Dezbracă-te de treburile lumeşti şi vei fi gol ca un luptător, armează-te cu armele duhului şi vei fi înarmat ca un ostaş; dezbracă-te de grijile cele vremelnice căci timpul postului este un timp de luptă, armează-te cu armele duhului căci nouă ne stă înainte un greu război împotriva Satanei şi a puterii lui. De aceea, noi trebuie să ne dezbrăcăm, pentru ca diavolul să nu se poată apuca de nimic, şi să fim înarmaţi din toate părţile ca să nu putem fi răniţi de nicăieri. Astfel îl îndeamnă Sf. Ioan Gură de Aur pe creştin pentru lupta cea mare a acestei vieţi întru care postul ne este învăţătură şi pregătire. Postul cel adevărat este însă nu numai înfrânarea de la mâncare, ci încă şi înfrânarea de la păcate: fariseul postitor dar plin de trufie a fost întrecut de vameşul nepostitor dar smerit, iar ninivitenii s-au salvat şi şi-au salvat cetatea nu numai postind de la mîncare şi îmbrăcînd hainele de jale ci prin schimbarea vieţuirii lor.
Şi iată şi ce vrea să zică sfântul cu schimbarea vieţii noastre: Cînd vezi un sărac, fie-ţi milă de dânsul. Când vezi un vrăjmaş, împacă-te cu dânsul.De vezi pe aproapele tău norocit, nu-l pizmui. (…) Mâinile tale să postească rămânând curate de averea cea nedreaptă şi de lăcomia câştigului. Picioarele tale trebuie să postească nemergând la desfătările cele necuviincioase. Ochii trebuie să postească neuitându-se cu poftă şi aprindere. Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar mnâncarea cea învoită, iară ochiului, dimpotrivă, a-I îngădui privirea cea păcătoasă. (…) Postul urechii stă în a nu asculta clevetirile şi vorbele cele rele asupra cuiva. (…) încă şi gura trebuie să postească, înfrânându-se de la vorbele cele de ruşine, de la înjurături sau sudalme; căci ce ar folosi dacă noi nu mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca nişte fiare sălbatice sfâşiem numele cel bun al fraţilor noştri? Clevetirea este mare păcat pentru că face rău nu numai celui ce cleveteşte cât şi celui care te-a ascultat care dacă este rău se va face mai mult, iar de este drept va cădea în mândrie, sau celui clevetit pe care, prin defăimarea ta, l-ai făcut mai fără ruşine şi totodată mai învrăjmăşit asupra ta. Soluţia este alta: Dar poate tu voieşti să îmbunătăţeşti pe ratele tău, văzându-i păcatele lui. Iată, dacă tu voieşti aceasta, atunci plânge, cere de la Dumnezeu ajutorul Lui, ia pe fratele tău la o parte, sfătuieşte-l îndeosebi, povăţuieşte-l, mângâie-l. Îndemnul cel bun, pe care părintele îl pomeneşte la defăimare dar se referă la toate cele pomenite mai sus este de a ne îngriji de păcatele noastre; să cercetăm propria viaţă, să căutăm calea pentru schimbare şi când a sosit timpul postului, ca o vară a sufletului, precum ostaşii să curăţim armele noastre, precum lucrătorii de pământ să ascuţim secerele noastre, precum corăbierii împotriva valurilor, poftelor celor fără de rânduială să opunem cugetările cele sfinte, precum călătorii să începem călătoria la cer şi precum luptătorii să ne pregătim pentru luptă. Iar, ca să fii un luptător, dezbracă-te de treburile lumeşti….
joi, 25 martie 2010
marți, 9 martie 2010
De pe piaţa prostituţiei politice
Cazul 1 - Sub fusta Constituţiei
Viteaz cum îl ştim de pe maidanul cu politicieni, olimpian în discurs, pudic în raport cu funcţia pe care o mai ocupă, competent în materia Constituţiei, sclavul drepturilor omuluipreşedintedesenat, legat de mâini şi de picioare de regulamente, dl. Geoană, candidat perdant profesionist, se înfăşoară în fustele doamnei mai sus amintite şi ne anunţă că aceasta nu-i dă voie să nu mai fie ultimul lucru care este. Şi de aceea votează împotriva discutării propunerii de introducere pe ordinea de zi a cererii revocării sale. Democraţia este salvată, dreptatea triumfă, poporul exultă. Pe de altă parte, vedeţi de ce nu învinge guvernul pdludmr criza!
Cazul 2. Mielul lui Vanghelie
Cu figura lui blândă, cu ochii lui umezi de naivitate şi nevinovăţie, victimă neajutorată a prigoanei politice, pupilul mesainicului Vanghelie, senatorul Cătălin Voicu va fi judecat de colegii lui, senatorii (în ciuda răuvoitorilor care spun că este incorect) înainte de a fi judecat de prietenii lui, judecatorii. Aşa cum au mai fost judecati si alti senatori si alti deputati. Având în vedere locul de frunte ocupat de justiţiabilii români pe piaţa cu pricina, alături de parlamentarii români, vă putem furniza următoarele asigurări:
- Nu va fie frică, nu va fi nici un abuz, maleficii procurori DNA vor fi înfrânţi. În jurul senatorului Voicu se vor ridica nu unul, ci două ziduri inexpugnabile de apărare. Uniţi în cuget şi-n simţire, atunci când e vorba de politicieni şi mafioţi, parlamentarii şi judecătorii se ridică ca unul, mobilizaţi de eroicul strigăt de luptă: Pe-aici nu se trece!
- Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost prigoniţi politic şi nu prigonitori, pentru că lor le-a fost refuzată cererea de a fi judecaţi de colegii lor academicienii şi de membrii marii lor adunări naţionale.
- Se pregăteşte Vanghelie.
- Prigoana politică este reală şi la vedere: în Parlament. Îi prigonim pe-ai noştri să nu ajungă în justiţie şi să-şi repereze onoarea şi îi favorizăm pe-ai voştri pentru care facem chiar noi sesizări penale. Deşi, cel mai adesea, îi prigonim pe toţi ca să nu ajungem să fim chiar noi favorizaţi.
Viteaz cum îl ştim de pe maidanul cu politicieni, olimpian în discurs, pudic în raport cu funcţia pe care o mai ocupă, competent în materia Constituţiei, sclavul drepturilor omuluipreşedintedesenat, legat de mâini şi de picioare de regulamente, dl. Geoană, candidat perdant profesionist, se înfăşoară în fustele doamnei mai sus amintite şi ne anunţă că aceasta nu-i dă voie să nu mai fie ultimul lucru care este. Şi de aceea votează împotriva discutării propunerii de introducere pe ordinea de zi a cererii revocării sale. Democraţia este salvată, dreptatea triumfă, poporul exultă. Pe de altă parte, vedeţi de ce nu învinge guvernul pdludmr criza!
Cazul 2. Mielul lui Vanghelie
Cu figura lui blândă, cu ochii lui umezi de naivitate şi nevinovăţie, victimă neajutorată a prigoanei politice, pupilul mesainicului Vanghelie, senatorul Cătălin Voicu va fi judecat de colegii lui, senatorii (în ciuda răuvoitorilor care spun că este incorect) înainte de a fi judecat de prietenii lui, judecatorii. Aşa cum au mai fost judecati si alti senatori si alti deputati. Având în vedere locul de frunte ocupat de justiţiabilii români pe piaţa cu pricina, alături de parlamentarii români, vă putem furniza următoarele asigurări:
- Nu va fie frică, nu va fi nici un abuz, maleficii procurori DNA vor fi înfrânţi. În jurul senatorului Voicu se vor ridica nu unul, ci două ziduri inexpugnabile de apărare. Uniţi în cuget şi-n simţire, atunci când e vorba de politicieni şi mafioţi, parlamentarii şi judecătorii se ridică ca unul, mobilizaţi de eroicul strigăt de luptă: Pe-aici nu se trece!
- Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost prigoniţi politic şi nu prigonitori, pentru că lor le-a fost refuzată cererea de a fi judecaţi de colegii lor academicienii şi de membrii marii lor adunări naţionale.
- Se pregăteşte Vanghelie.
- Prigoana politică este reală şi la vedere: în Parlament. Îi prigonim pe-ai noştri să nu ajungă în justiţie şi să-şi repereze onoarea şi îi favorizăm pe-ai voştri pentru care facem chiar noi sesizări penale. Deşi, cel mai adesea, îi prigonim pe toţi ca să nu ajungem să fim chiar noi favorizaţi.
luni, 8 martie 2010
Cât despre România...
La recent încheiatele congrese psdist şi pnlist s-a discutat despre diverse personaje, despre candidaţii la felurite funcţii şi sprijinitorii lor, despre adevaraţii conducători (cei din umbră, cei cu statut de membru simplu, cei cu functii de rang inferior sau onorifice, sau cei care nici nu sunt în aceste partide), despre viitorul partidelor, despre variantele de viitor, despre Traian Băsescu şi despre pdl.
S-a afirmat cu mai multă sau mai puţină tărie necesitatea ca partidul sa devină nr. 1 pe piaţă, să devină nr. 1 al opoziţiei, să cucerească puterea, să desfiinţeze pdlul.
S-a menţionat necesitatea reformării partidelor şi în numele acesteia s-au cerut la pnl puteri discreţionare (necesare, probabil, lui Dinu Patriciu pentru a-şi eficientiza investiţia). Foşti intransigenţi activişti comunişti (care par a nu-şi vedea şi auzi victimele care îi însoţesc pe tărâmul umbrelor) transformaţi în super-moşuleţi simpatici au turmentat delegaţii şi invitaţii şi au sabotat planurile complotiştilor. Iliescu s-a reales prin alesul său, după ce l-a pălmuit din toate poziţiile pe cel care, acum mai clar ca niciodată, din greşeală îl trimisese la pensie cu cinci ani în urmă. Geoană s-a autoproclamat un lider important în viitorul psd. Vanghelie a fost, în sfârşit, huiduit în spaţiu deschis după care a devenit, în sfârşit, primul vicepreşedinte huiduit al psd. Năstase, prin pupilul său, a devenit coprotector al preşedintelui.S-a manevrat, s-a croşetat, s-a comercializat, s-au transferat capitaluri, s-a vândut şi cumpărat. S-a făcut balet de poziţii, spijinături şi voturi. Diaconescu a fost gata să producă apoplexia trepăduşilor din mass-media mogulească, angajaţi să demoleze şi să aduleze (evident, nu pe aceiaşi; sau pe aceiaşi în acelaşi timp, că după ce se uită...).
S-a vorbit despre ţuţeri (Antonescu, ţuţerul lui Patriciu, Vosganian, ţuţerul lui Antonescu ...), despre trădători, păduchi, lichele, gradele lui Cataramă, Stan şi Bran. Au fost înfieraţi Traian Băsescu şi pdlul.
În ceea ce priveşte criza, a fost înfierat cu mânie guvernul, au fost desfiinţaţi Boc (sau cât a mai rămas din el) şi, iarăşi, Traian Băsescu.
Multe altele, povestite sau nepovestite, văzute sau nevăzute, auzite şi neauzite (mai ales cele de după sau) s-au petrecut.
Dar nimeni nu a vorbit despre România (sau măcar despre Românica, cum o personifică unii), despre proiectul personal şi de partid adresat, gândit, pregătit pentru aceasta - peste umăr aducerile aminte, menţionarea acesteia în treacăt printre ditirambe politicianiste, nu pot fi luate în considerare. Poporul a fost amintit doar în lozinci şi formule populiste. Partidele au arătat că nu au proiecte pentru România şi că nu le intereasează nimic dincolo de cucerirea puterii pentru ... întrebuinţarea puterii. Cum şi pdlul conduce ţara după o listă încropită pe genunchi din care taie şi reintroduce măsurile anticriză după buletinul meteorologic - fără un proiect coerent, care probabil nu va exista nici la congresul lor - putem spune, dacă mai aveam vreo îndoială, că sistemul politic românesc este - de la înfiinţare, cred mulţi - în faliment: democraţie, ca să îşi facă interesele, pluralism, pentru ei şi între ei, reprezentare a familiilor, găştilor, clicilor şi clanurilor mafiote.
S-a afirmat cu mai multă sau mai puţină tărie necesitatea ca partidul sa devină nr. 1 pe piaţă, să devină nr. 1 al opoziţiei, să cucerească puterea, să desfiinţeze pdlul.
S-a menţionat necesitatea reformării partidelor şi în numele acesteia s-au cerut la pnl puteri discreţionare (necesare, probabil, lui Dinu Patriciu pentru a-şi eficientiza investiţia). Foşti intransigenţi activişti comunişti (care par a nu-şi vedea şi auzi victimele care îi însoţesc pe tărâmul umbrelor) transformaţi în super-moşuleţi simpatici au turmentat delegaţii şi invitaţii şi au sabotat planurile complotiştilor. Iliescu s-a reales prin alesul său, după ce l-a pălmuit din toate poziţiile pe cel care, acum mai clar ca niciodată, din greşeală îl trimisese la pensie cu cinci ani în urmă. Geoană s-a autoproclamat un lider important în viitorul psd. Vanghelie a fost, în sfârşit, huiduit în spaţiu deschis după care a devenit, în sfârşit, primul vicepreşedinte huiduit al psd. Năstase, prin pupilul său, a devenit coprotector al preşedintelui.S-a manevrat, s-a croşetat, s-a comercializat, s-au transferat capitaluri, s-a vândut şi cumpărat. S-a făcut balet de poziţii, spijinături şi voturi. Diaconescu a fost gata să producă apoplexia trepăduşilor din mass-media mogulească, angajaţi să demoleze şi să aduleze (evident, nu pe aceiaşi; sau pe aceiaşi în acelaşi timp, că după ce se uită...).
S-a vorbit despre ţuţeri (Antonescu, ţuţerul lui Patriciu, Vosganian, ţuţerul lui Antonescu ...), despre trădători, păduchi, lichele, gradele lui Cataramă, Stan şi Bran. Au fost înfieraţi Traian Băsescu şi pdlul.
În ceea ce priveşte criza, a fost înfierat cu mânie guvernul, au fost desfiinţaţi Boc (sau cât a mai rămas din el) şi, iarăşi, Traian Băsescu.
Multe altele, povestite sau nepovestite, văzute sau nevăzute, auzite şi neauzite (mai ales cele de după sau) s-au petrecut.
Dar nimeni nu a vorbit despre România (sau măcar despre Românica, cum o personifică unii), despre proiectul personal şi de partid adresat, gândit, pregătit pentru aceasta - peste umăr aducerile aminte, menţionarea acesteia în treacăt printre ditirambe politicianiste, nu pot fi luate în considerare. Poporul a fost amintit doar în lozinci şi formule populiste. Partidele au arătat că nu au proiecte pentru România şi că nu le intereasează nimic dincolo de cucerirea puterii pentru ... întrebuinţarea puterii. Cum şi pdlul conduce ţara după o listă încropită pe genunchi din care taie şi reintroduce măsurile anticriză după buletinul meteorologic - fără un proiect coerent, care probabil nu va exista nici la congresul lor - putem spune, dacă mai aveam vreo îndoială, că sistemul politic românesc este - de la înfiinţare, cred mulţi - în faliment: democraţie, ca să îşi facă interesele, pluralism, pentru ei şi între ei, reprezentare a familiilor, găştilor, clicilor şi clanurilor mafiote.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin
Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...
