Elitele sataniste care ne răpesc, deformează, abuzează, demonizează şi ucid copiii (I)

Analiza care urmează se adresează în primul rând părinţilor pentru a-i ajuta să înţeleagă de ce trebuie să-şi ferească copiii de construcţiile înşelătoare ale acestei lumi, de ofertele "generoase", de sugestiile, propunerile şi îndemnurile sosite pe mii de tot mai greu de evaluat canale; de ce trebuie să evite contactul cu televiziunea, să permită un acces direcţionat şi restricţionat la net şi să scoată smartfoanele din viaţa copiilor lor, principalele canale pe care vine către aceştia ceaţa otravită în care se doreşte să fie rătăciţi, debusolaţi, slăbiţi, vrăjiţi pentru a îi rupe de realitate şi a-i transforma într-o pradă uşoară. 
În al doilea rând, ea li se adresează lor direct pentru a înţelege de ce trebuie ei înşişi să se ferească de efectele distructive ale televiziunii şi ale unui net neîndiguit de repere de apărare clare. 
În al treilea rând, cu mai mici speranţe, ea se adresează tinerilor şi adolescenţilor pentru a-i ajuta să se apere de atacul monstruos, perfid şi multi-multi-direcţional îndreptat împotriva lor de la cele mai fragede vârste.

•  

Educaţie sexuală, lgbtq...ism, transgenderism, ideologia genului, pedofilie, eutanasie, poligamie, zoofilie, vrăjitorie; satanism. Manifestări palpabile  iadului pe pământ. Suntem atacaţi clipă de clipă de forţele mafiei bancare globaliste care vor să transforme omul în sclav. Ameninţările şi atacurile sunt unele vizibile, altele ascunse, ocultate. Unele cu biciul, altele cu zăhărelul. Prin reglementări, internaţionale şi naţionale, sau pe calea ispitirii slăbiciunilor noastre, poftelor necuvenite, patimilor ascunse în fiecare. Cu toatele oculte, manifestări ale Răului. Atunci când reacţionăm la o ameninţare care pare vizibilă, palpabilă - introducerea educaţiei sexuale în şcoală, de exemplu - şi denunţăm public pericolul de moarte al acesteia, suntem uimiţi, mai întotdeauna, de lipsa de reacţie a celor din jur, a populaţiei, cu precădere a celor tineri, care chiar ajung să susţină aceste demersuri distrugătoare. Şi procopsim populaţia cu cuvinte de reproş, judecată, catalogare. 
Dar dacă oamenii nu sunt chiar atât de indiferenţi în adâncul lor? Dacă peste judecăţile, ideile, opiniile proprii s-a aşezat un strat de mâzgă densă, lipicioasă, tot mai groasă? Dacă sinele le-a fost acoperit, ascuns raţiunii printr-o ofensivă continuă, perfidă, insidioasă? Dacă prin scrieri, pictură, muzică, fotografie, imaginea dinamică pe peliculă sau digitală, mai nou cu internetul, dacă prin modă şi mode (şi nu numai de vestimentaţie), şi cu ajutorul tehnologiei ei au fost dresaţi, condiţionaţi să nu mai reacţioneze şi să considere normal anormalul? Dacă prin  nenumărate produse culturale şi materiale, prin mesajele ascunse sau provocatoare incluse în acestea li s-a implantat o raţiune străină, non-umană, anti-umană, o raţiune sinucigaşă? Dacă avem un proces uriaş de schizofrenizare, de bipolarizare a fiinţei umane? Dacă creierele lor au fost "hăcuite", "piratate" ?
Da, acesta este adevăratul proces al transformării noastre, aşa s-a întâmplat şi acum se întâmplă mai repede, cu mai mare succes datorită tehnologiei. Dezvăluirea lui, punerea la vedere a autorilor, lucrătorilor, căilor şi mijloacelor acestui proces satanic este scopul acestui serial, demersul meu către voi. Am început în primul episod şi voi continua şi în acesta cu domeniul "high fashion", al mărcilor de îmbrăcăminte "selecte", care dau tonul pe piaţă, crează, adică moda. Căci îmbrăcămintea este, pentru mulţi, preocuparea noastră "cea de toate zilele". Voi folosi, în acest scop, analizele proprii şi, aşa cum o fac şi în cele de mai jos, cele disponibile din alte surse.

Ceva nu este în regulă cu linia de îmbrăcăminte pentru copii Caroline Bosmans

Caroline Bosmans este o marcă de lux de îmbrăcăminte pentru copii, foarte apreciată în Belgia și în lumea modei. Populara printre copiii bogatii si celebri (adica P. Diddy), marca este descrisă ca fiind „radicală și grafică”. Într-adevăr, deși Caroline Bosmans creează îmbrăcăminte pentru copii mici și copii, totul se referă la a fi ciudat și în avangarda modei.

Cu toate acestea, există o problemă. Lumea modei e bolnava si perversă. Adăugarea copiilor în amestec este adesea o rețetă pentru a înţelege „ce naiba este greșit cu ei”. Un prim exemplu este marca NUNUNU pentru copii care, după cum se arată în articolul Ceva Este Foarte Greșit Cu Linia De Îmbrăcăminte „Genderless” a lui Céline Dion, este pur și simplu revoltătoare: referiri la abuzul asupra copiilor, sexualizarea copiilor și chiar satanism complet.

Din păcate, marketingul din jurul Caroline Bosman trimite aceleași vibrații tulburătoare. Aproape toate fotografiile plasează copiii în contexte bizare, opresive și neplăcute la care se adaugă mult simbolism grăitor. În plus faţă de vibraţiile negative, toți copiii din fotografiile lor promoționale par a fi trişti, supărați, traumatizați sau … morți. Pe scurt, marca este o reflectare a sub-culturii bolnave a elitei oculte, a cărei pradă sunt copiii.

Iată câteva exemple.

Websaitul

Vizitatorii site-ului oficial al mărcii sunt întâmpinați cu o mulțime de imagini care rezumă brandul: amestecarea copiilor cu aiurelile lumei modei.

Bine ați venit în minunata lume a lui Caroline Bosmans.

Copilul e tinut de un tip care nu poarta decit un slip Speedo.

Un pusti deghizat, tinut de un barbat deghizat. Nimeni nu pare să se bucure de acest moment.

O distracţie preferată al elitei este de a-i îmbrăca pe copii ca pe femei sexy,
 

Acest lucru nu pare a fi un mediu sigur și propice copilului.
 

Sufocare.
 

Marca iubește fotografiile copiilor care par adormiţi … sau drogați … sau morți.

O altă imagine a unui copil care pare mort. Pe tricourile și pantalonii copiilor sunt cuvintele „Mănâncă oameni”. Elita este obsedata de canibalism.

Și totuși un alt pic al unui copil care pare mort. Era otrava în paharul acela? Pe tricouri este înfățișată o păpușă Barbie goală, cu capul în jos, într-o ceașcă. Tot ceea ce se află aici face referire la abuz și la pierderea nevinovăției.

Site-ul are o secțiune denumită „Opere De Artă”, în care copiii sunt utilizați ca recuzită în configurații ciudate.
 

Acest lucru nu pare a fi corect.
 

Acest costum ciudat prezintă la vedere organele interne. Este neliniltitor de privit şi, probabil, traumatizant la purtat.
 

Chipul acoperit (depersonalizare si obiectivizare) si un craniu gigantic (simbol al mortii).

 

Capul acestui copil este acoperit cu mâini. Le place să-și pună mâinile pe copii.
 

Aceasta nu pare a fi o situație distractivă în care să fie un copil.
 

Copilul din dreapta poartă o rochie care spune “sunt destul de confuz”. De asemenea, există un ochi (simbolul preferat al elitelor oculte) cu o lacrimă. Este vorba despre abuz.
 

O armata de copii clonati? De ce?
 

Cont Instagram

Asemănător cu NUNUNU, derularea în jos a contului Instagram al Carolinei Bosman aduce un sentiment tot mai intens de groază și dezgust. Iată câteva exemple.
 

Contul contine o serie de fotografii de moda pentru copii intr-un spital. Acest lucru este nefiresc din mai multe motive.
 

Copiii merg în spitale când sunt bolnavi sau suferă. Nu doresc să fie acolo. Această marcă utilizează acest context neliniştitor pentru a vinde haine la prețuri excesive.
 

De ce poartă asta la un spital?
 

Scoateţi fata asta de aici. Deși este extrem de neaşteptat, fotografiile de modă fac parte din tema generală a traumatizării copiilor.
 

Această imagine nu este nici măcar o fotografie de modă. Este un copil real într-un spital cu hashtag-uri #alwaysfunwiththiskid (distrați-vă întotdeauna cu acest copil) #bruisednotbroken (rănit dar întreg). Imaginea sugerează o răceala extrem de mare.

#Readytoafterparty? (gata pentru după petrecere?) Nişte ciudaţi au postat la comentarii "Aş vrea să mă cuplez/alătur/unesc cu ea". La care Caroline Bosman răspunde: "Dar mai întâi câteva cocktailuri! Nu?

Cel de-al patrulea comentariu spune totul.
 

Dintr-un motiv sau altul, s-au hotarit sa schimbe feţele între un copil şi o papusa Ken. Simbolic! Și ce naiba este în gura copilului?

Există o mulțime de fotografii cu copii în această poziție. De ce? Unii ciudaţi au postat comentariul: "Sus fundul".

Iată un alt exemplu. Si mai sunt multe. Unele persoane din comentarii par a fi extrem de entuziasmate de aceste imagini.

Copilul ăsta își ține sexul? Cine i-a spus să facă asta? De Ce?
 

Combinate cu aceste imagini de copii sunt propozitii ca aceasta.
 

Picioarele acestui copil par a avea vanătăi. De asemenea, există un autocolant cu sigla mărcii. Ciudat.
 

Există o fixaţie nesănătoasă pe copii care sunt răniți.
 

Desigur, pentru a dovedi că aceasta face parte din agenda elitei, există o mulțime de semne cu un singur ochi.
 

Inca unul.
 

Toți copiii arată absolut nefericiţi la aceste imagini. 

Concluzie

Caroline Bosmans este o marcă de îmbrăcăminte „de lux” pentru copii care amestecă moda cu o subcultură tulburătoare care este obsedată de copii din motive total greșite. Totul se referă la a-i transforma pe copii în pradă, la a-i pune în situații traumatizante, trimite la abuzarea lor și la sexualizarea lor.

Care este scopul acestor imagini revoltătoare? Ajută de fapt la vânzarea de produse sau există o agendă mai profundă în acest sens? Dacă se combină imaginile acestei mărci cu cele observate cu NUNUNU, apare un model clar. Nu este vorba despre dragostea faţă de copii, ci despre ură. Este vorba despre folosirea și abuzarea acestora. Este vorba despre rău.

La o scară mai largă, este vorba despre elita ocultă care răpeşte copii, îi supune unui control mental traumatizant și îi plasează în reţelele de pedofile. Simbolismul acestor mărci este o sărbătoare a acestei culturi bolnave. Iar celebritățile sunt destul de fericite să le arunce banii.
 

Sursa

  

Şi președinții mor, dragă Klaus. Câteva păreri de rău şi o veste bună.

Preşedinţii mor, dar PREŞEDINŢII nu. 
Indiferent de ceea ce îți spun cei din jur, șefii tăi de afară, șefii tăi din țară, soţia, linguşitorii, președinții, ca toți ceilalți oameni, mor; de boală, de bătrânețe, de accident, de întâmplare neprevăzută. Într-o zi, într-o clipă, cad şi gata; nu mai sunt oameni, sunt cadavre. Și ajung și ei, plini de formol, țepeni, urât mirositori, într-o cutie mai simplă sau mai dichisită, pe fundul unei gropi, unde se descompun mâncați de bacterii și viermi, sau într-un cuptor de unde se scoate o mână de cenuşă. În urma lor rămân, mai mult sau mai puţin timp, mai luminoase, sau mai întunecate, amintirile. Şi o judecată dreaptă a istoriei: au fost PREŞEDINŢI, sau preşedinţi. Dar, asupra temei morţii voi reveni la final.

Tu ai ales să fii preşedinte şi îmi pare neasemuit de rău pentru PREŞEDINTELE care ai fi putut să fii (săraca Românie, nici nu tine nu a nimerit-o, nu a avut încă, în 31 de ani de „democraţie”, niciun PREŞEDINTE, numai preşedinţi). Pentru că, orice altceva ţi-ai închipui tu, orice altceva îţi spun viermii umanoizi din jur, care te descompun ca fiinţă umană, nu eşti PREŞEDINTE, acea persoană vie, care dă tot ce are ţării sale; eşti preşedinte, un cuvânt golit de conţinut, o realitate birocratică, denumirea unui post, eticheta de pe un jilţ. O expresie a unor interese, a îngemănării unor interese personale cu ale celor care te-au pus acolo; şi nu, nu la votanţi mă refer. Şi un orgoliu monstruos, pe măsura pustiului care se aşează biruitor în tine.

A fi PREŞEDINTE e mai mult decât a te cocoţa pe un scaun înalt, a te îndesa temeinic în el şi a privi de acolo dispreţuitor şi supărat spinările celor care, prin aceeaşi „tiranie a majorităţii”, pe care astăzi o critici vehement, te-au votat sperând că vei fi, în sfârşit, o excepţie.

Ca PREŞEDINTE nu poţi dispreţui ţara pe care o conduci, chiar dacă nu este totuna cu neamul tău, nu poţi respinge arogant şi incult-suficient, nu poţi condamna, "înapoierea" ei ideologică,  tradiţiile, obiceiurile, morala ei „învechite”, nu o poţi certa pentru că preferă familia naturală, pentru credinţa în Dumnezeu a majorităţii, modestia ei liniştită, confundată de iubitorii globalismului cu arhaism; nu poţi  schimba forţat, împotriva voii poporului, după voia unor stăpâni mai mult sau mai puţin oculţi, ţara, de care, se presupune, trebuie să ai grijă, dacă se poate cu drag, dacă nu măcar cu respect, obligatoriu cu responsabilitate.  Evident, ca preşedinte poţi chiar şi mai mult.

Ca PREŞEDINTE, nu poţi trata cu dispreţ şi critica o iniţiativă care a adunat peste 3 milioane de semnături şi care, conform tuturor sondajelor este susţinută de peste 70 % din populaţie, adică de majoritate, şi cu atât mai puţin pe cei care au iniţiat-o şi semnat-o. Ca preşedinte poţi să o tipărești pe hârtie igienică și să o privești rânjind satisfăcut la gândul ștergerii cu ea a dosului tău generos.

Mulţi dintre cei care au semnat, sau care susţin această direcţie de existenţă a României, te-au votat şi pe tine; între timp, ei, au devenit pentru preşedintele Iohannis nişte fundamentalişti, nişte stupizi, nişte retrograzi, adică nişte reziduuri tâmpe şi nocive ale unor vremuri revolute. Pentru PREŞEDINTELE Iohannis, ei ar fi fost fraţii săi, poporul său, glasul de care ar fi trebuit să asculte.

Mai mult, după ce i-ai certat, constatându-le lipsuril şi defectele înfiorătoare, le-ai propus o medicaţie, care a pus pe butuci Vestul: multiculturalism, diversitate, incluziune, lgbtism, căsătorie homosexuală, pedofilie, ideologia genului, poligamie, eutanasie şi tot restul care vin la pachet odată cu acceptarea triadei de la începutul acestei enumerări. Şi asta, deşi nu eşti atât de obtuz, de lipsit de capacitatea de a înţelege, încât să nu-ţi dai seama de distrugerile de profunzime, iremediabile, pe care această dictatură ideologică, de coloratură neo-marxistă, şi de origine globalistă, le-a adus Occidentului.

În aceeaşi linie, deşi populaţia este zdrobitor împotrivă, ne aduci, slugarnic, iesmenist, migratori. Chiar dacă România nu a avut niciodată activităţi coloniale, nu a distrus textura altor continente, nu a lăsat în urmă state artificial trasate (pline de contradicţii etnice, tocmai pentru a perpetua stăpânirea şi exploatarea lor cu mijloacele mai perfide ale neocoloniasmului), nu a provocat interminabile războaie, masacre, deplasări de populaţii, genocid prin foamete, însetare, boli şi, mai nou, terorism. Chiar dacă eşti conştient că acest amestec va duce la alte conflicte, distrugeri, victime nenumărate şi aici, în Europa, şi, în final, la distrugerea actualelor popoare, a ceea ce a fost şi încă mai este, într-o diversitate reală a culturilor, acest continent.
Dar eşti doar un preşedinte, cum ai putea face altfel?

Ai pierdut procese, ţi s-a luat o casă dobândită, zice actul de justiţie, fraudulos, sunt aşezate sub semnul întrebării diverse lucruri pe care le-ai făcut ca primar al Sibiului. Din păcate, refuzi să le clarifici, ataci justiţia atunci când funcţionează împotriva intereselor tale. Se afirmă că eşti şantajabil cu dosare pe temele respective, dosare care te privesc pe tine şi, unele, pe soţia ta. Poate e adevărat, poate nu. Dar dacă este, dacă din cauza acestora funcţionezi ca un preşedinte şi nu ca un PREŞEDINTE, fii bărbat, nu cârpă, ieşi la bătaie cu şantajiştii, spune ce ai de spus, taie-le posibilitatea de a te manipula. Poporul, oamenii te vor înţelege şi te vor sprijini. Iar dacă în mod real ai făcut oarece blestemăţii, atunci acceptă ca un OM şi ca un PREŞEDINTE plata pentru ele. Vei fi onorat şi admirat pentru asta. Şi vei fi iertat. De oameni şi, cu atât mai mult, de Dumnezeu. Care a zis că nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă (adică să se căiască pentru faptele lui) şi să fie viu.

Şi aşa ajungem la discuţia despre esenţa, semnificaţia vieţii şi, din nou, la moarte.
Aici îmi pare rău, în primul rând, pentru tine ca profesor de fizică. Nu se poate să nu ştii că oamenii de ştiinţă au stabilit cert că informaţia, care organizează energia şi materia, este indestructibilă şi se răspândeşte instantaneu în întreg universul.
Nu poţi să nu cunoşti experimentele de bază ale cuanticii, care au dovedit dualitatea undă-corpuscul a particulelor elementare (unda de probabilitate) şi faptul că acestea devin una sau alta funcţie de existenţa unui observator (adică a actului de observare), altfel nefiind altceva decât o infinitate de posibilităţi fără finalitate. Sau faptul că toate particulele din Univers sunt înlănţuite unele cu altele şi comunică instantaneu (cuantic entanglement). Prima descoperire implică existenţa unui observator din afara Universului pentru ca acesta să existe sub formă materială; al doilea că tot ceea ce există este unit într-o infinită Memorie aferentă unei Raţiuni, că are nevoie de informaţie ca semnal, model, instrucţiune, iar transmiterea  şi organizarea informaţiei ca energie şi materie, implică o Inteligenţă. Vorbesc, evident, despre confirmarea lui Dumnezeu de către ştiinţe (şi mai sunt multe altele de spus în acest sens) şi despre tot restul care decurge de aici.

Nu ţi se pare, domnule profesor de fizică Iohannis, că toate acestea sunt o bună bază ştiinţifică pentru a lua în calcul nemurirea pe baza păstrării tuturor informaţiilor despre noi, de la ultimul electron la orice gând, trăire, faptă, sentiment? Că sunt şanse excepţional de ridicate ca să nu se termine viaţa ta într-o groapă, devorat de viermi, ci să continue într-o altă formulare după? Şi acolo să fii analizat (judecat) şi aşezat mai confortabil, sau mai puţin confortabil (ştiu că iubeşti confortul), după cele ce ai făcut aici?

Am ajuns la ultima părere de rău: cea pentru omul Iohannis, cu perspective covâşitoare, spune ştiinţa actuală confirmând religia, de a exista şi după această viaţă efemeră. Cu perspective certe, spune Dumnezeu, de a se mântui oricând. Doar să vrea. Nu se poate să nu te gândeşti la moarte. Nu se poate să nu speri, chiar numai în subconştient, că lucrurile nu se termină aici, complet absurd, iraţional. Că trebuie să fie şi un dincolo. Dacă ai crede…

Dacă ai crede!  Dar nu crezi. Te închini, ţii mâna pe piept, dar nu crezi; arborezi o figură sobră, pătrunsă, trăitoare, dar totul pare a fi de faţadă. Dacă ai crede ai ştii, ai simţi că nu poţi minţi, înşela, trăda, nesocoti, dispreţui oamenii, lucra împotriva lor, nu te poţi pune în slujba răului. Ai ştii că sensul existenţei este acela de a te dărui celorlalţi, de a îţi jerfi orgoliile, poftele, mândria, comoditatea, plăcerile, trăind pentru ceilalţi.


Dacă ai crede ai putea fi un PREŞEDINTE! 
Vestea bună: Încă mai poţi.

Şefii lui Iohannis. Planeta întunecaţilor.

Nişte bipezi
care de-abia s-au ridicat în picioare ca să privească orizontul cu palma la fruntea îngustă,
care, descoperind lumea înconjurătoare, cred că aceasta a apărut odată cu ei şi chiar datorită lor,
care, descoperind băţul motorizat şi-au zis că acesta este esenţa civilizaţiei şi expresia ultimă a culturii,
pentru care a accepta că lumea a existat şi înainte de ei, şi chiar a atins unele culmi la care astăzi nu se mai poate visa, este echivalent cu a se nega pe ei înşişi,
care văzând Soarele, Luna, stelele atât de mici în comparaţie cu Pământul şi cu umbra lor îşi imaginează că aici şi acum este centrul şi sursa Universului, iar ei sunt dumnezeul civilizator al acestuia, aşa că nu mai este loc pentru un Dumnezeu de care mai trebuie să şi ascultăm,
pentru care religia este opiul popoarelor,
pentru care sfinţii trebuie interzişi pentru că îi sperie pe cei mici adânciţi în jocuri pe calculator, droguri, alcool, reviste porno,
pentru care neutralitatea religioasă înseamnă dictatura ateismului, libertinajului şi a consumului ca motiv al existenţei,
pentru care adevărul e subversiv, intolerant și incorect,
pentru care istoria e un muzeu cu ciudăţenii nefolositoare, drept care trebuie arsă,
pentru care ierarhia valorilor înseamnă inegalitate nedreaptă,
pentru care cultura este folositoare doar ca colecţii exprimate prin zerouri de dolari sau euro,
care nu au citit decât ceea ce au scris ei, mai ales rezumatele şi în special lozincile,
pentru care familia naturală, lăsată de Dumnezeu, e un pericol la adresa drepturilor strâmbe și libertăților înrobitoare şi trebuie înlocuită cu familia homosexuală, familia multiplă, familia zoologică, sau cea robotoidă,
pentru care dragostea este doar sex fără limitări, fără sentimente, pe bani, pe bunuri, pe favoruri, în general, pe ceva câştig,
pentru care avortul este corect politic, căci foetusul nu e o fiinţă, dar un animal este,
pentru care copiii trebuie sexualizaţi din leagăn, ca să fie distrusă în ei partea de lumină, să devină obiect al poftelor monstruoase ale şi să devină un rob al haosului moral şi existenţial,
pentru care tradiţia, morala, ordinea, datoria, loialitatea, sacrificiul, curajul sunt termeni reacţionari și subversivi,
pentru care identitatea înseamnă a alege între a fi unu sau zero,
pentru care femeia este un bun comercial şi un mijloc de a vinde,
pentru care Lumea, fără trecut, fără creştinism, fără toate cele care în enumerarea de mai sus sunt „periculoase, inexistente, incorecte etc”, e o mare stână de turme clonate şi amestecate astfel încât să nu existe nicio diferenţă între oricare doi indivizi,
pentru care Pământul este planeta creaturilor întunericului,
sunt cei care l-au pus şi care îl impun din nou, în aceste zile, pe Iohannis, mîine pe un Barna sau un Cioloş, sau pe unul şi mai îndrăcit decât ei, pentru impunerea celor de mai sus întru distrugerea totală a poporului român creştin în veacul vecilor.
Să nu-i lăsăm. Să le refuzăm ofertele mincinoase. Să nu ne temem de ameninţările ticăloase. Să apărăm şi să înmulţim lumina din noi, pentru ca Dumnezeu privind asupră-ne să zică: "Mai sunt acolo nişte oameni drepţi, să-i ajutăm să învingă!".