Ispite, vijelii, necazuri şi alte mărunţişuri. Cine e la control? - o decodificare a anului 2020 făcută de arhim. Hrisostom Rădăşanu

 

Vă redau în cele de mai jos transcrierea unei părţi a conferinţei "Ispite, vijelii, necazuri şi alte mărunţişuri" ţinută recent de arhimandritul Hrisostom Rădăşanu pentru Ascor Alba Iulia, fragment axat pe tema controlului asupra vieţii noastre, a lucrului făcut dumnezeiesc-omeneşte şi a pocăinţei ca busolă a orientării către Dumnezeu.

.....

Ceea ce ne sperie cu adevărat la aceste ispite, vijelii, la necazuri, este că noi nu le putem controla, nu faptul că vin peste noi. Dintotdeauna umanitatea s-a confruntat cu ispite şi necazuri şi, credeţi-mă, au fost mult mai mari decât ceea ce am experimentat noi în  acest an fatidic 2020. Dar aceste experienţe, aceste lucruri prin care trecem noi în momentul de faţă sunt prost decodificate pentru că nu avem nici cea mai vagă idee cum să le controlăm.  Recurgem la tot felul de decizii politice, decizii sanitare sau de altă natură şi lucrul acesta ne dă o anumită siguranţă. Dar când deciziile, de oricare fel ar fi ele, îşi dovedesc ineficacitatea sau pur şi simplu ne surprind prin lipsa lor de eficacitate atunci te întrebi: Ei bine, dar unde să mergem. 

Şi cred că am avut în acest an 2020 un pic din experienţa primilor oameni, care confruntaţi cu lumea şi cu tot ceea ce lumea presupune în desfăşurarea ei istorică, geologică, pandemică, epidemică şi aşa mai departe, s-au văzut total lipsiţi de apărare. De fapt  civilizaţia noastră este construită pe această nevoie a omului de a controla ceea ce i se întâmplă, de a fi „in charge”, de a ştii ce se va întâmpla, cînd se va întâmpla, cum poate el să-şi imprime acolo pecetea prezenţei sale. Civilizaţia însăşi este o luptă a omului de a controla natura, de a controla bolile, de a controla destinul şi aşa mai departe. Şi lucrul acesta îl vedem întâmplându-se aşa cu o seninătate care, pe noi cei credincioşi, cummva ne sperie, pe mine m-a speriat asta. 

În nevoia de control a oamenilor, care, la un moment dat, devine agresivă, devine o formă de control care presupune distrugerea unor specii, presupune împărţirea acestui pământ, parcelarea lui şi nu de puţine ori otrăvirea lui, această nevoie de control a oamenilor, mai ales atunci când se confruntă cu o boală cum a fost covidul, crează tot felul de reacţii, în primul rând sufleteşti, care apoi se duc în familie, se duc în şcoală, se duc în societate. 

Cred că cel mai discutat subiect al anului acesta a fost cel al pandemiei şi a ceea ce s-a mai întâmplat în jurul ei şi cred că nu am reuşit încă să decodificăm noi, ca oameni credincioşi, ce se întâmplă cu ceea ce a venit peste noi. Şi cred că soluţia cumva se găseşte în elementul acesta de credinţă pe care noi, cumva, îl marginalizăm, mai ales confruntaţi cu diferite autorităţi care ştiu ce au de făcut şi care eşuează lamentabil în a ne ghida. 

Nevoia noastră de control este rezolvată prin predarea controlului lui Dumnezeu. Circula pe la începutul anilor 90 un fel de povestioară cu un om care  îl tot ruga pe Dumnezeu să vină şi în viaţa lui, ca să facă lucrurile după voia Lui, şi se întâmplă că la un moment dat omul nostru îl vede pe Dumnezeu pe marginea drumului. Bucuros opreşte, îi deschide portiera şi îi spune : Urcă Domane, de când aştept să vii în viaţa mea şi să mă conduc după voia Ta şi aşa mai departe. Dar Dumnezeu nu urcă, omul insistă, îl roagă, la care Dumnezeu se duce în dreptul portierei şoferului şi îi spune: Dacă vrei să vin în viaţa ta, lasă-Mă pe Mine să conduc".

Nevoia noastră de control ne pune într-un soi de vrăjmăşie cu Dumnezeu. Cuvântul poate părea foarte tare, dar, apoi, citind Sfânta Scriptură am regăsit un psalm, Psalmul 45, pe care îl recomand tuturor celor care trec printr-o experienţă de confruntare cu vijelia, cu ispita şi aşa mai departe. Un psalm minunat,care în sine este foarte clar, dar care mai are nevoie de un pic de săpături arheologie şi teologice şi uitaţi ce frumos spune la versetul întîi:

Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.

Scăparea, e clar pentru că ne este frică,   puterea pt că El este stânca tare pe care noi ne putem baza viaţa noastră.  Spune după aceea psalmistul ajutor întru necazurile ce ne împresoară,  cu alte cuvinte El nu face neapărat în locul nostru, de aceea spunem: Doamne ajută-mi, nu Doamne fă. Pentru că, de la Întrupare încoace noi am fost învăţaţi ca toate lucrurile să le facem dumnezeiesc-omeneşte, adică să le facem împreună, nu doar noi, dar nici să-l lăsăm pe Dumnezeu să facă pt noi, căci atunci noi nu ne transformăm, nu ne schimbăm, dacă nu ne facem părtaşi, dacă nu co-participăm la lucrarea noastră de mântuire. De aceea noi şi la Sfânta Liturghie, ca preoţi, ne rugăm de Dumnezeu să ne facă vrednici de părtăşia Sfântului Duh; nici nu-l înlocuim pe Sfântul Duh, dar nici Duhul Sfânt nu doreşte să ne înlocuiască voinţa, putinţa, credinţa şi toate cele pe care noi le punem în joc în această lucrare de mântuire.

Versul doi spune: Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor şi vedem cumva desfăşurându-se acest cataclism ... dacă am mai văzut nişte filme de la Hollywood cu continente care se deversează în oceane şi tot soiul de comete care vin să distrugă viaţa de pe pământ ne facem cumva un soi de imagine despre cum ar arăta lucrurile acestea în viaţa noastră ca umanitate trăind pe această planetă numită Pământ, însă ceea ce este interesant este că părinţii, dându-ne anumite chei de decodificare a Sfintei scripturi, ne-au spus că atunci când Psaltirea, mai ales, sau atunci când cărţile poetice vorbesc despre pământ să nu ne gândim neapărat la situaţiile acestea "in macro", situaţiile mari, ci mai degrabă la om, pentru că pământ este numele primului om din care cu toţii ne tragem. 

Să nu ne temem când “se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor”, pentru că dacă pământul îl arată pe om, munţii sunt întăriturile omeneşti, sunt credinţele noastre, sunt siguranţele noastre, care în momentul de criză explodează, munţii având tendinţa de a se arunca în inima mărilor, mările fiind o imagine a vârtejului lumii. Adică, credinţele noastre, elementele noastre de siguranţă, punctele noastre de sprijin sunt puse în inima mărilor, adică în chiar epicentrul problemei, ispitei. Şi aici nu vorbim, repet, doar de lucrurile care ni se întâmplă la nivel macro, ci de ispitele, vijeliile, necazurile prin care trecem în viaţa de zi cu zi, de dimineaţa până seara. Nu ne vom teme atunci când noi ne vom cutremura şi credinţele noastre, punctele noastre de sprijin vor fi luate şi mestecate în morişca aceasta a lumii. De ce? Pentru că Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară, nu-i aşa.

Se spune mai departe cuvântul Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui. E chiar momentul în care intervine Dumnezeu. Marea este o imagine folosită în Sf Scriptură de la început până la sfârşit pentru elementul acesta instabil al vieţii, pe care nu îl putem controla. E o tâlcuire pe care am primit-o de la părintele Ignatie, de la Cămârzani, primul meu duhovnic, apropo de psalmul 103 în care se spune : Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Marea aceasta întinsă şi largă este lumea şi acolo se găsesc târâtoare, care sunt patimile, acolo este mediul lor. Dar acolo se găsesc şi vietăţi mici şi mari, adică oameni, fiinţe omeneşti. Şi adaugă scriptura: Acolo corăbiile umblă. Corăbiile nu sunt făcute să stea în port să fie, cum să spun, construite doar pentru a contempla frumuseaţea unui port bine făcut. Corăbiile trebuie să fie pe mare pentru că rostul lor e ca din toată această tulburare a mării să pescuiască vietăţi mici şi mari. Şi, foarte interesant, că atunci când pescuieşti, nu ştiu, să spunem, un peşte şi îl pui pe punte, ce se întâmplă cu peştele acela: el moare, se sufocă, pentru că mediul în care a fost adus nu îi permite să trăiască. Or asta înseamnă de fapt să laşi totul în grija lui Dumnezeu, să te laşi lui Dumnezeu. 

Sfântul Pavel spune treaba asta într-un mod foarte clar, că de murim ai Domnului suntem, iar de trăim tot ai lui Dumnezeu suntem. Şi de aceea, mai departe, psalmistul spune: Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. Şi asta e cumva invitaţia la a face şi noi ceva; ne predăm lui Dumnezeu, ne oferim lui Dumnezeu, de aceea spunem toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm şi asta nu e metaforă, şi în acelaşi timp îl rugăm să fie el stânca noastră. Vedeţi, în Evanghelie se foloseşte imaginea aceasta a omului care construieşte pe nisip şi a omului care construieşte pe stâncă, stânca fiind cuvântul lui Dumnezeu, iar în Apocalipsă se spune despre fiara aceea apocaliptică ce urmează să terorizeze lumea că iese din mare, adică din vârtejul acesta al lumii; este o creaţie a lumii, fiara antihristică.

Şi atunci Dumnezeu intervine şi în acest haos pune puncte de reper, iar în ceea ce ne priveşte punctul cel mai sigur de reper este conţinut în aceste câteva cuvinte: Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu şi ne-am gândi la o cetate care, ca să supravieţuiască are nevoie de apă, dar cetatea lui Dumnezeu, pentru Sfinţii Părinţi, este întotdeauna sufletul, sau, să spunem,  partea cea mai sfântă, partea pe care trebuie să o consacrăm lui Dumnezeu. De aceea se continua la psalm spunându-se Cel Prea Înalt a sfinţit locaşul Lui. Adică l-a pus deoparte ca deosebit, ca făcut special pentru El, iar apele râurilor care cu adevărat pot să veselească cetatea lui Dumnezeu sunt apele pocăinţei. Nimic altceva nu veseleşte sufletul. Oamenii pot să fie în control de dimineaţa şi până seara. Să spunem că vor reuşi la un moment dat să conţină orice fel de boală, orice fel de neputinţă ar putea să le ameninţe fragila existenţă, dar nu vor fi cu adevărat bucuroşi pentru că pocăinţa este singura care veseleşte cetatea lui Dumnezeu. Sau, cum spune la acelaşi psalm 103, vinul veseleşte inima omului şi noi ne-am gândit imediat la vinul pe care îl bem din pahare şi din sticle şi care produce o oarecare veselie, dar care este parţială, nu este veselia cea adevărată  Şi aici iarăşi un cuvânt al Sf Maxim Mărturisitorul care ne spune că de fapt vinul este tot pocăinţă.

Bun, şi ce înseamnă această pocăinţă, care, pe lângă a ne da lui Dumnezeu, reprezintă pentru noi un punct de reper şi un motiv de bucurie. Sfinţii Părinţi ne-au spus că pocăinţa înseamnă să te orientezi în tot ceea ce faci către Dumnezeu, nu are neapărată legătură cu vina. Noi credem că pocăinţa are legătură cu vina, cu faptul că trebuie să mă simt vinovat pentru ceva şi că trebuie să-i spun lui Dumnezeu treaba asta şi cu asta basta. Vina poate deveni un lucru nociv dacă nu este limitată aşa cum se cuvine; ea este ca benzina, dacă o dai pe cineva şi o aprinzi provoci o crimă, dacă o pui într-un revervor poţi să mişti o maşină. Deci nu-i vorba doar de vină; vina poate să fie un semnal că acolo este o boală, aşa cum este puroiul semnalul unei infecţii. Dar pocăinţa adevărată este a te orienta spre Dumnezeu, a-L vedea pe Dumnezeu întru cu totul alt mod decât l-ai văzut până în momentul de faţă. Asta înseamnă să te urci pe corabie, înseamnă să te obişnuieşti cu un fel de viaţă care nu mai este viaţa pe care ai trait-o până în momentul de faţă; şi cred că la acest lucru sunt bune crizele, sau vijeliile, sau ispitele, sau mărunţişurile acestea care ne construiesc viaţa. Ele pot să semnalizeze nevoia noastră mai mare de Dumnezeu. Şi dacă ne uităm în urmă, retrospectiv, anul acesta 2020 a fost un an în care parcă ne-am propus să-l scoatem pe Dumnezeu din tot ceea ce făceam  sau credeam, am uitat de acest model al lui Iisus Hristos care ne-a învăţat să facem toate lucrurile dumnezeiesc-omeneşte; adică nu ignorând realităţile pământeşti, dar nici pe cele dumnezeieşti.

Va urma.

 Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=r5GrY8T-JjE

Nanoparticulele lipidice intră în creier fără probleme. Şi ce fac ele acolo? Orice. Sau orice sunt puse să facă! Întrebarea ICAN către FDA.

 SENT VIA EMAIL  

January 05, 2020Dr. 

Peter MarksDirector, 

Center for Biologics Evaluation and Research 

U.S. Food and Drug Administration10903 

New Hampshire AvenueW071-3128 

Silver Spring, MD 20993-0002 

Email: Peter.Marks@fda.hhs.gov 

Re:Lipid Nanoparticles in COVID-19 VaccinesDear Dr. Marks:

 

Dragă domnule Marks,

 

Vă scriem în numele clientului nostru, Informed Consent Action Network, (Rețeaua de acțiune pentru consimțământul informat („ICAN”). După cum știți, vaccinurile Pfizer și Moderna COVID-19 includ ARNm într-o nanoparticulă lipidică („LNP”). Un studiu din 2018 intitulat Lipid Nanoparticles: A Novel Approach for Brain Targeting (Nanoparticule lipidice: O abordare nouă pentru ţintirea creierului) afirmă că "...nanoparticulele lipidice sunt lacceptate imediat de către creier din cauza naturii lor lipofilice. Natura bioacceptabilă și biodegradabilă a nanoparticulelor lipidice le face mai puțin toxice și potrivite pentru țintirea creierului." Articolul afirmă, de asemenea, că „aceste nanostructuri trebuie investigate intensiv pentru a ajunge cu succes la stadiul de studii clinice.” 

Există, de asemenea, sprijin pentru presupunerea că organismul va avea o reacție imună la LNP-urile din aceste vaccinuri anti-COVID-19 din prima doză, astfel încât a doua doză va fi mult mai reactogenică. Un articol intitulat Side Effects and COVID-19 Vaccines: What to Expect (Efectele secundare și vaccinurile COVID-19: La ce să ne așteptem.), publicat de Johns Hopkins, afirmă că "Efectele secundare au fost mai frecvente după a doua doză în studiile vaccinurilor."(1) Acest eveniment este demonstrat în Exogenous nanoparticles and endogenous crystalline molecules as danger signals for the NLRP3 inflammasomes (Nanoparticule exogene și molecule cristaline endogene ca semnale de pericol pentru inflamazomi NLRP3), care vine să susţină afirmaţia că efectele secundare din ce în ce mai inflamatorii observate în brațul vaccinat în cadrul studiului sunt atribuibile LNPurilor și că se înrăutățesc prin injectare repetată. Această reactogenicitate crescută este ilustrată în mod clar în studiile clinice pentru COVID-19 atât pentru Pfizer(2), cât și pentru Moderna.(3)
Dacă LNPurile din vaccinul, care conține ARNm, intră în țesutul cerebral și se produce o reacție imună în timpul celei de-a doua doze la aceste LNPuri, aceasta prezintă un risc de siguranță pentru destinatarii vaccinului? 

ICAN rămâne dedicat asigurării faptului că publicul american este capabil să dea sau să obțină consimțământul în cunoștință de cauză cu privire la orice vaccin COVID-19. În acest scop, ICAN vă solicită să luați în considerare întrebarea prezentată în acest document și să oferiți sprijin pentru un răspuns cu substanță. Suntem gata să vă furnizăm orice informații suplimentare sau să ne întâlnim cu dvs. pentru a discuta aceste solicitări.

Very truly yours, 

/s/ Aaron Siri 

Aaron Siri, Esq.  

Elizabeth A. Brehm, Esq

 

(1) https://www.jhsph.edu/covid-19/articles/side-effects-and-covid-19-vaccines-what-to-expect.html. 

(2) https://www.fda.gov/media/144245/download la pag. 34-38. 

)3 ) https://www.fda.gov/media/144452/download la pag. 59-62.

 

Conform logicii oficiale, toţi bolnavii de covid din trecut, prezent şi viitor au fost, sunt şi vor fi "negaţionişti". Unii sub acoperire şi chiar la cel mai înalt nivel!

 

A murit Bogdan Stanoevici, Dumnezeu să-l odihnească. Nu voi vorbi despre el, aveţi date pe net, nu asta e tema, ci cea a folosirii fără scrupule a unui astfel de tragedii pentru atacul asupra negaţioniştilor, duşmanii omului (oficial).

Nişte morţi vii (sau vii-morţi), cu partea funcţională a creierului cât bobul de muştar, folosesc prilejul pentru a-i incrimina pe "negaţionişti" - termen vag, folosit pentru a desemna pe tot cel ce nu pupă mâna, piciorul sau, cel mai des, dosul slujitorilor mafiei sataniste, aşezaţi pe fotolii oficiale de guvernanţi, specialişti oficiali, medici oficiali, birocraţi-comisari, adică şi pe cei care neagă existenţa bolii şi pe cei care doar critică măsurile teroriste luate, într-o concertare fără precedent, de autorităţile din lumea întreagă.

Bogdan Stanoevici a murit de fapt de o infecţie nosocomială ca urmare a intubării. Nu e primul, ba, se pare, unul foarte recent din lista lungă a decedaţilor (în anumite cazuri, chiar a executaţilor) prin intubare.

Bogdan a fost un critic al showului macabru, demonic, antiuman, pus în scenă în jurul unui virus real şi, mai mult ca sigur, construit şi pus în circulaţie pentru acest show. 

A fost un critic al loviturii de stat dată democraţiei, adică drepturilor şi libertăţilor fiinţei umane, însăşi persoanei umane. A fost un critic al negării persoanei umane prin mascarada infernală a pandemiei. Dar nu a negat existenţa virusului şi boala în sine.

Însă, conform logicii inversate a comisarilor de pe reţele, de la televiziuni şi din media prostituată, copiată cu greşeli de punctuaţie cu tot după cea oficială, el a murit pur şi simplu pt că era negaţionist. Adică, zic zombioţii, atunci când li se atrage atenţia că de covid se vindecase şi că a murit de nosocomială, dacă nu avea covid nu făcea infecţia. Ceea ce e logic. Dar, adaugă ei, sau lasă aşa punct- puncte perfide să se zbenguie prin aerul rarefiat al neuronilor lor, covid a făcut doar pentru că era negaţionist. 

De aici, "pe cale de consecinţă" putem, suntem chiar obligaţi să deducem că:

1. Condiţia necesară şi suficientă ca să te îmbolnnăveşti de covid este să fii negaţionist.

2. Nimeni altcineva nu s-a îmbolnăvit.

3. Cei care au făcut-o deşi nu păreau a fi negaţionişti, erau de fapt negaţionişti sub acoperire, infiltraţi în rândul oamenilor buni, responsabili, dedicaţi aproapelui. Avem aici o serie de preşedinţi, prim-miniştri, miniştri, înalţi funcţionari, parlamentari, specialişti şi medici oficiali etc. etc. etc.

4. Acei peste 80 % dintre decedaţii Vestului, care au evadat din această lume chinuită în azile, sanatorii, case de sănătate şi cum le-o mai zice pe acolo, persoane de peste 70 de ani, grosul incontestabil al plecării occidentale la ceruri din motive (oficiale) de covid erau, fără îndoială, negaţionişti diversionişti sub aspectul unor bătrânei şi bătrânele, doar aparent, mai mult sau mai puţin gaga, armata retrogradă ascunsă acolo pentru a submina, prin încenarea morţii, lor campania anti-covid. 

6. Orice deces de covid este în final o diversiune menită să sporească neîncrederea în versiunea oficială a bolii şi în campania de vaccinare.

7. Ultimii sabotori sunt cei 24 de adormiţi întru Domnul la sanatoriul The Commons on St. Anthony din Auburn, New York, care s-au sinucis de covid la 2 săptămâni după ce au făcut vaccinul anticovid lucru evident din moment ce până atunci sanatoriul nu înregistrase niciun deces. Pentru aceştia din urmă (care probabil au devenit între timp mai mulţi) vezi:
http://www.ronpaulinstitute.org/archives/peace-and-prosperity/2021/january/10/a-nursing-home-had-zero-coronavirus-deaths-then-it-vaccinates-residents-for-coronavirus-and-the-deaths-begin/

Despre o boală de care suntem bolnavi fără să ştim şi cum să ne vindecăm

Dacă după ce ați citit acest text cădeți pe gânduri, începeți să aveţi întrebări, vedeți lumea puțin altfel, începeți să vă îndoiți de ceea ce vi se spune oficial că e bine sau rău, felicitări, sunteți pe calea cea bună către vindecare; nu vă speriaţi, continuaţi procesul, săpaţi şi mai adânc. Căci primul pas către vindecare este chiar conştientizarea faptului că sunteţi bolnav.  Şi nu uitaţi să-l luaţi şi pe Dumnezeu cu voi pe acest drum.

•  

Eu nu port mască decât în incintele unde mi se cere acest lucru şi acolo sub nas. Mi se pare aberant, ticălos şi extrem de dăunător sănătăţii mele să fiu obligat să port mască pe strada cel mai adesea goală, sau într-un parc, în timp ce tot autorităţile nule şi neavenite, care îmi cer acest lucru prin "reglementări" abuzive, nu pot aduce nicio dovadă că masca mă ajută şi nu mă îmbolnăveşte mai grav. Sau au constatat că în aceleaşi spaţii libere, dar şi în cele închise sau semiînchise comune poţi sta liniştit fără mască ziua întreagă dacă fumezi (păi parcă era nociv!), dacă bei şi/sau mănânci. În aceste situaţii nu mai e pericol? De ce? De proşti şi ticăloşi ce sunt, evident.

Dar eu nu sunt un exemplu (pozitiv), căci peste 99,99999 % dintre români poartă mască, ceea ce se pare că nu ajută la oprirea virusului, ci, ca prin toate celelalte regiuni ale globului, în care se aplică măsuri rigide similare, la răspândirea lui; altfel e greu de explicat cum de toţi sunt mascaţi şi statisticile se umflă tot mai abitir (desigur ar mai fi nişte explicaţii care ţin de dispariţia subită a gripei, de teste false, de includerea forţată a aproape tuturor decedaţilor, până şi a celor rezultaţi din accidente, în categoria covidicilor, dar tot mai rămâne loc pentru nedumerire).

În principiu, am fi tentaţi să considerăm că poartă mască cei temători pentru viaţa lor, cei temători de amenzile poliţiei şi cei obişnuiţi să asculte ce li se spune. Totuşi cred că mai e o altă categorie, alături de celelalte şi chiar în toate celelalte: cea masochiştilor sociali şi cea a celor dependenţi de statutul de victimă, adică, de bici; le-aş zice cu un termen comun, a victimiştilor.

Mi-e greu să găsesc o altă explicaţie la entuziasmul cu care masca este purtată, trasă sus peste nas, de persoane singure pe stradă, în parcuri, singure în maşini, pe biciclete, unii chiar în casă şi în toate celelalte situaţii în care nu te poţi întâlni nici cu virusul, nici cu poliţia. Sunt, probabil, destui dintre noi dependenţi de starea victimă pentru că găsesc în a fi chinuiţi plăcere, justificare, certitudinea că există, o poziţie privilegiată. Sindromul Stockholm, al dependenţei victimei de călău, şi sindromul Calimero, al "nefericiţilor" care dau vina pe toţi ceilalţi pentru tot ceea ce li se întâmplă şi sunt cu adevărat nenorociţi în lipsa celorlalţi, sunt numele unor maladii bine cunoscute şi descrise. Iar românii nu sunt singurii bolnavi. Lumea întreagă pare, de un an încoace, o rezervaţie mondială pentru victimişti.

Aşa că, având în vedere toate aceste frici şi plăceri perverse, satisfacţii vinovate şi complicităţi cu călăii, mi-e greu să cred că într-o zi populaţia locală şi globală se va ridica, îşi va smulge măştile de pe faţă şi la va da foc în piaţa publică. Adică acolo unde acum se ard ultimile rămăşite ale unei libertăţi, poate, prin prisma abandonării ei entuziaste, nemeritate şi pe cale sigură de dispariţie. 

P.S. - Cele de mai sus nu înseamnă că eu sunt sănătos tun, ci că încerc să fiu pe calea spre recuperare. Doamne ajută!

 

Medicamente recomandate pentru covid (Ce trebuie să ştim despre COVID; tratarea COVID-ului şi a unora dintre efectelor sale colaterale (VII))

Episodul anterior aici .

Antivirale

Umifenovir. Cel mai eficient în supresarea replicării virale s-a constatat a fi Umifenovirul, un medicament anti-coronavirus produs în Rusia sub numele de Arbidol şi în Bielorusia sub numele de Arpetol. Se administrează 200 mg la fiecare 6-8 ore în primele zile de de la apariţia simptomelor, timp de 5 zile. Atenţie, acest medicament are doar un uşor efect antiinflamator. El luptă cu virusul, inhibând replicarea virală.

Ivermectina se pare că este cel mai promiţător medicament antiviral la ora aceasta. Încă din luna mai, studiile arătau că în vitro scade de 5000 ori ARN-ul viral în numai 48 ore de la adminstrare^[i]. La scurtă vreme s-a arătat însă că dozele ar trebui crescute în vivo, faţă de cele recomandate pentru efectul antiparazitar al acestui medicament^[ii]. Imediat au apărut şi studiile clinice pilot care arătau efectivitatea Ivermectinei, chiar şi când a fost administrat în doză unică de 200 μg/kg corp, în prima zi de internare^[iii]. Ulterior doza a fost crescută la 400 μg/kg corp pe săptămână, cu efecte şi mai bune^[iv]. Deşi rezultatele erau foarte bune şi aşa, reducând mortalitatea până la 50% ^[v], depăşirea acestei doze, într-un studiu realizat în Egipt în urmă cu nici o lună de zile, arăta că 400 μg/kg corp patru zile consecutiv demonstrează o efectivitate a tratamentului necunoscută până acum. Comparându-i-se eficienţa cu a Hidroxichloroquinei, o îmbunătăţire semnificativă a stării pacienţilor de stadiu 1 a avut loc într-un procent de 99% din cazuri, faţă de 74% în cazul Hidroxichloroquinei, iar pentru stadiul III a fost de 94% faţă de 50%. Pentru stadiul III, mortalitatea în cazul folosirii Ivermectinului a fost de 2% faţă de 20% în cazul Hidroxichloroquinei. Recomandăm, aşadar, protocolul folosit în spitalul din Egipt^[vi].

Hidroxicloroquina (Plaquenilul) ^{[vii] [viii] [ix] [x] [xi] [xii]} are o acţiune foarte puternică în COVID, mai ales asociat cu zincul 100 mg pe zi^{[xiii] [xiv] [xv]}.

Administrare: O pastilă de 200 mg pe zi se poate lua fără probleme. Protocolul aprobat de Ministerul Sănătăţii impune 400 mg pe zi, dar efectele lui pot fi observate şi la doze mai mici, dar numai asociat cu Zincul^[xvi]. La farmacie se dă numai pe reţetă, iar mai nou numai pe cea verde, adică gratuită, ceea ce e greu de găsit. Trebuie căutat prin cunoştinţe. Este unul dintre cele mai eficiente medicamente în lupta cu boala.

Un comprimat pe zi timp de 7 zile şi pe urmă, dacă nu dispare boala, continuat cu un comprimat la 2 zile până la terminarea bolii. Plaquenilul se ia la masă, ca şi zincul. E foarte important.

 Observaţii:

După ce pe 15 iulie 2020 a fost interzis în Statele Unite de către FDA, imediat au început să apară studii care vorbesc despre toxicitatea Plaquenilului. Se uită însă că acesta este folosit cu succes în terapia multor boli în ultimii 70 de ani. Până acum nu s-a pus problema toxicităţii. Era şi firesc să nu se pună, căci nu este mai toxic decât majoritatea medicamentelor, iar toxicitatea acestuia apare după o administrare îndelungată, la doze destul de mari, de 400 – 600 mg pe zi. În cazul COVID-ului, administrarea se face pe durata a două săptămâni şi la dozele mai mici, recomandate de mai multe studii – 200 mg zilnic este foarte puţin toxic^[xvii].

Oare interzicerea Plaquenilului şi proganda de compromitere a lui este legată de preţul foarte scăzut al acestuia, de numai 2 euro de tratament per persoană?

Famotidina s-a dovedit un antiviral eficient, studiile arătând că micşorează timpul spitalizării şi mortalitatea ^{[xviii] [xix] [xx]}. Antihistaminic^[xxi] cu efecte antiacide gastrice (antagonist de receptori de histamină H2), e foarte util în a preveni sau combate manifestări cutanate ale bolii, urticarie^[xxii], erupţii, mâncărimi^[xxiii]. Oricum, histamina este un mediator puternic al inflamaţiei^[xxiv].

Doxiciclina efect antiviral^[1][2], cardioprotector, imunomodulator, antiinflamator^[3], antifibrotic. Se poate începe cu 100 mg la 12 ore pentru a se contiuna cu 100 mg pe zi şi chiar cu doze mai mici de 20-50 mg pe zi.

Antiinflamatoare

§  Glucocorticoizii medrol şi dexametazonă, iar în cazul imposibilităţii de a controla furtuna de citokine, puls-terapie cu solumedrol injectabil^{[xxv] [xxvi] [xxvii] [xxviii]} (Vezi Anexa 4).

§  Colchicina. Un alt antiinflamator eficient în această boală este Colchicina^[xxix]. Acesta poate fi folosit chiar pe perioada replicării virale, având atât un efect antiinflamator, cât şi unul antiviral^[xxx]. S-a dovedit eficient şi în prevenirea apariţiei furtunei de citokine^{[xxxi] [xxxii] [xxxiii] [xxxiv]}. Un studiu observaţional realizat în trei clinici din Columbia a demonstrat un efect pozitiv al administrării colchicinei în doză de 0.5 mg la 12 ore timp de 7-14 zile chiar pe parcursul terapiei cu cortizon^[xxxv]. Într-un alt studiu observaţional se constată că introducerea colchicinei în terapie la începutul fazei inflamatorii conduce în numai trei zile la o îmbunătăţire majoră a stării pacienţilor^[xxxvi].

Alte medicamente

Omalizumab este un anticorp monoclonal împotriva IgE, care a fost găsit foarte util în a reduce urticaria sau alte manifestări alergice la nivel cutanat în Covid-19^[xxxvii].

Cetirizine este un inhibitor de receptori de histamină H1. Studiile îl arată şi pe acesta util în urticarie şi manifestări cutanate, înlocuitor de Omalizumab^[xxxviii].

Va urma.

---

[1] Malek, Alexandre E., Bruno Granwehr, and Dimitrios P. Kontoyiannis. "Doxycycline as a Potential Partner of COVID-19 Therapies." (2020): e00864.

[2] Gendrot, Mathieu, et al. "In vitro antiviral activity of doxycycline against SARS-CoV-2." Molecules 25.21 (2020): 5064.

[3] Alam, Mohammud M., et al. "Clinical outcomes of early treatment with doxycycline for 89 high-risk COVID-19 patients in long-term care facilities in New York." Cureus 12.8 (2020).

---

[i] Caly, Leon, et al. "The FDA-approved drug ivermectin inhibits the replication of SARS-CoV-2 in vitro." Antiviral research (2020): 104787.

[ii] Schmith, Virginia D., Jie Zhou, and Lauren RL Lohmer. "The Approved Dose of Ivermectin Alone is not the Ideal Dose for the Treatment of COVID‐19." Clinical Pharmacology & Therapeutics (2020).

[iii] Gorial, Faiq I., et al. "Effectiveness of ivermectin as add-on therapy in COVID-19 management (pilot trial)." medRxiv (2020).

[iv] Rajter, Juliana Cepelowicz, et al. "Use of Ivermectin Is Associated With Lower Mortality in Hospitalized Patients With Coronavirus Disease 2019: The ICON Study." Chest (2020).

[v] Scheim, David. "Ivermectin for COVID-19 treatment: clinical response at quasi-threshold doses via hypothesized alleviation of CD147-mediated vascular occlusion." Available at SSRN 3636557 (2020).

[vi] Elgazzar, Ahmed, et al. "Efficacy and Safety of Ivermectin for Treatment and prophylaxis of COVID-19 Pandemic." (2020).

[vii] Yu, Bo, Dao Wen Wang, and Chenze Li. "Hydroxychloroquine application is associated with a decreased mortality in critically ill patients with COVID-19." medRxiv (2020).

[viii] Alexandre Lopez, Gary Duclos, Bruno Pastene, Karine Bezulier, Romain Guilhaumou, Caroline Solas, Laurent Zieleskiewicz, Marc Leone Effects of Hydroxychloroquine on Covid-19 in Intensive Care Unit Patients: Preliminary Results International Journal of Antimicrobial Agents, Volume 56, Issue 5, 2020, Article 106136.

[ix] Sen, Soma, Ann Werner, and Aditya Shekhar. "Within a large healthcare system, the incidence of positive COVID-19 results and mortality are lower in patients on chronic hydroxychloroquine therapy." Drugs & Therapy Perspectives (2020): 1.

[x] H.-P. Piepho ‘Influence of conflicts of interest on public positions in the COVID-19 era, the case of Gilead Sciences’ by Roussel and Raoult (2020) New Microbes and New Infections, Volume 37, 2020, Article 100730.

[xi] Yu, Bo, et al. "Low dose of hydroxychloroquine reduces fatality of critically ill patients with COVID-19." Science China Life Sciences (2020): 1-7.

[xii] Membrillo, F.J.; Ramírez-Olivencia, G.; Estébanez, M.; de Dios, B.; Herrero, M.D.; Mata, T.; Borobia, A.M.; Gutiérrez, C.; Simón, M.; Ochoa, A.; Martínez, Y.; Aguirre, A.; Alcántara, F.D.A.; Fernández-González, P.; López, E.; Valle, P.; Campos, S.; Navarro, M.; Ballester, L.E. Early Hydroxychloroquine Is Associated with an Increase of Survival in COVID-19 Patients: An Observational Study. Preprints 2020, 2020050057 (doi: 10.20944/preprints202005.0057.v2).

[xiii] Derwand, R., and M. Scholz. "Does zinc supplementation enhance the clinical efficacy of chloroquine/hydroxychloroquine to win todays battle against COVID-19?." Medical Hypotheses (2020): 109815.

[xiv] Scholz, Martin, Roland Derwand, and Vladimir Zelenko. "COVID-19 outpatients–early risk-stratified treatment with zinc plus low dose hydroxychloroquine and azithromycin: a retrospective case series study." (2020).

[xv] Shittu, Mujeeb Olushola, and Olufemi Ifeoluwa Afolami. "Improving the efficacy of chloroquine and hydroxychloroquine against SARS-CoV-2 may require zinc additives-A better synergy for future COVID-19 clinical trials." Infez Med 28.2 (2020): 192-197.

[xvi] Scholz, Martin, Roland Derwand, and Vladimir Zelenko. "COVID-19 outpatients–early risk-stratified treatment with zinc plus low dose hydroxychloroquine and azithromycin: a retrospective case series study." (2020).

[xvii] Scholz, Martin, Roland Derwand, and Vladimir Zelenko. "COVID-19 outpatients–early risk-stratified treatment with zinc plus low dose hydroxychloroquine and azithromycin: a retrospective case series study." (2020).

[xviii] Mather, Jeffrey F., Richard L. Seip, and Raymond G. McKay. "Impact of famotidine use on clinical outcomes of hospitalized patients with COVID-19." The American Journal of Gastroenterology (2020).

[xix] Janowitz, Tobias, et al. "Famotidine use and quantitative symptom tracking for COVID-19 in non-hospitalised patients: a case series." Gut (2020).

[xx] Freedberg, Daniel E., et al. "Famotidine use is associated with improved clinical outcomes in hospitalized COVID-19 patients: A propensity score matched retrospective cohort study." Gastroenterology (2020).

[xxi] Malone, Robert W., et al. "COVID-19: Famotidine, histamine, mast cells, and mechanisms." (2020).

[xxii] Pathania, Yashdeep Singh. "Urticaria and COVID-19 infection: a critical appraisal." Journal of Dermatological Treatment (2020): 1-1.

[xxiii] Hogan II, Reed B., et al. "Dual-histamine receptor blockade with cetirizine-famotidine reduces pulmonary symptoms in COVID-19 patients." Pulmonary Pharmacology & Therapeutics 63 (2020): 101942.

[xxiv] Eldanasory, Omar Abdelhay, et al. "Histamine release theory and roles of antihistamine in the treatment of cytokines storm of COVID-19." Travel medicine and infectious disease (2020).

[xxv] Edalatifard M, Akhtari M, Salehi M, Naderi Z, Jamshidi A, Mostafaei S. Intravenous methylprednisolone pulse as a treatment for hospitalized severe COVID-19 patients: results from a randomised controlled clinical trial. Eur Respir J 2020.

[xxvi] Rubio, José Luis Callejas, et al. "Effectiveness of corticoid pulses in patients with cytokine storm syndrome induced by SARS-CoV-2 infection." Medicina Clínica (English Edition) 155.4 (2020): 159-161.

[xxvii] Selvaraj, Vijairam, et al. "Short-term dexamethasone in Sars-CoV-2 patients." RI Med J 103.6 (2020): 39-43.

[xxviii] So, Clara, et al. "High‐dose, short‐term corticosteroids for ARDS caused by COVID‐19: a case series." Respirology Case Reports 8.6 (2020): e00596.

[xxix] Schlesinger, Naomi, Bonnie L. Firestein, and Luigi Brunetti. "Colchicine in COVID-19: an old drug, new use." Current Pharmacology Reports 6.4 (2020): 137-145.

[xxx] Scarsi, Mirko, et al. "Association between treatment with colchicine and improved survival in a single-centre cohort of adult hospitalised patients with COVID-19 pneumonia and acute respiratory distress syndrome." Annals of the rheumatic diseases 79.10 (2020): 1286-1289.

[xxxi] Mansouri, Nahal, et al. "Successful treatment of Covid-19 associated cytokine release syndrome with colchicine. A case report and review of literature." Immunological investigations (2020): 1-7.

[xxxii] Papadopoulos, Christodoulos, et al. "Colchicine as a potential therapeutic agent against cardiovascular complications of COVID-19: an exploratory review." SN Comprehensive Clinical Medicine (2020): 1-11.

[xxxiii] Lopes, Maria Isabel F., et al. "Beneficial effects of colchicine for moderate to severe COVID-19: an interim analysis of a randomized, double-blinded, placebo controlled clinical trial." medRxiv (2020).

[xxxiv] Brunetti, Luigi, et al. "Colchicine to Weather the Cytokine Storm in Hospitalized Patients with COVID-19." Journal of clinical medicine 9.9 (2020): 2961.

[xxxv] Pinzón, Miguel Alejandro, et al. "Clinical Outcome of Patients with COVID-19 Pneumonia Treated with Corticosteroids and Colchicine in Colombia." (2020).

[xxxvi] Della-Torre, Emanuel, et al. "Treating COVID-19 with colchicine in community healthcare setting." Clinical Immunology (Orlando, Fla.) (2020).

[xxxvii] Criado, Paulo R., et al. "Chronic spontaneous urticaria exacerbation in a patient with COVID‐19: rapid and excellent response to omalizumab." International Journal of Dermatology (2020).

[xxxviii] Hogan II, Reed B., et al. "Dual-histamine receptor blockade with cetirizine-famotidine reduces pulmonary symptoms in COVID-19 patients." Pulmonary Pharmacology & Therapeutics 63 (2020): 101942.