Doamnă Ministru,
Principalul câştig al
revoluţiei din 1989 a fost Libertatea.
Alături de libertatea de a gândi şi vorbi, de a călători, de a avea, am
redobândit-o şi pe aceea de a ne manifesta religios, de a crede şi de a ne
exprima credinţa într-o sursă superioară a existenţei Universului şi a vieţii,
alta decât atât de salvatoarea şi miraculoasa „întâmplare” clamată de către
ateişti. Este o libertate care nu ne îngrădeşte spiritul, ci îl înalţă, îl
deschide către o realitate infinit mai complexă decât reducţionismul evoluţionismului
ateist. Este în acelaşi timp sursa identităţii noastre ca popoare, ca persoane
care compun aceste popoare, ca oameni, pentru că este o dimensiune esenţială a
trecutului nostru şi, astfel, o componentă esenţială a ceea ce suntem noi
astăzi.
Chiar dacă mulţi au crezut
contrariul, comunismul nu a dispărut odată cu dispariţia statelor comuniste. El
era anterior acestora, provenind din manifestări filosofice şi ideologice care
au precedat cu câteva secole explozia lui devastatoare din secolul al XX-lea. Ca
şi în cazul spargerii unei ciuperci, după 1990 sporii acestuia s-au răspândit
în lume, s-au întâlnit cu mai vechile şi permanent existentele lui izvoare şi
încearcă să preia astăzi, de data aceasta sub forme mascate în deziderate ale
zilei, uneori extrem de perfid şi de ocolit, alteori aproape la fel de intolerant
şi agresiv după cum s-a manifestat deja în secolul trecut, controlul asupra
minţii şi sufletului omului acestui nou secol şi mileniu.
În sensul acestei ofensive
care combină strategii, tactici şi mijloace extrem de diverse se înscriu şi
încercările tot mai violente şi mai intolerante ale neocomunismului românesc,
de supunere a conştiinţei şi spiritului copiilor noştri unei nivelări
ateist-comuniste, cu nimic deosebite de aceea care se manifesta în şcoala şi
societatea comunistă dintre 1944 şi 1989. Dacă în anii trecuţi atacul s-a
îndreptat asupra unor forme exterioare ale fenomenului religios – icoanele, de
exemplu – de o bucată de timp, încurajaţi de vectori interni şi externi, se încearcă
din nou eliminarea religiei din şcoli, prin atacarea a însăşi interiorului,
a însăşi esenţei: dogma religioasă, conţinutul de profunzime al credinţei.
Ultima manifestare a bigoţilor
acestei falsei religii, care a devenit între timp ateismul, este conţinutul manualelor
de religie. Acestea ar trebui, în viziunea lor de reducere la absurd, să fie
curăţate de partea de dogmă, cea care contribuie la construirea tinerei
persoane, şi ar trebui să conţină doar informaţii neutre, de exemplu de istorie a
religiei şi artei. Evident, mâine se va putea pretinde că acestea fac obiectul
manualelor de istorie generală şi astfel s-ar îndeplini scopul
neo-comuniştilor: eliminarea religiei din şcoli, suprimarea încă o dată a
libertăţii religioase, izolarea şi eliminarea lui Dumnezeu din lume.
În ceea ce priveşte această
ultimă agresiune totalitară şi argumentele prin care se doreşte să ne fie impusă,
cât şi a ceea ce ministerul poate să întreprindă, vrem să vă mai comunicăm
următoarele:
1.
Trebuie, în primul, rând să plecăm de la
realitatea că în timp ce peste 90 % din populaţia României se declară ca
aparţinând unei religii sau unei confesiuni, doar 10 % din trunchiul comun al programei
şcolare este dedicat studierii şi înţelegerii acestei apartenenţe, restul fiind
informaţie ştiinţifică, ateist-umanistă. Activiştii neocomunişti şi
organizaţiile pe care aceştia le reprezintă sunt 0,000.. din cei peste 90 % de
mai sus, deci nu pot cere nimic şi
nu pot impune nimic în numele
acesteia. Pot vorbi şi propune doar în numele lor. Şi în niciun
caz imperativ.
Societatea
civilă românească nu este reprezentată doar de câteva asociaţii care aparţin unor minorităţi,
de asociaţii seculare sau cu interese transnaţionale. Acceptarea cererilor intolerante ale acestora
poate duce la reprezentarea intereselor minorităţii în detrimentul celor ale
majorităţii (cf recensământului din 2002 sunt, de exemplu, fără a lua în seamă
şi celelalte culte şi confesiuni, 18.83 milioane credincioşi ortodocşi şi doar 33.000 de
atei.).
2.
Însăşi Libertatea
(în acest caz, cea religioasa) poate fi din nou suprimată prin acceptarea demersurilor repetate, ale acestui grup de
organizaţii neocomuniste conduse de ASUR, de a elimina predarea religiei în şcoli şi de a interzice utilizarea
simbolurilor religioase.
3.
Nu există
îndoctrinare religioasă în şcolile publice, ci doar prezentarea viziunii alternative, specifice religiei,
asupra lumii si vieţii. În măsura în care predarea religiei este considerată îndoctrinare
religioasă şi predarea ştiinţelor trebuie considerată îndoctrinare ştiinţifică,
deoarece se impune o anumită viziune asupra lumii şi a vieţii care are la bază
ipoteze neverificabile (de ex. strămoşul comun ipotetic din arborele speciilor
sau punctul din care a început Universul).
Calendarul ştiinţific 2012
promovat de ASUR ca pe o încercare de parodiere a celui bisericesc şi de
înlocuire a lui, demonstrează clar
identitatea demersurilor, câtă vreme a
fost folosită exact forma şi alcătuirea calendarului bisericesc. Mesajul totalitar
al acestei acţiuni (aflat în spatele celui de golire de esenţe a unui simbol
lumesc al creştinismului): divinizarea ştiinţei.
4.
Predarea confesională a religiei în şcoli este
firească, ţine de conservarea învăţăturii de credinţă specifice fiecărui cult
şi nu generează intoleranţă sau xenofobie, ci o baza solidă fără de care
dialogul nu este posibil. Ideea nivelării,
a predării neconfesionale duce la confuzie privind identitatea religioasă şi la
diluarea sentimentului religios, adâncind şi mai mult secularizarea lumii
contemporane, cu consecinţele cunoscute în plan moral şi existenţial.
5.
Manualele de religie nu pot fi proiectate astfel
încât să satisfacă doleanţele unor organizaţii ce reprezintă partea seculară a
societăţii şi care au scopul de a adânci orientarea ateist - ştiinţifică a
tinerilor; ar fi o contradicţie logică, aşa încât este firesc ca numai
reprezentanţii cultelor şi specialiştii să participe la elaborarea acestora. Suntem interesaţi , de exemplu, daca
societatea civilă, majoritar creştin-ortodoxă, care crede că omul a fost creat de Dumnezeu, a fost chemată sa participe, prin dezbatere publica, la elaborarea
manualelor de biologie prin care elevii sunt îndoctrinaţi cu ideologia
evoluţionistă_ Pe cine deranjează
credinţa ca toţi oamenii sunt creaţi dupa chipul lui Dumnezeu, deci
egali în demnitate? - fapt care nu poate duce nicidecum la intoleranţă, ci dimpotrivă,
la respect reciproc. Intoleranţa este asociata viziunii evoluţioniste bazate pe
selecţia naturală în care cel mai slab este eliminat – omul este un animal mai
evoluat, dar totuşi un animal şi ne învăţăm copiii să se comporte ca atare.
6.
Manualele de religie nu prezintă numai iadul,
păcatul şi pedeapsa, ci şi virtuţile, Raiul, răsplata. Copiii nu sunt agresaţi
psihic atunci când li se face cunoscută ideea că nerespectarea poruncilor aduce
cu sine pedeapsa, ci atunci când
constată că trăiesc într-o societate în care legile nu se aplică, nu există
pedepse şi vinovaţi. Pe cine poate deranja faptul ca elevii învaţă că trebuie sa nu ucizi, sa nu minţi,
sa nu trăieşti în desfrânare, să îţi respecţi părinţii, să nu invidiezi şi să
nu furi? În ce fel de societate dorim sa trăiască copiii noştri, într-una a
infracţionalităţii, în care nu există răspundere şi teama de pedeapsă sau într-una în are există respect pentru lege,
fie că e divină sau civilă. Suspendarea ideii de păcat si pedeapsa duce
indirect la ideea ca orice ar face cineva este lipsit de consecinţe negative si
de aici orice este posibil.
7.
Românii s-au format într-o Europă, care, la
rândul ei, are la baza construcţiei de astăzi dimensiunea principală a spiritualității iudeo-creştine.
Naţionalismul adevărat, iubirea de neam, nu este caracterizat de intoleranţă şi
xenofobie, ci de apărarea drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, consecinţă
fireasca a iubirii de neam şi de patrie. Creştinismul, de exemplu, ne învaţă să
iubim aproapele, adică familia, neamul dar şi străinul. Credem ca iubirea de
neam si patrie, ca şi iubirea faţă de celelalte neamuri, de un aproape, care
poate fi orice om de pe acest pământ, este un sentiment nobil ce trebuie cultivat.
8.
MECTS trebuie sa întreţină un dialog pe această
temă cu organizaţii reprezentative pentru structura etnică şi religioasă, cu
factorii interesaţi de procesul educaţiei în mod direct (părinţi, elevi).
Cu
convingerea că toate aceste argumente constituie, din câte vă cunosc, deja baza
construcţiei dumneavoastră ca om, cadru didactic şi politician, ne exprimăm
credinţa că nu veţi accepta ca întunericul, intoleranţa, nivelarea, schilodirea
sufletească, dezarticularea fiinţei umane să sufoce din nou şcoala românească.
LIGA PENTRU IDENTITATE NAŢIONALĂ
Preşedinte – Paul Ghiţiu