19 ONG-uri, printre care şi
Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie condusă de Romeo Moşoiu - consilier al
Ministrului Educaţiei, au trimis săptămâna trecută o scrisoare deschisă prin
care le cereau miniştrilor Educaţiei şi Sănătăţii să promoveze în şcoli abstinenţa până la căsătorie, ca "cel mai bun lucru pentru sănătatea
copiilor". (HotNews)
Scrisorii
celor 19 i-a urmat un freamăt de indignare, un tsunami de vociferări ,
acuzaţii, condamnări şi în final execuţia publică a lui Romeo Moşoiu, personificare
a conspiraţiei fundamentaliste, care se opune progresului societăţii.
Un
grup de ONG-uri a cerut vineri, 12 iunie, demiterea lui Romeo-Nicu
Moşoiu din funcţia de consilier al Ministrului Educaţiei, invocând conflictul
de interese.
Moşoiu are o dublă calitate: persoană cu influenţă în deciziile Ministerului
şi, în acelaşi timp, vice-preşedinte al Asociaţiei Părinţi pentru Ora de
Religie (APOR), asociaţie care face lobby în favoarea unor politici
educaţionale bazate pe o ideologie fundamentalist religioasă, în detrimentul
oricărei evidenţe ştiinţifice, au sustinut organizaţiile, într-un comunicat. (HotNews)
Pe modelul
patentat al stângii, comunicatul activiştilor progresişti e o tentativă de
manipulare constituită printr-o înşiruire de minciuni, deformări ale
adevărului, adevăruri parţiale învelite în minciună (vezi, pentru lămurire,
zicerile de zi cu zi ale lui VV Ponta). Pe trei dintre ele găsim chiar în
fragmentul citat mai sus: „ideologia fundamentalist religioasă”, „în
detrimentul oricărei evidenţe ştiinţifice” şi „conflictul de interese”.
În ceea ce o
priveşte pe prima, mai mult o manipulare prin etichetarea negativă a
adversarului, putem spune că datorită acestei aşa zise „ideologii” incriminate,
de fapt principii ale unei vechi şi rodnice morale, există, vorbesc şi
acţionează şi activiştii progresişti de mai sus. Dacă lumea ar fi funcţionat
după ideologia (de data aceasta cu adevărat o ideologie, după cum vom arăta mai
târziu) pe care ei o propagă (avorturi, homosexualitate, identitate de gen,
libertinaj, deparavare, prostituţie infantilă etc.) mă îndoiesc că aceştia ar
mai fi putut spune ceva, căci, probabil, lumea s-ar fi terminat de mult.
Apoi, de când
ceea ce ţine de religie este rău pentru om? Cu o credinţă sau alta, omul a
trecut prin zeci de milenii, a evoluat, a descoperit ştiinţele şi tehnicile,
şi-a îmbunătăţit viaţa, a ajuns în 2015. Europa, cea care a modificat din
temelii lumea, s-a născut pe un fundament creştin. Fără acesta poate ar fi fost
musulmană, sau poate nu ar mai fost de loc. Care e problema cu religia? Vom
încerca să găsim răspunsul împreună.
A doua
minciună este una grosieră, pe care până şi elevii de clasa a şasea (!) o pot
da de gol. Pentru că, tocmai pe dos, „evidenţa ştiinţifică” dă dreptate
propunerii celor 19 şi nu complexului de „măsuri progresiste” ale comisarilor
civici. Astfel că minciuna respectivă nu e decât o manipulare de autoetichetare
pozitivă prin alipirea emitentului opiniei de un concept-termen cu încărcătură
pozitivă (în cazul acesta, ştiinţa).
În ceea ce
priveşte conflictul de interese, respectivii emitenţi de opinie au devenit
chiar neglijenţi. (Atât de neglijenţi încât ar putea rămâne fără o sumedenie de
factori de influenţă de pe lângă persoane de decizie.) Oare nu tot conflict de
interese a fost atunci când Remus Cernea era consilier al primului ministru?
Sau în cazul a altor sute de consilieri, care sunt în acelaşi timp activişti
civici progresişti, sau oameni de afaceri. A profitat APOR-ul de ajutoare
financiare de la minister, a accesat fonduri prin proiecte, are alte avantaje
materiale? Şi atunci?
Dar să trecem
mai departe. Încercând să înţelegem reacţia furibundă a activiştilor din cele
14 ong-uri contestatoare, ajungem, evident, la întrebarea de bază: Ce e rău în
a îndemna adolescenţii să nu aibă relaţii sexuale până când între emoţional şi
mental apare un echilibru mai stabil (cercetările arată că această echilibrare
începe să se simtă de-abia după 25 de ani, până atunci tânărul fiind, în
general, mai curând prizonierul emoţiilor)?
Mai precis ce
e rău în a evita sau reduce:
·
Sarcinile nedorite ? - Pilula contraceptivă are o rată de eșec de 9% într-un an,
diafragma – 13%, prezervativul – 15%, iar spermicidele – 28% (Cf. Journal of
the American Medical Association, 20 Octombrie 1999, Vol. 282, No. 15,
1405-1407));
·
Bolile cu transmitere sexuală ? - Un studiu al Universității Harvard a
arătat că în statul Uganda rata infecțiilor cu HIV a scăzut dramatic în
ultimele două decenii după ce abstinența și monogamia au fost promovate la
nivelul politicilor educaționale, în vreme ce în Zimbabwe și Botswana, unde s-a
mizat masiv pe promovarea prezervativului ca singura metodă de preveni epidemia
HIV, nu s-a înregistrat niciun progres. S-a constatat că simpla bombardare a
acestor state cu milioane de prezervative nu făcea decât să încurajeze
promiscuitatea și schimbarea partenerilor, factori care, adăugați la rata de
eșec a prezervativului, nu puteau să oprească epidemia. (Cf. Sarah Trafford.
“Uganda Winning the Battle Against AIDS Using Abstinence.”, Culture and Family
Institute, Iulie 2002);
·
Cancerul de col uterin asociat în cele mai multe dintre cazuri cu debutul
precoce al vieţii sexuale?
·
Prostituţia infantilă ? - In conformitate cu Departamentul de Justitie al SUA, prostitutia in randul
copiilor a devenit o problema de proportiile unei epidemii, cu estimari
cuprinse intre 300.000 si 800.000, datele reale putând însă să depăşească
milionul.
·
Şi,
evident, în suită logică prostituţia în
general căreia i se micşorează baza de selecţie?
·
Consumul de droguri şi alcool? care, nu numai, dar în special la adolescenţi se asociază
cel mai adesea cu activităţi sexuale?
·
Pornografia? - Doua milioane de copii sunt folositi in industria
pornografica in fiecare an, iar o fetita din trei si un baiat din patru sufera
o forma de abuz sexual inainte de a implini varsta de 18 ani, in Europa, potrivit studiului “Abuzul copiilor in Europa” (Child
sexual abuse in Europe).
·
Pedofilia, traficul de persoane?
·
Ce e rău în a avea familii solide, rezistente în timp? – În cel mai important studiu cu
privire la comportamentul sexual din Statele Unite, National Health and Social
Life Survey, desfășurat la Universitatea din Chicago, s-a descoperit că
bărbații care au așteptat începerea vieții sexuale până la căsătorie au o rată
a divorțului cu 63% mai mică, în vreme ce femeile înregistrează 76%. Cei care
nu și-au păstrat castitatea au șanse mult mai mari de a fi infideli în căsnicie
(Cf. Edward O. Laumann et al.,The Social Organization of Sexuality: Sexual
Practices in the United States, Chicago: University of Chicago Press, 1994,
p. 503).
Deci, ce drept
fundamental al persoanei încalcă o astfel de politică educaţională? Cu atât mai
mult cu cât campania ong-urilor „progresiste” pentru introducerea educaţiei
sexuale în şcoală, are ca obiective declarate tot reducerea sarcinilor în
rândul adolescenţilor, reducerea bolilor cu transmitere sexuală, a cancerului
de col uterin etc. În mod normal, dacă militează pentru siguranţa şi sănătatea
copiilor şi adolescenţilor, activiştii progresişti ar trebuit să aplaude
fericiţi iniţiativa „fundamentaliştilor religioşi” şi să-şi îndrepte energiile
către alte obiective.
Dar este cu
adevărat vorba, în demersurile lor, despre întărirea siguranţei şi sănătăţii
adolescenţilor sau despre „viceversa”? La ce foloseşte educaţia sexuală de la
vârste fragede (3-4 ani), aşa cum se face deja în alte ţări şi cum se doreşte
să se facă şi aici? Este copilul pregătit, într-o perioadă în care universul
lui este încă masiv senzorial şi emoţional, să(-şi) înţeleagă sexualitatea de
mai târziu? Are nevoie acum, în perioada basmelor şi a prieteniilor pătimaşe,
eroice, curate, de reziduurile corozive şi distructive care gravitează şi ele
în jurul unui act ce ar trebui să fie încununarea unei relaţii puternice dintre
doi oameni, dar care a devenit cel mai de succes produs comercial al zilelor
noastre (sexul se vinde ca atare, dar el şi vinde astăzi aproape orice)? Sau este vorba despre o acţiune pe scară largă
de pervertire a fiinţei umane încă din momentele ei de început, de distrugere a
acesteia, de redefinire a actului sexual ca fiind sensul existenţei, drept care
el trebuie făcut oricând, oricum, fără limite, la orice vârstă, cu nou născuţi
sau cu bătrâni neputincioşi, cu vii şi cu morţi? Până când totul va fi făcut
praf şi pulbere? Suntem noi doar o aglomerare de celule în jurul unui sex?
Deci, ce e cu
adevărat rău în castitatea înţeleasă şi asumată? Sau, invers, de ce trebuie să
facem cu toţii sex şi de la vârste tot mai fragede? De ce trebuie să-i invadăm,
să-i agresăm, să-i deformăm şi să le furăm copilăria celor mici şi nu le cerem
şi nu le impunem adulţilor, vinovaţi în cele mai multe cazuri de problemele
acestora, să-şi controleze pulsiunile şi fanteziile bolnave, să-i respecte şi să-i ocrotească? De ce, în
loc să le dezvăluim pericolele, necazurile, tragediile de tot felul asociate cu
relaţiile sexuale la vârste la care raţiunea este încă într-o anemică opoziţie,
noi le spunem că sexul e bun şi le dăm prezervative?
Vă propun ca
la aceste întrebări şi la oricare altele pe care le aveţi în legătură cu ideile
şi acţiunile celor două tabere, dar şi cu ceea ce noi, fiecare, avem de făcut
cu copiii noştri pentru a-i proteja şi creşte cât mai bine, să vă răspundeţi
singuri. Eu vă voi pune în faţă, pe scurt, în câteva episoade viitoare, extrase
din ceea ce au declarat şi declară că îşi propun, din ceea ce au făcut deja şi
din ceea ce au de gând să facă, apologeţii sexului universal, activiştii combatanţi
a ceea ce a fost denumit generic „Revoluţia sexuală”, descrieri ale contextului
istoric fiecărui moment important, fragmente de studii medicale, psihiatrice,
sociale etc., dar concluzia vă va aparţine. (Va urma.)
