sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Datoria mondială de 188,000,000,000,000 dolari anunţă o criză apocaliptică – Aceasta este în mod oficial cea mai mare bulă de datorii pe care lumea a văzut-o vreodată!


Datoria globală este de 188,000,000,000,000 dolari – Aceasta este în mod oficial cea mai mare bulă de datorii pe care lumea a văzut-o vreodată!
Lumea are acum datorii de 188 trilioane de dolari, iar acest număr continuă să crească rapid în fiecare an.
Este o formă de sclavie profund insidioasă, deoarece majoritatea celor care trăiesc pe planetă nici măcar nu înțeleg cum funcționează sistemul și chiar dacă înţeleg majoritatea dintre ei n-ar avea absolut nici o speranță să se elibereze vreodată. Împrumutatul este servitorul împrumutătorului, iar sistemul financiar global este conceput pentru a-i asigura pe acei cei mai importanți 0.1% cât se poate de multă bogăție. Desigur, de-a lungul istoriei umane a existat dintotdeauna sclavie, iar principala motivație pentru a avea sclavi este aceea de a obține beneficii economice de pe urma acelor sclavi. Și chiar dacă cei mai mulți dintre noi nu ne place să ne considerăm „sclavi” astăzi, adevărul este că elita globală ne extrage mai multă bogăție ca niciodată. Atât de mult din munca noastră îi face tot mai bogați, și totuși majoritatea oamenilor nici măcar nu își dau seama ce se întâmplă.

Să începem cu un exemplu foarte simplu pentru a ilustra acest lucru.
Când intrați în datorii prin credit card și faceți doar plăți mici în fiecare lună, puteți ajunge cu ușurință să plătiți mai mult decât de două ori suma pe care ați împrumutat-o inițial.
Deci, unde se duc toti acesti bani?
Ei bine, desigur, se duc la instituția financiară de la care ați primit cardul de credit, și, la rândul său, această instituție financiară este deținută de elita mondială.
În esență, ați devenit de bună voie un sclav al datoriei atunci când ați ales să folosiţi credit cardul, iar munca grea de care a fost nevoie pentru ca să câștigaţi suficienți bani pentru a plăti acea datorie cu dobândă a ajuns să îmbogățească altele.
La o scara mult mai mare, acelasi lucru se intimpla si cu natiuni intregi.
Astăzi, guvernul Statelor Unite are datorii de aproape 23 trilioane de dolari. În esență, am fost sclavi în mod colectiv și am fost obligați să plătim toți acești bani cu dobândă. Desigur, în acest moment este literalmente imposibil pentru noi să plătim vreodată toată această datorie, iar în fiecare an adăugăm încă o mie de miliarde de dolari la echilibru. Elita mondială extrage anual peste 500 de miliarde de dolari din această datorie și se preconizează că numărul va crește considerabil în anii următori.
Nu este un accident faptul că atât Rezerva Federală, cât și impozitul federal pe venit au fost instituite în 1913. Rezerva Federală a fost concepută pentru a crea o spirală a datoriilor nesfârșită, care ar aduce guvernul federal cât mai multe datorii posibil, și de atunci mărimea datoriei noastre naționale a devenit de peste 7000 de ori mai mare. Iar impozitul federal pe venit era necesar ca mecanism prin care averea noastră este transferată guvernului pentru a-și plăti această întreagă datorie.
Este cu adevărat un sistem profund, profund insidios, iar poporul american ar trebui să refuze să sprijine orice politician care nu este în favoarea închiderii acestuia, dar în acest moment nici măcar nu este o problemă politică majoră în națiunea noastră.Și, desigur, Statele Unite sunt departe de a fi singure în această situație. Chiar dacă nu putem convinge întreaga lume să cadă de acord asupra unei mari parte a lumii, practic, într-un fel vitual, întreaga planetă a fost convinsă că sistemul bancar central bazat pe datorii este calea de urmat.
De fapt, in acest moment, 99.9% din populatia lumii traieste intr-o tara care are o banca centrala.
Potrivit Wikipedia, există doar 9 națiuni foarte mici care nu au o bancă centrală în acest moment…

-Andorra
-Insula Man
-Monaco
-Nauru
-Kiribati
-Tuvalu
-Palau
-Insulele Marshall
-Statele Federate Ale Microneziei

Dacă adunați populațiile tuturor celor 9 națiuni împreună, ajungeţi la mai puţin de 0,1 % din populaţia globului.
Credeți că este doar o coincidență?
Elita globală nu dorește ca omenirea să fie liberă. Ei doresc să ne îndatorăm cât mai mult posibil, astfel încât să îi putem face mai bogați.
Când vă dați seama cât de grav a fost măsluit jocul, atunci o mulţime de lucruri încep să capete sens.
De exemplu, pentru cei care înțeleg modul de funcționare a sistemului, cu siguranță  nu este surprinzător faptul că valoarea totală a datoriei în lume a atins un nou record record de 188 trilioane de dolari…
Datoria globală a crescut la un nou record, echivalent cu peste două ori mai mult decât dublul producției economice mondiale, a avertizat joi șeful FMI, Kristalina Georgieva.
În timp ce împrumutul din partea sectorului privat reprezintă marea majoritate a acestui total, creșterea pune în pericol guvernele și indivizii dacă economia încetinește, a afirmat ea.
„Datoria globală – atât publică, cât și privată – a atins un nivel record de 188 trilioane USD. Aceasta reprezintă aproximativ 230% din producția mondială”, a declarat Georgieva într-un discurs de deschidere a unei conferințe de două zile privind datoria
.
Acest număr a crescut cu 24 trilioane de dolari din 2016 și este cea mai mare bulă de datorii pe care lumea a văzut-o vreodată cu o marjă foarte largă.
Desigur, la un moment dat, această bulă a datoriei va exploda într-un dezastru global de proporții epice, însă, între timp, elita globală va continua să ne mai mulgă pe toți atâta timp cât este posibil.
Aici, în statele Unite, ne-am confruntat cu cea mai mare orgie de datorii din istoria națiunii noastre de la ultima criză financiară. Datoria publică a SUA a crescut mai mult de două ori, datoria publică și cea publică locală a crescut la proporții ridicole în mare parte din națiune, datoria corporațiilor s-a dublat, datoria  împrumuturilor studenților a crescut mai mult decât dublu, datoria de împrumut auto continuă să atingă noi recorduri, iar consumatorii americani au acum o datorie de 14 trilioane de dolari.
Muntele nostru de datorii a devenit atât de colosal încât singura modalitate de a menține jocul este să împrumute și mai mulți bani, dar prin împrumutarea de mai mulți bani ne înrobim şi mai rău.
Între timp, cei care ne dețin datoria continuă să trăiască viața lor în huzur în timp ce îşi bat joc de bancă.

vineri, 8 noiembrie 2019

Noi pe cine votăm? Sau, mai votăm? Cum? De ce?


Un candidat a dispărut în noapte. Altul este subminat tocmai de cei care au anunţat că-l sprijină. Cel principal se comportă ca un grăjdar pus şef peste o crescătorie de vaci, oi, capre. Dintre cei 14 aspiranţi la fotoliul de la Cotroceni niciunul nu are date care să-l recomande pentru postul de preşedinte al României; ba, dimpotrivă. În spatele tuturor, alături de ei, prezenţa concretă, vizibilă, sau ascunsă în umbră, dar duhnind a hoit, a serviciilor (O dovadă: oare cum altfel decât din visteria de identităţi a serviciilor au primit candidaţi pentru care (aproape) nimeni nu a adunat voturi pe stradă, sutele de mii de semnături necesare? Personaje despre care 99,99 % dintre români nu ştiu nimic?). A celor din noua securitate care fac şi desfac jocurilor acum. Sau a celor reşapaţi, care se adună şi ei în parculeţ printre copii şi, cu ordin sau fără ordin de zi pentru agenţii pensionari, se apucă de năzdrăvănii securistice, fac partide, susţin candidaţi. Pentru a mai reduce şansele unora. A le ridica pe ale favoritului. A ameţi, încurca, deruta, deturna votanţii. Orice e bun, atât timp cât crează un haos controlat. Iar în spatele serviciilor şi celorlalţi vânzători de ţară, slugile din afară ale mafiei globaliste.
Nu am să mă apuc acum să analizez fiecare candidat în parte; sunt materiale destule în media oficială şi mai ales în cea alternativă de pe net. Şi sunt traseele, vorbele lor rostite într-un moment sau altul, simpatiile, slugărniciile, oportunismele lor, trădările, vânzările, egoismele, indiferenţa faţă de aproapele. În faţa acestei situaţii, stârnit fiind şi de întrebările unora şi altora privind cine ar fi mai acceptabil pentru a fi votat, şi în lumina ultimelor analize şi autolămuriri în legătură cu care este reala situaţie din această lume şi, evident, din bucăţica numită România, am ajuns la a decide între următoarele:
1.       Votez răul cel mai mic.
2.       Nu votez. Un număr mic de votanţi ar deligitima orice ales.
3.       Merg şi anulez buletinul şi la turul 1 şi la turul 2. Pentru ca buletinul meu să nu fie folosit. În felul acesta îmi arăt nemulţumirea, opoziţia faţă de întregul sistem, şi încerc să reduc posibilitatea de fraudare -  ceea ce nu sunt sigur că şi reuşesc, din moment ce scorurile sunt grav alterate de tehnologia pusă în slujba ticăloşiei noii securităţi.

Şi am ales: anularea buletinului de vot

Decizia finală a fost, în lipsa unei variante a binelui, aceea de a anula votul, de a refuza să votez răul cel mai mic, care, oricum l-ai denumi, este „răul”, deci refuzul de a fi complice cu el. Este o problemă de conştiinţă, de aşezare personală, a fiecăruia dintre noi, în înfruntarea din Bine şi Rău. De a nu ne mai face frate cu dracu’ până trecem puntea, înţelegând că, de 31 de ani, tot asta facem, iar puntea nu o trecem pentru că dracul ne aruncă de fiecare dată în prăpastie. Apoi ne prinde şi ne aşează, iar la capătul punţii. Şi iar ne aruncă; de fiecare dată tot mai jos. Ceea ce se întâmplă oricui face un pact cu diavolul. De orice fel. În faţa căruia, niciodată, niciun om nu poate câştiga.
Deci de a anula votul, chiar dacă unii dintre candidaţi vorbesc despre Dumnezeu, neam, România, familie. Nu sunt primii ca o fac şi niciunul dintre cei care anterior au promis şi au ajuns pe o poziţie din care să poată face ceva pentru  cvartetul de mai sus, nimic nu au făcut. Şi nici nu i-au denunţat public pe ceilalţi, nu s-au delimitat de ei. Ca să nu mai vorbesc despre demagogia imensă, în care se scaldă atunci când ne anunţă ce vor face, ştiind bine că nu au nici oastea necesară cu care să cucerească poziţiile din sistem şi să treacă la treabă, nici pârghii, şi că sistemul, în primul rând serviciile, este de altă părere. Nu l-am auzit pe unul spunând că e conştient că nu poate face ceea ce pretinde că ar vrea să facă, dar că a ridicat un steag şi aşteaptă să-l ajutăm, că doar cu noi alături poate încerca să lupte cu balaurul, că e datoria noastră să luptăm pentru noi, el fiind doar un trezitor de conştiinţe şi un stimulator al determinării noastre de a ieşi la luptă.
În cele ce urmează, în loc de a continua să vă enumăr motivele deciziei mele, asdupra cărora voi reveni dacă veţi avea comentarii, nelămuriri, întrebări,  vă propun citirea unei discuţii avută cu mai mulţi prieteni pe tema votului de duminică, în care veţi găsi argumente şi contraargumente, pentru şi împotriva variante mele şi a celei de a vota răul cel mai mic. Numele celor implicaţi, cu excepţia mea, nu sunt cele reale.

Ion: Ar trebui votat și la primul tur. Macar pt a nu le facilita băieților misiunea de a ciordi: buletinele nefolosite pot fi mai usor "reciclate".
Ion: În rest... greu de identificat răul mai mic. Doar alea mari sunt evidente: KWI și Barna.
Vasile: Mă gândesc la asta serios, deși eram hotărât să nu merg la vot.
Ion: E sigurul motiv pt care as iesi din casa
Vasile: Pragmatic, votul trebuie dat Vioricăi 🙂
Ion: offf
Vasile: 😂
Ion: in ce hal am ajuns!!! da...
Gheorghe: Ai dreptate. Voi da vot nul
Gheorghe: No way
Ion: votați toți... :)))
Pătru: Din pacate voi merge si voi vota pragmatic. Mi se vor sterpezi dintii...
Pătru: Am ajuns si la Vasilica Viorica
Pătru: Asa e
Gheorghe: Si eu: voi anula votul!
Paul Ghitiu: Am să scriu azi și un text pe tema asta sugerând cititorilor anularea votului pe principiul că tot ce ne este prezentat este rău şi că votarea cu răul cel mai mic este tot alierea/complicitatea cu răul.
Pătru: Cat timp exista riscul sa intre Barna in 2, cred ca ar trebui votata Viorica
Gheorghe: Nu exista. S-au asigurat baietii de asta.
Pătru: Daca nu ar exista, ar trebui anulat, da
Marin: Eu voi anula votul
Marin: Dancila va face tot ce va face și iohannis
Marin: Doar ca mai pe ascuns
Marin: O prezenta scăzuta la vot e cel mai bun semnal ca suntem sătui de ăștia. Eu unul sunt
Paul Ghitiu: Aşa am gândit mult timp: să merg cu unul ca să nu intre altul. Şi? S-a întâmplat ce au vrut ei, iar eu am fost complicele tâmp al lor, adică al manifestării răului în lume. Nu mai accept acest lucru. Mai ales că asta mai înseamnă şi a juca la nesfârşit după regulile lor. Trebuie să ieşim din acest ţarc, să jucăm după ale noastre. Un prim pas: anularea votului, refuzul practic de a accepta ceea ce ei îmi propun-impun. Sau neparticiparea la vot; contraargumentul ar fi că votul tău e folosit. ŞI? Oricum aranjează cum vor ei. Să fim serioşi, participarea noastră nu face decât să-i legitimeze.
Vasile: Am auzit mulți johanniști care, văzând scorul imens al ficusului, vor vota Barna în primul tur, ca să nu intre ciuma roșie. Nu e nimic jucat. Ura încă funcționează.
Pătru: Inca se joaca primul tur, da. Sa nu ne furam singuri caciula...
Paul Ghitiu: Şi dacă vine Barna ce e? Se vor "implementa" aceleaşi obiective transmise de afară şi executate sub supravegherea serviciilor. Oricum, cu Iohannis sau cu Barna, tot acolo vom ajunge căci pun în aplicare aceeaşi agendă.
Vasile: Păi tocmai. Toți sunt ai Sistemului, dar sunt unii imbecili cinici, anticreștini, anticlericali cu spume, cu empatie ZERO. Nu-i poți lăsa pe ăștia la butoane.
Paul Ghitiu: Indică-mi tu un creştin printre ei. Dar creştin, nu vopsit. Dacă vine preşedinte un creştin d'ăsta vopsit nu are nicio putere căci nu are oameni, nu are armată. Dacă vine Barna nu are nici el decât una încă prea mică. Cine le asigură armata sau le dă la cotoaie? Băieţii. Poate fi oricine la butoane, în 3-4 ani tot praful se alege de România, români etc.
Vasile: Nu există comparație între cuplul Johannis - Barna și restul. Ăști sunt nu numai anticreștini, dar detestă orice e românesc, sunt anti-români. Ca Băsescu. Nu trebuie lăsați să conducă statul.
Pătru: Iohannis e favorit clar și cele mai mari șanse date de pariuri pt turul 2 le are barna
Pătru: urmat la ceva distanță de Diaconu. Dăncilă e pe patru, cam cot la cot cu Paleologu :)))
Pătru: Nu vă mai prostiți cu anularea votului in turul 1...
Ion: ?!?!? Atunci votam Veo! Nu avem ce face...
Marin: Mulțumesc pentru urări
Marin: La vot, oricum am da-o, tot iohannis iese: dacă veorica ajunge in turul 2, o sa câștige iohannis cu 80%.
Marin: Mai bine sa câștige iohannis cu prezenta scăzută la vot, care nu i ar acorda nicio credibilitate
Pătru: Barna in 2 e un dezastru din multiple motive. Unu, chiar ar avea șanse. Sunt mulți nehotarați sătui de Iohannis. Doi, și ca semnal, simbolic, e unul foarte prost. Trei, avem nevoie de un PSD contrapondere, partid mare cu candidat în turul 2 etc.
Gheorghe: 🤮
Pătru: Si apoi, cu Barna in 2, probabil ca ar trebui sa îl votăm pe Iohannis. Voi vă dați seama?!
Marin: Om bun, tot acolo ajungem:  pentru ca un tur 2 iohannis dancila înseamnă ce s a întâmplat acum 5 ani, doar ca veorica ar fi mult mai slaba
Pătru: Doar că Barna... chiar ar putea să castige.
Marin: Mi se pare un cerc vicios
Iustin: Iadul unei democrații condiționate.  Cineva de deasupra mass media își freacă mâinile cu satisfacție demonică
Paul Ghitiu: Apropo: e f bună discuţia asta căci îmi dă noi idei şi argumente pentru articol. Uneori, dacă grăbești manifestările extreme ale unei boli este mai bine decât boala lungă cu moarte sigură. Sunt astfel de proceduri în medicină, între care cele mai simple provocarea unor creşteri mari ale temperaturii, sau folosirea frigului. Venirea unui Barna acum, cât încă mai sunt ceva conștiințe, ar putea provoca o reacție de respingere mai puternică și trezirea mai multora. Peste încă 5 ani, când sigur el sau unul asemeni lui va veni, vom fi mai puţini, mult mai amputați și neputincioși şi fără reacţie. Poziţionarea cu răul cel mai mic seamănă mult cu povestea cu a fi călduţ.
Pătru: Pai pe logica asta, mai bine mergem si votam direct cu Barna. :)
Pătru: Dumnezeu ne va da oricum pedeapsa si plagile, dar nu cred ca trebuie sa le grabim noi.
Pătru: Si nu m-as baza pe constiinta romanului, nici pe trezirea lui...
Paul Ghitiu: Nu votezi cu el pentru că nu vrei/nupoţi/nu trebuie să fii aliatul lui. Asta e poziţionarea personală. Dacă un medic va veni şi-ţi va propune într-o situaţie de boalăp grea o procedură neobişnuită care să accelereze unele procese, dar să dea în acelaşi timp şansa altora să se opună mai puternic, vei refuza? Iar ceea ce se întâmplă cu România nu ne-o dă Dumnezeuz, ne-o dăm noi.
Gheorghe: Ce se petrece aici 🧐
Iustin: Se intampla ca paul a început să țină cu barna si ne păcălește.  Lăsând gluma, nu cred ca barna va executa, stupid, lovituri grabit-marxiste asupra poporului român. Cei din spatele lui  sunt [arhi!]suficient de inteligenti cât să lucreze la gratii (la fezandarea culturală a populației)  înainte de a se delecta cu loviturile de bâtă.
Paul Ghitiu: Argumentam fraţilor de ce propun anularea buletinului de vot şi de ce soluţia răului mai mic mi se pare soluţia călduţă, de complicitate cu duşmanul dar şi cu conştiinţa împăcată.
O comparație mai reușită ar fi probabil următoarea: mai bine să-ți vină o încercare grea - de ex. boală - atunci când ești mai tînăr, mai în vigoare, decât atunci când eşti un hormon fleşcăit şi neputincios. Evident nu-mi doresc să vină nici Barna, nici Iohannis; dar vedeţi voi vreo cale să evităm acest lucru acum? Şi cu atît mai mult peste 5 ani? Aduceţi-vă aminte unde era usr-ul acum 5, 4,3 ani. Aşa că derapajele pot fi mai utile acum decât peste 5 ani în ideea unei posibile revolte a populaţiei. Cam ca în Chile (unde nu ar da Domnu', deşi greu de crezut!).
De 30 de ani votăm răul cel mai mic şi uite cum am ajuns (eu şi pe Constantinescu tot aşa l-am votat. ) Ca să nu mai spun că răul cel mai mic Băsescu a fost cel puţin egal cu răul Iliescu.
Vasile: Subscriu. Nu nu jucăm noi de-a dumnezeii
Vasile: O finală Johannis - Barna e horror pentru români.
Ar fi victoria simbolică a Sistemului.
Marin: Chiar e victoria sistemului. E pe toate planurile.
Vasile: De ce să o privim ca pe o fatalitate?
Paul Ghitiu: Unde vezi joaca de-a dumnezeii? E doar refuzul de a merge cu răul, fie el mic sau mare. Noi nu suntem în politică, unde nu ai ieşire întotdeauna, trebuie să faci compromisuri ca să-i aperi pe oameni (în cazul în care vrei să-i aperi). Iar legat de fatalitate: vezi tu luminița aia de la capătul tunelului? Păi arată-ne-o şi nouă!
Marin: Nu e o fatalitate, dimpotriva. Eu gandesc din perspectiva celui care isi concentreaza energia pe adaptarea la situatia de fapt, nu pe incercarea, futila, de a mai amana inevitabilul.  PSD-ul e solutie foarte proasta: nici nu lupta cu noi si nici nu ne lasa de capul nostru. Ne da cate un zaharel (adica tine legea vaccinarii la sertar, nu o retrage, organizeaza referendumul dar nu-l sustine, parteneriatul civil, etc) cu care ne da iluzii. Si la final, deznodamantul e acelasi. Cata vreme ne iluzionam ca PSD este o solutie, pierdem timp si energie de a ne organiza noi, ceva.  E si logic de altfel: avem „ceva”, nu ne simtim motivati sa luptam. Eu nu mai am nicio motivatie sa lupt pentru psd, dancila, etc. Oricum daca dancila nu intra in turul 2, va fi debarcata si poate se separa apele si-n psd.
Marin: Sa nu mai zic de zona euro, grupul de la visegrad, migratie, etc, faţă de care psd sustine pozitia globalistilor fara rezerve.
Ion: Sa nu mai vorbim de intenția Dăncilei de a modifica legea offshore, amnezia in legătura cu abuzurile statului de drept, et caetera
Marin: Corect, bine punctat. De astea uitasem.
Marin: Cum simt eu lucrurile: românii nu cred în psd. Dar dacă am fi mulți care am da un ton de „Ne-am saturat de toti si creăm propria solutie” am putea starni un oarece entuziasm.  Mai ales ca intr-un an avem alegeri parlamentare, nu?
Vasile: Când o să fie Barna sau Johannis 5 ani la butoane, Dăncilă o sa vi se pară o petală suavă.
Ion: Pare de acum
Ion: Fata de cei 2
Marin: Dăncilă nu are nicio șansă, în niciun scenariu, să ajungă președinte. Numai dacă pică avionul cu barna si iohannis, si nici atunci nu e clar. E un consum de energie inutil...

joi, 7 noiembrie 2019

Rasiştii şi sexiştii nu vor mai fi trataţi în Marea Britanie. Pot muri liniştiţi acasă; sau pe străzi, dacă au fost evacuaţi din acelaşi motiv.


O componentă a Serviciului național de sănătate (NHS) din Regatul Unit a anunțat că va refuza tratamentul pacienților pe care îi consideră „rasişti” sau „sexişti”.
NHS din Bristol de Nord a declarat că „limbajul amenințător și ofensator”, precum și „limbajul rasist sau sexist”; gesturi sau comportament” și „acuzațiile răuvoitoare” ar fi cu toatele comportamente jignitoare pedepsibile.
Pacienții care comit o astfel de infracțiune vor fi supuși unei averizări de tipul „cartonaș disciplinar de culoare galbenă din sport și apoi unui cartonaș roșu final în care tratamentul va fi retras imediat ce va fi sigur.”
„Avem personal din multe alte medii, din întreaga lume, și ne mândrim cu angajamentul nostru față de egalitate, care reprezintă o valoare fundamentală a NHS”, a declarat Andrea Young, director executiv pentru North Bristol NHS Trust.
Transmitem un semnal puternic că orice rasism sau orice discriminare este complet inacceptabilă – dorim ca personalul să îl conteste și să îl raporteze și dorim ca toată lumea să știe că va avea consecințe”, a adăugat ea.

Problema este, desigur, aici faptul că definiția noțiunii de „rasism” sau „exism” se extinde cu fiecare zi care trece.
Așa cum subliniază Jack Montgomery, „la sfârșitul anului 2017, un pacient NHS care a solicitat o asistentă feminină să efectueze un frotiu de col uterin a fost nemulţumit atunci când spitalul a trimis o persoană cu „un aspect evident masculin… păr tuns scurt, un aspect facial şi o voce masculină, număr mare de tatuaje și barbă”, care a insistat că „sexul meu nu este masculin. Sunt transsexuală”.
Părinții adoptivi au avut copii care au fost luaţi din grija lor de către stat, deoarece erau susținători ai UKIP și nu suporteri vehemente ai „multiculturalismului”.
Spitalele universitare Bristol NHS Foundation Trust au impus, de asemenea, eliminarea drapelului britanic de pe vestele de securitate ale personalului după ce o persoană s-a plâns că a fost „ofensator”.
Acest lucru este și mai rău decât sistemul chinezesc al creditele sociale, care, după cunoștințele mele, nu îi pedepsesc pe oameni prin retragerea tratamentului medical dacă dovedesc o gândire greșită.
Mai întâi a fost scoaterea persoanelor de pe site-urile de socializare; apoi a fost blocarea conturilor bancare şi a creditelor ipotecare . Acum s-a ajuns la refuzul tratamentului spitalicesc. În esenţă, nerecunoaşterea dreptului oamenilor la asistență medicală de bază din cauza opiniilor lor politice sau sociale.
Acesta este locul în care ne aflăm și acesta este motivul pentru care Regatul Unit este cu adevărat capitala Ordinului măscăriciului mondial.
 
Sursa:

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...