Coronavirusul european, o perdea de ceaţă pentru ce se pregăteşte prin aşa-zisul exerciţiu de apărare "Europe Defender 20"?

În timp ce în Italia titlurile, transmisiile și rețelele de socializare sunt invadate de mult discutatul „coronavirus”,  20.000 de trupe americane debarcă în 7 aeroporturi europene și li se vor adăuga alți 10.000 de soldați americani prezenți deja în Europa și alți 7.000 de soldați din diferite țări europene.
 
În total 37.000 de soldați înarmați în ce scop? Pentru a ajuta statele să oprească acest virus exaltat sau să-i ajute pe cei care l-au contractat?
Absolut nu !!!
 
Au venit pentru a se deplasa sau, folosind cuvintele oficialilor americani de top pentru a se „răspândi” pe teritoriul european pentru a începe „Europa Defender 20” în aprilie care ar trebui să se încheie în iulie !!
Au fost informați cetățenii despre ce este vorba? Evident că nu!
„Europa Defender 20” este un exercițiu conceput de guvernul SUA în colaborare cu NATO pentru a „testa” strategiile care vor fi utilizate de SUA și Europa (care își confirmă supunerea la SUA), dacă există o amenințare că duce la un război ipotetic.
Amenintare de la cine?
Evident, ofițerii americani ocolesc răspunsul fără să facă clarificări și folosesc sintagma generică „amenințare ipotetică”.
Evident, singura amenințare ipotetică care poate fi atribuită gândirii americane este Rusia (aliatul Chinei) cu care au creat de mult timp în mod voit mari tensiuni.
 
Dar să analizăm.
Pentru acest exercițiu, pe lângă cei 37.000 de soldați, vor fi aduse din afară 14.000 de vehicule militare (deci tancuri, elicoptere etc ...) și proporțional cât mai multe muniții.
Așa că avînd în vedere „virusul”, soldații vor veni cu măștile și precauțiile adecvate pentru a face acest „exercițiu”?
Evident că nu !!!

2. Potrivit ofițerilor americani, acești soldați sunt, prin urmare, SĂRIȚI ÎN CAZ, ei nu au dreptul de a contracta „coronavirusul”.
 
Ceva nu e în regulă !!!
 
Iată întrebarile care se nasc:
- De ce, dacă este doar un exercițiu nu este amânat, având în vedere nota OMS privind răspândirea acestui virus și a haosului media, social, de sănătate, politic și economic pe care îl generează în lume?
- De ce cetățenii pot primi acest virus, iar militarii SUA se pot deplasa fără probleme?
- De ce s-a decis efectuarea acestui exercițiu geografic într-o poziție care să prevadă un conflict ipotetic cu Rusia și nu în alte zone care privesc alte orizonturi?
- De ce 95% din mass-media nu vorbesc despre asta?
- De ce nu vorbesc toți reprezentanții politicii italiene despre asta?
- Dacă soldații sunt scutiți, asta înseamnă că virusul nu este cel care este atât de periculos sau există deja posibilitatea unui vaccin și de a face o ființă umană imună și nu se spune?
- Dacă soldații americani ar contracta virusul, nu ar deveni ei înșiși o cauză exponențială a extinderii virusului?
Rusia a pus numeroase întrebări cu privire la acest exercițiu la care nu a primit răspuns și, pe baza acestuia, a declarat deja că își va păstra poziția militară în interiorul frontierelor sale, ceea ce nu împiedică un astfel de scenariu liniștitor cu două părți armate: este un exercițiu sau nu este.
 
Pentru a recapitula:
China, aliata Rusiei, a încheiat un contract cu luni în urmă cu Italia (o țară fundamentală pentru Europa pentru relațiile legate de comerțul în Mediterana și pentru poziția sa strategică dacă există conflicte) pentru a face relațiile comerciale solide și mai importante între Italia și China și făcând puterea Americii asupra Italiei mai puțin importantă, chiar nesemnificativă.
 
Coronavirusul pornește din China, dar explodează incredibil în Italia, nu numai din punct de vedere al sănătății, dar mai ales alimentat de mass-media mondială, în ciuda faptului că cazul declanșator nu este legat de un italian.
 
De ani buni, China și Rusia au fost oponenții comerciali incontestabili ai SUA, deoarece importanța lor amortizează foarte mult monopolul dolarului pe piața globală și acest lucru, pentru SUA, creează pierderi semnificative de putere atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere geopolitic.
 
De ceva timp, America face tot posibilul pentru a provoca Rusia cu mișcări de piață și dislocări militare asupra a tot ceea ce afectează interesele sale comerciale și geopolitice.
 
Acum, în timp ce cetățenii lumii sunt proiectați cu ochii și urechile asupra Europei, Chinei și Italiei, America, în schimb, fără a lua în seamă haosul care există în mod obiectiv în prezent cu privire la un virus despre care chiar și virusologii spun lucruri diametral opuse, decide să continue un exercițiu care, dacă ar fi așa, ar putea fi ușor amânat într-o perioadă mai pașnică.

3. Deci, de ce atâta presiune pentru ca soldații americani să folosească
armamente în cantități alarmante pentru un exercițiu SIMPLU, în ciuda a tot și știind că acest lucru declanșează un nivel ridicat de alertă în Rusia?
 
Fenomenul „coronavirus” este un instrument util pentru a distrage și pregăti o mare parte din cetățenii lumii pentru ceva mai important care trebuie să se întâmple sau pentru care cineva se pregătește să se întâmple și care nu are nicio legătură cu virusul, ci cu o întrerupere a sistemului geopolitic global.
 
Ceva se întâmplă și nu este vorba despre conspirație, ci de fapte geopolitice  care sunt deja verificabile în aceste ore în 7 țări europene.
 
Acesta este subiectul asupra căruia trebuie să te întrebi!

Sursa:  https://www.varesepress.info/curiosita/coronavirus-qualcosa-sta-accadendo.html

Aurul aparţine poporului, nu bancherilor - spun partidele de la guvernare decise să naţionalizeze banca centrală şi rezerva de aur a Italiei

După ce în urmă cu 2 săptămâni, aparent fără niciun motiv concret, Mario Draghi, preşedintele Băncii centrale europene a anunţat că e de competenţa BCE aprobarea deciziilor naţionale care privesc băncile centrale naţionale şi bunurile administrate de acestea, un articol din The Wall Street Journal începe să facă lumină, anunţând că partidele de la guvernare din Italia îşi continuă eforturile pentru a pune sub control banca centrală şi rezervele ei de aur.

Făcându-se ecoul sutelor de mii de mici investitori, care au pierdut miliarde de dolari după falimentul mai multor bănci italiene în ultimii ani, Mişcarea 5 stele şi Liga Nordului denunţă banca centrală a fiind un simbol al unei elite tehnocrate, dezinteresată de nevoile italienilor obişnuiţi.

 Trebuie să schimbăm lucrurile la Banca Italiei dacă luăm în seamă ce s-a întâmplat în ultimii ani - a spus vice-primministrul Luigi di Maio, lider al 5 Stele.
 Declaraţia vine pe urma unor repetate atacuri ale celor din coaliţie la dresa Băncii Italiei pentru faptul că nu a împiedicat crizele bancare şi a lăsat ca perdanţi să fie italienii de rând, cei cumpăraseră acţiuni şi titluri ale acestor bănci.

https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/04/aurul-apartine-poporului-nu-bancherilor.html

Aurul aparţine italienilor, nu bancherilor - a spus Giorgia Meloni, liderul Fraţilor Italiei, un partid de opoziţie de dreapta care a anunţat că partidul ei susţine ambele proiecte. Suntem gata să ne batem în toată Italia şi, la nevoie, să scoatem italienii în stradă!
Mafia bancară globalistă şi supuşii ei văd lucrurile diferit, atenţionând că aceste acţiuni sunt o încercare de a lovi în independenţa Băncii Italiei şi de a cheltui rezervele de aur ale naţiunii. Guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco, a declarat că aurul este o parte a bunurilor băncii şi nu poate fi întrebuinţat pentru finanţarea Minjisterului de Finanţe.
Susţinerea publică pentru cele două partide fiind masivă, împreună cu ajutor de la alte partide, parlamentarii Liga şi 5 Stele vor avea peste 60 % din voturi pentru a trece proiectele de lege.
La iniţiativa lor, săptămâna trecută a fost decisă crearea unei comisii parlamentare pentru investigarea falimentului băncilor italiene.
Să sperăm că acesta va fi cursul pe care îl va lua şi dezbaterea privind rezerva de aur şi Banca Naţională a României.

Colonia România pe drumul spre ciopârţire

În această lume în care densitatea evenimentelor şi viteza cu care ele se defăşoară sunt deja ameţitoare, în care atenţia se mută de la un pol la altul din Vest în Est şi invers propulsată de schimbări derulate cu accelerată repeziciune şi cu îndoită importanţă, România nu mai pare a exista decât pentru a fi trasă de urechi, şutuită, flegmată, violată şi apoi trimisă la spălat closete de către şefii ei din UE şi NATO.

Nimic demn de atenţie nu mai porneşte de aici; România nu mai are iniţiative, nu mai face conexiuni şi interconetări între terţi, nu mai suscită, nu mai incită, dispare. Ca o imagine care, cu trecerea anilor, se estompează, devine neclară, apoi lasă cartonul doar cu nişte pete de culoare stinse.

România de astăzi nu mai ştie să zică altceva decât: Să trăiţi! Am înţeles! Vom executa ordinele! Ne aliniem deplin! Suntem un partener (a se citi o slugă) demn de încredere! Urmăm întru totul...!

Şi nu mă refer numai la prezenţa diplomatică, prezenţa ca stat suveran, inteligent, cu idei, cu voinţă şi pricepere în arena politică mondială. Nu, mă îngrozesc de tot mai inexistenta relevanţă a României pe plan comercial, ştiinţific, cultural. Mă înfricoşez de aplicarea întocmai şi cu mare viteză a ordinelor primite, prin reţelele administrative internaţionale, de la mafia bancară globalistă, pentru distrugerea fiinţei umane şi schimbarea din temelii a lumii. Pentru distrugerea a tot ceea ce poate da omului verticalitate, demnitate, personalitate.

Aceiaşi stăpâni care ne impun mişcările exterioare, ne jefuiesc în interior şi fac tot ce pot pentru a fractura din temelii societatea românească, pentru a aplica şi aici reţeta dezbinării prin ură, dispreţ, intoleranţă. Sub îngrijirea lor atentă şi cu fondurile de rigoare, românii ajung în pragul în care vor fi gata, în scurt timp, să-şi taie gâtul unii altora pentru  idei care nici măcar nu sunt ale lor. Pentru interese care nu sunt ale lor, pentru obiective care le sunt adânc contrarii.

Ferestre de oportunitate pierdute; poate definitv.

România putea să facă nişte mişcări ce i-ar fi adus un avantaj imens astăzi şi mai ales mâine; putea să joace inteligent pe piaţa politicii internaţionale (vezi Ungaria, Austria, Cehia, Slovacia etc), să-şi îmbunătăţească  prezentul şi să-şi consolideze viitorul. Mă refer la dezvoltarea, din vreme, în anii trecuţi, până recent, a relaţiilor politice şi, mai ales economice, cu alte zone emergente şi mai ales cu Rusia şi China. Putea să se situeze între vechile puteri şi noile puteri mondiale. Putea să profite,  aşa cum fac toţi cei care ne dau peste degete, dar se înfruptă intens din relaţiile politice şi economice cu acestea. În timp ce toate statele central şi est europene profită de şi au relaţii bune cu Rusia (dincolo de bruiajul oficial, chiar şi Polonia şi statele baltice) şi cu China, România are cu ele cea mai proastă relaţie politică şi nesemnificativă relaţie economică.

Relaţiile economice sunt la nivelul de comă indusă. Indusă cu bună ştiinţă din afară şi executată cu multă prostie şi trădare a intereselor naţionale din interior. Cele politice, asemenea. Vizita vreunui ministru rus sau chinez poate fi tratată ca un eveniment deosebit, iar prezenţa omologilor români în aceste state asemenea. Probabil că nici în următorii ani şi, posibil, niciodată, România nu poate spera la o vizită a lui Putin şi Xi, sau a urmaşilor acestora la conducerea celor două state. De ce? Pentru că România nu a făcut nimic pentru a-i interesa, nu mai are nimic care să-i intereseze. Jocurile sunt pe cale de a fi făcute pe o hartă a lumii de pe care România lipseşte; adică nu e nici măcar o pată albă.

România a avut o fereastră de oportunitate excepţională cu cele două. Cu Rusia datorită încercuirii acesteia de ameninţarea teroristă, militară şi economică americană. Cu China datorită interesului acesteia de a investi şi în mod deosebit de a crea breşe şi de a aşeza capete de pod în Europa pentru Iniţiativa Belt and Road (BRI) de reaşezare a relaţiei Chinei în sistemul economic și politic modianl, dar şi de contracarare a unei agresive poziţionări militare americane. În schimb, sub presiunea SUA şi UE, România a refuzat investiţiile chinezeşti, chiar şi cea pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, în valoare de peste 7,5 miliarde euro, este încă neclară şi este pe punctul de a goni, la indicaţiile americane, grupul Huawei.

O economie mondială multilaterală şi

În timpul acesta, refuzând politica de confruntare promovată de SUA, Europa se mişcă tot mai mult pe coordonatele proprii. Preşedintele chinez Xi vizitează Italia, se întâlneşte cu Merkel, Macron şi Juncker, trece prin Monaco. Italia devine prima naţiune din G7 care semnează un parteneriat cu BRI, porturile şi aeroporturile italiene intrând în ecuaţia chineză. Merkel declară că BRI este un proiect important şi că Germania vrea să joace un rol de prim plan. Monaco, doritor de turişti chinezi, este primul stat european care va fi acoperit complet de Huawei în 2019 cu reţeaua 5G. Macron este înmuiat puternic prin cumpărarea a 300 de Airbus-uri şi a tehnologiei aferente pe care China o va folosi pentru dezvoltarea propriei producţii de aeronave.

Declaraţiile de după întâlnirea lui Xi cu cei trei  vorbesc despre cooperare pe 3 fronturi:

1. Accentul pe multilateralism „puternic şi eficient”.

2. Acţiuni comune cu Beijing-ul pe schimbările climatice şi biodiversitate.

3. Un parteneriat economic-comercial cu respectarea intereselor reciproce. Adică, exact politica oficială a BRI începând din 2013.

Şi chiar dacă Merkel a avut grijă să amintească şi de SUA „fără care nu poate exista multilateralismul”, tot ea a avertizat că războiul comercial SUA-China „loveşte economia noastră germană”.  Deci...

Reconectat la Italia după peste 600 de ani noul drum al mătăsii va accelera integrarea euro-asiatică şi despărţirea de SUA.

Revenind la Rusia, nu trebuie decât să amintim de finalizarea în curând, contrar poziţiei şi presiunilor americane, poziţiei birocraţilor Comisiei europene şi a falangei pro-americane din Parlamentul european, a lui North Stream 2; de revolta tot mai făţişă a sectorului de biznis european împotriva sancţiunilor americane la adresa Rusiei, care lovesc în interesele lui economice, de ignorarea sancţiunilor cu orice risc şi de continuarea investiţiilor bilaterale (chiar azi se deschide o nouă investiţie Mercedes în Rusia). La rândul său, important capital rusesc, din zona oligarhilor, dar şi din cea a companiilor de stat ruseşti este prezent în economia europeană sub diverse forme. Cooperarea merge înainte, se diversifică şi se amplifică, multe voci politice, economice şi culturale europene cerând abandonarea de către UE a sancţiunilor la adresa Rusiei.

..o lume multipolară

În planul partidei de şah geopolitice cu SUA, după Siria, Iran, Liban, Moscova atacă în chiar coasta americană, susţindu-l pe Maduro şi interesele ei economice în Venezuela. Sosirea de curând a două avioane cu militari, conduşi chiar de şeful marelui stat major, şi cu echipamente militare, anunţarea dezvoltării cooperării militare, asistenţa antiteroristă, inclusiv faţă de terorismul energetic, care are ca ţintă reţeaua de electricitate a Venezuelei, şi o poziţie inflexibilă în faţa ameninţărilor americane, sunt dovada unei schimbări a jocului.

Rusia, încercuită de peste 400 de baze militare, cu unele extrem de apropiate de localităţi importante, cum este cazul Sankt-Petersburgului la doar 100 şi ceva de km de bazele din statele baltice, s-a decis să contra-atace.  Susţinută de Cuba, o expertă a supravieţuirii în condiţiile unei blocade economice de zeci de ani şi a multor tentative de destabilizare şi de intervenţii para-militare , Rusia aduce o gravă atingere imaginii de putere mondială necontestată a SUA. În ecuaţia venezueleană, un nod important în strategia de reformare multi-polară a lumii, a intrat făţiş şi China, care a trimis de asemenea două avioane cu peste 100 de militar, ajutoare şi echipamente. Ca şi Rusia, şi ea urmăreşte „marcarea” locului de prim rang pe scena mondială, mutarea presiunii militare din jurul propriului teritoriu în regiunea proximă adversarului şi protejarea uriaşelor investiţii făcute până acum în economia venezueleană, în care Rusia şi China sunt, de departe, principalii creditori.

O situaţie favorabilă ciopârţirii României

Adunând cele de mai sus,vedem că:

1. Biznisul european presează asupra politicienilor europeni în direcţia cooperării şi integrării tot mai mari euro-asiatice, în primul rând cu China şi Rusia. 

2. Politic, Europa refuză „oferta” americană împotriva Chinei, Iranului, Rusiei; refuză recunoaşterea Înălţimilor Golan ca teritoriu israelian; refuză sporirea contribuţiei la NATO (Germania a declarat că nu-şi va spori bugetul militar, nu e singura, iar modelul ei va fi urmat); refuză, în războiul rachetelor şi militar în general dintre SUA şi Rusia, de a deveni un teritoriu pentru un Război rece 2.

3. Europa este deja parte a BRI.

4. Rusia şi China au argumente, şi vor căpăta şi mai multe (state privesc cu speranţă către el) pentru a forţa SUA să se aşeze la masa tratativelor pe dimensiunea militară şi a redefinirii zonelor de influenţă, deci au instaurat de facto o lume multipolară. Evident, orice mişcare în acest plan va avea multiple urmări în cel economic.

În cadrul acestui tablou dinamic, care se schimbă cu repeziciune şi ne duce către o cu totul altă imagine decât în urmă cu doar câţiva ani, România îşi pierde cu şi mai multă repeziciune orice interes pentru cei care, la o adică, ar fi putut fi o frână în faţa unei colonizări totale şi a unei dezmembrări la care se lucrează din exterior, prin anihilarea oricărui centru şi oricăror pârghii de decizie, şi din interior, prin antagonizarea segmentelor de populaţie fie pe criterii politice, culturale, regionale.

Subminate grav, coeziunea şi solidaritatea între regiunile istorice se îndreaptă către zero şi negativ. Tot pentru a le rupe una de cealaltă, nu au fost făcute nici autostrăzile, care să le lege şi să sporească echilibrarea şi coeziune lor.

Jocul geopolitic s-a mutat la nivel mare, la care nu mai este deja nevoie de deschiderea şi bunăvoinţa României, care oricum încă lipsesc. Pe acest drum, dihonia internă va spori, iar în exterior nu există niciun sprijin real, niciun interes economic sau politic, niciun angajament opuse celor care promovează această politică.  Ruperea României prin lipirea (autonomia în primă etapă) Transilvaniei şi Banatului la zona noului imperiul de influenţă germană devine o probabilitate în perspectiva următorilor cel mult zece ani. De aici încolo totul e posibil. Chiar desfiinţarea oricărei urme de statalitate românească.