Un psihopat sexual sado-masochist, bisexual, pedofil violator, fondatorul educaţiei sexuale. Alfred Kinsey (Educaţia sexuală I)

În acest serial vom vorbi despre falşi oameni de ştiinţă, despre ştiinţa gunoi, despre psihopaţi, despre inimaginabile şi abominabile acte de agresiune împotriva unor fiinţe umane lipsite de posibilitatea de a se apăra (copiii), acţiuni întreprinse sub pretenţia cercetării ştiinţifice şi atestate ca atare de o mare parte a comunităţii pretins ştiinţifice americane şi internaţionale, de media şi de elitele culturale şi politice. Vom vorbi, adică, despre ofensiva distructivă a stângii prin intermediul sexualităţii. Celor impresionabili nu le recomand parcurgerea anumitor pasaje.

Am auzit cu toţii despre educaţia sexuală. Am şi trecut, nu toţi poate, printr-o formă soft, fie în familie, fie la şcoală, fie în ambele. E vorba despre noţiunile de bază privind funcţiile şi organele reproductive ale corpului omenesc, igiena, sarcină şi pericolul îmbolnăvirilor. Este, să zicem, o formă anterioară Educaţiei bazată pe abstinenţa până la căsătorie (Abstinence sex education), sau oricum până după depăşirea perioadei tulburi a adolescenţei, legată de permanente şi decisive transformări nu numai ale trupului, ci şi ale creierului şi personalităţii, formulă introdusă în unele unităţi din sistemul şcolar american. Este şi formula pe care au au în minte, probabil, cei care se declară astăzi de acord cu introducerea în sistemul de educaţie, de la nivelul preşcolar, a noii educaţii sexuale; cea care ni se cere imperativ de către organisme (vezi ONU), ong-uri şi militanţi progresişti. Adică, aşa-zisa Educaţie sexuală atotcuprinzătoare (Comprehenssive sex education). Din păcate, cei mai mulţi dintre cei care se declară de acord cu această formulă habar nu au despre ce conţine şi implică ea; nu îi cunosc fundamentele şi fondatorul. Pentru că dacă le-ar şti ar avea, cu siguranţă, cel puţin o parte dintre ei, o altă părere.

Dar tema nu e cunoscută şi pentru că presa de la noi, ca mai peste tot, refuză să o prezinte, refuză să o pună într-o dezbatere publică, susţinând deschis (după cum îi este afilierea ideologică – progresistă) teza necesităţii ei imperioase. Din fericire există şi o excepţie recentă: Croaţia, unde, ca urmare a prezentării la televiziune a unor filme despre Alfred Kinsey şi lucrările sale, a urmat o largă dezbatere publică şi, în final, interzicerea introducerii în şcoală a educaţiei sexuale de către Curtea Supremă. Voi reveni asupra acestei situaţii într-un alt episod.

Pentru a remedia această lacună extrem de importantă şi periculoasă, voi încerca pe parcursul a mai multor episoade să vă prezint educaţia sexuală progresistă în toată „nuditatea” ei. Voi viza trei elemente: baza „ştiinţifică”, efectele şi susţinătorii.

Un zoolog psihopat, geniul rău al sexualităţii

Alfred Kinsey (la linkul acesta găsiţi în română multe materiale despre acest personaj, despre educaţia sexuală, pedofilie, transexualitate, transgenderism şi  ofensiva din România)  - cunoscut ca Dr. Alfred Kinsey, cel care a pus bazele libertinajului ca normalitate, consfinţit prin legislaţii şi îmbrăţişat de progresiştii din lumea întreagă, a fost un zoolog specializat în entomologie, mai precis în studiul viespilor. Ca urmare a fondurilor primite de la Fundaţia Rockefeller (!), începând din 1941a început studiul sexualităţii umane şi a fondat la Indiana University, în 1947,  Institutul pentru cercetări sexuale, care a fost asociat cu educaţia sexuală progresistă, opusă moralităţii sexuale tradiţionale, şi eliberării din conceptele fixe ale „normalului” atunci când avem de-a face cu sexualitatea umană. Institutul Kinsey are ceea ce mulţi consideră a fi cea mai mare colecţie de pornografie, artă explicit sexuală şi de diverse obiecte sexuale. Ceea ce institutul nu prezintă sunt linkurile către date adunate de la agresorii de copii şi infractorii sexuali.(Albert Mohler – Kinsey as He Really Was – What You Won’t See in the Movie)
Fondurile au fost oferite cu generozitate de Fundația Rockefeller, cea care a susținut desfășurarea pe scară largă a sondajelor, precum și restul activității ”științifice” a lui Kinsey, inclusiv institutul de cercetare care îi poartă numele și care funcționează și azi. (Elena Dulgheru – Alfred Kinsey, proxenet sau apostol?)
Zoologul, care, până în 1938 , colectase şi studiase viespi, publică în 1948 şi în 1953 două rapoarte cu rezultatele aşa-ziselor cercetări privind sexualitatea umană ale căror concluzii au şocat şi apoi au schimbat America şi întreaga lume: Comportamentul sexual al bărbatului şi Comportamentul sexual al femeii.
Kinsey „descoperise” după cercetări asupra a peste 17.000 de subiecţi că:  95 % din populaţia SUA are relaţii sexuale premaritale, extramaritale homosexuale, pedofile şi cu animale; 50 % dintre bărbaţii căsătoriţi au relaţii în afara căsniciei; 70 % dintre bărbaţi se culcă cu prostituate;  10 % dintre bărbaţi sunt exclusiv homosexuali cel puţin 3 ani între 16 şi 55 de ani, şi 4 % sunt exclusiv homosexuali întreaga viaţă; 37 % au avut relaţii homosexuale până la orgasm cel puţin o dată; circa 10 % dintre bărbaţi (şi 3,6 % dintre femei), iar în apropierea fermelor 40-50 %, practică zoofilia;  femeile sunt fie reprimate sexual (în căsătorie), sau depravate; între 2 – 6 % dintre femeile nemăritate sunt exclusiv lesbiene între 20 şi 35 de ani. Şi, cel mai important, că omul are comportament sexual de la naştere şi că toate perversiunile sexuale sunt cuprinse în normalitatea biologică. Deci, nu trebuie să fie condamnate relaţiile sexuale de niciun fel şi actele de violenţă sexuală, nici chiar cele asupra copiilor.
Cum, materialul aflat la dispoziţie este foarte bogat, voi reduce la minim comentariile personale în favoarea unor citate din lucrări, studii, articole care vorbesc despre AK şi „opera sa ştiinţifică”. Un film cuprinzător despre acest personaj şi activităţile sale este Sindromul Kinsey pe care îl găsiţi aici. Un altul, Pedofilii lui Kinsey, (veţi vedea în textul de faţă despre ce pedofili este vorba) îl găsiţi aici. Un interviu cu dr. Judith Reisman, video şi transcriere, aici.

Educatorii sexuali pornografi, experţii legali, universitarii şi, mai deranjant, grupurile pedofile cum este NAMBLA care avansează „intimitatea inter-generaţională” folosesc lucrările lui Kinsey pentru a-şi justifica agendele şi a da cauzelor lor credibilitate ştiinţifică.

Cei mai mulţi dintre oameni habar nu au cine a fost Alfred Kinsey şi cum  fost realizată în realitate aşa numita sa cercetare. Eu însumi am auzit de AF în primul an de studiu al istoriei la universitate, unde  profesorul meu a anunţat că „nu există niciun fel de revoluţie sexuală” pentru că Rapoartele lui Kinsey au demonstrat că oamenii au fost angrenaţi tot timpul în tot felul de comportamente sexuale ciudate şi infracţionale. ( Jonathon van Maren – Alfred Kinsey a fost un pervers şi un criminal)

Alfred Kinsey a avut probleme mintale în cel mai adevărat sens al cuvântului. […] a avut plăcere să-și insereze obiecte străine – paie, pompe de desfundat țevile, pixuri și periuțe de dinți – în penis. A intrat în cadă și și-a decupat pielea de pe prepuț cu un briceag. S-a suspendat în aer cu o frânghie în jurul scrotului.

„Masochist” este puțin spus. Patologia lui Kinsey a mers dincolo de urmărirea durerii și a umilinței – biografia sa descrie un bărbat consumat de o obsesie periculoasă, debilitantă și grotescă vizavi de sex. Omul era un sclav – al apetitului său nesățios și al nevoilor sale autodistructive, de care era dependent.Cu trecerea anilor, în ciuda succesului său profesional și al faimei internaționale, brutalitatea sa autoprovocată doar a crescut: aproape la sfârșitul vieții sale, Kinsey a ajuns în spital, după ce și-a traumatizat organele genitale, ceea ce i-a luat luni de zile de recuperare.

– El a înființat o sală-studio de înregistrare în mansarda sa pentru a filma relațiile sexuale dintre el și soția sa și dintre membrii „cercului său interior” – membri ai personalului, studenți în anii terminali și soțiile lor.

– Interesul său primordial era pentru comportamentul masculin sado-masochist, pentru care „străinii din afară” erau invitați să participe la filmările sale din mansardă.
– Era un exhibiționist sexual: „Adesea Kinsey nu pierdea ocazia de a-și arăta organele genitale și de a demonstra tehnicile sale variate de masturbare membrilor personalului.
– Kinsey era total în favoarea contatului sexual dintre adulți și copii – ceea ce ne face să ne gândim la molestarea copiilor – și îi considera pe adulții care se angajau în astfel de acte „mult bârfiți”. (Miriam Grossman - „Ce anume îl învățați pe copilul meu?”)

Ceea ce a devenit clar în anii de după publicarea rapoartelor lui Kinsey este că acesta nu aduna informaţia numai din experienţele sexuale ale altor oameni, ci se angaja şi el în practici sexuale variate cu diverşi membri ai echipei de cercetare. În locul unei atmosfere serioase, pe care cei mai mulţi oameni o asociază cu mediul universitar, Institutul pentru cercetări sexuale a devenit un soi de utopie sexuală pentru mulţumirea poftelor lui Kinsey şi ale echipei sale. În conformitate cu unul dintre biografii săi, „Kinsey a stabilit că în cercul lor bărbaţii pot face sex unii cu alţii; nevestele pot să fie schimbate după dorinţă, şi, la fel, nevestele erau libere să se cupleze cu oricare partener sexual ar fi dorit.” Kinsey însuşi se angaja în diverse forme de relaţii sexuale heterosexuale şi homosexuale cu membrii echipei institutului, inclusiv filmând diversele acte sexuale în podul casei sale. (Alan Branch – A Brief Summary and Critique)
Nu este de mirare că în universitate Kinsey avea faima unui pervers şi era evitat de mulţi din cauza hărţuielilor fie cu tentă sexuală, fie pentru a participa la interviurile sale, sau, aşa cum se întâmpla de multe ori, din ambele cauze, căci cei care acceptau să intre în cercetare erau presaţi să intre şi în cercul experimentelor sexuale directe cu echipa.

James H. Jones, alt biograf al lui ne spune că Kinsey era determinat să utilizeze ştiinţa pentru a elibera sexualitatea umană  de vină şi de reprimare. Voia să submineze moralitatea tradiţională, să relaxeze regulile de reţinere, să ajute oamenii să dezvolte atitudini pozitive faţă de dorinţele şi necesităţile lor sexuale. Kinsey a fost un cripto-reformator care şi-a cheltuit fiecare minut pentru a încerca să schimbe moravurile sexuale şi legile SUA care pedepseau deviaţiile şi abuzurile sexuale.( Alfred Kinsey: A Public / Private Life (New York: W. W. Norton, 1997))

Acesta este, pe scurt, omul pe a cărui „operă ştiinţifică” este aşezată astăzi educaţia sexuală pentru copiii de la vârsta de 4 ani. Cum şi-a construit „opera” vom vedea în următorul episod.

Facebookul platformă a terorismului. Conservatorii urmăriţi şi interzişi. Pentru statul mondial, Zuck reprimă libertatea exprimării opiniei.

Articolul „Facebook vrea să mă izoleze”al Cynthiei Farahat (editorialist al cotidianului egiptean Al-Maqal), de pe Middle East Forum, mi-a amintit de discrepanţa dintre miile de cazuri de acest tip şi prezentarea aurită a FB din recenta scrisoare a lui Zuckerberg (în continuare Zuck, se potriveşte mai bine cu faţa lui). O scrisoare politică, o declaraţie politică, care vine să confirme ceea ce am scris recent despre visul imperiului mondial al lui Zuck şi care ne oferă o perspectivă „roz bonbon” asupra viitorului DACĂ vom fi cuminţi şi vom face ce ne spune el.

Articolul Cynthiei, care ne arată o altă faţă a basmului, porneşte de la o „ciocnire” personală cu politica de reprimare şi de intimidare de pe FB, mai precis descoperirea că cititorii şi comentatorii ei de pe FB primeau următorul anunţ-ameninţare:

Recent aţi comentat o postare a Cynthiei Farahat. Vrem să fim siguri că ştiţi cine poate vedea că interacţionaţi cu postările. Pentru a afla mai multe verificaţi Privacy Basics.

Acţiunea FB vine în continuarea altora, de pe întreg globul, dar mai ales din spaţiul Occidental, prin care echipa acesteia încearcă să izoleze, să vâneze şi să interzică persoanele implicate în susţinerea valorilor spirituale şi morale identitar-creştine şi libertatea opiniei.

Ne spune Zuck ceva în scrisoarea lui despre această parte întunecată a FB-ului? Nici vorbă. Totul e bine, numai unii oameni „e răi”. Ideea principală din scrisoarea lui Zuck, declarată imediat „manifest” de către progresişti, este aceea că rezolvarea tuturor problemelor actuale stă în puterea statului mondial către care ne conduce „prietenosul” zeu al progresului întrupat în FB.

Istoria este povestea despre cum am învăţat să fim împreună în număr tot mai mare – de la triburi la oraşe şi naţiuni.... Astăzi suntem în faţa unei noi etape. Cele mai mari oportunităţi actuale sunt globale – răspândirea prosperităţii şi a libertăţii, promovarea păcii şi a înţelegerii, ridicarea oamenilor din sărăcie şi accelerarea ştiinţei. Provocările noastre cele mai mari cer de asemenea răspunsuri globale – cum ar fi înfrângerea terorismului, lupta cu schimbarea climei şi prevenirea pandemiilor. Progresul cere acum umanităţii să treacă de la oraşe şi naţiuni spre o comunitate globală.

Lăsând de o parte lipsa completă a autocriticii, textul de mai sus este o gargară de cea mai proastă calitate intelectuală şi chiar manipulativă (conceput pentru persoane spălate pe creier, fără cultură, sau jalnic oportuniste).

De exemplu, pentru Zuck, omenirea a trecut de la triburi la oraşe şi naţiuni. De ce? Pentru că aşa trebuie să arate istoria rescrisă, care susţine argumentaţia necesităţii şi implacabilităţii statului global: trib-oraş-naţiune-Terra. Zuck nu pare a fi auzit de regatele şi imperiile antichităţii şi ale tuturor etapelor istorice următoare.  Şi nu ar fi de mirare, la anii lui (32) şi la cum se face şcoală progresistă azi. Oricum ar fi, este jalnic şi arată cine ne croieşte viitorul, sau/şi cât de tâmpiţi îi crede Zuck pe supuşii săi de pe FB (care, în marea majoritate, au desfiinţat atât scrisoarea cât şi autorul).

De la istorie, Zuck trece la oportunităţile pe care le deschide statul mondial: properitate, libertate, pace, înţelegere, bunăstare, un viitor stat stângist mondial. Chiar aşa? Păi nu e deja Occidentul socialist şi nu funcţionează globalizarea  stângii, bine mersi, de atât timp cu rezultatele: sărăcie, dictatură, terorism, războaie între state, dar mai ales în interiorul acestora, ură, genocid, pogromuri, purificare etnică, migraţie, restrângerea libertăţii de opinie, avorturi, sexualitate agresivă şi opresivă? Şi toate astea nu numai în lumea a treia, ci şi în Occident, ba în chiar inima acestuia, SUA, în care astăzi 50 % dintre americani beneficiază de o formă de asistenţă socială. Unde clasa de mijloc este într-o regresie acută, unde societatea este împărţită între 1 % cei care au şi conduc şi 99 % care se luptă pentru supravieţuire.

Zuck ne vorbeşte „înălţător” despre eforturile Fb pentru a conecta oamenii, familiile, prietenii. Nu recunoaşte nimic din numeroasele reproşuri care sunt aduse companiei. Cynthia, în schimb, ne dezvăluie o altă imagine.

Cu o lună în urmă, am raportat o pagină de propagandă teroristă pentru recrutare şi am primit următorul mesaj: „Am revăzut pagina pe care o raportaţi ca fiind o incitare credibilă la violenţă şi am descoperit că ea nu încalcă Standardele noastre de comunitate.” Pagina pe care am raportat-o este foarte periculoasă şi se spune că ar fi administrată direct de Abdul Rahman al-Sudais, imamul principal al Marii moschei de la Mecca. Acestui predicator al terorii wahhabiste i-a fost anterior interzisă  intrarea în SUA şi Canada din cauza incitărilor la anihilarea evreilor, creştinilor şi hinduşilor şi este cunoscut pentru că îi numeşte pe evrei „porci şi maimuţe”.

Această pagină de FB face apel zilnic la omorârea evreilor, creştinilor, budiştilor şi ateilor. Ea găzduieşte regulat concursuri cu premii, cum ar fi telefoane, maşini de spălat şi excursii la Mecca. Premiile sunt acordate celor care distribuie cât mai mult propaganda lor jihadistă pe FB.

Acesta este numai un exemplu al numeroaselor pagini de terorism pe care le-am raportat în decursul anilor. FB nu a acţionat niciodată împotriva site-urilor raportate, dar Fb încearcă să mă izoleze pe mine ca parte a politicii lor de eliminare a opiniilor conservatoare sau obiective.

În septembrie trecut, foşti angajaţi FB au recunoscut că ei suprimau zilnic ştirile de interes pentru cititorii conservatori din secţiunea de ştiri de mare impact - vezi aici.

PS1 - În timp ce redactam acest text am primit semnalarea unui alt caz, care întăreşte spusele Cynthiei şi afirmaţiile mele. Elizabeth Johnston, care administrează popularul blog conservator  "The Activist Mommy," afirmă că FB i-a suspendat contul pentru trei zile şi i-a şters o postare în care spunea că cartea „Leviticul” din „Vechiul Testament” (şi nu ea) condamnă homosexualitatea ca „detestabilă” şi „dezgustătoare”. Mai multe despre acest caz la http://www.christianpost.com/news/facebook-suspends-christian-homeschool-moms-account-over-posts-citing-bible-on-homosexuality-175521/.

PS2- În articolul de mai sus veţi găsi şi referirea la cazul lui Kristi Merritt, care pentru a protesta împotriva impunerii de către Obama a toaletelor comune a postat nişte poze în care apărea în diverse costumaţii împreună cu un carton cu o întrebare. De exemplu: Dacă m-am îmbrăcat aşa sunt eu oare Russell Wilson (un jucător de fotbal american)?

PS3 – O simplă căutare de net vă va duce către multe alte cazuri. În ceea ce priveşte scrisoarea lui Zuck, voi reveni mai pe larg într-o analiză viitoare. 

Contestarea apelului academicienilor. Sau: Când în locul raţiunii vorbeşte Gâgă progresistu’

România, ultimul bastion al UE din Estul Europei, se găseşte, după cum voi arăta în curând într-o amplă analiză dedicată evenimentelor grupate în jurul celebrei ordonanţe 13,  sub o puternică ofensivă a instituţiilor globaliste europene şi a trompetelor, acoperiţilor şi descoperiţilor, activiştilor, mercenarilor, spălaţilor pe creier locali şi internaţionali, aflaţi în slujba ideologiilor promovate prin intermediul uniunii: globalism financiar şi politic, adică sexualitate, avort, migraţie, spălare pe creier, sclavagism fără limite.

În această notă trebuie citite şi contestarea aprinsă, criticile vehemente şi reproşurile supărate ale presei şi societăţii civile progresiste faţă de un demers perfect democratic şi normal: apelul unor academicieni pentru România. Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră l-aţi citit, aşa că pentru a discuta despre el îmi permit să vă redau aici fragmentul ce cuprinde temele care îi preocupă pe respectivii semnatari şi care reprezintă centrul lui de greutate:

„îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale din ultimele decenii, caracterizate
printr-o continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României, cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate „corectitudini politice”, dar şi cu multe acţiuni îndreptate direct împotriva Statului şi Poporului Român (rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoştenirea generaţiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale,
preocupaţi în mod deosebit de încercările recurente de „regionalizare” a României sau de
crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituţiei României şi tendinţelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calităţii vieţii în aceste zone,...”

Urmează chemarea adresată intelectualilor, autorităţilor, nouă tuturor de acţiune pentru remedierea acestor defecţiuni. Care din problemele de mai sus nu este o problemă reală? Despre care dintre ele nu s-a vorbit şi nu s-a scris pe larg. Care nu a fost obiectul unor aprinse dezbateri? Este, oare, măcar una dintre aceste teme, subadiacente identităţii, suveranităţii şi unităţii, o diversiune? O pălăvrăgeală goală?

Şi atunci, ce i se reproşează apelului?

1. Că, zice Hot News alături de alte medii progresiste şi glasuri vigilente ale societăţii civile progresiste, „Academia Romana preia propaganda PSD: In pline proteste anticoruptie, face apel la cetateni sa lupte pentru integritatea teritoriala a Romaniei.”

1.1 Aceasta se vrea o ştire a unei agenţii de ştiri. Un mod „ireproşabil” şi „nepartizan” de informare, o adevărată „lecţie de jurnalism”: pui un titlu sentinţă, apoi prezinţi inocent fragmente din apel. Evident, cititorul va citi pasajele având deja formulată concluzia.

1.2 Temele enumerate în apel au fost şi sunt teme politice şi au făcut/fac parte din propaganda tuturor partidelor. A le reduce apartenenţa numai la PSD e un mod grosolan de a manipula.

1.3 Dar, dacă, prin absurd, ar fi adevărat că ele aparţin PSD-ului, care ar fi problema? Sunt inventate, nerealiste? Sau sunt bubele concrete ale României 2017? Ar reduce sau anula acest lucru, importanţa demersului academicienilor? Necesitatea dezbaterii publice a tuturor acestor teme? Păi atunci să nu mai vorbim nici despre integrare europeană, căci este propaganda principală a PNL-ului şi USR-ului, mai puţin a PSD-ului. Sau despre pace. Că ne-au omorât comuniştii (chiar şi la propriu) cu lupta pentru pace.  Sau despre democraţie, că şi Republica Socialistă România era o democraţie.

1.4 Sau se vorbeşte despre şi se dezbate numai ceea ce decid „elitele luminate” că e voie?

1.5 Şi pe urmă, dacă PSD-ul chiar ar fi preocupat de toate cele de mai sus, nu ar fi extraordinar? Nu ar merita votat cu două mâini pentru următorii 25 de ani?

1.6 De când anticorupţia este în coliziune cu integritatea teritorială a României? Sau ele trebuie puse pe agenda publică pe rând? Măi, azi vorbim despre corupţie. Marş în Piaţa Victoriei. Mâine, despre integritate. Marş la Miercurea Ciuc. Poimâine despre sănătate. Marş la Belu.

2. Că, ne spune digi 24 „este un apel cu un accent puternic naţionalist”.

2.1 Chiar aşa? Zice apelul că românii sunt cei mai tari? Cei mai buni? Cei mai viteji? Cei mai inteligenţi? Că numai noi merităm să trăim, restul să moară, sau să ne slujească nouă? Zice oare ceva despre etnicitate? Cum că românii 1 (100 %) sunt ok, iar românii 2 (unguri, sârbi, ţigani etc.) sunt  mai puţin?

Sau e vorba despre îngrijorarea unora din afară şi a cozilor lor de topor din interior despre posibilitatea de a scăpa din mână şi România, după Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, vechile modele de democratizare reuşită, azi doar, nişte mizerabile „democraţii iliberale” în viziunea constructorilor statului global? România, ultima  redută a UE, adică a globalismului financiar şi politic promotor al războiului cu identităţile (fie personale, fie naţionale), cu statele (vezi desfiinţarea frontierelor), cu familia, morala, adevărul (adevărul este relativ, deci el nu există, căci există tot atâtea adevăruri câte sunt necesare ei).

3. Că aşa este ne-o arată diversele declaraţii şi comunicate ale progresiştilor îngrijoraţi, definitoriu  şi complet lămuritor fiind „contra-apelul” unui „grup de istorici simpatizanţi  şi participanţi la proteste”, care ne luminează cum că: „În numele identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale, se atacă tocmai nevoia de modernizare a României, într-un spirit care ne inspiră vremuri apuse. Principalele pericole identificate ar fi, în opinia academicienilor semnatari ai apelului, globalizarea şi corectitudinea politică, „rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei”, dar şi „încercările recurente de «regionalizare» a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice”. Toate aspectele invocate în apel sunt false probleme, care au ca efect divizarea şi mai accentuată a societăţii româneşti, adâncirea unor divergenţe dintre comunităţile etnice care locuiesc în România.”
Ei nu, serios? Chiar aşa? Discuţia despre globalism şi corectitudinea politică divizează societatea? Îngrijorarea privind repetatele demersuri pentru autonomie ale politicienilor şi activiştilor civici maghiari(nu ale majorităţii cetăţenilor maghiari) produc divergenţe? Dar de ce nu produc divergenţe aceste demersuri şi manifestările ostile statului ale acestor personaje?

În ceea ce priveşte hulita temă a integrităţii, suveranităţii şi unităţii am scris aici.

Lăsând de o parte faptul că semnatarii de mai sus reduc multele teme ale apelului la doar câteva, să vii tu, „istoric revoluţionar” şi să spui că cele câteva pe care le-ai ales sunt, toate, false probleme, adică minciuni, nimicuri, zero este mai mult decât a te descalifica. Poate că în societatea românească tema globalismului şi a corectitudinii politice au penetrat încă, din cauza necazurilor locale, mai puţin. Dar  când în lume, pe aceste teme, sunt înfruntări tot mai aprinse, când din cauza acestora popoarele Europei şi Americii se revoltă şi dau de pământ cu progresiştii globalişti, să spui o aşa gogomănie, nici de nivelul lui Gâgă nu te poţi numi. Doar dacă nu nivelul e de vină, ci comanda, ordinul de zi pe unitatea progresistă din România. (Iar pe respectivii semnatari sunt sigur că îi putem găsi în diverse ong-uri finanţate de UE sau/şi de Soros.) Şi că, de fapt, aşa stau lucrurile ne-o dezvăluie cu candoare  chiar comunicatul istoricilor progresişti, care iată ce ne spune:

„Încercarea actualului Guvern de a schimba printr-o procedură netransparentă a unor prevederi ale Codului Penal a fost doar ocazia şi nicidecum cauza apariţiei acestei mişcări. Dorinţa noastră de a păstra parcursul european şi euro-atlantic al României, de a continua politicile de modernizare şi sincronizare ale instituţiilor statului român cu cele ale democraţiilor consolidate din Europa şi din Statele Unite ale Americii, constituie adevărata cauză a manifestărilor de stradă.”
„Parcursul european” şi „modernizarea şi sincronizarea instituţiilor” (de parcă acestea ar fi nişte instalaţii de tip tehnic, nu cu bază umană, reglezi ceva şuruburi şi merg) astea sunt, în viziunea istoricilor militanţi, marile probleme care frământă somnul românului; nu sabotarea viitorului prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale. Nu decăderea morală, relativismul moral rezultante ale ideologiilor globalismului progresist (socialiste, comuniste, marxiste, ca să fie mai clar).

Iată că ni se spune de-a dreptul: unii erau pregătiţi şi aşteptau doar ocazia. Cauza (motivul ascuns): dorinţa lor de a păstra parcursul UE, mai precis implementarea politicilor şi măsurilor progresiste amintite mai sus, şi sincronizarea instituţiilor locale cu cele europene (falimentare democratic, expresii tot mai evidente ale unei dictaturi ideologice avansate din statele occidentale), adică instituţii pentru măsurile şi politicile respective.

În această ecuaţie, românii din stradă, supăraţi şi nemulţumiţi pe bună dreptate pe PSD pentru manevrele grosolan arogante şi dispreţuitoare, dar şi pe toate partidele (Toate partidele, aceeaşi mizerie!), pe guvernele  şi pe parlamentele succesive, devin pe zi ce trece mase de manevră pentru obiective deloc favorabile lor.

Apelul academicienilor în formula integrală îl găsiţi aici.