Ciocnirea ideologică mondială (I) - Geopolitica iudeo-sionismului

Youssef Hindi

Atunci când se străbat nivelurile aparente de conflicte și opoziții ale geopoliticii globale, adică, dincolo de problemele teritoriale, economice sau geoenergetice, se descoperă o confruntare de natură complet diferită… Pe care am numit-o „Ciocnire ideologică mondială”.
Cu alte cuvinte, un război purtat împotriva umanității de lumea anglo-americană judeo-wahhabo-protestantă; un ansamblu geopolitic sub conducere israelo-americană, care reunește țările NATO și petro-monarhiile de esenţă wahhabită.
Punctul lor comun: toate împărtășesc aceeași ideologie inegalitară, materialistă și liberală, o viziune mondială înrădăcinată în Biblia ebraică^[1]­ și determinată de aceasta.

Geopolitica judeo-sionismului

Pentru a-și justifica războaiele, acest ansamblu imperial s-a bazat pe o strategie geopolitică rabinică și mesianică, elaborată în Evul mediu, şi având ca scop trimiterea lumilor creştine şi musulmane într-un razboi reciproc distructiv, în vederea restabilirii Regatului Israelului.

O strategie care se bazează ea însăși pe o lectură și o interpretare biblică, începând cu cea a marelui rabin Eliezer ben Hurrcanos în primul secol (Rabbi Eliezer, Lews Chapitres, capitolul 28, Éditions Verdier). Potrivit acestuia, și rabinlor care îi vor succeda, domnia Israelului va veni doar după distrugerea Edomului (Europa creștină) și distrugerea ismaeliţilor, arabii (prin extensie lumea musulmană), descendenți ai lui Ismael^2].

În cea mai importantă carte a tradiției mistice evreiești, Zohar, scrisă în secolul al treisprezecelea, se explică faptul că creștinii și musulmanii se vor distruge unii pe alţii la sfârșitul timpului, în beneficiul fiilor lui Israel:

Fiii lui Ismael (musulmanii) vor conduce pământul sfânt o lungă perioadă de timp atunci când va fi gol, exact asa cum circumcizia lor este goala si imperfectă. Ei îi vor împiedica pe copiii lui Israel să se întoarcă pâna la epuizarea meritelor copiilor lui Ismael. Copiii lui Ismael vor provoca razboaie dure in lume, iar copiii Edom (lumea occidentala) se vor aduna impotriva lor pentru a lupta impotriva lor. Vor duce o bătălie pe mare, una pe pamint şi alta în apropierea Ierusalimului. Unii vor avea control asupra altora. Cu toate acestea, pamantul sfant nu va fi cucerit de fiii Edomului. » (Zohar, Parachat Vaéra, p. 32A.)

Această profeție împlinitoare prezintă o asemănare ciudată cu lupta dintre Marea Britanie și Imperiul Otoman din timpul Primului război mondial, ca urmare a căruia, acestia din urmă au pierdut controlul asupra Palestinei, unde un Forum national evreiesc s-a nascut apoi sub mandat britanic.

Încă din secolul al XVI-lea, doi rabini cabalişti, David Reuveni și Solomon Molcho, au încercat să implementeze acest proiect geopolitic mesianic. David Reuveni, între 1525 și 1532, a adresat succesiv regelui John III din Portugalia – apoi însoțit de elevul său Solomon Molcho – Papei Clement VII și împăratului Sfântului Imperiu Romano-German, Carol al V-lea, pentru a-i trimite într-un război împotriva Imperiului Otoman, pentru a-i scoate din palestina și a reconstrui Regatul Israelului^[3].

Aceasta a fost prima incercare de a pune in aplicare strategia de şoc al civilizatiilor, care trebuia să conducă la promisiunea construirii unui Mare Israel, de la Nil la Euphrate[4].

Această strategie a fost actualizată, laicizată și numită "Ciocnirea civilizațiilor" în 1957 de istoricul evreu britanic Bernard Lewis, care a jucat de asemenea un rol important în izbucnirea războiului din Irak din 2003, prin convingerea fostului vicepreședinte american Dick Cheney să voteze în favoarea acestui război[5].

Acest proiect religios, mesianic si politic, ridicat în mod fals la nivelul de teorie stiintifică, a amalgamat succesiv iudaismul şi creştinismul, protestantismul și catolicismul, Europa continentală și lumea anglo-americană, pentru a opune Occidentul împotriva lumii musulmane, Rusiei și Chinei.

^[1] Pour une étude détaillée de la Bible hébraïque lire : Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome II : Le paradoxe théologique du judaïsme. Comment Yahvé usurpa la place de Dieu, Sigest, 2018.

^[2] Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome I : Sources et genèse messianiques du sionisme. De l’Europe médiévale au Choc des civilisations, Sigest, 2015, chapitre I.

^[3] Voir le détail de ce récit dans : Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome I, chapitre I.

[4] Dans ses mémoires, Vol. 2, p. 711, Théodore Herzl écrit explicitement que les frontières du futur État d’Israël doivent s’étendre « du fleuve d’Égypte à l’Euphrate ».
Le Rabbi Fischmann, membre de l’Agence juive pour la Palestine, a déclaré dans son témoignage au Comité spécial d’investigation de l’ONU du 9 juillet 1947 : « La Terre promise s’étend du fleuve d’Égypte à l’Euphrate. Elle inclut une partie de la Syrie et du Liban. »

[5] Stephen Walt et John Mearsheimer, Le Lobby pro-israélien et la politique étrangère américaine, La Découverte, 2009, p. 270.

Va urma.

Autor: Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”.

Jidadul globalist aplică “sharia”: “Biciuirea” publică a infidelului Iohannis . Care îşi va încheia noul mandat prin demitere!

În ultimile 3 zile Iohannis a fost mustrat cu asprime în media și nu de oriunde, nu dinspre cei care îl critică în mod constant, ci dinspre cei care l-au susţinut.  Dincolo de mirare, şi după o primă reacţie fondată numai pe baza articolului din Der Spiegel, am înţeles repede că aceasta nu se datora numai faptului că guvernatorul Iohannis a fugit din braţele merkeliene ale Germaniei în cele trumpiene ale SUA, ci emană dintr-un fundament ideologic adânc, şi este rezultatul acrobaţiilor insalubre pe care le executase în ultimii ani în plan intern, şi, cu precădere, în ultimul an în plan extern numitul individ.

În analiza din septembrie în care prevedeam situaţia de acum, am analizat cele două acumulări politice negative ale lui Iohannis: schimbarea dramatică de la închinarea faţă de “monarhia” germano-UE, la declararea vasalităţii necondiţionate faţă de cancelaria imperială americană, pe plan extern şi întinderea sulfuroasă în încercarea de a acoperi tot spectrul, aparent anti-psd, dar de fapt anti-românesc, – pnl, usr, plus, resist de orice tip, onguri soroşiste, corporaţii, pe plan intern.  O frază oarecum sinteză din aceea analiză era: Dorindu-se cavalerul apocaliptic al liberalilor, useriştilor, cioloşiştilor şi în general al tuturor „rezistenţilor” produşi, conduşi şi finanţaţi, ca şi Usr-ul şi Plusul, de ongeurile globaliste şi/sau servicii, Johannis uită că postura de dulău axiomatic al lui Trump poate trezi curenţi subterani potrivnici ambiţiilor sale.

Datele concrete ale acestei dezvoltări recente sunt următoarele: critici prin cotidianul Der Spiegel şi radioul de stat cu emisie internaţională Deutsche Welle, reluate de Europa Liberă România, iar la intern dinspre G4Media, Ziare.com, HotNews-Contributors, Adevărul. Motivele şi consecinţele pot fi discutate pe mai multe planuri: cel al relaţiilor cu Germania/intra-UE şi cel ideologic al globalismului.

Presa germană, trompetă a guvernului german; şi nu numai

Este indubitabil că poziţiile exprimate de cele două organe de presă germane, unul de stat, celălalt lucrând în bună cooperare cu guvernul german, reprezintă de fapt nemulţumirea şi avertismentul guvernului german direct. Dar cum Germania este şi liderul UE, le putem citi şi ca o exprimare a nemulţumirii birocraţiei UE, armata cea mai fidelă şi active a proiectului globalist în Europa.

Europa Liberă şi dimensiunea “progresistă” a globalismului

După cum ştim deja, articolul din Spiegel a fost comentat pe larg, cu pasaje generoase, pe saitul Europei Libere România. Dar Europa Liberă este un post de radio internaţional finanţat de guvernul SUA şi aflat sub oblăduirea CIA şi a Departamentului de Stat. Nu reprezintă Europa, sau state din continent, ci, în principiu, SUA. De fapt poziţia celor două entităţi amintite mai sus care în acest moment este disjunctă de cea a Casei Albe.

Poziţia acestui post coincide deci cu cea a globalismului la zi: anti-creştină, anti-identitară, anti-naţională. Opusă, pe aceste repere, poziţiei lui Trump. Ajungem astfel la dimensiunea ideologică şi la forţele globale în (aparentă sau reală) înfruntare: mafia financiar-bancară globalistă opusă lui Trump, care vrea finalizarea rapidă a transformării lumii şi o altă parte a ei care pare (sau foloseşte acest tertip pentru a-i prinde în plasă şi a-i manipula şi pe răzvrătiţi) a alege o cale a păstrării unora dintre valorile anterioare, şi care l-a propulsat pe Trump la conducerea Americii.

Îngenuncherea la picioarele ui Trump, în mod clar pe dimensiunea jefuirii resurselor şi bugetului României, nu poate fi acceptată, chiar dacă Iohannis nu s-a dezis de desconsiderarea familiei, promovarea lgbt-ismului, sau a migraţiei. Dacă mâine se ajunge la mai mult? Dacă se încurajează rezistenţa popurului la spălarea pe creier şi la atomizarea lui? Trădarea şi pericolele ei nu pot fi trecute cu vederea.

Europa Occidentală este în linia întâi a “progresismului” globalist

Iată deci că semnalul dinspre presa germane şi preluarea lui de postul CIA reprezintă mai mult decât frustarea nemţilor. Generic vorbind, tot “deep state”-ul mondial, aflat la ordinul mafiei financiar-bancare globaliste, poate fi regăsit în spatele acestui avertisment dur primit de Iohannis. Şi aici nu putem să uităm mâna, uneori nevăzută, a lui Soros, maestrul organizator şi finanţator al deep state-ului de pretutindeni, mult iubit de elitele “progresiste” europene. Mână pe care o vom regăsi şi în plan intern.

La intern: “democraţie progresistă”, servicii, umbra lui Coldea

Presa care l-a susţinut (şi îl susţine) , dar care a a declanşat acum atacul la Iohannis a fost/este doar conjunctural alături de el. Pentru că deocamdată a fost şi este calul câştigător care să asigure continuarea transformării “progresiste” a României pe drumul spre noul comunism. De fapt, preferatele  sunt construcţiile tip USR şi PLUS, adică  cele încadrate organic în acest curent de transformare a lumii.

Media respectivă, direct, sau prin oamenii lor sunt afiliate/susţinute de organizaţiile lui Soros. Indivizii implicaţi în ele au beneficiat de fonduri, programe de formare, deplasări în afara României. Ele promovează agresiv aşa-zisul progresism cu toate noile dezvoltări ideologice, inclusiv trans-umanismul, atacă credinţa, familia, identitatea. Susţinerea lui Iohannis le-a convenit şi sunt forţaţi să le mai convină, dat fiind că USR-ul se poate dovedi un cal mort din cauza lui Barna (criticat la rândul lui pentru dezamăgirea produsă) şi nu numai. Dar este deja o susţinere condiţionată public. Şi nu de cele i se reproşează în respectivele articole, ci de agenda ascunsă, care i-a fost anunţată şi îi este reamintită cu acest prilej.

Serviciile speciale române, lopeţile şi târncoapele groparilor lumii libere, sunt şi ele prezente în tot acest tablou dinamic, ca un segment dintre slugile interne ale mafiei anticreştine. Şi aş aminti, în primul rând, afilierea certă în unele cazur, sau bănuită în altele, a cel puţin unora dintre “progresiştii” de serviciu din “organele” de presă amintite.

O dimensiune interesantă a prezenţei serviciilor în acţiunea de pedepsire a lui Iohannis ar fi eternul şi binevoitorul domn Coldea, despre care cineva scria că după căderea lui Barna a ieşit cu adevărat la pensie; adică va fi pedepsit să joace şah în Cişmigiu. Părerea mea este că ceea ce vedem acum la intern este şi urmarea comenzii acestuia către “pupilii” lui din presă, nu numai ca urmare a directivelor primite direct de afară. Sau, altfel: directivele de afară au venit chiar/şi prin domnul Coldea, şi muştruluiala lui Iohannis este şi o plată pentru atacarea “frankesteinului” Barna, creaţia numitului domn şi a puterii întunecate pe care o reprezintă.

Câteva concluzii şi un prognostic: Iohannis nu-şi va duce la final noul mandat

Adunate astfel, indiciile, dovezile, deducţiile conturează adevăratul motiv al aceste campanii de presă împotriva lui Iohannis: pedepsirea lui printr-un avertisment public, cu plusl de câştig că arată pisica şi altor posibili zburdalnici. Nicidecum însă o încercare de a-l înfunda pe acesta, o întoarcere a armelor şi armatelor  securiste împotriva lui, după cum presupun unii, şi o posibilă victorie a Vioricăi Dîncilă. După cum am mai spus, momentul ales pentru “biciuirea” publică a trădătorului nu e întâmplător ales:  destul de târziu pentru o înfrângere, suficient totuşi pentru a provoca o dezbatere cu ceva efecte reale. Iar faptul că Iohannis refuză o dezbatere publică este mult prea puţin pentru a reduce apetitul de a-l vota al fanatizaţilor anti-psd.

Este în acelaşi timp o dovadă a caracterului tranzitoriu al susţinerii lui Iohannis şi a PNL-ului, până la un personaj şi un partid cu totul dedicaţi înfăptuirii sclavagismului mondial de tip nou în România, sau în ceea ca va mai rămâne din ea.

Pe această linie, a construirii în laborator a unor servitori politici mai performanţi şi mai devotaţi, putem chiar presupune că Iohannis nu-şi va duce mandatul la capăt în cazul în care nu se va dezice de Trump. Mai ales dacă Trump reuşeşte să vină din nou la Casa Albă anul viitor. Şi că trădătorii nu mai inspiră încredere, ei putând doar să fie folosiţi până la înlocuire.