Pompele funebre de la Cotroceni: belirea sistemului medical, pentru a fi aduse piei germane, la preţ triplu. Pe 8 miliarde de euro.

Niciun guvern nu a făcut vreun raport privind respectarea contractelor şi a angajamentelor de investiţie. E.On, Enel, Gas de France, Générale des Eaux, Rewe zburdă de ani buni pe câmpii, oferind servicii româneşti la preţuri occidentale. Deşi statul român are în aceste companii acţiuni, reprezentanţii săi sunt selectaţi din marea tagmă a Păpătorilor de lapte. N-au opinii, nici ştiinţă, darmite responsabilităţi. Cât despre trădarea de ţară nu se poate vorbi, atât timp cât la pupitrul de comandă se află cei care ar fi trebuit să apere ţara.

“Prin noi înşine,” aruncat la coşul de gunoi al istoriei

De trei luni nu s-a luat nicio decizie privind vreun parteneriat public-privat în sensul dezvoltării vreunor business-uri locale, în care şi statul român să aibă reprezentativitate. Nicio măsură de protejare a capitalului autohton, în sensul respectării principiilor brătieniste: “prin noi înşine”. Doar campanii de discreditare a ce a mai rămas românesc în sistemul public care se turează şi mai mult.

Sistemul public de sănătate face cu ochii investitorilor germani

Să le luăm pe rând. Pe sistemul medical s-au pus tunurile, nu de acum, de vreo zece ani. Cea mai indestructibilă legătură între pacient şi doctor a fost făcută praf. Recent, unul dintre colegii de breaslă l-a prins pe un tânăr jurnalist că a luat mită pentru un articol de defăimare a unor medici. Ofertantul de bani e un cunoscut al structurilor serviciilor. Există posturi de televiziune şi media arondată sistemului care discută zilnic despre ce mopuri murdare mai sunt prin spitale, despre seringile cu cap turtit, despre malpraxix-uri, despre neajunsurile din blocurile operatorii, parte dintr-o strategie de distrugere a sistemului de stat.

Care e interesul?

Două consorţii germane şi austriece şi-au trecut în planurile de dezvoltare şi România, acolo unde există un Departament al Situaţiilor de Urgenţă bine articulat şi, cum s-ar spune, pus pe roate.

Bucureştiul are la putere o guvernare cu vocaţie europenistă. Liderii noii guvernări au asigurat cancelariile occidentale că sunt dispuşi să cedeze din suveranitate. Pentru ce? Cum pentru ce? Pentru o bască şi ceva marafeţi prin offshore-rurile din insule, dar nu pentru politicieni, ci pentru organizatorii din spate.

Poate mulţi români işi mai amintesc de protestele din 2012, când băieţii din jurul lui Băsescu doreau modificarea legii sănătăţii, în sensul deschiderii pieţei medicinei de urgenţă pentru operatorii privaţi. Atunci Raed ARAFAT, “etatistul,” a învins. De data asta nu se mai ştie.

Cum s-a gândit Marcel Vela să scape de Arafat?

Noul ministru de interne, pe motiv de osul din gât numit Arafat, a declanşat aşa numita reformă a sistemului administraţiei publice. În fond interesul e decapitarea lui Arafat, fără mult zgomot. Şi ce urmează? Deja prietenii lui vorbesc despre cum şi-au deschis linii de finanţare în Austria pentru achiziţia de elicoptere. Câteva firme private sunt gate să intre pe locul cimentat de SMURD. Cu ajutorul “dezinteresat” al lui Vela, vor avea venituri sigure de la stat. Cât despre profit? Ştiu ele insulele, unde nu ajung picioare de procurori.

Sunt 8 miliarde de euro în joc

Aproape 8 miliarde de euro, sistemul public de sănătate din România,  fac cu ochiul unor investitori apropiaţi ai Cancelarei Merkel, sponsori fideli ai CDU. Casa Naţională de Sănătate ar urma să fie scoasă la mezat. Planul de înstrăinare a sănătăţii românilor datează din guvernarea Băsescu.

Conform unor proiecte rămase în sertare, sistemul românesc de sănătate ar urma să fie finanţat prin case de sănătate private, spitalele de stat să se transforme în fundaţii sau în societăţi private, iar ministerul Sănătăţii să aibă doar rol de reglementator de piaţă şi de administrator doar al programelor naţionale de sănătate, potrivit unui proiect de Lege a Sănătăţii la care a lucrat o echipă de la Administraţia Prezidenţială. Doar protestele de stradă au întârziat acţiunea cu zece ani.

Modelul englez, neştiut de benediştii din sănătate

Mai e cineva din guvernul Orban interesat să ştie de planul de sănătate Beveridge din Marea Britanie? Poate doar cititorii noştri bolnavi de adevăr ar putea să le amintească cum lordul englez, aflat în tabăra adversă a lui Churchill, l-a sfătuit pe venerabilul prim ministru să etatizeze serviciile medicale. Prin planul Beveridge statul a naţionalizat în anii ’47-’50 clinicile private. Câţi bani să le dau la doctori? Întreba premierul. “Îmbracă-i în aur,” spune povestea despre reacţia lui Beveridge. Oare de ce Regatul Unit al Marii Britanii nu a renunţat la sistemul de sănătate organizat de stat? Răspunsul este simplu: acolo MI6, MI5 ţin cu ţara şi implicit cu sănătatea. Plus au un monarh constituţional care domneşte, nu guvernează de 73 de ani.

Bolile grave vor fi nerentabile. Modelul morţii lui Bălcescu

În cazul privatizării Casei Naţionale de Sănătate, cei care vor pierde vor fi românii simpli cu boli grave. Li se va spune să se mute în Deltă, unde condiţiile morţii sunt mai uşoare.

A cerut cineva din curiozitate un contract de asigurări medicale private? Eu am solicitat la vreo patru firme private. Pe lângă sumele anuale de peste 2000 de Euro, excepţiile te lasă fără aer. De la fumat, la boli cardiovasculare şi cancere impredictibile sunt fel de fel de restricţii, nefinanţabile. Dacă dispare sistemul de stat, unde îţi mai tratezi boala gravă? Mori ca Bălcescu în sudul Italiei unde clima e mai suportabilă. 

Donatori de organe, nu beneficiari

 Recent în Parlament, un fost brancardier a introdus un proiect de modificare a Legii transplantului de organe. Cu un doctorat în istoria bisericii penticostale el redefineşte cadrul de reglementare a morţii cerebrale. Sigur că în spatele lui sunt alţii. Alte structuri, umbro-useriste, care vor să schimbe paradigma, astfel încât nu marii medici să decidă cum se face prelevarea şi cum se gestionează compatibilităţie, ci un sistem securistic de medici sub acoperire, astfel încât românii să fie donatori de organe pentru occidentali şi nu în folosul semenilor.

Un mic mare amănunt, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate decontează unui spital specializat pe transplant 60.000 de euro pentru un ficat. La Viena, costă 200.000 de euro. Prin privatizarea CNAS vor creşte preţurile organelor, nu şi calitatea vieţii românilor care vor plăti mai mult şi vor avea ajutoare mai puţine.

Românul şi mort poate face bani unui GmbH

Pentru că tot e vorba de business în interes german, m-am gândit să propun şi eu un proiect. Se face că guvernul va da un OUG privind ajutorul de înmormântare în valoare de 1.500 de euro. În România mor anual în medie 150.000 de contribuabili. S-ar crea o piaţă de 225 de milioane de euro. Dacă guvernul în mărinimia sa, mai pune şi un 10.000 pentru repatrierea defuncţilor din diasporă, ar fi primit ca un bonus.

Un GmbH „Wurde zum tod” poate asigura oricând partidului neamţului din dregătoria românească finanţări pentru 10 locuri parlamentare. Cunosc şi eu una dispusă să facă un die abmachung. Take a deal, cum ar spune englezul nechemat la sorocul sănătăţii.

Iată că şi prin moarte românii pot face bani firmelor de pompe funebre.

Recomand totuşi propagandei să pregătească înainte terenul. Să convingă românii că morţii germani miros a parfum! Ca nu care cumva să se risipească bunătate de fonduri pe o piaţă concurenţială. Sigur că în ordonanţă, ordonanţele ritului german vechi şi acceptat pot trece minimum 30 de ani de experienţă în lucrul cu cadavrele. Aşa zboară autohtonele case de pompe funebre, ce sinistru denumite. Ele pot fi schimbate în mozartiene, sună mai a ciocolată.

Modelul german vs modelul englez

Sigur că îmi veţi spune că sistemul german e mai performant. Doar că nemţii plătesc de zece ori mai mult ca românii pentru serviciile publice şi private. Un medic german câştigă 10.000-30.000 de euro. Nu poţi să asiguri ca stat sau ca privat competenţa cu leafă de zece ori mai mică.

Toată acţiunea nu e decât o comisionare făcută de băieţii deştepţi care au cheltuit bani buni cu subversiunea, acea acţiune de halucinare a propriei populaţii că orice e românesc e câh, produs de ciuma roşie.

Ce nu v-aţi gândit atunci când au fost duşi elefanţii în guvern că vine ea şi vremea caldului nemţesc? Toate se fac cu programare. Inclusiv belirea sistemului medical, pentru a fi aduse piei germane, la preţ triplu. Modelul englez nu se studiază în Cancelaria lui Merkel şi în subdiviziunea sa de la Cotroceni.

Autor: Marius Ghilezan
Sursa:  https://romanialibera.ro/opinii/sanatatea-romanilor-la-cheremul-nemtilor-818811

Dragi Români... Vă vor şterge şi din memoria omenirii!

Libia azi, România mâine

Textul care urmează îi aparţine lui Dan Diaconu, care l-a postat pe pagina sa de FB. L-am preluat în această formă pentru a-l putea transmite şi celor care nu au cont de FB. Căci este exact ceea ce ni se va întâmpla în următorii ani. Ce am putea face pentru a ne salva măcar viitorul de după? Voi reveni într-un text personal.
Înainte de a vă întreba într-un viitor foarte apropiat „de ce s-a ajuns aici?” vă voi spune câteva lucruri care-au fost date intenţionat uitării. Cu toate că evenimentele s-au petrecut sub ochii voştri, i-aţi închis ostentativ sau v-au fost închişi. Oricum, puţin contează asta. Important e rezultatul.
Îl mai ţineţi minte pe Gaddafi? Dacă sunteţi dintre cei mai tineri, probabil îl cunoaşteţi sub apelativul de „terorist”, „tiran”, „dictator” s.a.m.d. A fost preşedintele Libiei, apărut într-o perioadă tulbure. A fost omul care a reuşit ceea ce era considerat imposibilul într-o ţară africană şi musulmană. Oricare dintre teoreticienii fini de prin birourile capitonate, nu riscă să asocieze religia musulmană cu Africa deoarece se tem să nu cumva să le explodeze ceva prin birou. Aveţi idee cum arăta Libia lui Gaddafi?
În primul rând femeile aveau toată libertatea posibilă. Nu trebuiau să poarte nici văl, nici burka, nu trebuiau să se acopere sau să se descopere. Totul era la libera alegere a femeii. Apoi, în ceea ce priveşte învăţământul şi sănătatea, absolut totul era gratuit. Fără „fonduri ale clasei”, fără „cadouri pentru profesori sau doctori”, fără alte subterfugii. Totul era gratuit şi perfect funcţional. Mă rog, mai erau accidente, dar e normal la nivel de ţară. Oricum, cert e că atât profesorii cât şi medicii erau mândri de meseriile lor, fiind respectaţi atât de comunitate, cât şi de statul care gestiona ambele sisteme. Tinerii căsătoriţi primeau din partea statului echivalentul a 50 000$ pentru a-şi cumpăra o casă. De altfel, Libia a fost singura ţară din lume care a introdus dreptul de a avea o locuinţă între drepturile fundamentale ale cetăţenilor săi. Evident, în Libia nu existau boschetari. Întrucât era un producător de petrol, pentru cetăţenii săi preţul carburantului era blocat la 0.14$/litru. Fără variaţii determinate de preţul mondial al petrolului sau alte artificii. Întrucât petrolul se extrăgea de pe teritoriul libian, preţul său era blocat.
Mâncarea nu lipsea de pe masa niciunui libian. Probabil existau şi excepţii, însă, conform FAO, rata subnutriţiei era sub 5% în Libia. În ceea ce priveşte nivelul de viaţă, din punctul de vedere al Human Development Index(care oricum era manipulat de „băieţii buni”) ţara era deasupra a două treimi dintre naţiunile lumii. Ca să mai facem o paralelă, voi specifica încă un element: Libia nu avea datorii externe. Mai mult, Gaddafi făcuse un Fond Naţional de Rezervă care, la căderea sa, avea active de nu mai puţin de 150 mld. $. Şi, ca să înţelegeţi cât de rău era „tiranul”, acesta privatizase întreaga rezervă de petrol a Libiei. Dar nu către vreun investitor străin suspect, cum a fost cazul nostru, ci către cetăţenii ţării. Iniţial aceştia urmau să primească o sumă de 21 000$ fiecare, urmând ca, treptat, să-şi ia fiecare „dividendul” din exploatarea petrolului. O să mai amintesc încă un element: Gaddafi reuşise să facă cel mai mare proiect de irigaţii din istorie, GMR(Great Man-Made River) care a asigurat alimentarea cu apă a întregii ţări.
Pentru toate acestea, pentru că ştia câte ceva mai mult despre şpăgile învârtite de „partenerii europeni” şi pentru că, suplimentar, începuse să facă planurile pentru emiterea unei monede trans-africane acoperite integral în aur, Libia a fost atacată de NATO(în frunte cu Franţa al cărei preşedinte de-atunci luase şpagă de la Gaddafi) şi redusă la tăcere. Însă adevăratul criminal a fost propriul său popor. Nu doar că l-au omorât ca pe un câine, dar i-au mai şi expus cadavrul timp de o săptămână într-un mall, probabil cel mai grotesc spectacol oferit de lumea de azi.
Poate vă întrebaţi cum e acum în Libia, că doar a dat democraţia peste ei. În primul rând ţara e absolut devastată, se dau lupte ziua-n amiaza mare între diversele facţiuni tribale, iar foametea a devenit o realitate. Fondul de rezervă al lui Gaddafi e sub un control incert şi, încet şi sigur, e golit de profesioniştii din domeniu. Petrolul libian a ajuns sub controlul marilor câini internaţionali: francezi, englezi şi, desigur, americani. Preţul combustibilului a explodat, iar sistemul de sănătate - cel care mai există - e privat. N-ai bani, suferi! Despre învăţământ nu mai amintesc. Se face pe unde-apuci, dacă-ţi mai arde întrucât prima luptă care se să e cea cu foametea.
Probabil şi libienii se întreabă acum cu disperare, cum de au fost toate acestea posibile? Uite-aşa, luând de bun tot ce vine de la criminalii profesionişti. Naivitatea - ca să nu-i spun prostia - se plăteşte greu. Dacă faceţi paralele între noi şi ei, sunteţi tentaţi să staţi liniştiţi pe moment. La noi abia acum se creionează întreg genocidul asupra ţării. Ne îndatorăm fără nicio justificare, cumpărăm arme nefuncţionale şi depăşite tehnic plătind ca la curve, cu banii înainte, vedem toate aceste abuzuri, dar luăm poziţia ghiocelului. Tocmai ce s-a statutat că singurul serviciu medical pe care-l veţi primi gratuit este cel de urgenţă. Adică acolo unde-ţi fac un calmant şi-ţi dau o trimitere. Pentru restul va trebui să plătiţi. Petrolul nu vă mai aparţine, gazele din Marea Neagră au fosta date pe gratis. V-a mai rămas şi vouă ceva: lista infinită de taxe pe care trebuie să le plătiţi statului sau monopoliştilor cărora statul le-a dat liber la jaf(societăţi de asigurări, bănci, tutun, etc.). În timpul ăsta ardelenilor li se suflă dulce în urechi „gând de autonomie”. De ce? Ca să stârnească haosul, să declanşeze nebunia. Deoarece din nebunia popoarelor profită ei.
Ăsta e abia începutul. Nu vă culcaţi pe-o ureche: va fi şi mai rău. Vă vor introduce taxe insuportabile pe case, în timp ce „din raţiuni sociale” vor proteja marii proprietari de imobile. Vă vor zdrobi şi nu se vor opri nici atunci. Nici când veţi dispărea fizic nu le va fi îndeajuns. Se vor zbate să vă şteargă şi din memoria omenirii.
Vă reamintesc un lucru simplu: la 1 Decembrie doar un singur om a avut curajul să-i strige Plăvanului ce-a avut de strigat. Restul s-au limitat la a-l privi bovin. Dacă nu cumva l-or fi dat pe bietul om pe mâna securiştilor. Asta e atitudinea care vă inculpă, care vă va condamana până la urmă la fel ca pe libieni. Treziţi-vă până nu va fi prea târziu!

Vaccinarea ca vitele în ţarc! Vor deveni obligatorii limba rusă, munca voluntară, drogurile şi familia homosexuală?

Şi nu e o formulare menită doar să vă agate interesul pentru a citi ceea ce am de spus despre vaccinarea obligatorie.

Cu Europa asaltată de socialişti (mascaţi sub toate culorile politice) şi de refugiaţi, tot mai fleşcăită, mai birocratică, mai absurdă, mai indecisă, pe de o parte, şi mai prietenoasă cu Marea Rusie, pe de cealaltă, cresc şansele unei noi epocă de limba rusă obligatorie.

Munca multora, necesară pe de o parte pentru a trăi,  este, pe de altă parte aproape voluntară dacă o judecâm după sumele jignitoare cu care este recompensată.

Drogurile sunt deja legalizate în diverse ţări şi cum sunt una dintre marile afaceri negre ale lumii noastre cu potenţialităţi de a deveni printre cele mai mari afaceri albe dacă ar fi libere şi chiar obligatorii, obligativitatea lor va fi stabilită, ca şi pentru vaccinuri, atunci când vor intra, dacă nu au făcut-o deja, pe agenda marilor păstori financiari ai lumii.

Din moment ce referirile critice la căsătoriile homosexuale sunt interzise, iar preoţii sau pastorii care refuză oficierea lor sunt pedepsiţi chiar cu închisoarea, înseamnă că e obligatoriu să le facă. Şi cu “viguroasa” campanie de demonizare,  căsătoria şi familia clasică vor fi în scurt timp în afara legii, sau oricum atât de degradante încât cei care le vor prefera vor fi nevoiţi să se ascundă în desert sau prin peşteri.

Să ne întoarcem însă la proiectul de lege care prevede obligativitatea vaccinării copiilor sub ameninţări multe şi grele: amenzi, închisoare, refuzul primirii la şcoală a copiilor nevaccinaţi.

Adică, pumnul în gură, grumazul pe buştean, legaţi la ochi în faţa plutonului de execuţie al mândrei birocraţii româneşti pusă în slujba banului mondial.

Adică considerarea noastră ca o turmă:, turmă la vaccinat, turmă la muls, turmă la experimente, turmă la abator. Mai rar la păscut, că costă.

Adică stat poliţienesc, dictatură pe faţă, fără perdea – aşa cum ne anunţă multe alte întâmplări legislative şi normative recente asupra cărora voi reveni într-un text viitor - în total dispreţ faţă de persoana umană, de libertatea, demnitatea şi liberul arbitru ale acesteia. Şi în dispreţ faţă de codurile de drepturi ale omului , sau faţă de Constituţia României care, vorbeşte la articolul 34 despre Dreptul la ocrotirea sănătăţii şi nu despre obligativitatea de a fi sănătos sau despre cea de a ne lăsa trataţi cu tot ce vrea muşchiul funcţionarului roman din sistem.

Ca unul care am parcurs peste jumătate din viaţă în comunism, retrăiesc cu oroare aceeaşi categorisire de către guvernanţi drept exemplar idiot dintr-o turmă care trebuie mânată, biciuită, înfometată şi îndobitocită, pe scurt trebuie exploatată după şi cum vor interesele lor. De exemplu, pentru a băga banii cu nemiluita în buzunarele fabricanţilor de vaccinuri. Mai ales acum, că tot a fost pusă pe butuci producţia internă.

În acelaşi timp în care prea puţin respectabilii noştri responsabili cu sănătatea ne pregătesc astfel de măsuri tembele, pasă-mi-te preocupaţi de soarta copiilor noştri, în România noastră cea de toate zilele, în fiecare an,zeci de mii de oameni, mii de copii mor cu zile din cauza problemelor sistemului medical. Şi nu aş aminti decât un singur caz, poate cel mai grav: moartea celor aproximativ 1800 (unul la 5 ore) de nou-născuţi prematur din cauza lipsei incubatoarelor speciale. Care nici nu costă o avere: doar câteva mii de euro bucata, funcţie de marcă şi complexitate.

Aşadar, statul roman nu este prea interesat atunci când e vorba de nou-născuţii prematur, de bolnavii de cancer, de diabet, de hepatite, de HIV şi de alte boli grele, ba nici chiar de cei cu banale gripe şi răceli, dar este interesat de a ne vaccina copiii, care reuşesc să scape cu viaţă după aplicarea mortală a măreţului drept la ocrotirea sănătăţii în primele lor zile de viaţă fără incubatoare performante.

Nu am să intru într-o discuţie de detalii ştiinţifice despre necesitatea sau inutilitatea vaccinurilor, despre efectele benefice, sau efectele negative, inclusiv moartea multor copii, despre calitatea de cobai pentru experimente a acestora etc.; este este un teren complicat pe care fiecare vine cu statisticile, experimentele, cazuistica sa şi, în lipsa unor date decisive, se ajunge la o discuţie fără sfârşit, iar eu nu am nici calificarea necesară. În plus, găsiţi pe internet suficient material atât despre toate acestea cât şi despre interesele marilor concerne farmaceutice, despre corupţia şi implicarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi ale altor organisme internaţionale, şi cunoaşteţi (in)competenţa, (i)responsabilitatea, (i)moralitatea vajnicilor şefi ai sănătăţii româneşti şi ai politicii româneşti în ansamblu. Aşa că voi rămâne pe zona mult mai sigură şi clară cea constituţională şi legislativă.

Şi pentru a nu reinventa roata, în cele ce urmează voi prelua argumentaţia de bază dintr-o scrisoare deschisă a Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe PRO VITA din România adresată ministrului sănătăţii, scrisoare pe care mi-am asumat-o ca opinie şi argumente şi am trimis-o semnată de mine şi de alţi protestatari către diverse instituţii ale statului, ceea ce puteţi face şi dumneavoastră adăugând la textul de mai jos adresantul şi eventual o scurtă introducere.

Deci, în plus faţă de articolul 34 al constituţiei referitor la ocrotirea sănătăţii, pe care l-am menţionat deja, vă invit să luaţi în considerare şi următoarele motive/argumente pentru judecarea cu dreaptă măsură a acestei aberaţii legislative:

Potrivit disp art. 13 din Legea nr. 46/2003 pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa.
Este evident că in conţinutul noţiunii de responsabilitate a părinţilor intră şi acest drept prevăzut de art. 13 din Legea nr. 46/2003. În mod logic un părinte nu-şi poate asuma responsabilitatea decât numai în măsura în care este informat asupra aspectului cu privire la care urmează să-şi asume responsabilitatea. În mod corelativ tocmai din această informare decurge şi dreptul de a refuza intervenţia medicală.
A nu recunoaşte acest drept – ca şi element esenţial al responsabilităţii părinţilor – înseamnă a anihila responsabilitatea părinţilor prin forţa coercitivă a statului.
Potrivit art. 67 din Noul Cod Civil (NCC) nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Or legea nu prevede obligativitatea efectuării acestor intervenţii medicale care sunt vaccinurile, ci dimpotrivă prevede dreptul de a accepta sau refuza o intervenţie medicală (art 13 din Legea 46/2003).


Orice încercare de redactare a unei norme contrare, este făcută doar cu:
A. Încălcarea principiului inviolabilităţii libertăţii persoanei reglementat de art. 23 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că simplul act al vaccinării constituie o contrângere a voinţei persoanei copilului, având în vedere că actul normativ incriminat reglementează posibilitatea efectuării vaccinului fără acordul prealabil al părinţilor.
IN LIPSA ACESTUI ACORD AL PĂRINŢILOR, EFECTUAREA INTERVENŢIEI MEDICALE ASUPRA COPILULUI ECHIVALEAZĂ CU ÎNCĂLCAREA PRINCIPIULUI ENUNŢAT (particularizat şi in art 64 NCC unde de asemenea se statuează aceeaşi condiţionare de o obligativitate legală care nu există).
B. Încalcarea dreptului constituţional la viaţă şi dreptul integritate fizică şi psihică a persoanei consacrate de art. 22 alin. 1 din Constituţia României prin faptul că actul vaccinării reprezintă un act medical preventiv, facultativ, fără să existe o garanţie suficientă şi rezonabilă împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică.
Nu s-ar pune problema acestei încălcări dacă nu ar exista LIPSA TOTALĂ A UNEI GARANŢII SUFICIENTE ŞI REZONABILE ÎMPOTRIVA RISCURILOR.
Din toate cazurile dramatice apărute în presă urmare aplicarii unor vaccinuri si chiar din cuprinsul oricărui prospect de vaccin, rezultă că nu există nici o garanţie împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale unui vaccin.  Aceste riscuri şi reacţii adverse pun in pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copilului.
C. Încalcarea principiului constituţional al dreptului persoanei umane de a dispune de ea însăşi, principiu prevăzut de art. 26 alin. 2 din Constituţia României deoarece actul vaccinării constituie o ingerinţă nelegală în viaţa intimă şi privată a copilului şi în familia acestuia ÎN MĂSURA ÎN CARE NU EXISTĂ UN ACORD PREALABIL EFECTUĂRII ACESTUIA .
D. Prin constrângerea efectuării unui vaccin se aduce atingere şi dreptului reglementat constituţional al libertăţii conştiinţei consacrat de art. 29 din Constituţia României, fiind obligatoriu să se reglementeze în conţinutul oricarui proiect legislativ dreptul părinţilor de a refuza administrarea vaccinului din motive religioase sau de conştiinţă (dreptul la obiecţiune de conştiinţă).
E. Prin reglementarea efectuării vaccinurilor în mod obligatoriu s-ar aduce o atingere gravă şi dreptului la ocrotirea sănătăţii şi a dreptului special de protecţie a copiilor şi tinerilor, drepturi consacrate de art. 34 şi art. 49 din Constituţia României, prin faptul că nu se prezintă o garanţie suficientă şi rezonabilă de statul român că prin administrarea unui anumit tip de vaccin unui subiect uman nu i se pune în pericol acestuia viaţa sau integritatea fizică sau psihică.
Din aceasta perspectivă există două probleme esenţiale legate de administrarea unui vaccin:
1. administrarea lui nu garantează necontactarea bolii respective – a se vedea in acest sens şi explicaţiile oferite de sistemul medical după fiecare dramă produsă urmare unui vaccin (de ex. cazul fetitei decedate in judetul Suceava [1] in anul 2012 sau al sugarului paralizat in Slatina [2] in anul 2011);
2. riscurile si reactile adverse pe care le presupune sunt menţionate in chiar prospectul vaccinului dar şi in nenumărate studii medicale de specialitate devenite publice odată cu mediatizarea cazurilor frecvente de producere a reacţiilor adverse şi a riscurilor menţionate;
F.  Printr-un asemenea act normativ s-ar aduce o atingere gravă şi prevederilor constituţionale prevăzute de art. 53 alin. 1 şi 2 din Constituţia României care reglementează cazurile excepţionale când se permite ca exerciţiul unor drepturi sau libertăţi să fie restrâns.
Obligativitatea efectuării vaccinurilor nu se impune pentru cazurile enumerate expres de Constituţie, şi anume: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; pevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru destul de grav. Recurenţa epidemiilor în cadrul populaţiilor vaccinate arată clar eficienţa nesigură a imunizării prin vaccinare în masă şi importanţa discutabilă în consolidarea sănătăţii publice  (e.g.  Actuala epidemie de TBC din România se petrece într-o populaţie vaccinată cu BCG in proporţie de 95%).
G. Obligativitatea unui act medical (vaccin) prevăzut intr-o lege este in contradicţie cu reglementările internaţionale privind atât etica şi cercetarea medicală, cât şi profesia de medic in general, reglementări legate de drepturile pacienţilor, consimţământul informat şi obligaţiile autorităţilor medicale.
S-ar încălca astfel Declaraţia de la Helsinki (Art. 3-10, 16-18, 25-32 ), Codul Nuremberg (Punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7, 9, 10), Raportul Belmont (Cap. 2, 3, 4, 6), Declaraţia de la Geneva.
H.  Existenţa efectelor adverse grave ale vaccinurilor (întregi clase noi de patologie certificate de studii publicate în literatura de specialitate sau chiar de producătorii de vaccinuri, în prospectul oficial) împiedică posibilitatea stipulării într-o lege a obligativităţii acestora.
Deontologia medicală şi jurisprudenţa internaţională nu admit ca rezonabilă nici măcar recomandarea unor acte medicale a căror beneficii sunt inferioare riscurilor, cu atât mai puţin obligativitatea unor proceduri dovedite drept potenţial periculoase şi controversate în ce priveşte eficienţa.
Astfel, in literatura ştiinţifică medicală se menţionează faptul că vaccinurile pot provoca: boli autoimune [3],[4],[5], boli neurologice [6], autism [7] , encefalită [8], diabet(tip I) [9], sindromul morţii subite a sugarului [10] şi alte afecţiuni grave [11].
Aceste afecţiuni postvaccinale au fost certificate şi de instanţe judecătoreşti sau medicale, iar producătorii responsabili puşi să platească despăgubiri victimelor [12], in jur de un milion de dolari pe caz [13].
I.  Printr-un asemenea act normativ s-ar aduce atingere Art. 2, Art. 3 şi Art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului.