Ce trebuie să ştim despre COVID; tratarea COVID-ului şi a unora dintre efectelor sale colaterale (I)

 Materialul de mai jos este o sinteză vastă a informaţiilor provenite din observaţii medicale directe şi din surse ştiinţifice, realizată de un colectiv coordonat de biofizicianul Virgiliu Gheorghe. Cum textul are 56 de pagini, îl voi posta în mai multe episoade structurate pe subteme, astfel încât să poată fi folosit cât mai uşor şi mai direcţionat de către cei interesaţi.

Cuvânt înainte

În cele ce urmează vă aducem înainte o lectură a fenomenului medical şi a terapiei COVID-19 prin prisma experinţei clinice a unor prieteni medici din ţară şi nu numai, dar şi a cercetărilor clinice şi a studiilor publicate în lunile ce au urmat debutului pandemiei.  

Nădăjduim ca acest material să fie de folos în primul rând celor care, deşi au o formaţie medicală, nu au avut timpul să se ocupe cu studiul acestei boli, dar şi tuturor celor care doresc să ştie mai mult despre această afecţiune pentru a înţelege cum să procedeze atunci când o vor contacta.  

Credem că informarea este prima modalitate în combaterea acestei boli extrem de inteligente. Avem convingerea că puţini vor scăpa fără să o contacteze în următoarele luni, iar, dacă aşa stau lucrurile, a aştepta paralizaţi de frică consecinţele nu cred că este cea mai inteligentă cale. Viitorul aparţine oamenilor care dovedesc un minim discernământ în dezvoltarea unei imunităţi mai puternice şi ştiinţa de a se lupta cu boala. Din nefericire mass-media nu constituie astăzi un mijloc de informare a maselor, ci mai curând unul de înfricoşare şi terorizare sau, dacă vreţi, de dezinformare.   

Internetul poate fi încă o sursă foarte bună de informare, dar aceasta dacă ne vom exersa capacitatea de a găsi sursele corecte şi a dezvolta o analiză critică personală. Trebuie să avem încredere în ştiinţa adevărată şi nu în cea de popularizare sau în naraţiunile emoţionale care controlează mental mulţimea. Acestă aplecare asupra izvoarelor celor mai autentice dublată de o credinţă luminată de Dumnezeu ne poate fi de mare ajutor în vremurile pandemiei şi postpandemiei care vor urma.  

Aşadar, materialul care urmează este un apel la raţiune şi o critică concomintentă la adresa folclorului, a naraţiunilor ideologizate cu care ne-a obişnuit mass-media să ne hrănim imaginaţia, aşteptând neputincioşi deznodământul implacabil cu care suntem ameninţaţi. Cei care vor aprofunda acest material vor realiza uşor că această boală nu este altceva decât cea mai mare provocare pe care a trăit-o omul în modernitate, provocarea de a reveni la un stil de viaţă sănătos sau de a-și asuma riscul unei morţi premature cauzată de una dintre pandemiile ce vor urma. Ca de obicei, alegerile ne aparţin mai mult decât ne putem imagina. 

Mulţumim pe această cale tuturor prietenilor  medici care se luptă cu această nemiloasă boală cu tot ceea ce experienţa clinică şi ştiinţa le pune la dispoziţie pentru salvarea vieţii pacienţilor. Avem convingerea că numai prin punerea împreună a tuturor acestor resurse putem să ne atingem scopul. Iar dacă putem vorbi de un efect pozitiv al acestei pandemii, acesta nu este altul decât această uriaşă solidaritate internaţională a medicilor şi cercetătorilor din toată lumea care îşi pun la dispoziţie toată ştiinţa, dar şi energia şi viaţa în lupta cu virusul ucigaş. Nu credem că a existat o altă perioadă în istoria ştiinţei când medicina să fi făcut un aşa mare salt în înţelegerea sistemului imunitar, a proceselor inflamatorii, a sepsisului şi a modului în care acţionează virusurile în organismul uman. 

De ce se moare de COVID-19 

SARS-CoV-2 este un virus extrem de versatil şi periculos pentru sănătatea umană, mai ales atunci când există anumţi factori de risc şi când virusul nu este tratat din prima fază a multiplicării virale. Pentru a putea contracara atacul, neutralizând virusul, trebuie cunoscute foarte bine natura bolii, factorii de risc şi simptomele. De asemenea, este foarte important să existe din partea bolnavului deschiderea psihologică de a-și accepta boala fără panică, pentru a o putea trata încă de la primele ei semne.  

De pildă, trebuie ştiut că această afecţiune presupune patru mari faze: a incubaţiei, a replicării virale sau simptomatică, faza pulmonară timpurie şi faza pulmonară târzie sau hiperinflamatorie (Vezi Anexa 1). De asemenea, trebuie cunoscuţi dinainte factorii de risc, pentru a face totul să preîntâmpinăm o fază mai severă (Vezi Anexa 7). Dar poate cel mai important lucru este să depistezi la timp boala şi, încă din prima sau a doua zi, să începi tratamentul.

Din cauza fricii excesive, chiar obsesive, unii oameni refuză să creadă că au COVID-19. Zilele trec, iar ei iau doar Paracetamol ca să le scadă febra, iar dacă nu au nici febră, aşteaptă să le treacă durerea de cap sau celelalte simptome. Problema este că, netratând boala în perioada replicării virale, care de cele mai multe ori este o perioadă tăcută a bolii, un fel de viroză uşoară, se intră pe nepregătite în faza inflamatorie, când deja viaţa bolnavului este pusă în pericol.

Atenţie, în unele cazuri, faza simptomatică, care durează aproximativ 7 zile, poate să fie atât de inofensivă, încât mulţi să o neglijeze complet, fie crezând că nu au boala, fie crezând că nu este o afecţiune foarte periculoasă. Aceasta, mai ales pentru că, într-un anumit moment al evoluţiei bolii, în perioada simptomatică, scade şi febra, se diminuează foarte mult simptomele, după care, la nici două-trei zile, începe agravarea tuturor acestora, adaugându-se și senzaţia lipsei aerului, apăsarea în piept etc.

În funcţie de factorii de risc sau de ceea ce s-a făcut în faza replicării virale, boala poate îmbrăca un caracter mai sever sau poate trece uşor, chiar mai uşor decât o viroză oarecare, însă într-un timp ceva mai lung, de două-maxim trei săptămâni. Aşadar este esenţială iniţierea terapiei încă de la primele semne ale bolii. Chiar dacă nu există certitudinea că este vorba de Covid-19, este mai bine să fie iniţiată terapia preventiv, ca ieşirea din faza replicării virale şi intrarea în cea inflamatorie să nu însemne şi explozia furtunei de citokine care pune în pericol viaţa bolnavului.

Am cunoscut mai multe persoane care, până prin a 8-a, a 9-a zi nu au luat nici o măsură preventivă, ca să se trezească brusc, în numai câteva ceasuri, 12-24 ore, cu o scădere semnificativă a saturației oxigenului la valori sub 95%-90% şi chiar mai mult. În aceste cazuri devine mult mai dificilă tratarea acasă, dar nu imposibilă.

 

Vezi: https://link.springer.com/article/10.1007/s12015-020-10004-x

 

Desigur, în această situaţie trebuie în primul rând suplimentat oxigenul cu un concentrator de oxigen. Saturaţia trebuie urmărită cu un puls-oximetru, suficient de des pentru a putea preveni o agravare a stării bolnavului. De altfel, în orice casă unde se află un bolnav de COVID cu riscul unei afecţiuni severe, ar trebui să existe un puls-oximetru, măcar pe perioada bolii. 

Va urma.

 

Adio identitate românească? Elevii nu vor mai învăţa istoria şi geografia României, ci nişte "studii sociale" îmbâcsite cu globalism, bruxelism, marxism, progresism, sexualism.

Aveţi în cele de mai jos un fragment din articolul lui Ion Ţene despre ceea ce se pregăteşte elevilor români. adică României, începând cu anul şcolar 2021-2022. Cum tot articolul merită cu prisosinţă  citit, la final aveţi linkul către pagina din napocanews pe care îl găsiţi. Iar răspunsul la întrebarea din titlu ţine de fiecare dintre noi.
 

Ultima lovitură, care se dorește dată dinspre Bruxelles identității culturale a românilor, este eliminarea a două materii fundamentale din programa școlară Istoria și Geografia. Elevii români nu mai trebuie să știe de Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Școala Ardeleană, Al. Cuza, Carol I, Eminescu, Coșbuc, Goga sau Nichita Stănescu, ci trecutul nostru să fie diluat în ”științele sociale” despre integrare, federalizare și studiul minorităților. Este o nouă lovitură dură dată identităţii naţionale. Istoria și Geografia, două materii clasice studiate de elevii de-a lungul timpului, dispar din programa școlară începând cu anul școlar 2021-2022. Odată cu startul viitorului an de învățământ, elevii nu vor mai avea ca materii de sine stătătoare ”Istorie” și ”Geografie”, iar în locul celor două va apărea o așa zisă disciplină intitulată ”Studii Sociale”. Prin această măsură de reducere a materiilor școlare, cei din fruntea Educației susțin că urmăresc contopirea numărului mare de ore care erau predate de profesori. De fapt este o lovitură grea împotriva identității naționale și geografice a românilor. Cel care a avut curajul moral și a sesizat faptul că Istoria și Geografia nu mai sunt prezente ca materii individuale în programa școlară de anul viitor este cunoscutul Florinel Agafiţei, profesor de istorie şi scriitor cunoscut în Focşani. Acesta a studiat cu atenţie metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar viitor şi a constatat că discipline importante precum Istoria şi Geografia vor fi contopite într-una singură, sub altă denumire.

Se urmărește aceeași politică de diluare a identității culturale, națională și europeană după modelul celei din fosta URSS, lucru evidențiat de cunoscutul prozator Cinghiz Aitmatov, care în romanele publicate în anii 1970/1980, ”Vaporul alb”, ”Cocorii timpurii” sau ”Adio, floare galbenă” sublinia mancurtizarea kazahilor și chirchizilor prin sovietizare și marxism, adică ștergea memoriei popoarelor pentru a fi stăpânite de puterea politică dominantă de la Moscova, controlată centralizator de ruși. Păstrând proporțiile, ceea ce se întâmplă acum în educația românească din UE este o formă de ștergere a memoriei identitare culturale românești sub pretextul unui federalism european supra-centralizator și care diluează valorile locale sau regionale. De câțiva ani încoace istoricul Ioan Aurel Pop atrage atenția asupra eliminării ”umanioarelor” și limbii latine din programa școlară, ca modalitate de diluare a identității culturale naționale. ”Firește că avem obligația să-i pregătim pe elevi pentru viață, dar viața nu înseamnă doar cariere și calcule exacte, doar investiții și întreprinzători, doar servicii și mall-uri, ci și concerte, statui, monumente, muzee, opere literare, festivaluri de folclor sau de jazz, spectacole de operă, tradiții ale popoarelor, adică înseamnă cultură și civilizație în ansamblu. Competențe în viața practică înseamnă și a vorbi corect românește, și a cunoaște curentele culturale care au traversat istoria omenirii, și a conversa în limbi străine, și a plasa corect pe hartă lanțul Carpaților sau al Anzilor, și a recunoaște o biserică gotică și a nu o confunda cu una bizantină, și a ști din ce limbă (limbi) vin numele științifice ale plantelor și animalelor” declara academicianul în presa clujeană.

Mai multe la:  https://www.napocanews.ro/2020/12/istoria-si-geografia-exilate-din-programa-scolara-se-sterge-identitatea-romanilor.html

MAZILIREA LUI IOHANNIS. A SOSIT DEJA FIRMANUL DE MAZILIRE LA BUCUREŞTI?

Se pare că da şi că mazilirea lui Iohannis nu mai este "un pod prea îndepărtat", dacă legăm  câteva detalii interesante din zilele de după vot.

 

1. Alegerile nu au ieşit aşa cum credea şi fusese asigurat vechilul obtuz de la Cotroceni de către servicii şi institutele de sondare alocate acestora, şi cum el însuşi afirmase cu aplomb până în ajun de alegeri. A fost şi este încă evidentă, în bâlbâiala şi blocajul lui de acum, stupoarea prezidenţială că nu a câştigat detaşat "partidul meu".

 

2. În acest sens şi apariţia AUR pare să fi fost pentru el o surpriză neplăcută (sau poate numai procentul la care a ajuns acesta), atît pentru că îi încurca planurile,  cât mai ales pentru că dovedeşte că se lucrează pe dedesubtul, sau, mai curând, pe deasupra lui.

 

3. Anunţul lui George Simion privind suspendarea lui Iohannis, cumva straniu, ca primă grijă şi prim obiectiv al unui partid nou, de-abia intrat în parlament şi fără sorţi de izbândă în acest demers, dacă nu i se alătură - măcar pentru a demara iniţiativa în parlament, suficienţi parlamentari. Şi astfel cu riscul de a dezamăgi, de a părea un alt partid plin de vorbe umflate, dar nu şi de fapte. 

Amintesc că pentru unerea în dezbatere a unei iniţiative de suspendare e nevoie de o  treime din totalul senatorilor şi deputaţilor şi de majoritatea lor pentru a vota suspendarea. Simion  poate face anunţul pentru impresia artistică - ceea ce nu va avea neapărat efecte pozitive pentru AUR dacă nu reuşesc să-l şi concretizeze, sau, aşa cum ştia el dinainte de vot că vor avea peste 7 %, poate că ştie şi acum ceva.

4. Declaraţiile lui Ciolacu, ca de obicei, nu trebuie luate în seamă pentru că dacă soarta vechilului  a fost decisă, el nu are niciun cuvânt de spus. Sau pentru că sunt doar emisiile de ceaţă pentru aburire.

 

5. Numărătoarea paralelă făcută de psd după ce renunţase la europene şi locale la ea. Or, Ciolacu este un pion sri, sau controlat prin sri, deci a făcut-o cu binecuvântarea cuiva prin sri.

 

6. Lăsarea pmp în afara parlamentului, deşi sts şi sri puteau aduce în tolba acestuia mai mult decât cele câteva sutimi necesare pentru a trece pragul.

 

7. Comunicatul OSCE, fără precedent într-un stat european supus întru totul UE şi SUA, despre încălcarea de către Iohannis a legii şi Constituţiei prin implicarea făţişă de partea pnl în campanie.

5. Şi, mai ales, pentru că dacă această decizie s-a luat,  dacă cineva a modificat reglarea de către servicii a rezultatului alegerilor, stabilită/convenită anterior,  dacă cineva deci poate da ordine serviciilor şi lui Ciolacu şi usriştilor, şi-l poate asigura pe Simion de succes, acest cineva este din afară. Cineva care l-a pus şi poate să-l schimbe pe Iohannis prin votul parlamentarilor (Ciolacu o poate ţine langa, la vedere cu teza lui, în timp ce parlamentari psd pot semna şi vota suspendarea) sau/şi a străzii (strada la momentul potrivit). Maiprecis al parlamentarilor din toate partidele, indiferent de deciziile de abureală ale conducerilor lor.

 

Mă veţi întreba de ce să se ia o astfel de decizie? Cum nu am surse nici în servicii, nici în afară, nici în conducerile partidelor, nu vă pot da un răspuns. Pot, cel mult, a avea unele ipoteze care, ca şi ipoteza mazilirii, vor rămâne a fi verificate de realitate: 

- pentru că a luat-o razna faţă de sarcinile primite

- pentru că va fi nevoie de o supapă în viitor pentru nemulţumirile populaţiei, puse tot mai mult şi firesc în cârca celui care îşi arată toată ziua muşchii şi "pohta ce pohteşte"

- pentru că aşa era planul - şi el nu ştie sau ştie 

- pentru că au un slujitor mai bun, mai proaspăt, cu mai multe procente la public, care să ne mai ameţească câţiva ani

- pentru că se schimbă ceva şi în afară şi cei care decid au alte planuri

- pentru că sunt valabile mai multe dintre cele de mai sus

- sau pentru că ...

Dacă vi se pare posibilă această desfăşurare a evenimentelor adăugaţi vă rog orice alt motiv care vă trece prin minte.

 

De ce refuz să mai votez

 

Pentru că e clar că defuncta lor democraţie (despre care nici nu se mai vorbeşte), cu toate instituţiile sale, între care partidele, parlamentele, curţile constituţionale etc. nu a fost decât un şirag de mărgele din sticlă, în care acestea au fost bilele, separat şi împreună fără altă valoare decât cea de a le fi lor instrument pentru Marea (noastră) Înşelare.

Pentru că defuncta formulă mincinoasă „libertate, fraternitate, egalitate) a fost uitată şi ea, astăzi păpuşarii rămânând doar cu propunerea unei„societăţi mai echitabile” ca rezultat al Marii Resetări şi a lui „Build back better”.

Pentru că societatea echitabilă, pe care ne-o tot propun mincinos negustorii în ultimele sute de ani, de când şi-au pus în gând să ia în proprietate planeta (şi pe care, normal, nu au realizat-o niciodată, căci nici nu aveau de gând, nu ăsta era scopul) este mai monstruoasă decât cea comunistă, prin care tocmai am trecut şi al cărei gust de fier, sânge şi cenuşă îl am încă în toată fiinţa.

Pentru că ceea ce au urmărit de fapt a fost întotdeauna o lume a ne-oamenilor, a sub-oamenilor, reducerea fiinţei umane create de Dumnezeu la nivelul uneia animalice, confuze, dereglate, degenerate, dresate, animal de circ şi sacrificiu.

Pentru că partidele şi parlamentele nu au şi nu au avut niciodată altă relevanţă decât obiecte din instrumentarul iluzioniştilor sociali (revoluţionarilor), chiar dacă ceva timp/atât timp cât a trebuit să fim vrăjiţi, ele au părut, totuşi, a funcţiona, în spatele lor fiind întotdeauna sistemul ticălos-demonic amintit mai sus.

Pentru că nu poţi schimba sistemul din interiorul sistemului şi a vota cu un partid sau altul înseamnă drum în neant. Chiar dacă pe ici pe colo mai este şi câte un personaj amabil şi conştient (mai destupat – binevoitor – dispus să ajute la împotrivirea faţă de ofensiva răului şi diminuarea distrugerilor) pe ansamblu partidul respectiv va face ceea ce i se ordonă, rerspectivul/respectivii neputând opri acest curs, iar a vota înseamnă a deveni complice cu această armată a întunericului şi supus al celor care o conduc; idiot util în construirea acestui Babilon 2, al unei lumi de coşmar, al iadului pe pământ.

Pentru că prin votul meu validez - certific ca funcţional - sistemul.

Pentru că niciun partid făcut din oameni curaţi nu ar putea schimba acest curs. Căci a face un partid şi a intra cu el în competiţia politică înseamnă a duce lupta după regulile sistemului, iar acesta este astfel conceput încât nu poate pierde. Odată ce ai intrat în el, vei fi anesteziat, drogat, înghiţit şi digerat; făcând astfel de fapt le faci jocul, le întăreşti aparenţele.

Pentru că lupta împotriva lor trebuie dusă din afara sistemului, în condiţii de inferioritate de resurse mijloace şi de inferioritate numerică, cu credinţă, inteligenţă şi înţelepciune.

Pentru că, după cum deja este foarte clar, oricum pentru mine votează altcineva, altundeva decât în cabina de vot.

Pentru că dacă ştiu acest lucru şi toate cele de mai sus şi totuşi mă las purtat de jocul lor amăgitor, îmi bat joc de statutul meu de fiinţă a lui Dumnezeu, de libertatea şi demnitatea pe care Acesta mi le respectă în orice situaţie.

În primul rând, pentru că, pe scurt, cei care construiesc această lume schimonosită, caricaturală, grotescă sunt duşmanii lui Dumnezeu şi refuz să le fiu alături.

Voi reveni într-o analiză extinsă pentru explicarea/susţinerea unora dintre afirmaţiile/concluziile pe care le-am amintit pentru a lumina pe de-a-ntregul această poziţie.

Şi cu câteva idei despre ce ar trebui să facem.