Se aude din spaţiu vocea lui Voiculescu în urechea lui Victor Ponta.
Cum sună şi vocea lui Victor Ponta către miniştri din guvern., ori a
acestora către cei de sub ei. Şi uita aşa, îndemnul se duce de sus în
jos, tot mai jos, până la ultimii funcţionari ai statului care „se fac
că lucrează”, în timp ce, de fapt, ne lucrează.
Nu cred că există o
expresie mai concisă, sintetică şi profetică în acelaşi timp, pentru
caracterizarea trecutului şi viitorului acelui moment din 22 decembrie
1989, decât celebra replică din studioul patru al TVR: Mircea, fă-te că
lucrezi! Îi spunea regizoral actorul Caramitru, aflat în picioare, cum
îi stătea bine unui actor, lui Dinescu, care stătea la o masă cu nişte
hârtii în faţă, după cum îi stătea bine unui scriitor. În jur personaje
anonime în acel moment. Unele şi în continuare. Nu ştiau că sunt în
direct, aşa că „aranjau realitatea” o cosmetizau; conform unui reflex
încetăţenit în noi toţi, se făceau că fac ceva care trebuia să dea bine
la ceilalţi.
„Fă-te că lucrezi” de fapt chiar numai „fă-te” era
chintesenţa trecutului recent atât în macro, România, cât şi în micro,
românul. Nişte criminali fără cultură şi fără educaţie se făcuseră că
construiesc democraţia populară şi mai apoi socialistă, statul în care
poporul era suveran, ţara în care oamenii muncii aveau puterea, în care
grija pentru om era totul. Ţara în care, de la activiştii de partid şi
de sindicat am învăţat să ne facem că muncim, că suntem voioşi şi
fericiţi, că, mai global vorbind, trăim.
Iliescu şi ai lui,
înrăiţi în atâtea „faceri” s-au făcut că e o revoltă populară şi apoi
că, iarăşi, construiesc democraţia. S-au adunat repede alţii şi alţii,
aglutinaţi în partide şi partiduleţe, gata să se facă şi ei. Preşedinţi
care s-au făcut că sunt preşedinţi, prim miniştri care s-au făcut că
sunt prim-miniştri, miniştri care s-au făcut că sunt miniştri,
parlamentari care s-au făcut că sunt parlamentari, oameni de afaceri
care s-au făcut că sunt oameni de afaceri. Cu toţii făcându-se că fac
ceva de bine pentru ceilalţi, nu numai pentru mica lor „republică”
personală.
Acum noi am consumat o parte din acel viitor, mai
precis 23 de ani care au devenit un trecut al lui „fă-te” ca şi cel de
dinaintea lui. Mai grav e însă că viitorul pare a nu avea nicio şansă să
scape de sub acest blestem, să abandoneze minciuna. Ba, din contră. În
anul 2012, joaca asta de-a ne facem că e ceva ce de fapt e altceva, a
atins o altă culme după cele de prin 90- 92 mânuite de marele meşter în
prefaceri, care se făcea că era”ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră,
domnul Ion Iliescu”.
Ponta se face că guvernează, că îi conduce
pe ceilalţi miniştri cu o mână fermă şi competentă, că nu doarme de
grija „trebilor” ţării, că e vizionar, strateg şi tactician, (cum ştie
el să prioritizeze, mai rar), că e prietenos, bun şi blând şi stă de
vorbă cu toată lumea, la orice oră, în orice loc în care e prins de
microfoanele televiziunilor.
Voiculescu se face că moare de grija
evaziunii fiscale, deşi nu ne-a explicat de unde a avut brusc atâţia
bani şi este judecat pentru diverse tâlhării de drumul mare, sau de
grija justiţiei şi a armatei, pe care le-ar vedea conjugate împreună
într-o situaţie în care justiţia e făcută de Putere cu baionetele şi
gloanţele armatei, pentru veşnica glorie şi prosperitate a varanului.
Crin
se face cel mai des că se trezeşte şi pentru că nu e ca în visul lui
începe să răcnească obosit. Tot el se face că e numai bun ca păstor
(adică, preşedinte) al Românilor pentru că, nu-i aşa, e pur şi simplu
cel mai bun şi gata. După cum îi spune înţeleptul Voiculescu care se
face că e şi dom’ profesor.
Blaga şi ai lui, când se mai trezesc,
după ce s-au făcut şi ei că guvernează, se fac că-şi caută armele,
strategiile şi tacticile de opoziţie pe care li le-au ascuns glumeţii
coaliţiei „zdrobitoare” de la guvernare.
Iar poporul… tot mai mult
o gloată amestecată din tot felul de „făcători”, care se face că e
popor şi în care cei care vor să facă ceva şi chiar fac, sunt şutuiţi,
batjocoriţi şi spoliaţi de ceilalţi. Dacă au noroc nu sunt băgaţi în
seamă sau pleacă din ţară pentru a face altundeva.
„Mircea, fă-te că lucrezi! Iată esenţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu