Declaraţii
"Nu
trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni,
francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei
sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână
o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa. Noi suntem înainte de
toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie
creştină. Astea nu sunt poveşti! Ia-ţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit
turbanele şi djelabalele? Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi
uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou
separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi! Credeţi că organismul
francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi
douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci? Daca îi integrăm, dacă toţi arabii
şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom împiedica să
vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat?
Satul meu natal nu se va mai numi Colombey - Două Biserici, ci Colombey - Două
Moschei!" (Charles De Gaulle, fost preşedinte al Franţei)
„Nu e departe acea zi, când milioane de oameni vor părăsi
emisfera de sud şi se vor muta în cea de nord. Ei vor veni la voi nu ca
prieteni, ci ca cuceritori. Arma lor vor fi copiii. Uterul femeilor noastre
este arma victoriei noastre”
(Declaraţie la ONU în 1974 a lui Houari
Boumediene, fost preşedinte al Algeriei)
"Noi credem că aici suntem la noi
acasă. Poate voi sunteţi străinii. Suntem la noi acasă şi vom instaura regulile
(Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu. Toate încercările de a ne
împiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă. Vom îneca Moscova în
sânge".
(Din interviul lui Daguir Khassavov prezentat la oră de maximă audienţă, la
televiziunea moscovită REN TV.)
Ştiri:
"E trist că au mai rămas atât de puțini englezi
în Londra. În copilăria mea din East London, toată lumea vorbea engleză, iar
acum abia reușești să te înțelegi cu cineva vorbind propria noastră limbă. Nu
mai locuiesc în zonă, dar iubesc fructele de mango și, din când în când, merg
acolo pentru a cumpăra mango de la piața de pe Green Street. Dar sunt cu
adevărat noroc dacă reușesc să cumpăr pentru că nimeni nu mai vorbește limba
engleză."…. "S-a schimbat atât de mult într-o perioadă atât de scurtă
de timp, încât Dumnezeu știe cum va arăta Londra peste un deceniu. Vezi toate
mămicile alea alergând de colo-colo, cu un ciorchine de copii după ele, iar
patru din cinci au capetele acoperite cu niște eșarfe. Am senzația că nu mai
locuiesc în Londra, sau cel puțin nu în orașul pe care eu îl știam. Cred că o
societate multiculturală e un lucru bun, dar când este realizată cu costul
pierderii propriei culturi și istorii, atunci cred că s-a mers prea departe și
că ar fi trist ca Londra să nu mai fie predominant engleză". (Daily Mail 20 iulie, 2015)
Secretariatul de Stat pentru Culte
urmeaza sa parafeze marti protocolul cu Muftiatul Cultului Musulman din Romania
pentru construirea controversatei moschei de la Bucuresti, anunta Digi24. In 14
iulie, Victor Opaschi, secretarul de stat pentru Culte declara ca documentul va
fi parafat in maximum doua saptamani. (HotNews 28
iulie, 2015)
Cine urmăreşte islamizarea României?
Parafarea de mai sus s-afăcut în
deplin dispreţ şi ignorare a observaţiilor, luărilor de poziţie, îngrijorării
şi opoziţiei opiniei publice. Îl cunosc pe Victor Opaschi ca un personaj
credincios, cult, ponderat. Ce l-a îndemnat să facă acest gest pentru care nu
va lăsa o amintire plăcută? Ce urgenţă era? Ce presiune stătea asupra lui?
Gestul rămâne şi el va trebui
explicat de actualii guvernanţi. Va fi de datoria noastră să-i presăm în acest
sens. Nu vă lansaţi însă în concluzia că ei au interesul islamizării României.
Nu, e prea mult pentru ei, mulţi doar nişte păpuşi trase pe firele unor
interese lacome şi imediate de adevăraţii păpuşari.
Am promis în primul episod
al acestei scurte analize, identificarea celor care ar avea interesul
islamizării României. De fapt, al islamizării Europei de Sud-Est şi Centrale,
regiune care cu puţine excepţii – Albania, Bosnia, Kosovo, Bulgaria – are o
foarte redusă prezenţă a musulmanilor. Şi, continuând, al celor care au avut şi
interesul islamizării Europei de Vest.
Voi face din nou apel la intuiţia,
cunoştinţele, capacitatea de analiză şi de deducţie pe care cei mai mulţi
dintre dumneavoastră le aveţi, în mod cert, peste medie, eu doar reamintindu-vă
anumite lucruri sau aducând mărturii noi care să ne ajute. Pentru a reuşi
trebuie să avem în vedere câteva coordonate.
1. Comunismul, ca inamic al
civilizaţiei creştine, nu a eşuat decât în formula aşa-numitei dictaturi a
proletariatului. El s-a metamorfozat şi a devenit, după cum spune Radu Preda, o
modernitate reușită subversiv, impregnată clandestin, deturnată sub camuflaj
în postmodernitate. Formula sa cea mai perfidă şi mai corozivă, marxismul
freudian, totuna cu marxismul cultural, circulând prin lume sub denumirea de
corectitudine politică, s-a grefat parazitar pe ţesutul liberal al societăţii
ocidentale, şi a fost livrat publicului în formula neoliberalismului actual, un liberalism doar în termen nu şi în conţinut.
2. Chiar dacă există poziţionări mai
vechi, o abordare coerentă, consecventă, vizionară şi programatică a
distrugerii fundamentelor şi răsturnarii vechii ordini a societăţii este
enunţată sub forma unei ideologii de socialiştii utopici, preluată şi
dezvoltată de Marx şi Engels, apoi de socialiştii, comuniştii, bolşevicii
proletari şi marxiştii culturali ai secolului 20.
3. Un punct de referinţă al atacului
masiv asupra vechilor valori a fost momentul impunerii drepturilor fundamentale
ale omului, drepturi care coboară, ca contrapondere la morala creştină, direct din iluminism şi din discursul politic
al revoluţiei franceze, ca formula universalistă (chiar dacă societatea
occidentală , cel puţin, le avea pe acestea într-o formula mult mai completă,
complexă şi generoasă de aproape 2000 de ani prin dimensiunea creştină a
acestei civilizaţii). Dar tot ceea ce ţinea de creştinism trebuia sabotat, negat,
răstignit.
4. La nici 60 de ani de la adoptarea
Declaraţiei de la Paris (1948) drepturile
enuţate în aceasta îşi pierdeau relevanţa în favoarea unor actualizări care le
anulează pe primele. Dreptul oricui la
opinie, libertatea gândirii, de conştiinţă şi de religie, libertatea opiniilor
şi a exprimării, egalitatea în drepturi şi demnitate au fost, deturnate, deformate şi chiar
anulate de punctele de forţă ale ideologiei totalitare care acţionează pentru noua
ordine mondială. De exemplu, recenta formulă a “hate speech”-ului este aplicată
cu severitate, şi chiar cu furie, în deja multe state occidentale, numai celor
care îndrăznesc să-şi exprime opiniile diferite de cele oficiale asupra unor comportamente
deviante de natură sexuală sau în legătură cu comportamentul sau unele
trăsături ale musulmanilor imposibil de asortat cu cele occidentale, sau cu
pericolul islamizării.
5. După ce au văzut că nu au reuşit
revoluţia mondială folosind ca masa de manevră proletariatul, complotiştii revoluţionari (atei,
masoni, satanişti, socialişti, comunişti, marxişti, anarhişti, în esenţă
anticreştini) au trecut la folosirea unor grupuri marginalizate social,
minorităţi persecutate şi discriminate cu potential revoluţionar real şi furie
distrugătoare. LGBT-iştii, gay-ii, feministele pro-avort, minorităţile
sexuale, rasiale, etnice sunt fiinţele umane confiscate în numele cărora se
promovează noua ideologie totalitară, care pedepseşte delictul de diferenţă de
opinie. Obiectivul: paralizarea posibilităţii de reacţie apoi dislocarea
corpului majoritar compact, dispersarea lui, amestecarea cu formule care să-i
conteste şi anuleze valorile, adică identitatea. O cale de acţiune este
revoluţia sexuală (puteţi citi despre ea aici şi aici). O alta este planul
Turnul Babel (denumirea îmi aparţine): amestecarea rasială, tradusă şi
transpusă post modern în multiculturalism, imigraţionism şi discriminare pozitivă
a unor minorităţi etnice.
6. LGBT-iştii, gay-ii,
feministele pro-avort, minorităţile sexuale, rasiale, etnice însă nici nu contează. Ei sunt masa de manevră
pentru o „elită
a puterii” formată din personajele cele mai influente din societate, ale căror
nume sunt adesea necunoscute opiniei publice, personaje din lumea
financiar-bancară, industrială, politică, mass-media, cultură, sindicate. Aceştia dezasamblează şi reasamblează populaţiile unor ţări
şi continente cu unicul scop de a deveni casta nobilă care să deţină puterea la
nivel global.
Islamizare sau eliminare a rasei albe?
Extrase din scrierile şi
discursurile intelectualilor radicali legate de distrugerea vechii lumi
creştine prin “eliberarea sexualităţii absolute” găsiţi în Revoluţia sexuală
(II). În cele ce urmează vă voi prezenta câteva dintre ideile, promovate în
cartea Praktischer Idealismus ,
1925, ale celui care este considerat părintele fondator al Uniunii Europene, contele
austriac Richard
Coudenhove Kalergi, în onoarea căruia a fost instituit şi un premiu european, ce
îi poartă numele şi este acordat o dată la doi ani. De exemplu, în 2010 Angelei
Merkel , iar în 2012 lui Herman Van Rompuy, preşedinte până în 2014 al
Consiliului European.
Omul viitorului
va fi de o rasă amestecată. Rasele şi castele de astăzi vor dispărea în mod
gradat din cauza dispariţiei spaţiului, timpului şi a prejudecăţilor. Rasa eurasiatico-negroidă
a viitorului, similară în înfăţişarea sa exterioară cu vechii egipteni, va
înlocui diversitatea de popoare cu o diversitate a indivizilor.
“Influenţa nobilimii de sânge descreşte,
influenţa nobilimii de spirit este în creştere. O astfel de dezvoltare, şi
odată cu ea haosul politicii modern, îşi va găsi sfârşitul numai atunci când o
aristocraţie a spiritului va avea puterea în societate..”
Tot
Kalergi prevede o Pan-Europa sub forma Eurafricii, adică Europa plus coloniile
din Africa deţinute de 6 state în afară de cele ale Marii Britanii.
Modelul de
integrare europeană socialist, cosmopolit şi anti-naţionalist al Pan-Europei,
care este centrat pe Mediterana ca o axă central pentru unfificarea geografică
cu ţările africane şi arabe, a constituit baza pentru dezvoltarea unui alt
model de integrare, similar, în cea de-a doua jumătate a secolului 20. Un
astfel de model, cunoscut ca “Eurabia” şi asociat cu Dialogul Euro-Arab de la
începutul anilor 1970, a deschis în mod efectiv graniţele europene pentru
imigrarea pe scară mare din Lumea a treia, în special din ţările musulmane
(Africa, Orientul Mijlociu şi Asia) şi a promovat cultura, limba şi religia
Islamului ca fiind fundamentală şi la egalitate cu civilizaţia europeană. (Clare Ellis - Ideological and Geopolitical Origins of the EU, Part
I: Richard von Coudenhove-Kalergi's Pan-Europa )
Am pornit de
la analiza posibilităţii ca în spatele construirii moscheei bucureştene să se
ascundă un plan de islamizare a României şi am ajuns, se pare, după cum ne
dezvăluie recent George Soros, într-o poveste mult mai complicată şi mai
tenebroasă decât o simplă şi nefericită deschidere a Europei către imigraţie.
“A simţi şi
chiar a gândi că rasa alba este inferioară în oricare dintre planurile imaginabile
este un lucru natural, dată fiind istoria sa şi documentele zilei. Fie ca
statul vestic al rasei albe să piară în sânge şi suferinţă. Trăiască societatea
ecologică, multiculturală, amestecată rasial şi fără clase. Trăiască
anarhia!”… “Vom afirma în mod deschis identitatea
noastră cu rasele din Africa şi Asia. Pot afirma cu siguranţă că ultima
generaţie de copii albi se naşte acum. Comisiile noastre de control vor
interzice albilor, în interesul păcii şi al eliminării tensiunilor inter-rasiale,
să se împerecheze cu albi. Femeia albă trebuie să se împreuneze cu membri ai
raselor negre, bărbatul alb cu femei negre. În felul acesta, rasa albă va
dispărea, pentru că amestecarea negrului cu albul înseamnă sfârşitul omului alb
şi cel mai sângeros inamic al nostru va deveni amintire.” (G Soros în ziarul suedez
Nya Dagbladet, din 9 martie 2014)
Mai multe despre discuţiile privind
un genocid împotriva rasei albe, despre contele Kalergi şi despre cum au fost
îmbrăţişate şi aplicate ideile sale – asta în cazul în care el a fost un
vizionar şi nu un simplu transmiţător al viziunii altora – într-un articol
viitor.