Ungaria – Rusia o relaţie caldă, caldă, aproape fierbinte (II)

Rusia principalul partener economic şi comercial al Ungariei din afara UE. Întâlniri regulate (anuale) între preşedinţii Putin şi Orban. Cadouri:  gazoductul South Stream, credite de miliarde de euro.

Dintr-un material de la Vocea Rusiei din 15.01.2014, aflăm că principalele rezultate ale întâlnirii lui Putin cu Orban sunt un împrumut de 10 miliarde euro (!!!) pentru modernizarea centralei nucleare de la Paksi  şi faptul că Ungaria îşi va îndeplini obligaţiile privind cei 229 km ai gazoductului  South Stream de pe teritoriul ei. De asemenea că “Vladimir Putin a dat o înaltă apreciere dinamicii cooperării dintre cele două ţări, ţinând cont de faptul că Rusia este cel mai mare partener economic şi comercial al Ungariei în afara UE. Sunt mulţumit de faptul că contactele noastre au un caracter de lucru şi regulat. Ele se dezvoltă în toate direcţiile. Am în vedere economia şi legăturile interparlamentare şi contactele politice. Evident, este pozitiv faptul că în timpul vizitei dumneavoastră, colegii noştri au pregătit spre semnare documente, care vor fi un pas nou serios în dezvoltarea relaţiilor noastre.

Orban i-a mulţumit preşedintelui rus pentru invitaţia de a vizita Moscova şi a reamintit că în urmă cu un an  ei au avut deja posibilitatea de elabora planuri de cooperare pe termen lung .

Rusia este un partener foarte importat pentru Ungaria. Pot numi strategică cooperarea noastră economică. În afara UE, Rusia este un partener economic şi comercial important pentru Ungaria. Vedem un progres în această direcţie. În urmă cu un an ne-am înţeles să lărgim legăturile economice şi am reuşit să facem acest lucru. În domeniul comerţului progresul e fără precedent. Doresc să vă mulţumesc pentru acest lucru. Sper că documentele semnate vor fi pasul următor.”

Concludent , nu? Şi încă un detaliu: Ungaria este aprovizionată cu resurse energetice din Rusia, de unde primește 80% din necesarul de petrol și 75% din necesarul de gaz natural.

Putin şi Rusia iubesc/sunt iubite şi de Opoziţia din Ungaria

Şi nu mă refer la opoziţia socialistă, care ar fi, poate, normal să se găsească într-o bună relaţie cu Moscova, ci la cea extremistă – partidul Jobbik, ai cărui lideri sunt prieteni apropiaţi ai lui  Aleksandr Dughin, ideologul regimului Putin.

La 24 mai 2013, pe site-ul Jobbik apăreau următoarele:  “Săptămâna trecuta, Gábor Vona a vizitat Moscova în urma unei invitații. A fost invitat de profesorul de la Universitatea Lomonosov, Prof.Alexandr Dughin, pentru a ține o prelegere pe subiectul “Rusia și Europa”. În prelegerea lui s-a referit la America, progenitura deformată a Europei și la UE ca trădătorul continentului nostru. În opinia lui, Rusia reprezintă Europa mult mai bine ca oricare dintre cele două de mai sus, din moment ce îi conservă tradițiile și nu urmează cultura banilor și a maselor. [...]

Conform lui Vona, Ungaria trebuie să se decidă în câțiva ani dacă mai dorește să ramână în Uniunea Europeană, să se alăture unei Uniuni Eurasiatice în formare sau să rămână independentă. Un lucru e sigur – a adăugat președintele partidului – prima varianta nu este o opțiune pentru noi, nu avem nici un viitor acolo. În schimb, trebuie să facem loc valorilor transcendentale și să renunțăm la matricea capitalismului global.
[...]

Gábor Vona a spus și că vizita lui la Moscova constituie un mare pas înainte din moment ce liderii ruși consideră Jobbik un partener.”

Chiar dacă, oficial, este un partid de opoziţie, Jobbik joacă mai curând rolul de partid de “operetă”, avangardă a partidului Fidesz premierului Orban, Fidesz. Vona Gabor şi acoliţii săi spun şi fac  tot ceea ce Orban nu poate (încă) spune şi face din cauza prezenţei lui la guvernare şi a participării Ungariei la NATO şi EU.  Dar asta în acest moment şi doar până când va fi făcută o opţiune clară. Faptul că Jobbik este o construcţie politică care să spună şi să facă, de pe o falsă poziţie de opoziţie (“poliţistul rău” care pune în lumină “poliţistul bun”) ceea ce Orban încă nu poate, dar gândeşte, este relevat de alţi oficiali ai administraţiei de la Budapesta, uneori situaţi la vârful ierarhiei, cum este vicepremierul Nemeth Zsolt, al căror limbaj şi ale căror atitudini sunt perfect convergente cu cele ale Jobbik-ului – cel mai recent exemplu, comportamentul şi discursul pro-autonomie al lui Nemeth Zsolt de la Târgu Secuiesc din 15 martie. Aceştia sunt cureaua de transmisie dintre cele două partide, personaje care arată că în spatele unor cuvinte mai directe, sau mai “diplomatice”, se găseşte acelaşi proiect – Ungaria Mare.

Reîmpărţirea Europei de est şi Centrale. A treia împărţire a României. Dominaţia asupra Europei. Rusia lider mondial.

            În 25 noiembrie 2013, fostul director SIS (Serviciul de informaţii şi securitate) din Republica Moldova, deputatul PCRM Artur Reşetnicov  scria pe o reţea de socializare: „Nu ştiu, însă, dacă Băsescu înţelege că aprinde un nou fitil în regiune? Bine, nu ţine cont de Moldova, dar îşi dă seama cum vor reacţiona Ungaria şi Ucraina? Potoleşte-te Băse, că de altfel va trebuie ca România să întoarcă ceea ce nu-i aparţine: Iaşiul, Suceava şi întreaga Moldovă de peste Prut”.

            Din prostie, din aroganţă, sau din ambele (Rusia era în acel moment sigură că are Ucraina în mână), deputatul Reşetnicov ne dezvăluie ceea ce se bănuia demult: Rusia are în vedere anexarea Moldovei de la vest de Prut, la actuala Republică Moldova readusă la poziţia de vasal ascultător al Rusiei.  De ce? Pentru că Rusia are în vedere să-şi consolideze dezvoltarea teritorială pe un aliniament sufocant pentru Europa de vest:  statele baltice, Belarus, o parte sau întreaga Polonie,Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Greci.

            În cazul României, reîntâlnirea Ungariei cu Rusia s-ar face pe linia Carpaţilor Orientali şi Meridionali, după modelul deja trasat în 1918. În această complexă ecuaţie, Dobrogea ar merge la Bulgaria, Serbia ar putea primi Banatul, sau o parte din el, la înţelegere cu Ungaria, iar ceea ce mai rămâne – Muntenia şi Oltenia – ar deveni de bună voie o gubernie a Moscovei, căci aceasta din urmă nu va avea nicicând încrederea de a le lăsa sub forma unei republici, aşa-zis autonome.

            Acest scenariu al împărţirii României nu este nou. El a părut însă multora o fantezie, o exaltare naţionalistă, sau o emanaţie a sindromului de persecuţie al românilor. Mai nou, dincolo de aceste motive şi  dincolo de altele care au anesteziat în general Vestul, şi prin contagiune şi pe noi, el a fost aruncat în derizoriu de unii destoinicii intelectuali români şi datorită concluziei greşite că, fiind membre NATO şi UE, Grecia, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia şi statele baltice nu mai pot schimba macazul. Uitându-se că macazul poate fi schimbat şi din afară sau cu ajutor din afară.

Iată însă că, din momentul în care Ungaria, mult mai legată de Vest decât Grecia, Bulgaria sau Serbia, a schimbat în mare măsură atât macazul democratic, în interior, cât şi cel al parteneriatelor strategice, în exterior, posibilitatea reorientării celorlalte, Cu excepţia Poloniei şi a poate a României, încă ireductibilele din regiune şi ţările cu cea mai integrată cooperare militară cu NATO şi SUA,  devine o posibilitate apropiată de o certitudine.

Grecia a cochetat mai mereu cu comunismul, Bulgaria e atât slavă cât şi communist-mafiotă, Serbia mutilată deja de Vest şi slavă şi ea. Iar statele baltice, cu puternice minorităţi ruseşti pe teritoriul lor sunt cam ca gustarea de dimineaţă pentru Kremlin. Odată terminată această fază, alte popice de pe hartă, în primul alte state mai mici, vor cădea sau se vor arunca singure în braţele eliberatorului rus.

Cum se va face reorientarea lor, veţi întreba?

Combinat: cu avantaje şi ajutoare economice (vezi miliardele de euro pentru Ucraina şi pentru Ungaria); cu pomparea de energie şi materii prime (vezi gazoducturile care traversează Bulgaria, Serbia, Ungaria); cu cumpărarea parţială (sectoarele cheie) sau integrală  a economiilor lor; cu partidele comunistoido-fascistoido-mafiote; cu partidele etnice; cu mafia rusă controlând  mafiile locale.

Urmarea va fi dominarea totală, atât militar şi teritorial, cât şi economic a Europei, subordonarea ei, desfiinţarea UE şi înlocuirea cu Imperiul Eurasiei.

În acest plan vast, care este deja pus în aplicare într-o proporţie deloc neglijabilă, dar încă mai puţin vizibilă (lasă că nici noi nu am prea vrut să o vedem), schimbarea orientării Ucrainei a creat, pentru moment o breşă importantă, o iregularitate, o problemă de remodelare. Ucraina este importantă atât pentru continuitatea frontului amintit. cât şi pentru că şi prin ea urma să se acţioneze asupra Poloniei, României  şi, în combinaţie cu Ungaria, a Slovaciei.

De-abia având în faţă această maşinaţiune monstruoasă şi harta aplicării ei, putem înţelege acum reacţia Moscovei faţă de schimbarea din Ucraina, furia şi mișcarea grăbită, dar deloc nepregătită, a anexării în pripă a Crimeei (programată a avea în loc prin cedarea Crimeei de către fostul regimul prorus de la Kiev în cadrul unor aranjamente multiple).

Rusia, Ungaria 2014 – Germania, Italia 1938?

            Între situaţia din Europa anului 1938 şi Europa anului 2014 există o serie de asemănări de substanţă. Rusia şi Ungaria sunt nemulţumite de teritoriile pe care le ocupă, vor redefinirea frontierelor şi a sferelor de influenţă. Au loc agresiuni identice cu cele de atunci: anexarea Crimeei în 2014 este asemănătoare cu cea a Austriei. Comparaţi de exemplu, motivarea Rusiei privind Crimeea cu cu articolele legii privind organizarea plebiscitului şi ratificarea anexării Austriei:

Art.1. Austria este o țară din Reich-ul German.
Art.2. În ziua de duminică, 10 aprilie 1938, germanii și germanele din Austria, care au împlinit vârsta de 20 de ani, voi fi chemați să se pronunțe printr-un plebiscit liber și secret asupra întoarcerii la Reich-ul german.
Art.3. La plebiscit, hotărârea se va lua cu majoritatea voturilor exprimate

Iar  ca poziţie generală, comparaţi declaraţiile lui Putin şi ale altor lideri de la Kremlin cu, de exemplu, ceea ce îi spune Hitler la 3 martie 1938 ambasadorului britanic Neville Henderson: “Germania nu va permite altor țări, de a se amesteca în reglementarea raporturilor sale cu țările care comportă o numeroasă populație germană”.

Rusia de astăzi se aseamănă izbitor cu Germania acelor ani: un stat puternic economic prin resursele uriaşe, un stat autoritar, poliţienesc şi militarizat, cu o populaţie reideologizată pe dimensiunea destinului imperial al poporului rus, popor ales pentru a le conduce pe celelalte pe calea slavă. Un  stat care, ca şi Germania anului ‘38, era aproape de dezastru în urmă cu numai 20 de ani. Un stat în mâna unui complex kgbisto-militaro-oligarhic, care proiectează idealul imperiului pe dimensiunea etnică. Aceeaşi determinare, aceeaşi aroganţă, aceeaşi conştiinţă a puterii, acelaşi dispreţ faţă de oamenii reali, faţă de viaţă şi de istorie, faţă de adevăr, faţă de dreptate; aceeaşi politică a pumnului şi a armelor, a minciunii şi a distrugerii.

Şi ca şi atunci, Vestul este prins nepregătit, adormit de visul superiorităţii democraţiei (şi al globalizării ei inexorabile), al pacifismului şi al dizolvantului, atomizantului şi paralizantului marxism cultural. Şi în plus, cu o mare dependenţă de resursele energetice ale Rusiei.

Cum să nu fi avut Putin curajul să între în Crimeea, văzînd că liderii din Vest, în frunte cu Obama, declară “încălzirea globală” drept cea mai mare ameninţare la adresa omenirii? Cum să nu rîdă mulţumit, văzînd că Occidentul şi-a ales ca teme majore de dezbatere politică legalizarea căsătoriilor gay, drepturile animalelor şi interzicerea extragerii petrolului şi gazelor de şist? Cum să nu radieze de mîndrie ştiind că Uniunea Europeană depinde, în proporţie de peste o treime, de gazele ruseşti? Şi cum să nu creadă că poate face orice, fără teamă, aflînd că Obama a redus, în 2014, efectivele militare americane sub nivelul de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial? – se întreabă Alexandru Hâncu în articolul: Putin: preţul inconştienţei, preţul indolenţei, preţul decadenţei.

În 1938 aveam în Europa, aliate, Germania nazistă şi Italia fascistă. Astăzi avem alte două state pe cale de a deveni comunisto-naziste-fasciste, adică extremiste. Este vorba, în evaluarea lor în acest sens, atât de tendinţele totalitare care se manifestă, mai ales în Rusia, dar şi în Ungaria, cât şi de ideologiile oficiale, sau vehiculate de ideologi ai conducătorilor, de partidele de la putere şi de cele din opoziţie (vezi cazul Jobbik), ideologii care reiau teme ale trecutului naziste, fasciste şi naţional-comuniste şi le combină cu ingrediente creştine şi islamic. Cum nu aceasta este tema şi nu avem nici spaţiu suficient pentru a o dezvolta, pentru mai multe detalii există deja o bogată literatură sau material de presă care pot fi consultate.

Tactica multiplelor “coloane a cincea”. Exportul de structuri şi ideologie extremistă.

În ecuaţia care le combină pe cele două, Ungaria are un rol precis: coloană a cincea (în sensul cel mai general, structurile care acţionează din interiorul unui stat în favoarea altui stat) a Rusiei, care, ca şi Jobbik în cazul puterii de la Budapesta, preia temele importante şi le pune în ecuaţie în interiorul UE şi NATO.

De fapt asistăm la un întreg lanţ de “coaloane a cincea”: Ungaria în UE; Jobbik în statele din regiune (România, Slovacia, Serbia, Ucraina, Moldova); UDMR şi alte structuri politice şi civice maghiare în România şi Republica Moldova. Iată ce scria Valentin Buda în 12 martie 2013 în ziarul Timpul de la Chişinău:

Ceea ce este și mai grav este că nazismul a devenit o marfă de export, iar - după România, Slovacia și Serbia - R. Moldova, o țară care nu-și găsește făgașul economic și politic, se dovedește o excelentă „piață” de desfacere a acestui produs ideologic expirat, care este xenofobia. Extremiștii unguri au și găsit punctul comun din care să îi ademenească pe câțiva moldoveni în acest joc periculos de-a „patrioții”: ura viscerală față de români. […] Reprezentanți ai filialelor din România ale unor organizații precum „Mişcarea tinerilor din cele 64 de comitate”, „Garda Maghiară”, „Oastea haiducilor”, „Armata naţională a santinelelor”, „Armata brigadierilor”, „Garda Naţională Ungară”, urmaşa „Gărzii Maghiare” (interzisă prin lege în Ungaria) ş.a., grupări cu comportament clar neofascist, care pledează pentru eliminarea, inclusiv fizică, a nemaghiarilor, după ce au declanșat reacții oficiale de protest din partea SUA, a Occidentului și chiar la ONU, își trimit intermediarii la Chișinău pentru a racola adepți ai ideilor care au creat unul dintre monștrii secolului XX, nazismul, alături de comunism, cele mai criminale regimuri din istoria omenirii.

Partide şi organizaţii etnice

În 1938, ocuparea Austriei se face la cerererea şi cu concursul direct al Partidului Naţional Socialist Austriac, conform căruia cetăţenii germani erau asupriţi. În aceeaşi perioadă, liderul Partidului German al Sudeților, Konrad Henlein, după ce s-a întâlnit cu Hitler la Berlin pe 28 martie 1938, a emis, pe 24 aprilie, Decretul de la Carlsbad, solicitând autonomia Regiunii Sudete și libertatea de a exprima ideologia nazistă. În septembrie, PGS organizează manifestări violente. Peste puţin timp, sub motivul că cehii îi masacrează pe germani, este invadată Cehoslovacia.

            Mai nou am avut situaţii similar în Kosovo, Abhazia, Osetia, Inguşeţia, Cecenia, Crimeea, Georgia, Ucraina fie prin partide entice, fie partide comunistoide şi pro-ruse.

La ce sunt bune partidele etnice, în afară de îmbogăţirea conducătorilor lor locali şi centrali? La pregătirea acţiunii de separare teritorială a regiunilor respective de statul mamă.

Cum? Prin ţinerea în priză a conaţionalilor lor, care nu trebuie să uite că din cauza majoritarilor nimic nu e cum trebuie şi că, fără câştigarea autonomiei-independenţei-încorporării în marea naţiune mamă, viaţa lor nu are niciun sens, că ei fac parte dintr-un popor şi un stat care au un drept natural de a se situa deasupra altora. Este exact ceea ce a făcut şi face UDMR-ul şi, mai nou, celelalte partide şi unele dintre organizaţiile maghiare din România: Este ceea ce fac, cu siguranţă, filialele aşa-ziselor organizaţii civice din Ungaria prezente pe teritoriul românesc..

De exemplu, în afara de cererile privind păstrarea identităţii maghiare, care era oricum mult mai bine păstrată în România decât este identitatea minorităţilor din Ungaria şi din alte state europene, UDMR-ul nu a rămas în istoria politică a ţării cu o iniţiativă politică memorabilă. Nu găsim nicio iniţiativă importantă care să privească economia, cultura, educaţia, sănătatea etc. Numele liderilor acestei struţo-cămile, şi partid şi asociaţie, nu se leagă de niciun proiect important. Tot ceea ce ne amintim este că: din persoane anonime au devenit persoane publice; că din posesorii unor averi modeste au devenit posesorii unor averi importante; că solicită autonomia şi, în perspective ei, cât şi pentru a controla masa populaţională maghiară, au făcut şi fac tot posibilul pentru segregarea pe principii etnice, astfel încât să purifice etnic zonele în care maghiarii sunt majoritari. Şi ne mai amintim de ei şi acte de pentru corupţie, blocarea justiţiei, blocarea restructurării statului etc.

Bomboana pe colivă: militanţii “moldoveni” îngrijoraţi de soarta secuimii şi militanţii secui îngrijoraţi de soarta moldovenilor. Protestele de la Pungeşti, Siliştea.

Vă amintiţi de Csibi Istvan? Cel care a incendiat şi spânzurat păpuşi din paie reprezentând revoluţionari români de la ’48? Ce credeţi că face el mai nou? După cum ne spune tot ziarul Timpul:  “individul care a băgat „spaima” în momâi, alături de câțiva ciraci de-ai săi, a fost recent oaspete al capitalei R. Moldova, unde s-a întâlnit cu cei care se pretind apărători ai „moldovenismului”, pentru un miting în faţa ambasadei române în cadtul căruia “câțiva rebegiți au afișat un banner prin care își declarau susținerea față de autonomia Ținutului Secuiesc din dreapta Prutului”.

Pe de altă parte, Csibi Barna a protestat la Miercurea Ciuc împotriva imperialismului românesc faţă de Republica Moldova. Cu cine credeţi că lucrează marele patriot maghiar? Cu “moldoveniştii” lui Nicolae Pascaru, un patriot moldovean, ecologist, admirator al lui Putin, lider al asociațiilor “moldoveniste”, filoruse și antiromânești, “Mișcarea Voievod” și “Scutul Moldovenesc” şi mai nou unul dintre organizatorii protestelor din judeţul Vaslui. Organizaţiile acestuia promovează un steag roşu cu cap de bour cu care vor să înlocuioască tricolorul Republicii Moldova. Exact acest steag a fost fluturat şi pe 18 octombrie 2013 în mijlocul protestelor antiamericane și împotriva exploatării gazelor de șist de la Pungești de mai mulţi militanţi moldovenişti şi ecologişti conduşi de Ivan Muntean, frate al deputatului communist Iurie Muntean.  Organizația lui Ivan Muntean de numește “Еу грэеск молдовенеште!”, “Eu grăiesc moldovenește”, dar în litere chirilice. O altă organizaţie antiromânească şi filorusă, care a adoptat acelaşi steag, este “Mișarea Național Democrată”, condusă de Viorel Furtuna, fost lt. col. în MAI din R. Moldova. Ce credeţi că susţin, printre altele, toate aceste organizaţii din Basarabia, atât de unite cu organizaţiile ungureşti, mai sus amintite, din Transilvania:

Că valahii au anexat Moldova, că unirea principatelor de la 1859 trebuie anulată și că trebuie refacută Moldova Mare, prin unirea Moldovei din România cu Republica Moldova, în Uniunea Eurasiatică.

Ungaria – Rusia, o relaţie caldă, caldă, aproape fierbinte (I)

Există popoare care au o mare nelinişte. Din această cauză ele se agită, sunt într-o permanentă nemulţumire şi  mişcare, nu le sunt suficiente spaţiul şi timpul pe care le au la dispoziţie. Sunt, printr-o comparaţie zoologică, prădătorii. Există şi reversul: popoare care au o mare (unii zic că prea mare) linişte şi nu-şi doresc decât spaţiul şi timpul care le-au fost date. Din păcate, spre deosebire de arealele  zoologice, la oameni, cele dintâi urmăresc  să le ia spaţiul şi timpul celorlalţi. Adică, să-i scoată din istorie.

Teze:     1. Rusia şi Ungaria continuă să-şi urmărească cu consecvenţă „proiectul imperial” .

  2. Între Rusia şi Ungaria există un parteneriat strategic fundamentat tocmai pe acest proiect.

              3. Evenimentele din România (vezi autonomia secuimii, Pungeşti, Roşia Montană etc) sunt întinse pe fire care duc la (sau şi la) Moscova şi Budapesta.

                         

Nerecunoaşterea unei probleme nu înseamnă că aceasta nu există şi că, mai devreme sau mai târziu, ea nu va erupe sub o formă distructivă. Acest lucru este valabil pentru orice persoană, comunitate mai mică sau mai mare, pentru un stat, pentru o regiune, în final, chiar pentru lumea în care trăim.

Cunoaşterea problemelor este legată de cunoaşterea trecutului. Oricât ar displăcea corectitudinii politice de astăzi ideea că a existat ceva şi înaintea noastră, trebuie să fim conştienţi că trecutul nu e nicio ficţiune dăunătoare, niciun bau-bau, nicio poveste încărcată de superstiţii şi misticisme dăunătoare personalităţii noastre universale. El nu este nici corect, nici incorect politic. Trecutul este despre noi, oamenii, aşa cum suntem. Cunoscându-l putem să ne cunoaştem, putem evita unele greşeli, putem împiedica ca tragediile să se repete, iar şi iar, la scară tot mai mare. El trebuie privit în faţă cu curaj, cu raţiune, cu înţelepciune.

Legat de situaţia internaţională actuală, Alexandru Hâncu remarca recent într-un articol că  „liderii occidentali au îmbrăţişat, cu entuziasm, ideea că Războiul Rece s-a terminat. Şi gata, o să fie bine. Timp de aproape un sfert de secol, au crezut că doar diplomaţia, bunele intenţii, comerţul şi cocoloşirea Moscovei prin cooptare în organisme precum G8 vor transforma Rusia într-un partener rezonabil. .. Cu ani de zile în urmă, Putin declara că dispariţia Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă a secolului XX. De ce Occidentul nu s-a trezit de atunci? Simplu. Din dorinţa, nemăsurată, de a crede în ficţiunea unei lumi în care “istoria s-a terminat” iar planeta se va îndrepta, de la sine, către democraţie şi prosperitate, sub faldurile globalizării. Adică din inconştienţă, din indolenţă, din decadenţă. Când acestea devin, majoritar, liniile de forţă ale politicii occidentale, eşecul e asigurat.”

Dincolo de faptul că e bine ca să nu uităm aceste adevăruri, am făcut  această introducere pentru a înţelege corect demersul de discutare a unor probleme extreme de sensibile. Probleme care nu trebuie băgate sub covor, discuţii care nu trebuie evitate, ci abordate, după cum spuneam, cu curaj, raţiune, cunoaştere, înţelepciune.

Propun deci o citire a dezvoltării temei autonomiei maghiarilor din România, a ultimelor evenimente şi a celor, încă mai fierbinţi, care, cu siguranţă, vor urma, prin intermediul unor elemente de context internaţional. Cum ar fi, de exemplu, relaţiile dintre Ungaria şi Rusia, relaţii care au la bază un obiectiv comun ţinând de un trecut de peste o mie de ani: proiectul imperial. Menţionez întinderea temporală a acestui ideal pentru a înţelege cât de puternic este el încastrat în conştientul şi subconştientul colectiv al acestor popoare.

Realitatea frustă şi tranşantă pe care trebuie să o avem în vedere este aceea că cele două unităţi statale urmăresc în continuare înfăptuirea proiectului imperial. Acest ideal le leagă printr-un soi special de relaţii, care, atât timp cât obiectivele concrete au în vedere zone geografice ce nu se suprapun, vor fi de intensă colaborare. Este punctul din care trebuie să pornim pentru a judeca la rece toate evenimentele trecute, actuale sau viitoare.

Ca şi în cazul unei analize trecute legate de invadarea şi ocuparea altor state, (http://paulghitiu2009.blogspot.ro/2014/03/politica-bocancului-pe-jugulara.html) voi urmări pe scurt traseul acestor relaţii în ultima sută de ani, perioadă care, de fapt, a dat şi actuala configuraţie a lumii noastre.

Tendinţele expansioniste ale Ungariei din 1918-1919. Începutul parteneriatului. Prima  încercare de împărţire a României.

Despre actele de agresiune ale Rusiei am scris în chiar materialul de mai sus. In textul de faţă voi face o trecere în revistă a actelor similare ale Ungariei în paralel cu paşii de “înfrăţire” dintre cele două state.

După mulţi ani de duşmănie şi câţiva de război, Ungaria şi Rusia intră brusc într-un parteneriat  la finalul primului război mondial, atunci când Imperiul Austro-Ungar se prăbuşeşte. În 2 noiembrie 1918, Ungaria, devenită peste noapte revoluţionară, proclamă desprinderea de Austria, dar, urmărind să ocupe locul acesteia ca centru al unui nou imperiu, refuză recunoaşterea separării celorlalte provincii. La 16 noiembrie 1918, Karoly Mihaly, noul prim ministru, proclamă Republica Ungară, care se declară de partea Antantei în speranţa că viitoarea conferinţă de pace va consfinţi o „Ungarie mare şi puternică”, singura capabilă să menţină ordinea într-o zonă atât de fărâmiţată şi de zbuciumată. Conferinţa de pace de la Paris respinge aceste pretenţii şi statuează dreptul la autodeterminare al tuturor popoarelor din fostul imperiu, astfel că, la 21 martie 1919 guvernul Karoly demisionează şi puterea este preluată de bolşevicii lui Garbai Sandor. Puterea efectivă este însă deţinută de Bela Kun, ministrul de război, fost prizonier la ruşi. Este instaurată Republica Sfaturilor din Ungaria – denumită şi Republica bolşevică. Refuzată de puterile europene, Ungaria găseşte o noua speranţă de păstrare a vechilor posesiuni în alianţa cu Rusia bolşevică. Un prim obiectiv este Cehoslovacia, dar, din cauza izbucnirii războiului civil din Rusia, nu se reuşeşete decât o efemeră Republică a Sfaturilor în Slovacia. Cele două aliate continuă cu încercarea de desfiinţare a statului român prin atacarea concomitentă a acestuia dinspre est şi vest. Noua graniţă dintre cele ele ar urma să devină Carpaţii. Rezistenţa trupelor române pe Nistru, conjugată cu ofensiva ruşilor albi ai lui Denikin în sudul Ucrainei , au dat României răgazul să contra-atace în vest şi să înfrângă trupele ungureşti. La 3 august 1919 trupele române intră în Budapesta. Regimul bolşevic este desfiinţat după numai 133 de zile.

Anexarea de teritorii în de-al doilea război mondial. A doua împărţire a României.

Nu după mult timp, în perioada celui de-al doilea război mondial, Ungaria reia politica expansionistă, din umbra Germaniei şi a Italiei. Refuzând prevederile Tratatului de la Trianon, Ungaria primeşte ca urmare a Primului arbitraj de la Viena, din 2 noiembrie 1939, teritorii din sudul Slovaciei şi Ruteniei. În martie 1939, după ocuparea Cehiei, Ungaria ocupă restul Ruteniei şi încă o fâşie din sudul Slovaciei în urma „Micului război”. În septembrie, ca urmare a celui de-al doilea arbitraj de la Viena, cunoscut ca Dictatul de la Viena, Ungaria primeşte jumătatea nordică a Transilvaniei. În aprilie 1941, ca urmare a invadării Iugoslaviei de către Germania, Ungaria ocupă Voivodina.

1989-2014. Dezvoltarea parteneriatului

În tr-un interviu din octombrie 2013, Dan Dungaciu, Director al Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane si Presedinte al  Fundatiei Universitare a Marii Negre spunea că, “dupa 1989, parteneriatul a capatat o formă tacita, nu directă, care pe noi ne-a afectat cel mai puternic în relaţia cu R. Moldova. Atunci când vorbim despre spaţiul estic, coincidenţele ar trebui cel puţin privite cu circumspecţie. Semnalul interesului ca Budapesta să devină jucator în stânga Prutului a apărut de la începutul anilor '90. După integrarea în UE a Ungariei, toate poziţiile importante ale reprezentării europene a Bruxellesului au revenit Ungarei - reprezentantul UE pentru R. Moldova, generalul care conducea misiunea europeană de la frontiera moldo-ucraineană (EUBAM), Ambasada Ungariei devine centrul Schenghen în R.Moldova, şeful misiunii parlamentare care verifica alegerile parlamentare decisive din 2005 este ungur etc. Or, e clar ca toate aceste lucruri nu se puteau face fără acordul tacit al Moscovei, chiar fără încurajările ei. Pe vremea când României i se expulzau diplomaţii, ambasadorii unguri ieşeau cu Voronin la vânătoare, iar astazi sunt extrem de preocupaţi de situaţia minorităţii ruse şi a drepturilor ei din R. Moldova.

Interesant e că politica Budapestei faţă de R.Moldova nu ţine de culoarea politică a guvernării. După instalarea la putere a regimului Orban, oficialii maghiari de la Budapesta au sistematic luări de poziţie pe problematica transnistreană, cerând autonomie pentru regiune - evident cu gândul la Transilvania. Şi trebuie să reamintesc aici un caz recent: ambasadorul Ungariei în R.Moldova face o vizita în ianuarie 2013 în UTA Găgăuzia, regiune rusofonă şi autonomă, se întâlneşte cu baskanul Mihail Formuzal, iar în septembrie, preşedintele Consiliului judeţean Harghita îi trimite lui Formuzal proiectul unui acord de colaborare între judeţul Harghita şi regiunea Găgăuza!”

Orban s-a întâlnit cu Putin la Moscova la începutul acestui an şi au pus bazele parteneriatului strategic, adica "strategia deschiderii către Est", cum îi spun ungurii. Aceasta include chestiuni serioase, grele, grave.

Nu e vorba despre schimb de mesaje politicoase sau acorduri culturale - nivelul la care suntem noi acum. E pe agendă chestiunea conductei South Stream, comerţul agricol - Rusia a fost luna trecuta oaspete de onoare la Târgul agricol de la Budapesta, unde s-a anunţat un reviriment comercial între cele doua state, care oricum e undeva la 12 miliarde -, Rusia este partenerul economic principal al Ungariei din afara UE, se anunţă deschiderea camerelor de comerţ ruso-maghiare din Moscova până la Rostov, Krasnoyarsk, Irkuţk sau Novorosisk. Toate puncte strategice! Ungaria, la rândul ei, a fost invitatul de onoare la marele Targ de carte de la Moscova din septembrie.

Deci, un joc diplomatic extrem de consistent şi un parteneriat strategic care începe să funcţioneze pe toate nivelele.” (Va urma)

Diversiunea maghiară a lui Victor Ponta

Sau cum să-ţi tai singur craca de sub picioare.
          Aţi observat cum se schimbă agenda problemelor acute ale zilei? Cum am uitat de economie, de educaţie, de sănătate, de mafioţii care au fost, au rămas, sau au intrat în guvern, şi de alte o mie şi una de poveşti neterminate de aceste guverne ale României, dintre care cel din urmă, cel mai "cinstit şi competent" este, atât de recent şi deja al treilea guvern Ponta?
          Şi asta pentru că avem o altă temă: cererile UDMR, autonomia aşa-numitului Ţinut Secuiesc, facultatea de limbă maghiară de la Tg Mureş, marşuri şi ciocniri cu jandarmeria... E o temă care, mai ales în condiţiile agresiunii de la est de România, are toate şansele să ţină capul de afiş, astfel încât să nu vedem cele ce nu se fac, cele ce se distrug şi, mai ales, cele ce se fură. În acelaşi timp, în condiţiile de război amintite, e şi o temă cu un real potenţial exploziv. E o temă care va aduce din nou la suprafaţă extremismul de ambele părţi - dacă cel românesc cam dispăruse, nu acelaşi lucru se poate spune despre cel unguresc, care a prins tot mai multă osânză - şi, posibil (nu-mi doresc probabil, de aceea nu spun probabil) ne va da unele/multe bătăi de cap. E ceva în genul mersului cu canistra cu benzină prin incendiu.
          Dacă Victor Ponta chiar a avut în vedere mai sus amintita "abureală" atunci denumirea dată lui de Ion Cristoiu, "iresponsabilul vesel" este o blândă alintare. Dacă nu, la fel. În oricare dintre cazuri, mişcarea "genială" cu udmr-ul poate fi un câştig pe termen scurt (poate chiar foarte scurt), în ceea ce priveşte voturile din parlament, dar va fi cu siguranţă o pierdere în rest. Pentru că una era să mături, din studiourile Antenei 3, podelele sufrageriilor, dormitoarelor, bucătăriilor poporane cu Boc şi MRU şi să-i dai palme pe chelie lui Băsescu pentru fraternizarea cu ungurii, şi alta să faci chiar tu acele jocuri pidosnice şi să tragă în tine artileria, chiar aşa ciuruită, a Opoziţiei şi televiziunilor asociate. Şi oricât de proşti, milogi, mituibili, programabili, beţivi etc. i-ai crede tu pe români, conform manualelor de strategie şi tactică politică, problema este că nu sunt toţi toate acestea în acelaşi timp, ba destui chiar niciuna, iar la memorie pot să aibă probleme doar unii dintre cei cu alcoolul excesiv.
          Este deja extrem de clar că nu numai în România, ci în toată zona de est şi de centru a Europei, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei înseamnă deja o readucere la suprafaţă a sentimentelor identitare, a naţionalismului de toate soiurile, a pericolului agresiunii teritoriale. Nu se leagă direct de burta omului, sau de sănătatea lui fizică, dar furtuna sentimentelor este poate uneori chiar mai periculoasă decât cea a foamei. Şi acum, pretenţiile imperiale ale Rusiei, care ne reamintesc toate detaliile cumplite ale masacrelor, violurilor, jafului, mutărilor de populaţie făcute de ocupanţii ruşi, plus ale genocidului represiunii comuniste, tocmai o astfel de furtună sunt pe cale să pornească. Sunt momentele în care oamenii devin mai conştienţi de identitatea lor naţională, în care înţeleg că, dincolo de familie şi de interesele directe, aceasta îi leagă şi îi protejează, în care simt instinctiv că e timpul să se strângă unii în alţii pentru că, de undeva din zare, pândeşte un pericol mare şi necunoscut.
          În acest nou context, prea puţin luat în seamă de Victor Ponta (încă aştept poziţionarea lui în criza amintită), acesta are de înfruntat, în mare, două posibile situaţii, ambele negative. Varianta mai puţin rea ar fi cea în care ungurii stau cât de cât liniştiţi şi nu apar evenimnete care să ridice puternic potenţialul emoţionalului colectiv. Pe fundalul amintit mai sus în legătură cu Ucraina, toţi adversarii psd&comp. au destulă muniție pentru un vioi război de uzură care va face ca procentele alianţei de la putere. adică ale psd-ului, să scadă. Alegerile europarlamentare pot fi un excelent prilej pendtru Opoziţie să scoată dezbaterea politică din eterna mocirlă locală şi să o aşeze şi pe normala perpectivă internaţională. Asta înseamnă, implicit, mai multă discuţie despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Şi chiar dacă intervalul e scurt, primele rezultate neplăcute pentru Victor Ponta ar putea să fie chiar la aceste alegeri, care devin, dintr-odată extrem de interesante şi de importante. Un rezultat sub aşteptări, combinat cu sondaje care să arate alterarea susţinerii populare, ar însemna ca acesta să facă o bruscă schimbare de macaz şi să lase udmr-ul în vrep staţie, sau să-şi ia adio de la prezidenţiale şi, curând după aceea, de la partid. Iar atunci când nu mai ai partidul în spate şi guvernul la picioare plagiatele se văd monstruoase.
          Varianta rea: multe alte adunări populare, marşuri, steaguri secuieşti de sute de metri, decizii locale aberante, arătarea muşchilor către Bucureşti de către naţionaliştii unguri, sau, doamne fereşte, cel mai rău, vreo scânteie de conflict direct între unguri şi români. Pot deja să-mi imaginez şuturile baronilor şi faraonilor psd tăbăcind fundul, încă, prezidenţiabil al actualului prim-ministru.
          În acest sens, nu e lipsit de interes un detaliu pe care nu l-a observat nimeni, dar care pe VP ar trebui să-l neliniştească: Bunicuţa Iliescu tace. Nu şi-a lăudat nepoţelul, nu i-a binecuvântat mişcările şi nici nu a ieşit să-i înfiereze pe detractori. Oare de ce?
          Că psd va pierde, iar Victor Ponta nu va mai apărea pe ecranele televizoarelor atât de superior, îngăduitor, plictisit de micimea jurnaliştilor, îngreţoşat de prostia celor din opoziţie, dedicat poporului, dedicat istoriei, nu ar fi o pierdere şi pentru noi. Din păcate, valsul psd-udmr ne poate aduce o mulţime de belele tuturor, fie că este vorba pur şi simplu de a nu mai fi cu ochii pe domnii şi doamnele de la putere, fie de cele ce se pot întâmpla din dezvoltarea pe teren a "cestiunii" autonomiei.
 

Solicitați eurodeputaților români să respingă Raportul „Zuber”

Mâine se votează în plenul Parlamentului European Raportul „Zuber”, ale cărui principale neajunsuri le-am descris aici. Vă propunem de aceea să adresați reprezentanților României la Parlamentul European următoarea scrisoare-apel. Vă reamintim că toate actele adoptate de instituțiile europene au impact DIRECT în viața familiei dvs., zilnic.

Stimate eurodeputat, stimată eurodeputată,

Marți, 11 martie, urmează să votați raportul anual privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2012 (Raportul Zuber, pregătit de Comisia pentru drepturile femeii și egalitate de gen).

Vă solicit să RESPINGEȚI prin vot atât raportul original al Comisiei, cât și moțiunea alternativă (amendamentul 1, autor PPE).

Ambele documente promovează ideologia genului, inclusiv prin educație în școlile publice ocolind consimțământul parental. De asemenea, ambele promovează „cotele de gen” în intreprinderile private, ceea ce dăunează libertății antreprenoriale, și în viața publică prin noul concept de „democrație paritară”.

Moțiunile refuză însă să sublinieze într-o lumină pozitivă importanța responsabilităților familiale ale femeilor și bărbaților și refuză recunoașterea formală a efortului depus de mame și de tați acasă.

În susținerea principiului fundamental al șanselor egale pentru bărbați și femei, bazate pe merite și abilități, Parlamentul European nu trebuie să interfereze în societate prin acest tip de inginerie socială.

Raportul nu are nicio valoare politică în sine, ci doar una ideologică. De aceea, apreciez că nici Uniunea Europeană și nici femeile, indiferent de condiția socială, nu au nevoie de acest raport.

Vă rog deci să respingeți ambele moțiuni pentru rezoluție.

Cu stimă,

[Prenume nume]

Adresele de email ale eurodeputaților și eurodeputatelor din partea României:

Doamne deputat :

oana.antonescu@europarl.europa.eu ;  elena.basescu@europarl.europa.eu ; minodora.cliveti@europarl.europa.eu; corina.cretu@europarl.europa.eu ; vasilicaviorica.dancila@europarl.europa.eu ; monica.macovei@europarl.europa.eu ; norica.nicolai@europarl.europa.eu ; dacianaoctavia.sarbu@europarl.europa.eu;  silviaadriana.ticau@europarl.europa.eu  ; adinaioana.valean@europarl.europa.eu ; renate.weber@europarl.europa.eu ;

Domni deputați:

sebastianvalentin.bodu@europarl.europa.eu; victor.bostinaru@europarl.europa.eu ; georgesabin.cutas@europarl.europa.eu ;  ioan.enciu@europarl.europa.eu  ; eduard-raul.hellvig@europarl.europa.eu ; catalin-sorin.ivan@europarl.europa.eu ; petru.luhan@europarl.europa.eu ; marian-jean.marinescu@europarl.europa.eu ; iosif.matula@europarl.europa.eu ; rares-lucian.niculescu@europarl.europa.eu ; ioanmircea.pascu@europarl.europa.eu ; cristiandan.preda@europarl.europa.eu ; adrian.severin@europarl.europa.eu;  ovidiuioan.silaghi@europarl.europa.eu ; csaba.sogor@europarl.europa.eu;  theodordumitru.stolojan@europarl.europa.eu ; claudiuciprian.tanasescu@europarl.europa.eu ; laszlo.tokes@europarl.europa.eu ; traian.ungureanu@europarl.europa.eu  ; tudorcorneliu.vadim@europarl.europa.eu ; iuliu.winkler@europarl.europa.eu ; dandumitru.zamfirescu@europarl.europa.eu

 

Protejaţi familia naturală. Opriţi raportul Zuber.

This Tuesday 11 March 2014 , the European Parliament will vote on its 2012 Annual Report on the equality Between women and men. The Report was prepared by Communist MEP,  Inês Cristina Zuber from Portugal, by her own initiative , as part of The Committee on Women's Rights and Gender Equality (FEMM.) Other noteworthy members of FEMM include idealogues Edite Estrela and Ulrike Lunacek.  The discussion on the resolution will take place on Monday, 10 March.
In this new proposal, the FEMM has Declared That family-related Responsibilities are an obstacle to human fulfillment at the workplace! Yet, it continues to promote: early childhood indoctrination in gender ideology at public schools (without the prior consent of parents,) abortion, LGBT “marriage”, and gender quotas in public life and the business sector.
By way of this resolution, the European Parliament wants to reduce woman to mere objects: objects are DECIDED Whose Merits by quotas and public policy, instead of on an Individual basis, as uniquely valuable human beings.
The Zuber Report upholds the introduction of quotas for women in companies and in all the industries of public life. This is unacceptable and a clear Violation of free enterprise and the freedom of Individuals.
While the European Parliament has the DUTY to Promote the basic principle of equality-of-opportunity based on the skills, talents, and the Merits of Individuals, It Should STOP interfering in the lives of Europeans by way of social engineering projects.
* The motion for the Adopting Resolution of the Zuber must be rejected, like the self-initiated Lunacek Report, and the Report before it Estrela.
The Alternative Resolution in September on the table by the "Christian Democratic Group" (center right EPP to Which the Union for Popular Movement and International Democratic Union Also belong) does not Represent a feasible alternative and Should Either the likewise be dismissed. Sadly, Nothing In This distinguishes it from alternative resolution Proposals Drafted by socialist and liberal entities.
Instead of Promoting the equality of opportunity based on the single capabilites and Merits of Both women and men, and defending the ideas importance of the family for Equal Opportunities and the fulfillment of human beings and the human family , the EPP Alternative Resolution simply deletes some of the Most offensive paragraphs in the original text. It does so, while still Promoting gender ideology in public policies and in schools especially.  's Resolution The EPP Also Refuses to Recognize the vital constributions of mothers and father in the home , and Gives its support to gender quotas in politics and in enterprises.
* The motion for the adoption of the proposal by Zuber must be rejected . And the watered-down anti-family, alternative resolution , must be dismissed .
Europe does not need one or the other. The "parity democracy" Promoted by Both resolutions opens to door to reverse discrimination and mark the definitive Could end of the notion of meritocracy in the workplace and in public life.


Pentru semnarea petiţiei către Parlamentul european de respingere a raportului Zuber: http://www.citizengo.org/en/5215-zuber-report-women-object-quotas-no-recognition-family-stop-social-engineering?tc=fb&tcid