Jidadul globalist aplică “sharia”: “Biciuirea” publică a infidelului Iohannis . Care îşi va încheia noul mandat prin demitere!

În ultimile 3 zile Iohannis a fost mustrat cu asprime în media și nu de oriunde, nu dinspre cei care îl critică în mod constant, ci dinspre cei care l-au susţinut.  Dincolo de mirare, şi după o primă reacţie fondată numai pe baza articolului din Der Spiegel, am înţeles repede că aceasta nu se datora numai faptului că guvernatorul Iohannis a fugit din braţele merkeliene ale Germaniei în cele trumpiene ale SUA, ci emană dintr-un fundament ideologic adânc, şi este rezultatul acrobaţiilor insalubre pe care le executase în ultimii ani în plan intern, şi, cu precădere, în ultimul an în plan extern numitul individ.

În analiza din septembrie în care prevedeam situaţia de acum, am analizat cele două acumulări politice negative ale lui Iohannis: schimbarea dramatică de la închinarea faţă de “monarhia” germano-UE, la declararea vasalităţii necondiţionate faţă de cancelaria imperială americană, pe plan extern şi întinderea sulfuroasă în încercarea de a acoperi tot spectrul, aparent anti-psd, dar de fapt anti-românesc, – pnl, usr, plus, resist de orice tip, onguri soroşiste, corporaţii, pe plan intern.  O frază oarecum sinteză din aceea analiză era: Dorindu-se cavalerul apocaliptic al liberalilor, useriştilor, cioloşiştilor şi în general al tuturor „rezistenţilor” produşi, conduşi şi finanţaţi, ca şi Usr-ul şi Plusul, de ongeurile globaliste şi/sau servicii, Johannis uită că postura de dulău axiomatic al lui Trump poate trezi curenţi subterani potrivnici ambiţiilor sale.

Datele concrete ale acestei dezvoltări recente sunt următoarele: critici prin cotidianul Der Spiegel şi radioul de stat cu emisie internaţională Deutsche Welle, reluate de Europa Liberă România, iar la intern dinspre G4Media, Ziare.com, HotNews-Contributors, Adevărul. Motivele şi consecinţele pot fi discutate pe mai multe planuri: cel al relaţiilor cu Germania/intra-UE şi cel ideologic al globalismului.

Presa germană, trompetă a guvernului german; şi nu numai

Este indubitabil că poziţiile exprimate de cele două organe de presă germane, unul de stat, celălalt lucrând în bună cooperare cu guvernul german, reprezintă de fapt nemulţumirea şi avertismentul guvernului german direct. Dar cum Germania este şi liderul UE, le putem citi şi ca o exprimare a nemulţumirii birocraţiei UE, armata cea mai fidelă şi active a proiectului globalist în Europa.

Europa Liberă şi dimensiunea “progresistă” a globalismului

După cum ştim deja, articolul din Spiegel a fost comentat pe larg, cu pasaje generoase, pe saitul Europei Libere România. Dar Europa Liberă este un post de radio internaţional finanţat de guvernul SUA şi aflat sub oblăduirea CIA şi a Departamentului de Stat. Nu reprezintă Europa, sau state din continent, ci, în principiu, SUA. De fapt poziţia celor două entităţi amintite mai sus care în acest moment este disjunctă de cea a Casei Albe.

Poziţia acestui post coincide deci cu cea a globalismului la zi: anti-creştină, anti-identitară, anti-naţională. Opusă, pe aceste repere, poziţiei lui Trump. Ajungem astfel la dimensiunea ideologică şi la forţele globale în (aparentă sau reală) înfruntare: mafia financiar-bancară globalistă opusă lui Trump, care vrea finalizarea rapidă a transformării lumii şi o altă parte a ei care pare (sau foloseşte acest tertip pentru a-i prinde în plasă şi a-i manipula şi pe răzvrătiţi) a alege o cale a păstrării unora dintre valorile anterioare, şi care l-a propulsat pe Trump la conducerea Americii.

Îngenuncherea la picioarele ui Trump, în mod clar pe dimensiunea jefuirii resurselor şi bugetului României, nu poate fi acceptată, chiar dacă Iohannis nu s-a dezis de desconsiderarea familiei, promovarea lgbt-ismului, sau a migraţiei. Dacă mâine se ajunge la mai mult? Dacă se încurajează rezistenţa popurului la spălarea pe creier şi la atomizarea lui? Trădarea şi pericolele ei nu pot fi trecute cu vederea.

Europa Occidentală este în linia întâi a “progresismului” globalist

Iată deci că semnalul dinspre presa germane şi preluarea lui de postul CIA reprezintă mai mult decât frustarea nemţilor. Generic vorbind, tot “deep state”-ul mondial, aflat la ordinul mafiei financiar-bancare globaliste, poate fi regăsit în spatele acestui avertisment dur primit de Iohannis. Şi aici nu putem să uităm mâna, uneori nevăzută, a lui Soros, maestrul organizator şi finanţator al deep state-ului de pretutindeni, mult iubit de elitele “progresiste” europene. Mână pe care o vom regăsi şi în plan intern.

La intern: “democraţie progresistă”, servicii, umbra lui Coldea

Presa care l-a susţinut (şi îl susţine) , dar care a a declanşat acum atacul la Iohannis a fost/este doar conjunctural alături de el. Pentru că deocamdată a fost şi este calul câştigător care să asigure continuarea transformării “progresiste” a României pe drumul spre noul comunism. De fapt, preferatele  sunt construcţiile tip USR şi PLUS, adică  cele încadrate organic în acest curent de transformare a lumii.

Media respectivă, direct, sau prin oamenii lor sunt afiliate/susţinute de organizaţiile lui Soros. Indivizii implicaţi în ele au beneficiat de fonduri, programe de formare, deplasări în afara României. Ele promovează agresiv aşa-zisul progresism cu toate noile dezvoltări ideologice, inclusiv trans-umanismul, atacă credinţa, familia, identitatea. Susţinerea lui Iohannis le-a convenit şi sunt forţaţi să le mai convină, dat fiind că USR-ul se poate dovedi un cal mort din cauza lui Barna (criticat la rândul lui pentru dezamăgirea produsă) şi nu numai. Dar este deja o susţinere condiţionată public. Şi nu de cele i se reproşează în respectivele articole, ci de agenda ascunsă, care i-a fost anunţată şi îi este reamintită cu acest prilej.

Serviciile speciale române, lopeţile şi târncoapele groparilor lumii libere, sunt şi ele prezente în tot acest tablou dinamic, ca un segment dintre slugile interne ale mafiei anticreştine. Şi aş aminti, în primul rând, afilierea certă în unele cazur, sau bănuită în altele, a cel puţin unora dintre “progresiştii” de serviciu din “organele” de presă amintite.

O dimensiune interesantă a prezenţei serviciilor în acţiunea de pedepsire a lui Iohannis ar fi eternul şi binevoitorul domn Coldea, despre care cineva scria că după căderea lui Barna a ieşit cu adevărat la pensie; adică va fi pedepsit să joace şah în Cişmigiu. Părerea mea este că ceea ce vedem acum la intern este şi urmarea comenzii acestuia către “pupilii” lui din presă, nu numai ca urmare a directivelor primite direct de afară. Sau, altfel: directivele de afară au venit chiar/şi prin domnul Coldea, şi muştruluiala lui Iohannis este şi o plată pentru atacarea “frankesteinului” Barna, creaţia numitului domn şi a puterii întunecate pe care o reprezintă.

Câteva concluzii şi un prognostic: Iohannis nu-şi va duce la final noul mandat

Adunate astfel, indiciile, dovezile, deducţiile conturează adevăratul motiv al aceste campanii de presă împotriva lui Iohannis: pedepsirea lui printr-un avertisment public, cu plusl de câştig că arată pisica şi altor posibili zburdalnici. Nicidecum însă o încercare de a-l înfunda pe acesta, o întoarcere a armelor şi armatelor  securiste împotriva lui, după cum presupun unii, şi o posibilă victorie a Vioricăi Dîncilă. După cum am mai spus, momentul ales pentru “biciuirea” publică a trădătorului nu e întâmplător ales:  destul de târziu pentru o înfrângere, suficient totuşi pentru a provoca o dezbatere cu ceva efecte reale. Iar faptul că Iohannis refuză o dezbatere publică este mult prea puţin pentru a reduce apetitul de a-l vota al fanatizaţilor anti-psd.

Este în acelaşi timp o dovadă a caracterului tranzitoriu al susţinerii lui Iohannis şi a PNL-ului, până la un personaj şi un partid cu totul dedicaţi înfăptuirii sclavagismului mondial de tip nou în România, sau în ceea ca va mai rămâne din ea.

Pe această linie, a construirii în laborator a unor servitori politici mai performanţi şi mai devotaţi, putem chiar presupune că Iohannis nu-şi va duce mandatul la capăt în cazul în care nu se va dezice de Trump. Mai ales dacă Trump reuşeşte să vină din nou la Casa Albă anul viitor. Şi că trădătorii nu mai inspiră încredere, ei putând doar să fie folosiţi până la înlocuire.

Gândește-te bine, uită-te-n oglindă și vezi dacă ești prost!

Eu şi tu

Eu îți spun că Soros controlează mult prea mult din politica autohtonă, în timp ce tu-mi spui că bat câmpii. Cu toate acestea, fundația lui din România finanțează toate organizațiile vocale, care urlă slogane la comandă, cele mai multe dintre ele fără pic de logică, demne de IQ-ul unei maimuțe retardate.

Îmi vorbești despre „elitele” tale din care obligatoriu fac parte indivizi ciudați precum Pleșu, Patapievici, Boia sau Liiceanu. La fel de imperturbabil îți spun că lucrurile nu-s tocmai curate. Că Pleșu și Liiceanu l-au pupat în cur pe Gogu Rădulescu, asigurându-și protecția pe vremea în care unii oameni sufereau pe bune în țara asta. Că n-avea cum să existe fum fără foc în cazul plagiatului din lucrarea de doctorat a lui Liiceanu. Că „Minima Moralia” e o carte scrisă de Theodor Adorno în 1951, iar în cazul broșurii lui Pleșu a fost cel puțin vorba de un mimetism rudimentar în alegerea titlului. Că, da, Mircea Malița i-a dat o smetie lui Pleșu atunci când a povestit episodul „Indonezia” din 1978 care nouă, oamenilor normali, ne pute-a securism. Că nu prea ai cum să ajungi Ministru de Externe dacă n-ai trecut pe la „băieții veseli”. Și că, din nou da, Pleșu e șef pe viață al benzii din România a Fundației Soroș. Că ICR-ul de pe vremea lui Patapievici a fost cel mai securist sistem cultural din câte-au existat vreodată, în care ăia se comportau ca-n cazarmă. Că e o carte de-a lui Catherine Durandin, „România mea comunistă”, în care povestește despre activitatea de ghid oficial a lui Boia, care n-o scăpa o clipă din ochi. Știți cine era pe vremea aia ghid?

Din nou îmi spui că n-am dreptate, chiar dacă nu te obosești să-mi aduci un argument logic. Te mulțumești cu slogane despre libertate, „societatea deschisă” și justiție. Eu îți spun că toate sunt elemente ale unui atac concertat asupra țării și tu îmi spui, din nou că n-am dreptate. Îți arăt că cei din banda #rezist au o soră geamănă în SUA cu numele #resist. Nu-ți spune nimic. Cum nimic nu-ți spune nici asemănarea până la suprapunere a „agitării telefoanelor” din Piața Victoriei cu golănia petrecută pe Maidanul din Kiev. Mă înjuri când îți spun că DEMOS de-aici e tot aia din SUA, sponsorizată, între alții, de bunul domn Soros. Treburile sunt identice, trase la indigo și tu-mi spui mie că aiurez. Și, din nou, îmi dai în freză cu slogane. Care slogane sunt aceleași cu cele de-acolo.

Nu te surprinde când televiziunile îți arată, la picajul marilor dictatori, chiuvetele lor cu robinete din aur. Ai văzut la Ceaușescu, la Saddam, la Mubarak și la Gaddafi. Dacă ai fi avut o minimă curiozitate te-ai fi dus la casa lui Ceaușescu din Primăverii unde ai fi putut constata limpede că nu-i nici vorba de robinete de aur, ci de aceleași robinete din inox pe care le știi de când lumea. La fel e și la Gaddafi și la Saddam și la Mubarak. Cu toate acestea, la următorul picaj al unui alt dictator, din nou te vei minuna de robinetele lui de aur.

Nu ai nimic de spus când vezi că influencerii tăi sunt, în marea lor majoritate, gângavi oligofreni. Te uiți în gura lor și le răspândești mesajele demne de mintea unui retardat. Și te simți bine!

Te-ai simțit bine când îl înjurai pe Ponta. Acum îl pupi în cur deoarece e împotriva lui Dragnea, noul „dușman al poporului” pe care trebuie să-l urăști. L-ai înjurat pe Grindeanu, dar l-ai aplaudat frenetic atunci când s-a lipit cu rectul de scaun. Și, la fel de mult l-ai înjurat pe Tudose pentru ca acum să-l iubești. Pe Veorica n-o mai scoți din „proastă”, dar dacă s-ar apuca să dea declarații împotriva lui Dragnea, ai îmbrățișa-o și-ai pupa-o în curul ăla blond. L-ai urât pe Ludvic Orban pe vremea în care băsescu îl considera „dușman al poporului”. Aum îl pupi în cur. Dacă-ți spun că toată consecvența ta e un rahat, spui că sunt rău.

Ai sărit în sus de bucurie atunci când securiștii l-au pus președinte pe Iohannis. Acum îl înjuri, iar peste vreo câteva săptămâni o să-l pupi din nou în cur.

Ar trebui să-ți spun în față că ești tâmpit și să nu mai pierd vremea cu tine. Cu toate acestea, mă încăpățânez și caut să-ți deschid ochii ăia chiori. Încerc să-ți arăt unde-i soarele, iar tu-mi arăți falsa lumină a UE, a SUA sau a ambasadelor. Fac eforturi supraomenești să-ți spun că e prostesc să te comporți ca frunza-n vânt, să nu ai decât ideile care-ți sunt turnate în ureche de către propagandă și să aderi imediat la ele. Îți spun că e aiurea să urli libertate și democrație în timp ce aperi securismul din societate.

Îți spun atâtea și atâtea lucruri și tu, de fiecare dată, îmi spui că nu-i așa. Oare cine-o fi prostul în toată afacerea asta? Și, mai mult, cine e cel care va fi tocat și vândut la kil de ticăloșii care-l manipulează? Gândește-te bine, uită-te-n oglindă și vezi dacă ești prost. Dacă te crezi deștept, e un simptom clar al bolii de care suferi.

Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice

Grupare finanţată de Soros în spatele atacului cu gaze din Siria

Traducere: Paul Ghiţiu

„Căştile albe” o grupare afiliată la al-Qaeda şi finanţată de către George Soros şi de către guvernul britanic, au pus în scenă un alt atact cu arme chimice asupra civililor din oraşul sirian Khan Shaykhun pentru ca vina să cadă asupra guvernului sirian.

Cu o zi înaintea atacului, televiziunea Orient TV cu baza în Golf, a anunţat că: „Mîine vom lansa o campanie media despre loviturile aeriene din regiunea Hama inclusiv utilizarea armamentului chimic împotriva civililor”. Această declaraţie arată clar cunoaşterea anticipată de către Orient TV  a faptului că rebelii erau pe cale de a înscena un atact.
Chemical attack has all the hallmarks of a false flag

Căştile albe au filmat o mare parte din materialul difuzat despre atacul chimic. Ele sunt de asemenea cunoscute pentru înscenarea de filmări de „salvare” în trecut. Totuşi, de data aceasta, se pare că copii au fost cu adevărat omorâţi în realizarea acestei „campanii de presă”.
Mai mulţi copii apar în filmări sufocaţi de la o substanţă chimică necunoscută în timp ce alţii par a avea răni la cap inexplicabile. Se ştie că 250 de oameni au fost răpiţi de Al-Qaeda săptămâna trecută lângă oraşul Hama, număr care este acelaşi cu cel al civililor omorâţi sau răniţi.

O altă coincidenţă este un doctor britanic de origine pakistaneză care, la momentul atacului, lua interviuri în loc să ajute răniţii care soseau din abundenţă, şi care primise măşti de gaze de la o organizaţie britanică cu trei zile înaintea atacului.
Medicul, Shajul Islam, este folosit ca o sursă de către media din SUA şi UK, în ciuda faptului că a fost acuzat de terorism pentru răpirea şi torturarea a doi jurnalişti britanici în Siria şi a fost şters din registrul medical. Organizaţia care i-a trimis echipament este cercetată pentru utilizarea donaţiilor destinate refugiaţilor.

O altă dezvoltare suspectă este primirea de către căştile albe, care operau în aceeaşi zonă, de costume pentru protecţia la baz sarin cu o lună înaintea atacului, chiar dacă guvernul sirian nu mai posedă gaz sarin.
Rebelii legaţi de Al-Qaeda au pretins că armele chimice au fost gaz sarin folosit de către guvernul sirian; totuşi, OPCW a confirmat că Siria nu mai deţine arme chimice şi că şi-a distrus complet stocul în 2013.
Pe de altă parte, rebelii nu au renunţat la armele lor chimice.
În conformitate cu binecunoscutul jurnalist Seymour Hersch, rapoartele serviciilor secrete arată că rebelii au trecut clandestin armele chimice din Libia prin Turcia cu aprobarea lui Hillary Clinton.


În 2013, aşa-numiţii rebeli moderaţi s-au filmat în timp ce omorau iepuri cu gaze şi ameninţau să omoare minorităţile religioase. ISIS este de asemenea cunoscut a fi în posesia de arme chimice cu care a lansat atacuri asupra forţelor siriene la Deir Ezzor.
Dacă ar fi fost folosit, sarinul i-ar fi omorât, sau cel puţin afectat, pe primii salvatori neprotejaţi. Sarinul poate să fie absorbit prin piele şi necesită un costum întreg de protecţie; totuşi, Căştile albe apar ca purtând numai măşti şi fără mănuşi în timp ce manevrau victimele expuse. Alţii, din apropiere, nu purtau măşti şi nu erau de loc afectaţi.

Arma cu sarin este o Armă de distrugere în masă (WMD) capabilă să omoare mii de oameni. În cazul în care a fost întrebuinţat cu adevărat sarin, trebuie să fi fost sub o formă slabă, neîncorporat în armament.
Deloc nesurprinzător, media oficială şi politicienii neo-conservatori au înghiţit repede versiunea evenimentelor prezentată de rebelii afiliaţi Al-Qaeda, înainte ca să aibă loc o investigaţie.
Primul ministru israelian, Benjamin Netanyahu a acuzat rapid guvernul sisrian, după cum a făcut-o şi Amnesty International. Franţa a cerut întrunirea Consiliului de securitate.
Federica Mogherini, ministrul de externe al UE, a acuzat guvernul Assad, în timp ce trimisul UK la ONU, Matthew Rycroft, a acuzat atât Rusia cât şi Siria.
Ca răspuns la aceste acuzaţii, armata siriană şi ministerul apărării rus au negat orice implicare în atac.
Guvernele NATO sunt nemulţumite de recentele declaraţii ale adminsitraţiei Trump că nu mai vede schimbarea regimului sirian ca pe o prioritate. Ca răspuns la această declaraţie, primul ministru britanic, Theresa May, a declarat că Marea Britanie etse încă decisă să schimbe regimul din Siria. UK şi Franţa ar putea vedea un atac chimic înscenat ca pe o oportunitate pentru a-l împinge pe Trump în război cu Siria.
Atacul chimic a venit în acelaşi moment cu un alt atact media împotriva guvernului sirian, în care se susţine că spitalele siriene sunt în realitate „abatoare” secrete pentru tortură.
Ultimul atac chimic înscenat a avut loc în 2013 când aramata siriană a fost acuzată de folosirea de WMD în aceeaşi zi în care guvernul sirian invitase inspectorii internaţionali, rezultatul fiind că Siria şi-a predat toate armele chimice.
În viitorul apropiat, neconii pot acuza Siria de faptul că nu şi-a predat toate armele chimice cu toate asigurările date de OPCW. La fel s-a întâmplat în Irak în 2003, care a fost invadat cu toate că îşi predase toate armele chimice în anii ’90.
Nimeni nu se întreabă cum ar fi putut folosi Siria o armă chimică pe care nu o avea, nici care ar fi fost posibilul motiv pentru aceasta.
Totuşi, pentru moment, narativul forţat de către neo-conservatori este acela că „Trump trebuie să facă ceea ce nu a reuşit Obama, adică să bombardeze Siria pentru Al-Qaeda” şi, se pare, că acest narativ are câştig de cauză.
http://www.infowars.com/report-soros-linked-group-behind-chemical-attack-in-syria/

Soros acuzat de incitare la ură şi violenţă rasială şi de destabilizare statală

După lecturarea a zeci de mii de documente, analize, studii, articole am ajuns la concluzia că, (aproape) toate teoriile şi dezvăluirile care apar pe piaţă şi sunt clasificate drept „teorii ale conspiraţiei”, sunt reale. Dar că având presa în mâna lor, cei vinovaţi de relele dezvăluite, adică construcţiile financiaro-politico-militare naţionale şi, mai, ales internaţionale, expediază aceste acuzaţii sub eticheta de mai sus, ironizând, ridiculizând, degradând informaţia, care ajunge la opinia publică.

Sunt multe de spus şi de scris despre activitatea criminală la nivel global a lui Soros. La noi, ca peste tot de altfel, în spaţiul public acuzaţiile împotriva acestui malefic personaj sunt trecute la „teoria conspiraţiilor” şi astfel decredibilizate pentru multă lume. Chiar şeful statului, preşedintele Iohannis,  şi-a exprimat această convingere. Trimiterea în derizoriu a acuzaţiilor privindu-l pe Soros, o practică şi unii dintre bravii noştri intelectuali de marcă, mulţi dintre ei sugând cu multă aplicaţie la surse de finanţare, care vin dinspre fundaţiile şi asociaţiile acestuia sau susţinute de acesta, sau dinspre UE, parteneră a lui Soros în activităţi progresiste de tipul LGBTismului, promovării avortului şi migraţiei de masă.  Asupra „amprentei” lui Soros în România, de la nivelul Cotroceniului şi până la ong-urile care configurează societatea noastră voi reveni într-o analiză viitoare.

În cele ce urmează nu voi arăta legăturile lui Soros cu organizaţiile şi persoanele organizatoare ale violenţelor din 2016 împotriva susţinătorilor lui Trump şi adunărilor în care candidatul trebuia să se întâlnească cu aceştia, sau ale violenţelor continue de după investirea lui Trump, a aşa-zisului marş al femeilor, a Zilei fără femei, sau multor altor acţiuni şi evenimente violente, de subminare a autorităţii statului, sau a măsurilor noii administraţii. Toate aceste acuzaţii pot fi, şi au fost, copios susţinute cu dovezi în presa ne-progresistă şi pe net.

Vă voi prezenta în schimb, două luări de poziţie, în sensul acuzării lui Soros, din partea unor grupuri în seama cărora e mai greu, aproape imposibil, să aşezi eticheta de „teorie a conspiraţiei”.

Dallas, 16 septembrie 2016

În 16 septembrie 2016, sergentul Demetrick Pennie de la poliţia din Dallas, preşedinte al Dallas Fallen Officer Foundation (Fundaţia poliţiştilor căzuţi la datorie), a depus în numele „poliţiştilor şi altor persoane din forţe de ordine de toate rasele şi etniile”  o plângere federală împotriva mai multor instituţii, organizaţii şi persoane pentru „incitarea” la revolte rasiale şi violenţele implicate de acestea. Alături de fostul preşedinte Obama, de Hillary Clinton, fostul procuror general Eric Holder, de organizaţii rasiste ale negrilor şi musulmanilor şi de şefii acestora, în plângerea  de 66 pagini este acuzat şi George Soros.

Acuzaţiile aduse celor nominalizaţi în documentul fundaţiei poliţiştilor merg de la „incitarea repetată a susţinătorilor lor şi a altora de a se angaja în ameninţări şi atacuri” împotriva poliţiei, care au culminat cu omorârea a 5 poliţişti şi rănirea a altor 9 în iulie 2016 chiar în Dallas; acuzarea lui Obama şi a lui Hillary pentru susţinerea comportamentelor violente ale Black Lives Matter (una dintre organizaţiile acuzate); până la acuzarea lui Soros de a fi „finanţatorul Black Lives Matter şi al altor organizaţii cu scopul de a incita la război rasial” şi de a susţine violenţa împotriva albilor şi evreilor. Mai multe aici: www.breitbart.com/texas/2016/09/16/black-dallas-cop-sues-black-lives-matter-soros-inciting-race-war/

Washington, 14 martie 2017

Şase senatori ai SUA, printre care şi fostul candidat prezidenţial Ted Cruz, au trimis noului secretar de stat Rex W. Tillerson o scrisoare în care se vorbeşte şi despre implicarea lui Soros în subminarea puterii şi favorizarea unei agende pur progresiste în alte state. Iată paragrafele semnificative:

După cum, fără îndoială ştiţi, Macedonia a fost implicată într-un proces de construire a guvernului de coaliţie după alegerile din decembrie 2016. Din nefericire, am primit rapoarte credibile despre faptul că, în ultimii câţiva ani, misiunea SUA a intervenit direct în politica partidelor din Macedonia, ca şi în configurarea mediului de presă şi al societăţii civile, favorizând grupurile politice de stânga. Considerăm aceste rapoarte neplăcute şi chiar extrem de problematice.

O mare parte din activitatea din Macedonia avută în vedere a fost efectuată în această perioadă prin fonduri USAID acordate unor entităţi de implementare cum ar fi Foundation Open Society a lui George Soros. .... s-a permis lui Open Society – Macedonia ca ajutorul nostru extern, provenind de la plătitorul de taxe, să fie folosit de aceasta pentru a impune o agendă progresistă şi a susţine stânga politică. ... Suntem deosebit de îngrijoraţi de promovarea unor politici care sunt controversate chiar şi în ţara noastră şi au potenţialul de a afecta relaţiile noastre cu cetăţenii statelor beneficiare.

Această problemă nu se limitează la Macedonia, ci pare a fi un model de activitate îngrijorătoare în această regiune volatilă. Lideri respectabili din Albania au plângeri similare despre diplomaţii USA şi despre organizaţiile susţinute de Soros. Foundation Open Society – Albania şi experţii săi au creat controverstul Strategy Document for Albanian Judicial Reform. Aceşti lideri cred că aceste „reforme” au scopul de a da primului ministru şi guvernului de stânga controlul complet asupra puterii judecătoreşti...

... este tulburător că acest comportament pare să fie devenit o problemă a multora dintre ambasadele noastre, misiunile AID şi reprezentanţele diplomatice din întreaga lume. În mod continuu, lideri străini care au vizitat Washingtonul şi-au exprimat preocuparea despre cum sunt folosite contraproductiv fondurile contribuabililor americani. Situaţiile din Albania şi Macedonia sunt numai exemplele ultime ale acestora, dar am luat cunoştinţă de multe alte astfel de preocupări din America Latină şi din Africa.

Scrisoarea este semnată de senatorii Michael S. Lee, Thorn Tills, Ted Cruz, James M Inhofe, David A Perdue, Bill Cassidy şi poate fi citită în pdf, împreună cu scrisorile acestora către ambasadorul din Macedonia aici https://www.scribd.com/document/341866712/Lee-Inhofe-Letter-to-Secretary-Tillerson#

Şi citind-o, nu vă revin în minte secvenţe similare cu organizaţii „democratice” din România (susţinute printre altele şi cu, sau numai cu bani dinspre Open Society şi alte organizaţii fanion ale lui Soros) cu strategii, programe, cu ameninţări din arsenalul progresist corect politic de „discriminare”, „xenofobie”, „fascism” şi „rasism” , cu incitări la ură, dezbinare, disoluţie, anarhie, cu impunerea arbitrară a unor politici educaţionale (educaţia sexuală), politicilor diversităţii (LGBTismul, concret parada gay, parteneriatul civil, căsătoria homosexuală), a politicilor migraţioniste, a abandonării identităţii şi „naţionalismelor”? Voi reveni.

Ce „nu trebuie să ştiţi” despre legătura dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci oameni ai planetei şi stânga planetară

Să fiu clar de la început: averea, bogăţia în sine nu este un lucru rău, nu e o problemă, un păcat. Dar modul în care a fost obţinută şi/sau folosirea ei pot fi nişte probleme teribile. La cele din urmă mă voi referi în cele de faţă.

Nimic din ceea ce am să vă spun nu este un secret şi, probabil, mulţi dintre voi deja ştiţi aceste lucruri. Dar alţii nu. Şi nici nu le vor găsi în exprimările, tezele, studiile, viziunile, programele oficiale. Şi nici în presa afiliată puterii. Adică în 90 % din media clasică existentă pe piaţă: ziare, reviste, televiziuni.

În urmă nu cu multe zile, agenţiile de presă anunţau că : Cei mai bogaţi opt miliardari ai lumii au o avere de 426 de miliarde de dolari, adică echivalentă cu cea a jumătăţii sărace a populaţiei globale, formată din 3,6 miliarde de oameni, arată un raport publicat de Oxfam. Cei opt sunt (aveţi evaluarea averii lor pentru 2016 şi 2008, înainte de criză):Bill Gates, Microsoft, 75/58 mld, Amacio Ortega, Zara, 67/20,2 mld, Warren Buffett, Berkshire Hathaway, 60/62 mld, Carlos Slim Helu, Grupo Carso, 50/60 mld, Jeff Bezos, Amazon, 45/8,2 mld, Mark Zuckerberg, Facebook, 44,6 mld, Larry Ellison, Oracle, 43,6/  şi Michael Bloomberg, 40/11,5 mld. Acolo unde nu apar cifre pentru 2008 înseamnă că ele erau foarte mici şi nu intrau încă pe lista primilor 300.

1. Nu sunt cei mai bogaţi, nu şi-au făcut averile „singuri în garaje” şi nu sunt de capul lor.

Primul lucru pe care trebuie să-l ştim: bogaţii din topurile Forbes, Bloomberg şi oricare altele nu au ajuns la aceste sume pur şi simplu. Dincolo de ideile şi munca unora, sau de averile moştenite, au fost sume investitite de alţii în ei. Alţii care, evident, îşi trag partea leului şi sunt adevăraţii şefi.

Al doilea: nu sunt nici pe departe cei mai bogaţi. Ei sunt doar nişte „personaje de faţadă” care fac bani pentru ceilalţi (şi, evident, pentru ei) şi care sunt trimişi la înaintare pe aceste liste pentru a acoperi adevăraţii bogaţi despre care, astfel, nu mai vorbeşte aproape nimeni. Adică, familiile Rothschild, Warburg, Morgan, Lazard, Rockefeller, Kuhn Loeb, Schiff, Stillman, Lehman, Goldman Sachs, Schoellkopf. Evident şi altele în continuarea acestora şi în combinaţie cu acestea. Ca să aveţi o idee despre ce averi vorbim cu adevărat, numai averea familiei Rothschild era evaluată la finalul secolului 20 la peste 100.000 miliarde dolari, adică de peste 1300 ori mai mult ca Bill Gates!

Cum de apar unii şi nu apar ceilalţi şi cum se face evaluarea Forbes, Bloomberg etc? Simplu. În cazul celor 8, şi a restului celor de pe lista 300, este vorba de valoarea acţiunilor dintr-una sau mai multe companii publice, listate pe burse. E mult mai greu însă să cuantifici averea atunci când proprietăţile şi capitalurile nu sunt publice. Averea care e răspândită şi controlează sute de bănci şi fonduri de investiţii, sute de super-companii, mii de companii mari, zeci de mii de firme mijlocii, întinse imperii imobiliare sau latifundiare, ţări întregi, continente. Nu e imposibil însă e interzis. Încercaţi. Autorităţile nu vă vor da date. Nimeni de acolo nu vă va ajuta. Vi se va comunica că e vorba de chestiuni strict-confidenţiale. Voi reveni.

2. Cei mai mulţi dintre ceilalţi de pe lista de 300 şi toţi cei din umbră sunt de stânga. De unde ştim? Simplu: de exemplu, 7 dintre cei 8 i-au susţinut, inclusiv în alegerile recente, pe democraţii din SUA. Democraţi care sunt nu numai socialişti, ci, dovediţi, şi globalişti. Pentru că cele două, stângismul şi globalismul, merg de minune împreună. De fapt, lucrează permanent împreună. Voi reveni.

Gates a cooperat şi cu Bill şi cu Hillary atât direct cât şi prin fundaţia Clinton (acum pe moarte din moment ce nu mai primeşte şpăgile celor care căutau favoruri la guvernul SUA). Despre Barack Obama a declarat că „este fantastic să lucrezi cu el”.

Buffet s-a dovedit un mare susţinător public al candidaţilor democraţi, în special Clinton şi Obama. Şi unul financiar, de asemenea.

De la diverse firme ale sale, Carlos Slim Helu (Libanezul din Mexic, nu mexicanul. Ştiaţi de părinţii săi libanezi? Tatăl emigrat la 14 ani din Liban, iar mama fiica unor emigranţi libanezi anteriori.) a contribuit cu multe milioane la fundaţia Clinton şi s-a angajat cu 100 milioane în Clinton Giustra Sustainable Growth Initiative un proiect comun al fundaţiei şi magnatului canadian din domeniul minier Frank Giustra.

Jeff Bezos a sprijinit-o pe Hillary şi l-a atacat pe Trump prin „Washington Post”, pe care l-a cumpărat în 2013. A făcut donaţii către mai mulţi politicieni democraţi şi a donat fundaţiei Clinton prin fundaţia familiei Bezos. A şi primit un contract de 16,5 milioane de la Hillary pentru Amazon.

Zuckerberg a fost unul dintre cei mai mari susţinători ai lui Hillary şi ai democraţilor. Şi a pus şi Facebookul la bătaie pentru ei cenzurând site-urile, blogurile, vocile conservatoare. Să nu uităm nici de discuţiile cu Merkel şi de înţelegerile cu aceasta şi cu alte conduceri din Vest şi cu liderii UE pentru limitarea accesului la FB al criticilor migraţiei, lgbt-ului, autorităţilor.

Larry Ellison, sprijinitor al lui Rubio - fals republican, convergent în idei cu Hillary şi democraţii -, globalist, sprijinitor al politicii imigraţionale a lui Obama.

Bloomberg un suporter înfocat al lui Hillary şi al agendei liberale, finanţator al multor grupuri împotriva posesiei de arme de către cetăţeni.

3. În timp ce bogaţii stângii s-au îngrăşat, săracii au slăbit. Enorm.

Avem o serie de date din mai mulţi ani pe care trebuie doar să le comparăm. În 2016 Oxfam anunţase (pentru 2015) că 62 de miliardari (şi nu opt, ca la finalul lui 2016) aveau o avere cât jumătate din populaţia globului. În 2014 erau 85, iar suma comună era în jur de 1 000 de miliarde lire sterline (1210 miliarde euro), adică în jur 1300 miliarde dolari (la cursul actual).

În Europa, în 2015 aveam 489 de miliardari, a căror avere crescuse de la începutul la finalul anului de la 1.190 de miliarde de dolari la 1.830 de miliarde de dolari.

Soros, cel mai malefic personaj dintre cele vizibile, avea 9 mld în 2008 şi este estimat cu astăzi, pe locul 23, cu 24,9 mld.

Acum puţină aritmetică: 3,5 mld oameni aveau în 2014 o avere cumulată de 1300 mld dolari . În 2016, 3,6 mld oameni mai au numai 426 mld dolari, adică o avere medie de 118 dolari/persoană. Un calcul simplu ne arată o sărăcire uriaşă, de 300% a celor mai săraci oameni de pe glob în numai 2 ani.

Unde s-au dus banii săracilor? De unde provin aceşti bani ai miliardarilor? În cea mai mare parte şi pentru mulţi dintre miliardari de la cei săraci, care devin tot mai săraci – căci atenţie, accesul la unele dintre beneficiile tehnologiei, invocat adesea pentru a face comparaţia cu trecutul, nu este o condiţie necesară şi suficientă pentru a echivala cu o îmbogăţire. De multe ori, este chiar invers. De exemplu: când omul îşi lua apa din fântâna lui el avea o fântână pe care o folosea când şi cum voia, gratis, şi cu care putea face, la o adică şi bani. Azi, omul are o ţeavă fără valoare prin care vine apa pentru care plăteşte. Iar dacă nu poate plăti nu are nici apă.

4. Stânga iubeşte, nu combate sărăcia

Evident, sărăcia altora. Sărăcia maselor, care astfel devin „mase cerşetoare”, „mase asistate”,  cărora li se asigură mult circ (tehnologia a bătut aici orice imaginaţie) şi li se aruncă o pâine. În schimb, trebuie să voteze pentru „binefăcătorii” lor. Ceea ce şi fac. Iată exemplul cel mai edificator, imposibil de imaginat în urmă cu câteva zeci de ani, al Americii devenită un stat asistenţial cu peste 50 % din populaţie asistată social – de exemplu, 46 de milioane de americani primesc tichete de masă.

Detaliile acestei legături intriseci dintre stânga şi sărăcie se adună sub un singur termen: globalism. Tentaţia şi proiectul statului mondial totalitar. Esenţa viziunii şi activităţii stângii de la începuturile ei (finanţate de bancherii ce-şi doreau puterea mondială) şi până astăzi. Marele proiect al celor care nu ajung niciodată în topuri.

În articolul „Consensul de la Davos – Mai multă asistenţă socială mai mult război” Nick Giambruno, senior editor al „International man” sintetizează simplu şi realist:

Nu contează care este problema, reţeta lor este întotdeauna mai multă asistenţă socială, mai mult război, mai mulţi bani tipăriţi, mai multe taxe şi, desigur, mai multă centralizare şi putere pentru instituţiile globale.

Aceasta este stânga şi aţi face bine, cei care aveţi încă alte idei, să începeţi să vă puneţi nişte întrebări şi să căutaţi răspunsuri. Voi reveni.

PS1. - Ştiaţi că Trump nu a fost invitat niciodată la Davos? Dar adversarii lui, au fost?

PS2 – Din fericire, nu toţi bogaţii sunt de stânga. Şi nici ticăloşi.