luni, 8 octombrie 2012

Împotriva restauraţiei comuniste în şcoala românească - Scrisoare deschisă către Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, d-na Ecaterina Andronescu -



Doamnă Ministru,

Principalul câştig al revoluţiei din 1989 a fost Libertatea. Alături de libertatea de a gândi şi vorbi, de a călători, de a avea, am redobândit-o şi pe aceea de a ne manifesta religios, de a crede şi de a ne exprima credinţa într-o sursă superioară a existenţei Universului şi a vieţii, alta decât atât de salvatoarea şi miraculoasa „întâmplare” clamată de către ateişti. Este o libertate care nu ne îngrădeşte spiritul, ci îl înalţă, îl deschide către o realitate infinit mai complexă decât reducţionismul evoluţionismului ateist. Este în acelaşi timp sursa identităţii noastre ca popoare, ca persoane care compun aceste popoare, ca oameni, pentru că este o dimensiune esenţială a trecutului nostru şi, astfel, o componentă esenţială a ceea ce suntem noi astăzi.

Chiar dacă mulţi au crezut contrariul, comunismul nu a dispărut odată cu dispariţia statelor comuniste. El era anterior acestora, provenind din manifestări filosofice şi ideologice care au precedat cu câteva secole explozia lui devastatoare din secolul al XX-lea. Ca şi în cazul spargerii unei ciuperci, după 1990 sporii acestuia s-au răspândit în lume, s-au întâlnit cu mai vechile şi permanent existentele lui izvoare şi încearcă să preia astăzi, de data aceasta sub forme mascate în deziderate ale zilei, uneori extrem de perfid şi de ocolit, alteori aproape la fel de intolerant şi agresiv după cum s-a manifestat deja în secolul trecut, controlul asupra minţii şi sufletului omului acestui nou secol şi mileniu.

În sensul acestei ofensive care combină strategii, tactici şi mijloace extrem de diverse se înscriu şi încercările tot mai violente şi mai intolerante ale neocomunismului românesc, de supunere a conştiinţei şi spiritului copiilor noştri unei nivelări ateist-comuniste, cu nimic deosebite de aceea care se manifesta în şcoala şi societatea comunistă dintre 1944 şi 1989. Dacă în anii trecuţi atacul s-a îndreptat asupra unor forme exterioare ale fenomenului religios – icoanele, de exemplu – de o bucată de timp, încurajaţi de vectori interni şi externi, se încearcă din nou eliminarea religiei din şcoli, prin atacarea a însăşi interiorului, a însăşi esenţei: dogma religioasă, conţinutul de profunzime al credinţei.

Ultima manifestare a bigoţilor acestei falsei religii, care a devenit între timp ateismul, este conţinutul manualelor de religie. Acestea ar trebui, în viziunea lor de reducere la absurd, să fie curăţate de partea de dogmă, cea care contribuie la construirea tinerei persoane, şi ar trebui să conţină doar informaţii neutre, de exemplu de istorie a religiei şi artei. Evident, mâine se va putea pretinde că acestea fac obiectul manualelor de istorie generală şi astfel s-ar îndeplini scopul neo-comuniştilor: eliminarea religiei din şcoli, suprimarea încă o dată a libertăţii religioase, izolarea şi eliminarea lui Dumnezeu din lume.

În ceea ce priveşte această ultimă agresiune totalitară şi argumentele prin care se doreşte să ne fie impusă, cât şi a ceea ce ministerul poate să întreprindă, vrem să vă mai comunicăm următoarele:

1.     Trebuie, în primul, rând să plecăm de la realitatea că în timp ce peste 90 % din populaţia României se declară ca aparţinând unei religii sau unei confesiuni, doar 10 % din trunchiul comun al programei şcolare este dedicat studierii şi înţelegerii acestei apartenenţe, restul fiind informaţie ştiinţifică, ateist-umanistă. Activiştii neocomunişti şi organizaţiile pe care aceştia le reprezintă sunt 0,000.. din cei peste 90 % de mai sus, deci nu pot cere nimic şi nu pot impune nimic în numele acesteia. Pot vorbi şi propune doar în numele lor. Şi în niciun caz imperativ.
Societatea civilă românească nu este reprezentată doar de câteva asociaţii care aparţin unor minorităţi, de asociaţii seculare sau cu interese transnaţionale.  Acceptarea cererilor intolerante ale acestora poate duce la reprezentarea intereselor minorităţii în detrimentul celor ale majorităţii (cf recensământului din 2002 sunt, de exemplu, fără a lua în seamă şi celelalte culte şi confesiuni, 18.83 milioane credincioşi ortodocşi şi doar 33.000 de atei.).

2.     Însăşi Libertatea (în acest caz, cea religioasa) poate fi din nou suprimată prin acceptarea  demersurilor repetate, ale acestui grup de organizaţii neocomuniste conduse de ASUR, de a elimina predarea religiei  în şcoli şi de a interzice utilizarea simbolurilor religioase.

3.      Nu există îndoctrinare religioasă în şcolile publice, ci doar prezentarea  viziunii alternative, specifice religiei, asupra lumii si vieţii. În măsura în care predarea religiei este considerată îndoctrinare religioasă şi predarea ştiinţelor trebuie considerată îndoctrinare ştiinţifică, deoarece se impune o anumită viziune asupra lumii şi a vieţii care are la bază ipoteze neverificabile (de ex. strămoşul comun ipotetic din arborele speciilor sau punctul din care a început Universul).  Calendarul  ştiinţific 2012 promovat de ASUR ca pe o încercare de parodiere a celui bisericesc şi de înlocuire a lui,   demonstrează clar identitatea  demersurilor, câtă vreme a fost folosită exact forma şi alcătuirea calendarului bisericesc. Mesajul totalitar al acestei acţiuni (aflat în spatele celui de golire de esenţe a unui simbol lumesc al creştinismului): divinizarea ştiinţei.

4.     Predarea confesională a religiei în şcoli este firească, ţine de conservarea învăţăturii de credinţă specifice fiecărui cult şi nu generează intoleranţă sau xenofobie, ci o baza solidă fără de care dialogul nu este posibil.  Ideea nivelării, a predării neconfesionale duce la confuzie privind identitatea religioasă şi la diluarea sentimentului religios, adâncind şi mai mult secularizarea lumii contemporane, cu consecinţele cunoscute în plan moral şi existenţial.

5.     Manualele de religie nu pot fi proiectate astfel încât să satisfacă doleanţele unor organizaţii ce reprezintă partea seculară a societăţii şi care au scopul de a adânci orientarea ateist - ştiinţifică a tinerilor; ar fi o contradicţie logică, aşa încât este firesc ca numai reprezentanţii cultelor şi specialiştii să participe la elaborarea acestora.  Suntem interesaţi , de exemplu, daca societatea civilă, majoritar creştin-ortodoxă, care crede că omul  a fost creat de Dumnezeu,  a fost chemată  sa participe, prin dezbatere publica,  la elaborarea  manualelor de biologie prin care elevii sunt îndoctrinaţi cu ideologia evoluţionistă_ Pe cine deranjează  credinţa ca toţi oamenii sunt creaţi dupa chipul lui Dumnezeu, deci egali în demnitate? - fapt care nu poate duce nicidecum la intoleranţă, ci dimpotrivă, la respect reciproc. Intoleranţa este asociata viziunii evoluţioniste bazate pe selecţia naturală în care cel mai slab este eliminat – omul este un animal mai evoluat, dar totuşi un animal şi ne învăţăm copiii să se comporte ca atare.

6.     Manualele de religie nu prezintă numai iadul, păcatul şi pedeapsa, ci şi virtuţile, Raiul, răsplata. Copiii nu sunt agresaţi psihic atunci când li se face cunoscută ideea că nerespectarea poruncilor aduce cu sine pedeapsa,  ci atunci când constată că trăiesc într-o societate în care legile nu se aplică, nu există pedepse şi vinovaţi. Pe cine poate deranja faptul ca elevii  învaţă că trebuie sa nu ucizi, sa nu minţi, sa nu trăieşti în desfrânare, să îţi respecţi părinţii, să nu invidiezi şi să nu furi? În ce fel de societate dorim sa trăiască copiii noştri, într-una a infracţionalităţii, în care nu există răspundere şi teama de pedeapsă sau  într-una în are există respect pentru lege, fie că e divină sau civilă. Suspendarea ideii de păcat si pedeapsa duce indirect la ideea ca orice ar face cineva este lipsit de consecinţe negative si de aici orice este posibil.

7.     Românii s-au format într-o Europă, care, la rândul ei, are la baza construcţiei de astăzi dimensiunea principală a spiritualității iudeo-creştine. Naţionalismul adevărat, iubirea de neam, nu este caracterizat de intoleranţă şi xenofobie, ci de apărarea drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, consecinţă fireasca a iubirii de neam şi de patrie. Creştinismul, de exemplu, ne învaţă să iubim aproapele, adică familia, neamul dar şi străinul. Credem ca iubirea de neam si patrie, ca şi iubirea faţă de celelalte neamuri, de un aproape, care poate fi orice om de pe acest pământ,  este un sentiment  nobil ce trebuie cultivat.

8.     MECTS trebuie sa întreţină un dialog pe această temă cu organizaţii reprezentative pentru structura etnică şi religioasă, cu factorii interesaţi de procesul educaţiei în mod direct (părinţi, elevi).

Cu convingerea că toate aceste argumente constituie, din câte vă cunosc, deja baza construcţiei dumneavoastră ca om, cadru didactic şi politician, ne exprimăm credinţa că nu veţi accepta ca întunericul, intoleranţa, nivelarea, schilodirea sufletească, dezarticularea fiinţei umane să sufoce din nou şcoala românească.

LIGA PENTRU IDENTITATE NAŢIONALĂ      
Preşedinte – Paul Ghiţiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Grupare finanţată de Soros în spatele atacului cu gaze din Siria

Traducere: Paul Ghiţiu „Căştile albe” o grupare afiliată la al-Qaeda şi finanţată de către George Soros şi de către guvernul britanic,...