedepseşte cu moartea. Există şi zone islamice mai soft, dar tendinţa generală,
şi, cum am mai spus, cea europeană este, ca răspuns la agresiunea occidentală a
dizolvării identităţii, către radicalizare. Normal şi ca primă manifestare a
cuceritorilor: cel puţin pentru o perioadă de început, până la consolidare,
teroare maximă.
Dar durerea de
cap nu se termină aici; chestia cu
femeile e doar o parte. O bubă şi mai mare au însă socialiştii cu LGBTismul.
În numai 20 din 57 de state cu majoritate musulmană
homosexualitatea nu este interzisă. În Afganistan, Brunei, Iran, Mauritania,
Nigeria, Arabia Saudită, Sudan şi
Yemen homosexualitatea se pedepseşte cu moartea. În alte state se pedepseşte cu
închisoarea sau cu biciurirea în public. Dar
atenţie, pentru toate mişcările islamiste, de la Frăţia Musulmană la Statul Islamic,
pentru salafiştii şi wahabiştii Arabiei Saudite din Europa şi din întreaga lume
(Arabia Saudită este principalul susţinător al organizaţiilor islamiste şi
moscheilor din lumea occidentală), urmarea este moartea sau biciuirea grea. Mai
mult chiar, musulmanii care susţin mişcările LGBT au fost declaraţi apostaţi şi
condamnaţi la moarte.
Cât despre fanteziile recente ale Occidentului cu căsătoriile homosexuale,
omul care îşi schimbă genul şi sexul o dată cu ciorapii, femeia cu barbă şi bărbatul
cu sâni, nici vorbă, în afara Albaniei, Ciprului de Nord şi a Kosovo-ului, care
au legi împotriva discriminării lgbt-iştilor. Pentru a nu-i pedepsi cu moartea,
după lege, mai înţelegător, Iranul le dă voie bărbaţilor homosexuali pasivi să-şi
schimbe sexul, aşa că are cel mai mare număr de operaţii de schimbare de sex
din întreaga lume.
Acum înţelegeţi de unde durerea socialistului? Vizualizaţi cam care ar fi
temele pentru acasă ale lgbt-iştilor într-o Europă islamizată, după toate
probabilităţile, cu un islam mai curând radical decât liberal? Cam cum şi-ar
pierde unii suflul, cum ar şuiera bicele, cam ce sclavi drăgălaşi şi/sau
prostituate ar deveni femeile şi cei cu fanteziile în dezordine? Ce ne facem? –
încep unii să se întrebe. Cu cine mergem? Aoleo, o greşirăm – zic alţii. Mai
precis toţi cei care nu ştiu MARELE PLAN. Dar despre acesta din urmă la timpul
potrivit în serialul Apocalipsa Europei.
Acest material poate fi considerat o anexă a serialului.
PS – Că e derută printre socialişti o arată şi lipsa, din lista de
comentatori ai episodului 5 al serialului mai sus amintit, a contestatarilor,
denigratorilor, jignitorilor, zeflemitorilor şi injurioşilor de serviciu.
Clarificari chiar necesare,expuse pertinent!.....TOT RESPECTUL!
RăspundețiȘtergere