Mega-moscheea
(în continuarea articolului, MM) care ar urma să se construiască la Bucureşti,
a provocat şi provoacă comentarii şi reacţii. În general ele se referă la
momentul prezent, la justificarea şi oportunitatea construirii ei, sau la
reciprocitatea, care ar trebui să existe cu statul turc, pentru construirea la
Istanbul a unui aşezământ orthodox cu numele Sf. Constantin Brâncoveanu. Se
anunţă şi marşuri de protest.
În cele ce
urmează, vă propun să privim subiectul MM dintr-o altă perspectivă: cea a
viitorului şi să mă însoţiţi în încercarea de evaluare a probabilităţii unei
alte ipoteze: Poate fi citită construirea MM ca un semnal al unui posibil plan
de islamizare a României?
Pentru a
răspunde vom avea în vedere cinci subiecte în derulare care ne furnizează date
importante în răspunsul pe care îl vom da: 1. Fluxul masiv de refugiaţi din nordul
Africii şi vestul Asiei. 2. Islamizarea profundă şi tot mai accelerată a
statelor occidentale. 3. Decizia europeană de distribuire a refugiaţilor
în toate statele UE. 4. Decizia guvernului României de primire a 2000 de
refugiaţi. 5. Construirea unui monumental complex religios la Bucureşti,
mediatizat ca fiind cea mai mare moschee din Europa. Mai înainte însă câteva comentarii despre
dreptul inalienabil al statelor de a-şi stabili singure politica imigraţională.
Dreptul de veto
faţă de imigranţie
Să
presupunem că mâine 500 de milioane de săraci ai Chinei se decid să-şi
părăsească ţara şi să se mute în Europa. Evident ar fi cea mai mare comunitate
etnică a continentului care ar deveni practic chinezesc cu diverse minorităţi
entice, fostele majorităţi şi minorităţi etnice din statele europene. Acelaşi
lucru se întâmplă după cum am arătat aici, aici şi aici, în
Europa de Vest, imigranţii pe cale de a
deveni majoritari, sau care vor deţine puterea, peste circa 25-35 de ani, fiind
musulmanii.
Mai nou,
Comisia Europeană a decis ca sute de mii de refugiaţi (azi), milioane mâine să
fie distribuiţi în ţările UE. Unele sunt decise, pe bună dreptate, să nu
primească refugiaţi şi imigranţi ilegali en-gros. În altele, guvernele
socialiste (accentuez acest fapt deosebit de important după cum veţi vedea la
final), cum ar fi şi cel roman, au anunţat că primesc.
Se face
mare tam-tam de latura umanitară. Ea există, nu poate fi negată. Dar poate ea
justifica primirea de imigranţi în valuri masive? Rezolvă ea problema acolo de
unde vin aceştia? Acum, după ce aproape tot nordul Africii şi Orientul Mijlociu
sunt aruncate în haos, cu ajutorul
neprecupeţit şi direct al Occidentului, primirea primilor refugiaţi (ceea ce
deja s-a întâmplat) nu va face altceva decât ca numărul lor să crească în
viitor.
Şi nu
crează această primire alte probleme acolo unde se aşează refugiaţii? Poate
Europa primi zeci de milioane de persoane dintr-o altă cultură, cu o altă
religie, cu calificări slabe sau inexistente, cu o mare parte dintre ele
radicalizate până la extrem? Suntem pregătiţi a le înmâna acestor imigranţi
cheile localităţilor şi ţărilor noastre pentru ca noi, obosiţi şi plictisiţi,
să ne ducem să ne culcăm în istorie?
Pentru cei
care nu cred decât în propaganda activistă neo-marxistă a instituţiilor
internaţionale şi a guvernelor naţionale, şi care pot spune că nu e vorba decât
de nişte fantezii reacţionare, dincolo de argumentele pe care le găsiţi în sursele
indicate mai sus, să nu uităm că astfel de schimburi de populaţie s-au mai
petrecut în istorie. E adevărat, ca urmare a unor cuceriri armate. Continente
întregi şi-au schimbat ocupanţii: America de nord, partial America Centrală şi
de Sud, Australia. Indigenii din acestea au trecut în istorie, rămânând în cea
mai mare parte doar nişte exponate vii într-o lume în care nu-şi găsesc rostul.
Însăşi ceea ce numim noi astăzi Europa a trecut prin procese similare de mai
multe ori în ultimii 8000 de ani. Dar cine ne asigură că peste 10, 15 sau 20 de
ani impunerea non-europenilor nu se va face tot prin forţă? Chiar dacă e vorba
şi numai de forţa votului?
A venit
oare şi rândul europenilor de astăzi să iasă din scenă? Evoluţia fenomenelor,
ne arată că în Vest acesta este procesul probabil să aibă loc. S-a decis undeva
ca acelaşi lucru să se petreacă şi în Europa Centrală şi de Est? Ar trebui ca
noi să acceptăm resemnaţi o astfel de schimbare de realitate? Sau să ne folosim
dreptul inalienabil de a refuza? De ce să ne vindem noi viitorul pentru
jocurile dubioase făcute de unii şi de alţii în fostele colonii, sute de ani
înainte şi din nou în anii din urmă?
L-am auzit de Emil Hurezeanu şi pe alţii vorbind de
nevoia de sânge proaspăt şi de mână de lucru de care şi noi avem nevoie. Prostii.
Sângele acestora nu se va amesteca decât în mică măsură cu al băştinaşilor; mai
curând se va amesteca tot cu al lor. Statistica arată că majoritatea familiilor
mixte din Europa Occidentală dintre localnici şi imigranţi musulmani sunt cu
soţ imigrant şi ele ajung să se identifice ca aparţinând culturii sosite şi nu
celei băştinaşe (folosesc termenul cultură în sens mai larg de civilizaţie cu
toate componentele ei).
Iar în ceea ce priveşte mâna de lucru, deja în
statele europene şomajul, mai ales în rândul tinerilor veniţi sau provenind din
familii imigrate este la cote alarmante. Un studiu al Organizației pentru Cooperare și Securitate Economică
(OCDE), o prima analiză comparativă de acest fel la nivel internațional cu
privire la imigranți și copiii lor, dat publicității joi 2 iulie 2015 la Paris,
arată că în ţările Uniunii Europene și ale OCDE, sărăcia și supraaglomerarea
locuințelor sunt mai ridicate printre imigranți. Copiii imigranților se confruntă
în Uniunea Europeană cu discriminarea și cu o rată a șomajului mai ridicată cu
50% decât ceilalți tineri. În condițiile creșterii imigrației (cu peste 30% față de anul 2000)
în statele menționate, guvernele trebuie să găsească soluții pentru mai buna
integrare a acestor persoane, arată studiul. Adică ceea ce state ca Franţa
sau Marea Britanie nu au reuşit în peste 100 de ani, în condiţiile unei
imigraţii lente, vor reuşi acum cu una masivă?
Îar în loc de teorii cu
împrospătarea sângelui, mai bine aruncăm înapoi în groapa de gunoi de unde au
venit toate ideologiile LGBT-iste, lăsăm deoparte comoditatea mortificantă a
bunăstării şi ne punem pe făcut copii.
În ceea ce ne priveşte pe noi
românii, în loc de sânge proaspăt din alte zări, avem oricum varianta 100 %
optimă de a încerca să-i aducem acasă pe ai noştri, pe cei plecaţi, în
majoritate familii tinere cu copii. Să aşezăm lucrurile drept în ţara asta, nu
sub acoperirea unor scuze idioate, înghiţite pe nemestecate, să continuăm
tâlhărirea şi distrugerea ei, inclusiv prin importul de populaţie de pe alte
continente.
O moschee, 17 moschei, 1000 de moschei. Unde
ne sunt autorităţile? Ce face SRI-ul?
Pentru a face evaluarea propusă,
să pornim de la câteva informaţii şi de la răspunsurile extrem de interesant şi
pline de tâlcuri dintr-un interviu recent luat de HotNews muftiului Iusuf Murat.
“Credincioşii musulmani din România
sunt în număr de circa 67.300, dintre care marea majoritate trăiesc în
judeţul Constanţa, o parte în judeţul Tulcea, iar restul în diferite
centre urbane ca: Bucureşti, Brăila, Galaţi, Călăraşi, Giurgiu, Olteniţa,
Turnu Severin etc.” (Conform Secretariatul de stat pentru
culte)
La nivelul anului
2013, în Bucureşti funcţionau ca lăcaşuri de rugăciune: Geamia din București
(administrate de muftiat), Moscheea Ar Rahman din Crângași, administrată de Fundația Centrul Cultural Islamic Semiluna, Moscheea
din Colentina Liga Islamică și Culturală din România, Moscheea din
Fundeni Fundația de Servicii Islamice din România, Moscheea din “Timpuri
Noi
administrată de asociația Centrul Cultural Islamic Al Taqua, Centrul Cultural Islamic Islamul Azi, Centrul Ayas din București, Centrul Cultural Ierusalim
(organizație palestiniană). În jurul fiecărui nucleu
comunitar, constituit de moschee, funcționează un complex aparat compus din
școală, spital, agent de protecție socială, animator artistic și cultural,
sistem de întrajutorare. În București există un număr important de școli arabe, nu în mod
determinat musulmane, dar care se adresează cererii comunității și în care se
studiază și religie.
Să vedem
acum ce ne spune muftiul:
Cand se vor finaliza, speram sa
se finalizeze, acest proiect va fi, in primul rand, benefic pentru siguranta
cetateanului care locuieste in municipiul Bucuresti. In Bucuresti, sunt peste 17
moschei din care 90% dintre ele nu sunt autorizate de catre noi si nu stim ce
se predica in acele moschei. Deci, cetatenii Bucurestiului ar trebui sa aiba o
temere acum, nu peste 3 ani cand se va finaliza acel lacas de cult.
Intentia noastra este de a-i uni pe toti musulmanii si de a oficia aceste
activitati religioase la vedere.
Acesta este scopul construirii
moschei in Bucuresti si a scolii. Tinerii nostri sa fie educati de acei preoti,
de acei duhovnici foarte bine pregatiti si acreditati de statul roman, cu
diplomele acreditate de statul roman.
Întrebarea 1: Să înţelegem că, în moscheile care nu sunt autorizate de muftiat,
activitatea religioasă nu se face la vedere? Că acolo se petrec lucruri
necurate care ar trebui să ne înspăimânte? Ce face SRI-ul? De ce nu ne spune
nimic? De ce, dacă situaţia e reală – muftiul se plânge de mai mult timp de
prezenţa acestor persoane radicale necontrolabile de către muftiat – nu
acţionează? De ce lasă să se facă propaganda extremistă?
Întrebarea 2: Ce face Secretariatul de Stat pentru Culte? De ce nu acţionează
pentru închiderea acestor lăcaşe dubioase?
Întrebarea 3: Dacă cele 14 moschei improvizate actuale – probabil, prin diverse clădiri cu spaţiu
destul de restrâns, au împreună, să zicem,
maxim1000 – 1500 de metri pătraţi în care sunt şi birouri şi altele,
pentru ce e nevoie de o moschee de 11.000 de metri pătraţi? Păi nu ar fi de
ajuns atât pentru moschee cât şi pentru cantină şi şcoala de care vorbeşte
muftiul vreo 2000 de metri pătraţi?
Întrebarea 4: Despre ce fel de şcoală (sau academie) este vorba? Pentru câţi cursanţi? De ce vârste?
Întrebarea 5: Cum va reuşi muftiul să-i adune pe toţi musulmanii din Bucureşti
(suniți, șiiți, alawiți, ismailiți, druzi; turcii şi tătarii locali plus sirieni, irakieni, palestinieni,
libanezi, iordanieni, algerieni, egipteni, libieni, tunisieni, marocani,
iranieni, pakistanezi, indonezieni, malaesieni, kurzi etc.) în aceeaşi moschee
când în Islam, dincolo de marea ruptură dintre
suniţi şi şiiţi există atâtea şcoli, curente, grupări, în interiorul
chiar al celor două ramuri principale amintite mai sus, ai căror membri nu
ezită să se omoare unii pe alţii, ca să nu mai vorbim de puzderia de
organizaţii islamiste extremiste?
Întrebarea 6: Dacă se construieşte MM se vor închide celelalte centre deja
structurate atât de complex ca urmare a unor investiţii de loc neglijabile? Şi
şcolile?
Cea mai mare moschee nu este cea mai mare?
Aflăm date despre proiectul unei islamizări globale?
Deşi până acum ştiam una, din
interviul muftiului aflăm alta şi anume că cea mai mare moschee din Europa se
va construi altundeva:
“Si vreau sa va spun ca
numarul musulmanilor din aceea tara este mult mai mic fata de musulmanii care
traiesc in Romania,deci nici in procent de 10% nu sunt fata de noi si nu sunt nici
bastinasi ca noi. Li s-a dat 78 de mii de metri patrati.”
Muftiul pretinde că ştie unde dar nu ne poate
spune. De ce? E vreun secret? E parte a unui program al nivel European care nu
trebuie dezvăluit. Pe de altă parte, greu de crezut că un asemena proiect
gigantic nu ar fi ajuns la cunoştinţa presei din acea ţară. O fi una, o fi
alta, cum muftiul nu ne lămureşte noi rămânem vigilenţi.
Ca oameni care am făcut aritmetică la şcoală, să
facem nişte calcule: dacă pentru 6000 de musulmani (sub 10 % faţă de România
după cum spunea muftiul) răspândiţi prin tot statul, autorităţile din misterioasa ţară au dat 78.000 de metri
pătraţi, una din patru: ori respectivele autorităţi nu sunt în toate minţile,
ori e vorba de fapt despre un ansamblu de locuinţe în care fiecare primeşte
câte 13 metri pătraţi, ori povestea e o gogoaşă menită să ne ruşineze şi să ne
ameţească pe noi pentru că ne-am mirat de cei 11.000 mp (în care ar putea de
asemenea să intre toată comunitatea musulmană din Bucureşti), ori chestia cu
programul de islamizare la nivelul întregii Europe este reală.
Această parte a discursului muftiului este interesantă
nu numai prin îmbârligătura cu giga-moscheea de 78.000 mp, cât şi prin informaţiile pe care, fără să vrea
ni le furnizează. Să vedem:
"Avem o moschee, intr-adevar
nu este incapatoare. Si le spunem: duceti-va la slujbele celorlalti care
vin dinafara. Nu stim ce predica, vin numai predicatori cum au mai venit si au
mai facut probleme, unii dintre ei chiar au fost expulzati.
Foarte
curioasă logica asta: vrem o super-moschee ca să nu se ducă credincioşii noştri
la cele neautorizate, dar chiar noi îi trimitem acolo. Şi de ce (printre
altele):
Si duceti-va, faceti pe
stadioane, faceti in centrele voastre, in toate cartierele, sa se
impanzeasca Bucurestiul cu cate o moschee. Deja, sunt 17.
Ideea
ar fi deci împânzirea Bucureştiului. Cum în Bucureşti, acum sunt doar 9000 mii
şi ceva de musulmani, dintre care o parte puţin sau de loc religioşi, cine ar
avea nevoie şi cum s-ar putea împânzi capitala? Sau asta este o parte dintr-un
plan mai amplu? Căci cine garantează că după ce se face moscheea mare nu se fac
şi cele mici? Şi, iarăşi întreb, pentru câţi credincioşi? Oare nu pentru zeci,
apoi sute de mii?
Noi o sa ne retragem, o sa ma mai
gandesc. O sa vina si domnul prim-ministru. O sa discut si cu dumnealui. Noi nu
vrem sa fim atrasi intr-un scandal politic ca institutie. Suntem un cult, nici
Biserica Ortodoxa nu isi doreste, nu ne dorim ca nici un cult sa nu fie atras
intr-un asemenea scandal politic.
Adică ai avut tu muftiu şi muftiat argumente să
convingi un guvern să-ţi dea, oarecum pe şestache, 11.000 mp, ai avut argumente
să convingi statul turc să-ţi dea câteva sute de milioane de euro să
construieşti marele centru spiritual şi la primele întrebări sau îndoieli
publice asupra necesităţii şi scopului real al proiectului, eşti gata să laşi
totul şi să te duci acasă. Păi nu arată asta că s-a ridicat un capac de pe o
oală care miroase cam urât şi acum fuga-fuga să-l punem la loc până uită
publicul şi nu înţelege ce se ascunde în oală?
Tinerii nostri sa fie educati de
acei preoti, de acei duhovnici foarte bine pregatiti si acreditati de statul
roman, cu diplomele acreditate de statul roman. Nu de unii care au dat stema
Romaniei jos. Aceste aspecte nu le stie presa, nu le stie mass-media, noi
nu le facem publice, dar faptul ca asa fost contextul, recunosc, dar nu
trebuie sa organizam mitinguri. Deci, daca se vor organiza mitinguri in
Bucuresti, noi ne retragem, ne vedem de ale noatre, dar cine va suferi vom
vedea pe viitor”.
Se pregăteşte de fapt islamizarea
României?
Ameninţările-prevestirile despre ceva
mult mai rău de care ar trebui să ne temem au revenit de mai multe ori pe
parcursul interviului, dar le-am găsit şi declaraţii publice mai vechi ale
muftiului. Este un model pe care l-am întâlnit şi în alte formule politice,
chiar unele din România, în care aşa-zişii moderaţi şantajează-ameninţă cu ceea
ce ar putea face radicalii, ajungând pas cu pas să obţină de fapt revendicările
acestora . Ele toate ne conduc, ca şi alte elemente relevate mai sus, către o
perspectivă viitoare a unei comunităţi musulmane mult mai extinsă şi mult mai
puţin îngăduitoare – după modelul a ceea ce s-a petrecut şi se petrece în
Occident.
Aflu deci de la guvernul meu (care uită consecvent să
îşi consulte poporul în probleme care se referă la viitorul său) că a decis să
se construiască un uriaş centru religios şi de propagandă la Bucureşti, cu
nimic justificat de realitatea componentei musulmane în acest oraş şi în
judeţele înconjurătoare, pentru care a alocat gratuit 11.000 mp pe 49 de ani şi
că s-a înscris la Comisia Europeană pentru primirea a 2000 de refugiaţi. Şi mai
aflu tot felul de lămuriri-explicaţii-justificări-ameninţări întortocheate şi
dubioase de la oficialităţi şi de la muftiat.
Şi atunci nu pot schimba perspectiva şi bănui că de fapt moscheea
nu este pentru a aduna mâna de musulmani din Bucureşti, ci un steag înfipt în
inima ţării, semnal de adunare, şi un prim pas către o prezenţă islamică mult
mai importantă? Atât de importantă încât într-un viitor nu foarte îndepărtat să
devină majoritară, sau oricum atât de puternică încât să impună o modificare a
identităţii actuale şi apoi o islamizare a României?
Anul acesta primim 2000, anul viitor poate 20.000, căci fluxul nu
se diminua, ci va spori cu atât mai mult cu cât ei sunt primiţi. Celor sosiţi
li se vor adăuga rudele, famiile vor fi reîntregite, se vor crea noi familii,
familiile se vor mări cu mulţi copii …
Am găsit câteva indicii care ne pot
da un răspuns afirmativ la prima întrebare. În episodul următor vom căuta şi un
răspuns referitor la cine sunt cei care urmăresc islamizarea României.
Despre situaţia islamului în Europa
Occidentală vedeţi şi:
http://paulghitiu2009.blogspot.ro/2015/01/normal-0-false-false-false-en-us-x-none.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu