Hristos a înviat!
Dragi prieteni,
Tocmai am luat lista cu necesarul de la doamna Tatiana Samoliă, administrator la Valea Screzii – Valea Plopului. Astfel, le trebuie:
- lapte praf (1,2,3), morcovi, ceapă, cartofi, teluri mari pentru bucătărie (vor fi întrebuinţate pentru prepararea mămăliguţei), 1-2 maşini de tocat carne, un aspirator (aceasta cerere e rezolvată pe jumătate, avem noi la fundaţie), şerveţele de masă, hârtie igienică, saci menajeri, serveţele umede pentru copii, pampers nr. 1 şi 5, sirop tuse ptr. cea productivă şi neproductivă - adulţi şi copii (marca humex, sau ceva nu foarte costisitor), algocalmin, paracetamol, vitamina C simplă şi/sau cu propolis, faringosept, produse de curăţenie: dezinfectant Domestos sau alte mărci, înălbitor de rufe, produse de curăţare parchet şi mobilă, feţe de mesă (80 cm cu 2,20 m), seringi de unică folosinţă (de 10 ml şi de 20), şampon pentru copii şi adulţi.
Să ne dea Dumnezeu resurse şi putere pentru vizita de pe 28.05.!
Un fel de psihanaliză
„Aproape la toate vârstele se întâlneşte, de pildă, conflictul acesta între a crede şi a nu crede în Dumnezeu; adică ciocnirea minţii sănătoase cu săgeţile nebuniei. Sunt unii convinşi de existenţa lui Dumnezeu, de dumnezeirea lui Iisus şi de iconomia mântuirii; dar, în răstimpuri, se pomenesc munciţi şi de chingile ateismului. Sunt alţii, care n-au muncirile acestea, chiar dacă aud de ele. Evidenţa interioară a credinţei lor e absolută. Alţii sunt bântuiţi de furtuni şi, în sfârşit, alţii, liniştiţi că au scăpat de Dumnezeu: pentru ei nu există. Adevărul e că aparatul conştiinţei lor nu mai prinde nimic, s-a defectat, realitatea spiritului e inexistentă pentru ei.
Ce poate să fie la mijloc? Ceea ce poate să fie cu un aparat de radio, care nu mai prinde undele. Undele există, dar pentru el nu mai există. El are câteva lămpi arse, bobine arse, lovituri şi piese frânte, etc. E infirm pe undeva. Aşa şi oarecare om pătimeşte multe feluri de arsuri şi frângeri lăuntrice, mai pătimşte şi arsurile mediului social, care-i zdruncină nevinovăţia, şi iată-l un ateu, la diferite grade de tărie. Toată situaţia lui se înscrie întocmai în granulele de cromatină. Ateul s-a armonizat cu acest dezechilibru. Sămânţa îl reproduce întocmai. Presupunem că e căsătorit cu o femeie, nu aşa de răvăşită la minte, aşa de dezechilibrată în mediul moral, ci o femeie credincioasă. Copiii se nasc cu două predispoziţii contradictorii: una necredincioasă a tatălui; şi a doua credincioasă, a mamei, potrivit probabilităţilor arătate.
Sufletul nu se moşteneşte, ci se creează de Dumnezeu. Credinţa e o însuşire a sufletului, e drept; dar de la Dumnezeu nu vine nimic rău. Atunci? Atunci, însuşirea sufletului de a-şi cunoaşte şi recunoaşte pe Tatăl, sau de-a se lepăda de El, e dependentă şi de construcţia genetică a trupului, în care va avea să petreacă o vreme. Cuprinsul credinţei se învaţă; înclinarea de a o învăţa sau nu se moşteneşte. Înclinarea sufletului ştim că e către obârşia sa: Anima naturaliter christiana. Înclinarea sufletului face interferenţa cu înclinarea trupului în care a fost trimis. Deci, dacă vine într-un trup în care se găseşte numai dezechilibru, nu-şi va putea manifesta înclinarea sa către cele de sus, ci va asista neputincios lângă un aparat stricat, care nu cântă, ci huruie.
Toate chinurile conştiinţei izvorăsc din simţirea acestor infirmităţi, ce zac în străfunduri, şi de unde ele răbufnesc până la suprafaţa faptelor văzute. Ca să uşureze Dumnezeu povara unui suflet, de multe ori îl cruţă de cunoştinţă infirmităţii în care trebuie să petreacă. Aşa vedem seninătate şi la idioţi.”
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.
Cu prietenie,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu