De chefuit, că doar nu vă veţi fi gândit la prostii din cele cu strategii economice, culturale, sociale şi alte astfel de năzbâtii. Nu aste strategii obositoare şi neinteresante am în vedere, ci strategia de întâlnit la chiolhane de partid (desigur ar fi una şi mai interesantă, delicioasă chiar, cea a jefuirii bugetului): nu se mai duc în localurile colegilor, în cele scumpe, în cele de fiţe, unde îi pândesc paparazzi, ci se adună în bodegile oamenilor obişnuiţi, ca noi şi ca voi.
Luni seara, după orele 20 trecute fix, în urma unei lansări de carte, am intrat câţiva prieteni într-un local din zona pieţei Unirii să mai stăm la o vorbă purtată de un pahar de bere sau de vin. În timp ce noi ne vedeam de ale noastre într-o atmosferă destul de paşnică, un grup de fruntaşi psd-işti, fo' 20, între care l-am recunoscut pe senatorul Georgică Severin, preşedintele comisiei de cultură a senatului, chefuiau straşnic într-un separeu de lângă noi. Pe la 23, când am plecat, chiotele de bucurie şi hohotele de râs la glume cu "noi comuniştii...", "ca nişte hoţi ce suntem...", chestii neortodoxe cu şi despre Ponta, invitaţii la luarea puterii (probabil în partid) şi altele pe care nu le puteam desluşi din cauza teribilei încăierări verbale a vitejilor socialişti, acoperau oricare alte zgomote din local. N-am fi avut cunoştiinţă de "parastasul" psd-ist dacă, pe la 9 jumătate spre zece, nu i-ar fi turnat un chelner:
- Ia-uziţi ce trişti sunt ăştia de la psd!!
- Care?
- Ăia de se aud râzând!
- Cine e acolo?
- Păi, ministrul finanţelor (probabil Vâlcov de la buget - zic eu - că parcă nu era nicio femeie între cavalerii lui Sir Ponta) şi alţii...
Concluzii:
1. Psdiştii şi-au dat seama că sunt oameni.
2. Drept care şi-au schimbat strategia.
3. Şi au reuşit, că nu era niciun jurnalist paparaţist prin preajmă.
4. Pierderea alegerilor a însemnat o foarte grea lovitură din care au decis să-şi revină cu o şi mai mare durere de cap pe principiul: cui pe cui se scoate.
Luni seara, după orele 20 trecute fix, în urma unei lansări de carte, am intrat câţiva prieteni într-un local din zona pieţei Unirii să mai stăm la o vorbă purtată de un pahar de bere sau de vin. În timp ce noi ne vedeam de ale noastre într-o atmosferă destul de paşnică, un grup de fruntaşi psd-işti, fo' 20, între care l-am recunoscut pe senatorul Georgică Severin, preşedintele comisiei de cultură a senatului, chefuiau straşnic într-un separeu de lângă noi. Pe la 23, când am plecat, chiotele de bucurie şi hohotele de râs la glume cu "noi comuniştii...", "ca nişte hoţi ce suntem...", chestii neortodoxe cu şi despre Ponta, invitaţii la luarea puterii (probabil în partid) şi altele pe care nu le puteam desluşi din cauza teribilei încăierări verbale a vitejilor socialişti, acoperau oricare alte zgomote din local. N-am fi avut cunoştiinţă de "parastasul" psd-ist dacă, pe la 9 jumătate spre zece, nu i-ar fi turnat un chelner:
- Ia-uziţi ce trişti sunt ăştia de la psd!!
- Care?
- Ăia de se aud râzând!
- Cine e acolo?
- Păi, ministrul finanţelor (probabil Vâlcov de la buget - zic eu - că parcă nu era nicio femeie între cavalerii lui Sir Ponta) şi alţii...
Concluzii:
1. Psdiştii şi-au dat seama că sunt oameni.
2. Drept care şi-au schimbat strategia.
3. Şi au reuşit, că nu era niciun jurnalist paparaţist prin preajmă.
4. Pierderea alegerilor a însemnat o foarte grea lovitură din care au decis să-şi revină cu o şi mai mare durere de cap pe principiul: cui pe cui se scoate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu