POLITICĂ ÎN ŞCOALĂ - A AUZIT PROCURATURA?

       Mulţi tineri participanţi la marea întrunire a usl de pe Arena Naţională au dezvăluit că erau acolo cu întreaga şcoală, cu absenţe motivate, ba chiar trimişi de directorii şi profesorii lor.
       Aşa că ne întrebăm:
       Nu era politica interzisă în şcoală?
       Şi atunci cum au ajuns şcoli întregi cu directori, profesori, elevi şi absenţe motivate la miting? Are de gând cineva să ancheteze această infracţiune? Sau mâine îi ducem la curăţenie pe străzi şi pe câmpuri, la toamnă la cules roadele ogorului şi la toate vizitele externe sau interne importante, pe şosele, aeroporturi, stadioane? Şi, de ce nu, pe unii îi luăm deoparte, îi dezinfectăm câteva săptămâni pentru ca, atunci când  îi trimitem să îi întâmpine cu flori pe domnul şi doamna/tovarăşu şi tovarăşa veniţi într-o vizită de lucru, să poată să îi pupe pe aceştia fără pericolul de a le da vreo boală.

EXTRAORDINAR!!! - Băsescu este iliescu + voiculescu

       În sfârşit, ponta ne-a luminat: Băsescu e ultimul comunist şi securist din Europa. Adică, este iliescu şi voiculescu la un loc şi în parte, în ceea ce priveşte România. În ceea ce priveşte Europa, nu cutez a mă pronunţa pen'că nu-i ştiu pe toţi cei din urmă ultimi comunişti şi securişti, în afară de, să zicem, Lukaşenko şi Putin. Dar dacă or fi alţii şi mai mari care să-i întruchipeze chiar şi pe aceştia care sunt foarte mari..
       Întrebare:
       Ce mai sunt, în această situaţie, foştii primul comunist şi primul securist ai ţării? Nişte ţuţeri? Neica nimeni? 1/2 Băsescu? Sau, poate, au devenit primul credincios şi primul filantrop al ţării?

gigi&crin - de la nuntă la balamuc

       Probabil că prezentând această inedită mutare colegilor săi, măritul crin le-a spus şi că nu vede nicio posibilă problemă pentru viitor din cauza caracterului nărăvaş şi neprevăzut al lui becali, că-l vor struni şi manevra ei pe gigi, ei fiind mulţi, inteligenţi şi credibili şi el unul singur, cam prostovan şi mai excentric.
       Probabil că se gândeşte şi la tunurile care pot fi date împreună că este, slavă Domnului, loc pentru toată lumea, şi apoi, nu vor toţi aceleaşi lucruri. Or să cadă ei la pace.
       Probabil că se gândeşte şi la ce bine i-ar prinde banii acestuia; şi în campanie şi, de ce nu, că o fi primit şi o ofertă personală, chiar conturilor sale.
       Probabil că hrebe, vechiul şi veşnicul prieten al lui gigi, a dat şi el nişte asigurări că e omul lor, că totul e ok.
     
       Probabil însă că habar n-are crinuţ ce bombă murdară şi-a luat lângă el. Îl cunosc bine pe becali, am peterecut 6 luni lângă el la începuturile clowneriei sale politice, atunci când încă era prea puţin cunoscut şi chiar Hurezeanu făcea o emisiune de lungă durată cu noul actor politic, din care acesta ieşea cu o imagine destul de bună.
       crinuţă nu va vedea prea mulţi bani de la jiji, posibil ceva la început, apoi încă ceva mărunţiş, o agitaţie pentru campania proprie şi pe urmă să vină "profiturile".
       Drumul alături de becali înseamnă să faci ce vrea el; ori şeful grupului infracţional organizat din pnl se vrea şi el atotputernicus. Golăneala va fi maximă, televiziunile vor cădea pe spate, românul manelist va fi încântat suprem, veselie mare, ce mai, să scoatem şi corturile între blocuri.
       Iar nunta de acum, la care deja becali a început să dea comenzi şi să căsăpească în direct  la tv cu un limbaj şi apucături de interlop de cartier, e nimic pe lângă balamucul care va urma nu peste mult timp, la divorţul cu care fratele de rudotel al lui vadim ne-a obişnuit deja. Asta nu pentru că eu le doresc acest lucru, ci pentru că un divorţ între aceşti doi "războinici" este în chiar firea lucrurilor. Iar un astfel de divorţ  va fi ca o budă publică aruncată în aer. Şi, din păcate pentru el, crin nu va avea nicio şansă. Iar pnl-ul.... care pnl?
     

Împotriva restauraţiei comuniste în şcoala românească - Scrisoare deschisă către Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, d-na Ecaterina Andronescu -

Doamnă Ministru,

Principalul câştig al revoluţiei din 1989 a fost Libertatea. Alături de libertatea de a gândi şi vorbi, de a călători, de a avea, am redobândit-o şi pe aceea de a ne manifesta religios, de a crede şi de a ne exprima credinţa într-o sursă superioară a existenţei Universului şi a vieţii, alta decât atât de salvatoarea şi miraculoasa „întâmplare” clamată de către ateişti. Este o libertate care nu ne îngrădeşte spiritul, ci îl înalţă, îl deschide către o realitate infinit mai complexă decât reducţionismul evoluţionismului ateist. Este în acelaşi timp sursa identităţii noastre ca popoare, ca persoane care compun aceste popoare, ca oameni, pentru că este o dimensiune esenţială a trecutului nostru şi, astfel, o componentă esenţială a ceea ce suntem noi astăzi.

Chiar dacă mulţi au crezut contrariul, comunismul nu a dispărut odată cu dispariţia statelor comuniste. El era anterior acestora, provenind din manifestări filosofice şi ideologice care au precedat cu câteva secole explozia lui devastatoare din secolul al XX-lea. Ca şi în cazul spargerii unei ciuperci, după 1990 sporii acestuia s-au răspândit în lume, s-au întâlnit cu mai vechile şi permanent existentele lui izvoare şi încearcă să preia astăzi, de data aceasta sub forme mascate în deziderate ale zilei, uneori extrem de perfid şi de ocolit, alteori aproape la fel de intolerant şi agresiv după cum s-a manifestat deja în secolul trecut, controlul asupra minţii şi sufletului omului acestui nou secol şi mileniu.

În sensul acestei ofensive care combină strategii, tactici şi mijloace extrem de diverse se înscriu şi încercările tot mai violente şi mai intolerante ale neocomunismului românesc, de supunere a conştiinţei şi spiritului copiilor noştri unei nivelări ateist-comuniste, cu nimic deosebite de aceea care se manifesta în şcoala şi societatea comunistă dintre 1944 şi 1989. Dacă în anii trecuţi atacul s-a îndreptat asupra unor forme exterioare ale fenomenului religios – icoanele, de exemplu – de o bucată de timp, încurajaţi de vectori interni şi externi, se încearcă din nou eliminarea religiei din şcoli, prin atacarea a însăşi interiorului, a însăşi esenţei: dogma religioasă, conţinutul de profunzime al credinţei.

Ultima manifestare a bigoţilor acestei falsei religii, care a devenit între timp ateismul, este conţinutul manualelor de religie. Acestea ar trebui, în viziunea lor de reducere la absurd, să fie curăţate de partea de dogmă, cea care contribuie la construirea tinerei persoane, şi ar trebui să conţină doar informaţii neutre, de exemplu de istorie a religiei şi artei. Evident, mâine se va putea pretinde că acestea fac obiectul manualelor de istorie generală şi astfel s-ar îndeplini scopul neo-comuniştilor: eliminarea religiei din şcoli, suprimarea încă o dată a libertăţii religioase, izolarea şi eliminarea lui Dumnezeu din lume.

În ceea ce priveşte această ultimă agresiune totalitară şi argumentele prin care se doreşte să ne fie impusă, cât şi a ceea ce ministerul poate să întreprindă, vrem să vă mai comunicăm următoarele:

1.     Trebuie, în primul, rând să plecăm de la realitatea că în timp ce peste 90 % din populaţia României se declară ca aparţinând unei religii sau unei confesiuni, doar 10 % din trunchiul comun al programei şcolare este dedicat studierii şi înţelegerii acestei apartenenţe, restul fiind informaţie ştiinţifică, ateist-umanistă. Activiştii neocomunişti şi organizaţiile pe care aceştia le reprezintă sunt 0,000.. din cei peste 90 % de mai sus, deci nu pot cere nimic şi nu pot impune nimic în numele acesteia. Pot vorbi şi propune doar în numele lor. Şi în niciun caz imperativ.

Societatea civilă românească nu este reprezentată doar de câteva asociaţii care aparţin unor minorităţi, de asociaţii seculare sau cu interese transnaţionale.  Acceptarea cererilor intolerante ale acestora poate duce la reprezentarea intereselor minorităţii în detrimentul celor ale majorităţii (cf recensământului din 2002 sunt, de exemplu, fără a lua în seamă şi celelalte culte şi confesiuni, 18.83 milioane credincioşi ortodocşi şi doar 33.000 de atei.).

2.     Însăşi Libertatea (în acest caz, cea religioasa) poate fi din nou suprimată prin acceptarea  demersurilor repetate, ale acestui grup de organizaţii neocomuniste conduse de ASUR, de a elimina predarea religiei  în şcoli şi de a interzice utilizarea simbolurilor religioase.

3.      Nu există îndoctrinare religioasă în şcolile publice, ci doar prezentarea  viziunii alternative, specifice religiei, asupra lumii si vieţii. În măsura în care predarea religiei este considerată îndoctrinare religioasă şi predarea ştiinţelor trebuie considerată îndoctrinare ştiinţifică, deoarece se impune o anumită viziune asupra lumii şi a vieţii care are la bază ipoteze neverificabile (de ex. strămoşul comun ipotetic din arborele speciilor sau punctul din care a început Universul).  Calendarul  ştiinţific 2012 promovat de ASUR ca pe o încercare de parodiere a celui bisericesc şi de înlocuire a lui,   demonstrează clar identitatea  demersurilor, câtă vreme a fost folosită exact forma şi alcătuirea calendarului bisericesc. Mesajul totalitar al acestei acţiuni (aflat în spatele celui de golire de esenţe a unui simbol lumesc al creştinismului): divinizarea ştiinţei.

4.     Predarea confesională a religiei în şcoli este firească, ţine de conservarea învăţăturii de credinţă specifice fiecărui cult şi nu generează intoleranţă sau xenofobie, ci o baza solidă fără de care dialogul nu este posibil.  Ideea nivelării, a predării neconfesionale duce la confuzie privind identitatea religioasă şi la diluarea sentimentului religios, adâncind şi mai mult secularizarea lumii contemporane, cu consecinţele cunoscute în plan moral şi existenţial.

5.     Manualele de religie nu pot fi proiectate astfel încât să satisfacă doleanţele unor organizaţii ce reprezintă partea seculară a societăţii şi care au scopul de a adânci orientarea ateist - ştiinţifică a tinerilor; ar fi o contradicţie logică, aşa încât este firesc ca numai reprezentanţii cultelor şi specialiştii să participe la elaborarea acestora.  Suntem interesaţi , de exemplu, daca societatea civilă, majoritar creştin-ortodoxă, care crede că omul  a fost creat de Dumnezeu,  a fost chemată  sa participe, prin dezbatere publica,  la elaborarea  manualelor de biologie prin care elevii sunt îndoctrinaţi cu ideologia evoluţionistă_ Pe cine deranjează  credinţa ca toţi oamenii sunt creaţi dupa chipul lui Dumnezeu, deci egali în demnitate? - fapt care nu poate duce nicidecum la intoleranţă, ci dimpotrivă, la respect reciproc. Intoleranţa este asociata viziunii evoluţioniste bazate pe selecţia naturală în care cel mai slab este eliminat – omul este un animal mai evoluat, dar totuşi un animal şi ne învăţăm copiii să se comporte ca atare.

6.     Manualele de religie nu prezintă numai iadul, păcatul şi pedeapsa, ci şi virtuţile, Raiul, răsplata. Copiii nu sunt agresaţi psihic atunci când li se face cunoscută ideea că nerespectarea poruncilor aduce cu sine pedeapsa,  ci atunci când constată că trăiesc într-o societate în care legile nu se aplică, nu există pedepse şi vinovaţi. Pe cine poate deranja faptul ca elevii  învaţă că trebuie sa nu ucizi, sa nu minţi, sa nu trăieşti în desfrânare, să îţi respecţi părinţii, să nu invidiezi şi să nu furi? În ce fel de societate dorim sa trăiască copiii noştri, într-una a infracţionalităţii, în care nu există răspundere şi teama de pedeapsă sau  într-una în are există respect pentru lege, fie că e divină sau civilă. Suspendarea ideii de păcat si pedeapsa duce indirect la ideea ca orice ar face cineva este lipsit de consecinţe negative si de aici orice este posibil.

7.     Românii s-au format într-o Europă, care, la rândul ei, are la baza construcţiei de astăzi dimensiunea principală a spiritualității iudeo-creştine. Naţionalismul adevărat, iubirea de neam, nu este caracterizat de intoleranţă şi xenofobie, ci de apărarea drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, consecinţă fireasca a iubirii de neam şi de patrie. Creştinismul, de exemplu, ne învaţă să iubim aproapele, adică familia, neamul dar şi străinul. Credem ca iubirea de neam si patrie, ca şi iubirea faţă de celelalte neamuri, de un aproape, care poate fi orice om de pe acest pământ,  este un sentiment  nobil ce trebuie cultivat.

8.     MECTS trebuie sa întreţină un dialog pe această temă cu organizaţii reprezentative pentru structura etnică şi religioasă, cu factorii interesaţi de procesul educaţiei în mod direct (părinţi, elevi).

Cu convingerea că toate aceste argumente constituie, din câte vă cunosc, deja baza construcţiei dumneavoastră ca om, cadru didactic şi politician, ne exprimăm credinţa că nu veţi accepta ca întunericul, intoleranţa, nivelarea, schilodirea sufletească, dezarticularea fiinţei umane să sufoce din nou şcoala românească.

LIGA PENTRU IDENTITATE NAŢIONALĂ      

Preşedinte – Paul Ghiţiu

Caragiale, profeţii despre usl

Sau:
Caţavencu, un ideolog al usl-ului
 sau
Nimic nou în politica românească după 130 de ani
sau
......
CAŢAVENCU (întrerupându-l lătrător): Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România... Progresul, stimabile, progresul! În zadar veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică...
FARFURIDI (ŞI MAI ÎNŢEPAT): Dă-mi voie. Mi se pare că altcineva amăgeşte opinia publică...
CAŢAVENCU: Fireşte că nu vrei să ştii... nu-ţi vine la socoteală...
CAŢAVENCU (şi mai lătrător): Să-şi vază de treburile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu... N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre... D-ta eşti avocat, eşti confrate cu mine...
FARFURIDI: Da, sunt avocat, dar nu sunt confrate cu d-ta...
CAŢAVENCU: (urmându-ţi jocul):  Ştii ca şi mine principiul de drept fiecare cu al său, fiecare cu treburile sale... oneste bibere...
......

victor ponta portar la Circ

      
   
       victor ponta ne tot glăsuiește înțelept despre cum ar fi cu și fără circ, despre ce simplu ar fi dacă totul s-ar face ca la circ, despre cât, vezi doamne de responsabil este el, față de circari, el care înțelege să facă lucrurile serios, să se sacrifice şi să fie competent, eficient, conform interesului naţional; bla bla bla. Şi, ca să exemplifice (măi ce bine pică toată povestea asta pentru a putea avea o situaţie aşa da aşa nu ) a scos şi iepuraşul din mânecă, pe DD de la OTV, responsabil, în versiunea zilnic modificată şi îmbunătăţită a lui victor ponta, de ceea ce acesta  numeşte circ.
       Pentru v.ponta, ca și pentru mulți alții, care folosesc termenul cu aceeași condamnabilă și pe deplin idioată ușurință, Circul este scandal grotesc, băşcălie, batjocură, prosteală, pe care, pentru că le practică ei, cred că le practică toată lumea şi mai ales că sunt obiectul muncii la Circul adevărat. Atât ştiu, atât pot, atât înţeleg.(Habar nu are vp cât de mult şi de serios se munceşte la Circ, inclusiv cei la care face probabil trimitere, clownii, care nu prea îşi permit să plagieze şi să iasă în spectacole fără să muncească serios la antrenamente. Nu are habar nu pentru că nu ar avea aceste informaţii, ci pentru că el este incapabil să le înţeleagă.)
       Totul ar fi bine pentru vp dacă noi nu am mai avea memorie şi am uita că tot ceea ce s-a întâmplat cu Oltchimul i se datorează chiar lui, că cel care a pornit acest "circ" de care vrea să se lepede ca de satana, este chiar el.  
       Memorandumul prin care guvernul a aprobat procedura - schimbată în ultimul moment, astfel încât să permită batjocura la care a fost supusă, în final, o ţară întreagă - îi conţine semnătura. Neclarităţile care rămân ţin doar de detalii:
       - a fost totul a fost pregătit pentru a crea acum imaginea unui vp sobru şi responsabil în comparaţie cu un DD excentric? sau
       - a fost "prăjitura" pregătită pentru altcineva şi DD a aflat, a simţit cumva mişcarea şi potenţialul de scandal-spectacol şi a scurt-circuitat traseul aranjat?
       Vom afla sau nu vom afla; dar răspunsurile nu modifică cu nimic claritatea răspunderii care cade în poala lui ponta, că vrea el sau nu să recunoască, că îşi mai aminteşte sau nu. Aşa cum nu-şi mai aminteşte de celebra frază, rostită tot pentru bizonii consumatori de antene, prin care îl ameninţa pe ministrul Chiţoiu că îi ia capul , viaţa şi toate celelalte dacă privatizarea eşuează. Oricât ar încerca să se albească, dracul tot negru rămâne.

       victor ponta chiar este un personaj de "circ", dar de un circ jegos, urât mirositor, al scandalului, minciunii şi batjocurii, care nu are nimic de a face cu Circul adevărat. Unde v. ponta, la pregătirea şi calităţile pe care le are, ar fi bun cel mult de portar.

Proști, mulți și cu diplomă - Şi mult prea scumpi!

      Proști, adică inculți, needucați, distorsionați, dezorientaţi, greșit orientaţi, greşit construiți, în final limitați, neproductivi, lipsiţi de interes pentru orice altceva decât propriul bine material. Marea majoritate a absolvenților de liceu. Adică cei peste 50% care nu iau bac-ul plus o mare parte din cei care îl iau târâş-grăpiş, adică cei care există doar pentru a îngroşa conturile patronilor de universităţi particulare.
       Nu e vina lor. E vina noastră.

      Învăţământul gratuit şi obligatoriu de 10 clase plus liceu gratuit pentru toată lumea înseamnă o risipă uriaşă de resurse umane - atât din perspectiva absolvenţilor fără sens în viaţă, cât şi a profesorilor care se chinuiesc cu cohorte întregi de loaze dezinteresate - cât şi una la fel de mare de resurse financiare. (Adun aici toate cheltuielile cât şi lipsa posibilelor venturi personale şi publice pe care le-ar aduce o forţă de muncă calificată şi cerută de piaţă.) Studiile arată - dar şi orice profesor îţi poate spune acelaşi lucru - că după clasa a 8-a, adică după intrarea la liceu, cea mai mare parte a elevilor nu mai acumulează, ci pierd şi ceea ce au învăţat  până atunci. Mai mult, o perioadă atât de lungă fără niciun antrenament organizat de pregătire pentru viaţă - în ideea că cei mai mulţi se dedau cu totul distracţiei şi refuză să înveţe, iar şcolile îi trec de la un an la altul pentru a nu-şi diminua calificativele - are ca rezultat un om mult mai puţin pregătit pentru a fi o fiinţă socială decât cel care era în urmă cu patru ani. (De fapt, emanciparea în faţa profesorilor şi a procesului de formare din şcoală începe chiar mult mai devreme, funcţie de aşezarea şcolii - sat, oraş, cartier (deşi nu neapărat un cartier bun înseamnă o şcoală bună, după cum ne arată exemplul liceului Jean Monet) - şi de tradiţia acesteia încă dinspre clasele a treia - a patra. E un proces complex, în care, alături de degradarea evidentă datorată unei societăţi tot mai fără Dumnezeu dar tot mai plină cu "minunile tehnicii, "calitatea tot mai îndoielnică a noilor generaţii de părinţi este una dintre principalele cauze.)

       Nu există niciun motiv solid, serios, pentru a perpetua această situaţie care devine, în ritm accelerat, tot mai proastă de la an la an, de aceea nici nu am să deschid aici o discuţie din perpsectiva acestora. Nu există niciun motiv pentru a ţine în liceu tineri care nu sunt de loc interesaţi să înveţe, care se deprofesionalizează, se de-culturalizează, care îi chinuiesc pe toţi profesorii, care zădărnicesc eforturile profesorilor ce încearcă să facă ceva pentru acei puţini elevi interesaţi să studieze, care, din cauza faptului că de multe ori formează  majoritatea clasei, îi strică şi pe aceştia sau măcar le afectează pregătirea.  De aceea cred că trebuie ca:

       - învăţămîntul gratuit şi obligatoriu să fie doar de 7, maxim 8 clase;
       - liceul să fie gratuit doar pentru cei cu adevărat merituoşi - adică cei care au arătat pe parcursul anterior şi cu ocazia unui examen foarte serios, că doresc şi merită să meragă mai departe;
       - şcolile profesionale (de arte şi meserii, vocaţionale - indiferent cum se vor numi ele) gratuite pentru cei care termină clasa a opta, profilate după nevoile reale din economie, eventual în colaborare cu agenţi economici.

       E nevoie mult mai mare în acest moment, în România şi în toată lumea, de meseriaşi decât de mulţi dintre aceia care se înghesuie pe porţile facultăţilor pentru a deveni apoi o povară pentru societate, fie ca întreţinuţi, fie ca personaje puţin competente şi puţin responsabile, strecurate în activitatea şi decizia publică sau privată. Şi cel mai grav este când aceşti "neica-nimeni" ajung la vârful partidelor şi al instituţiilor statului şi de acolo ne construiesc un viitor după chipul şi asemănarea lor.

    
      
     

Victor Ponta - Din neantul gândirii

       Orice neica-nimeni care ajunge mai sus în politică se trăduieşte să aibă idei, opinii, concepţii, chit că e sau nu nevoie de ele, că a fost sau nu întrebat, că fac rău sau foarte rău (nu am pus bine pentru că asta este o excepţie). E natural, e firesc, e în fişa postului să vorbeşti ca să exişti. E normal pentru că toţi aceşti oameni, odată ajunşi parlamentar, ministru, şef pe la partid, cred - cred cu toată convingerea - că sunt exemplarele de rasă ale neamului, că au ajuns acolo datorită meritelor lor incontestabile, că sunt, ca în filmele de duzină, "aleşii",  Nu viaţa şi cariera anterioară îi justifică, ci postul politic din perpsectiva căruia se poartă ca nişte parveniţi convinşi de descendenţa lor nobiliară şi divină. Şi, parcă niciodată, nu am avut atâtea ziceri "bine cuvântate" ca în ultimele 4-5 luni.
     
       Iată de pildă clasa pregătitoare. Personal nu am o idee dacă e bine sau nu, dacă e bună sau nu, dacă să fie sau nu, sau dacă să fie la şcoală ori la grădiniţă. Nu am datele necesare ca să mă pronunţ. Alţii  însă o fac. Cum ar fi, de exemplu, primul ministru. Deşi nu adus niciun argument, premierul ponta ne spune că, în opinia lui, clasa pregătitoare în cadrul şcolii "reprezintă o prostie". Nu ne spune însă cum şi-a format această opinie? Pe ce bază? De unde ştie? Ce studii poate invoca? Ce rezultate din alte state poate aduce? Ce specialişti şi ştiinţele educaţiei îl susţin? E aşa doar pentru că e un lucru făcut de pdl-işti? E aşa pentru că nu-i place şefului său felixoiculescu? E aşa pentru că asta i-a spus Gâdea?

       Nimic, nimeni, gol, neant. Neantul gândirii. 

Complicitatea criminală a Occidentului cu fundamentaliştii islamici

       În fiecare an, în lumea islamică, mor mii, uneori zeci de mii, din timp în timp chiar sute de mii de oameni doar pentru că sunt creştini; sunt incendiate, dărâmate, rase de pe faţa pământului sau transformate în moschei, zeci, sute de lăcaşuri de cult. Nu mai vorbesc despre represiunea economică, socială, profesională practicată permanent împotriva creştinilor pentru singura vină de a fi ceea ce sunt. Câteva din aceste evenimente, în mod obişnuit cele mai "groase", ajung până la noi atunci când sunt difuzate mass-media. Cele mai multe, tragediile personale, ale familiilor sau ale comunităţilor sfărâmte sau eliminate nu ne ating. Dincolo de palide luări de poziţii şi de condamnări, lumea, zisă civilizată, nu face nimic. Şi represiunea, crimele, distrugerile continuă zi de zi, an de an.
       Pentru că sunt creştini, genocidul acesta lent şi continuu nu trezeşte reacţii similare din partea celor supuşi represiunii, adică a celor care scapă cu viaţă. Nu este aplicată, aşa cum fac, de exemplu, islamiştii, legea "dinte pentru dinte". Uneori se apără, de multe ori se mută în regiunile cele mai aride - vezi situaţiile din Africa Orientală - cei care pot emigrează, cel mai adesea, către Occident.
       Zilele trecute, 4 americani, în frunte cu ambasadorul au fost omorâţi în Libia din cauza, la prima vedere, a unui film tâmpit, făcut de un american tâmpit şi pus pe You Tube. Din culise apar relatări despre un atac premeditat de Al Qaida.  Dincolo de această tragedie libiană strict localizată, rămân însă marile mişcări de stradă, atacurile împotriva reprezentanţelor diplomatice americane, împotriva firmelor americane, fie ele bănci sau numai restaurante, în mod sigur alte acte criminale împotriva unor creştini fără nicio vină.
       Dincolo de această tragedie, rămâne însă o poziţionare diferită, şi de aici un mod diferit de a acţiona, a forţelor politice din  "Lumea civilizată" şi din Lumea islamică: diplomaţia aşa-zisului interes geopolitic, în cazul Occidentului, şi militantismul agresiv, pentru Islam. Zeci de mii de oameni ies în stradă numai pentru un film (în alte situaţii exprimări nefericite, caricaturi, cărţi) care, într-o manieră băşcălioasă vorbeşte, cel puţin în parte, despre nişte adevăruri pe care cancelariile occidentale preferă să le bage sub covor. Şi vorbeşte astfel tocmai pentru că acestea preferă să le bage sub covor şi nu să le abordeze public, cu curaj, cu competenţă, în căutarea unor soluţii şi a unor măsuri care să preîntâmpine genocidul.
       Aici cred că stă şi marea vină - mult mai mare decât a Islamului - pe care o poartă Occidentul: politica struţului, tăcerea complice, criminală, faţă de ceea ce se întâmplă. O atitudine pornită din complexul - dar nu regretul - vinei de a fi lăsat brambureala neamaipomentiă din această zonă, de a fi fost acolo ca ocupanţi, ca stăpâni; un complex fals, de fapt, o expresie a corectitudinii politice şi a exceselor politicii privind drepturile omului prin care, cei ce ieri au fost nedreptăţiţi, se încearcă a fi astăzi recompensaţi, creând astfel alte dezechilibre, alte nedreptăţi, siluind alte personalităţi şi vocaţii, tăcând complice în faţa unor fapte care le depăşesc cu mult pe cele în faţa cărora se inflamează astăzi mass-media, civismul militant al corectitudinii politice, politicienii fără profunzime, ambalaţi în lozincile limbajului de lemn actual.
       Nu a existat şi nu există (în afara unor voci sau grupuri răzleţe, unele de extremă care mai curând compromit o abordare serioasă) o discuţie publică asupra acestor probleme; nu a existat şi nu există, ca urmare a unor astfel  de dezbateri, o atitudine coerentă, fermă, dincolo de interesele meschine ale marilor companii care conduc politica statelor occidentale, în legătură cu această tematică sensibilă şi complexă. Şi atunci apar aceste reprezentări extravagante, care par mai curând a fi în concordanţă cu interesele zonei islamice fundamentaliste. Tăcerea, laşitatea, drepturile negustorilor puse deasupra drepturilor reale ale omului, lipsa de poziţie şi de acţiune a guvernelor occidentale le fac pe acestea, le fac pe statele respective şi indirect pe popoarele respective, părtaşe la acest zilnic genocid uman, cultural şi spiritual.
       Din Indonezia până în Bosnia şi Kosovo, trecând prin fundamentalismul în creştere al nordului Africii, pentru aşa zise raţiuni de stat, care ascund mult mai pragmatice interese financiare, valul crimei şi al negării celui diferit de majoritari, este umflat de lipsa de omenie a celor care, în vorbe şi fapte mărunte, au ridicat umanismul la rang de religie.
       Aici rezidă şi un alt motiv al lipsei de reacţie, fie ea pentru a dezbate şi a înţelege, fie pentru a impune un echilibru al respectării unor norme de atitudine general acceptate în faţa identităţii religioase şi culturale a omului: creştinismul deranjează, sau nu este bine văzut, bine primit, nici în Ocicident unde ateismul, umanismul centrat pe individul fără Dumnezeu, adică fără trecut şi viitor, se revendică de mulţi ani ca religii ale timpului actual.   
      
        

voiculescu, antonescu, ponta şi vocea rusiei ne propun modelul rusesc: statul mafioților (I)

       Miliardarii ruși sunt pe locul doi din lume.
       Moscova este orașul cu cei mai mulți miliardari.
       Miliardarii ruși cumpără Coasta de Azur.
       Miliardarii ruşi cumpără Grecia turistică.
       Miliardari ruşi colonizează America bucată cu bucată.
       Miliardarii ruşi cumpără pe bandă rulantă în Grecia insule exotice şi apartamente de lux.
       Grecia o să poarte steag rusesc.
       Putin pare a fi cel mai bogat, sau măcar printre cei mai bogaţi oameni din lume.

Dreptul de exprimare este îngrădit.
Dreptul de asociere este limitat.
Dreaptul de a manifesta este îngrădit.
Dreptul la viaţă este limitat de poziţia faţă de regim.
Dreptul la identitate naţională este anulat.
Dreptul la autodeterminare şi la independenţă este bombardat.
Dreptul la altă memorie decât cea oficială este confiscat.

       Nu te opune căci poţi muri, nu investiga căci poţi muri, nu refuza protecţia clanurilor mafiote            protejate de autorităţi căci poţi muri, nu pretinde dreptul la identitate naţională, la independenţă, căci poţi muri (şi nu oricum, ci în aşa-numite atacuri teroriste orchestrate de serviciile secrete ruse; căci ce contează, de exemplu, câteva sute de copii când e vorba de aşa zise raţiuni de  stat?); nu muri când vrei tu căci s-ar putea să nu ai unde să te îngropi.

       O "panaramă" de democraţie; o democraţie de operetă; un fals grosolan; un model de confiscare a statului şi a instituţiilor lui de către tâlhari; un model despre cum democraţia poate să devină o mafiotocraţie mascată. Un viitor cenuşiu, construit de oamenii cenuşii (Aţi citit oare "Momo" a lui Michael Ende, cel care a scris şi Poveste fără sfârşit? Dacă nu, citiţi-o!)

       Cum este posibil ca în câţiva ani să ajungi miliardar în dolari, dacă nu ai avut înainte o avere, nu ai inventat microsoftul, apple-ul, facebookul? (iar dacă ai adunat-o în vremea comunismului, cum ai adunat-o, când populaţia murea de foame?)
Cum este posibil să pui mâna pe sectoare industriale, energetice, pe turism, în scurt pe întreaga economie, pe active de zeci de mii de miliarde aşa, doar pentru că eşti tu băiat simpatic, sau băiatu lui tata, sau coleg cu Elţin ori Putin, sau prieten cu Elţin ori Putin, sau fost lucrător în KGB, sau fost lucrător în partid, sau fost lucrător în miliţie? Fără nicio altă calitate. Fără nicio altă calificare. Fără nicio altă îndreptăţire.

       Cum? Ca la noi. Numai că mai brutal. Mai brusc. Pe un alt model. Un model al dictaturii interlopilor sub faţada democraţiei. Fără sentimentalisme. Fără înduioşări. Fără exerciţii de libertate. Cu cizma, cu pistolul, cu tancul, cu banii adunaţi în comunism, cu frăţia tâlharilor şi criminalilor. Cu ameninţări, răpiri, crime,  falsuri, cu puterea lui aşa vrem noi.

       Avem alegeri libere (chiar dacă nu poate participa oricine la ele, sau candidaţii neconvenabili au accidente, sau sunt bătuţi, sau rămân fără familie, aşa că cine să mai candideze dacă nu "ai noştri"?). Avem parlament - care e puterea supremă în stat şi face ce zice şi ce vrea presedintele. Avem opoziţie - dar nu e bine să fii acolo decât dacă eşti din opoziţia organizată de putere. Avem mass media liberă - pentru că cea ocupată de alte interese decât cele ale puterii a fost desfiinţată sau cumpărată pur şi simplu. Avem în Rusia tot ce ne trebuie ca să fim, după cum a hotărât tătuca Putin, o democraţie. Care, mama lui de terorist, se opune? (Va urma)