Emil Constantinescu, omul lui Vântu.

         A intrat din nou în scenă, ori la comanda șefilor săi, ori la cea a orgoliului nemăsurat, cu siguranță şi una şi cealaltă, cu aplombul binecunoscut de lider mondial neînţeles, şi preşedintele Milică, cel care, prin toată activitatea sa ca preşedinte, şi prin toată prezenţa sa ca fost preşedinte, nu merită să fie numit altfel. Ba, Milică e poate prea blând, are un aer familiar, prietenos; e ca ăla cu coniacu din clipuri. Băiat simpatic, cu prieteni răi.
       Ei bine, Milică, cunoscut uneori şi ca Emil Constantinescu, a fost urcat în scaun la Cotroceni cu banii lui Vântu. Era prin vara lui 1996 când cei doi au fost puşi în legătură şi a pornit finanţarea. Realaţiile lor erau, în acel moment, în cel mai pus stil mafiot, ca de la Vântu la un finanţat faţă de care nu avea niciun respect, dar de care avea nevoie. Şi care  trebuia să întoarcă într-o zi serviciul. Cel care le-a făcut "lipeala" era chiar Vosganian, preşedintele PAR (Partidul Alternativa României), care la rândul lui fusese acroşat, din spusele sale, nu cu mult timp în urmă de vizionarul SOV.
        E adevărat, în 1996 SOV era un tip cu bani, tupeu, extravaganţe, dar încă nimic penal nu plutea deasupra lui. În acea vreme, eu eram secretar general al PAR și am trăit toate aceste lucruri foarte de aproape.