Cum construieşte Gates imperiul controlului global al seminţelor, hranei, sănătăţii, cunoaşterii şi întregii planete (1)

 

În cele ce urmează vă ofer traducerea sintezei unui cuprinzător şi lămuritor raport privind modul în care Gates a acţionat şi acţionează pentru a construi un imperiu global care să ne controleze total viaţa. Evident, el nu este singurul – Rockefeller, Morgan, Buffett, Soros, Bloomberg, familia Walton, Zuckerberg, Bezzos, Koch, Hilton, sunt doar câteva nume dintr-o listă a celor mai mari rechini care pozează în cei mai mari filantropi -, şi nici personajul decizional principal, ci mai curând, alături de ceilalţi, unul dintre generalii curţii imperiale „democratice”. Dar desluşind tehnologia şi mecanismele cu care lucrează Gates avem o imagine destul de precisă a activităţii celorlalţi filantro-capitalişti şi, la final, a întregii armate a întunericului foarte aproape de a împlini visul imperiului totalitar global.

În acest prim episod este desluşit modul în care lucrează Gates (şi ceilalţi). La final aveţi lista autorilor raportului.

• ·         

Gates to a Global Empire...

over Seed, Food, Health, Knowledge and The Earth

A Global Citizens’ Report

Report Synthesis

© Navdanya International

First edition October 2020

Written by Carla Ramos Cortés

Bill Gates, unul dintre cei mai bogați oameni de pe planetă, cu o avere netă de aproape 117 miliarde de dolari, a devenit acum cel mai puternic filantrop din istoria modernă. Gates a devenit cunoscut pentru prima dată pentru că a făcut tehnologia disponibilă pe o scară mare, prin popularizarea făcută de el PC-ului de la  domiciliu prin intermediul companiei sale Microsoft. Recent, după ce a făcut un pas înapoi de la Microsoft, Gates a început să se reinventeze ca un filantrop binevoitor, care folosește influența sa tehnologică și cunoaşterea pieţei private pentru a rezolva cele mai presante probleme ale lumii prin Fundația Bill și Melinda Gates. El este acum văzut ca un rezervat, generos "optimist nerăbdător", care caută să-și folosească banii pentru a ajuta pe cei săraci din lume. Dar, înainte de completa sa reinventare prin PR și după mai multe procese antitrust, Gates avea reputația unui gigant tech nemilos, controlând cu mână de fier colaboratorii, strivindu-şi complet concurenții, și curăţind drumul către un imperiu monopolist Microsoft. O strategie care este acum exportată pentru a influența agenda de dezvoltare globală în alinierea cu interesele sale foarte specifice.

Ca urmare a contextului neoliberal atât al politicilor de ajustare post-structurală, care au lăsat statele din sudul global atrofiate, cât şi al fondurilor către instituțiile internaționale în continuă scădere după încheierea războiului rece din nordul global, ușa a fost lăsată larg deschisă pentru Gates spre arena internațională ca furnizor generos al capitalului atât de necesar. Dar acest capital este oricum numai pur nu. Dacă reuşeşti să treci prin ceața densă a PRului, începe să apară un model de consolidare nemiloasă a agendei și programului de dezvoltare. O strategie de dezvoltare care se bazează pe un consens impus agresiv prin influență directă asupra tuturor actorilor dezvoltării globale - inclusiv instituții internaționale, universități și centre științifice și de cercetare internaționale, corporații private, și state - și mentalitatea că orice problemă poate (și ar trebui) să fie rezolvată (doar) prin tehnologie, inovare, tehnică, și regulile pieței private. Acest lucru este valabil pentru toate domeniile abordate de Fundația Bill și Melinda Gates, din domenii precum alimentația și agricultura, la sănătate, schimbări climatice, educație și mass-media.

Modelul merge de obicei așa: Fundația Bill și Melinda Gates, prin partenerii lor media finanțați, direcţionează o problemă care îi interesează, cu o soluție tehnologică propusă, către agenda globală. Odată ce această temă a câștigat suficientă tracțiune, ei încep să furnizeze fonduri de „însămânţare” a ei sub formă de granturi pentru întreprinderi nou-înființate, instituții de cercetare și departamente de cercetare ale companiilor private, în scopul de a dezvolta tehnologia care este destinată să rezolve problema ridicată.

Uneori (de cele mai multe ori) acestea vin alături de granturi guvernamentale în țările în care sunt lansate inițiativele. În acest timp, inițiative „Gates” separate de fundație, sau cei pe care îi finanțează în instituțiile internaționale, încep să facă lobby și să lubrifieze procesul de reglementare pentru facilitarea punerii în aplicare a acestei tehnologii și a strategiei sale însoțitoare. Apoi, după ce aceste două etape sunt efectuate, încep comercializarea și punerea în aplicare a produsului sau a tehnologiei, preluate de companii private care au investit, de asemenea, în start-up-uri sau în centrul de cercetare. Astfel, fundația Gates modelează direct discursul public, orientează imaginația doar către soluția propusă și deschide piețe la distanță pentru companiile private cu subvenții de stat.

Toate acestea sunt ascunse în spatele retoricii unei cauze umanitare, de dezvoltare, cum ar fi creșterea veniturilor pentru micii fermieri, sau oferirea de soluții la schimbările climatice, oferind o justificare morală monopolizării dezvoltării globale pentru dezvoltarea tehnologică personală. Dar, după cum se detaliază în acest raport, această consolidare a dezvoltării globale are implicații uriașe. După cum vom vedea, legate de granturile de milioane de dolari ale Fundației Bill și Melinda Gates sunt corporații private și interese de piață privată, buclele de feedback negativ ale unui soluţionism tehnologic și continuarea erodarii legitimității instituțiilor internaționale.

Această strategie de lucru accelerează în mod eficient cercetarea tehnologică la categoria de produse de care beneficiază numai cele mai mari corporații private care dețin brevete pe aceste tehnologii sau au capacitatea de a le comercializa. După cum vom vedea, această noțiune de accelerare tehnologică oarbă ca singură soluție pentru problemele lumii este complet  opacă faţă de eșecurile din trecut, sau soluţiile total nesigure, sau netestate. Este o mentalitate de determinism tehnologic sau de moarte. Faptul care este complet ignorat este că aceste soluții tehnologice creează aproape întotdeauna bucle de feedback care agravează problema inițială.

Datorită crizei coronavirusului, putregaiul care exista în structurile noastre mondiale actuale a fost pus şi mai mult în evidenţă. Împreună cu o criză deja în curs de desfășurare în domeniul climei și al mediului și cu inegalități, ne-am trezit în punctul de fierbere al multiplelor probleme mondiale preexistente. Acest lucru face extrem de tentantă căutarea de soluții imediate la aceste crize, frenetic și orbește. Dar această mentalitate soluționistă tehnologică care afirmă că tehnologia va fi capabilă să rezolve singură probleme sociale complexe pentru a crea un viitor utopic, se bazează pe o negare gravă și pe uitarea modului în care tehnologia a creat și modelat aceste probleme din capul locului.

Retorica „progresului” și a „inovației” continui necesită mentalitatea de război a unor ținte unice și răspunsuri reacționare superficiale care fac ca greșelile din trecut să fie invizibile și eșecurile din trecut să fie irelevante. Acest lucru duce la acumulare de bucle de feedback negativ, care încearcă la nesfârșit să rezolve problema pe care soluțiile tehnologice și industriale au creat-o de la început, lăsând aceste probleme structurale nerezolvate, ca o fantomă care continuă să bântuie, doar de data aceasta răzbunându-se.

Pe parcursul întregului raport, vedem aceste tipare repetându-se din nou și din nou și modul în care acest soluționism tehnocratic, propulsat de o alianță necurată (sau oarbă) între instituțiile de știință și tehnologie, state, şi marele capital, este întruchipat de Fundația Gates și pus periculos în acțiune accelerată printr-o dezvoltare filantropică. Fiecare piesă a puzzle-ului fiind dezvăluită în colaborare internațională a acestui raport de cetățean.

Negarea nu este nicăieri mai evidentă decât în cazul inițiativelor Gates privind editarea genelor și pentru agricultură. Un lucru posibil doar prin erodarea de către el a legitimității acordurilor internaționale, cum ar fi Convenția privind diversitatea biologică și Protocolul de la Nagoya, precum și prin creșterea finanțării și consolidării CGIAR (Consultative Group for International Agricultural Research). Totul făcut pentru a avea acces la informațiile genetice ale semințelor lumii; ceva de neînlocuit necesar pentru planurie sale privind omg-urile (organismelor modificate genetic) și editarea genelor. Raportul începe prin stabilirea mecanismelor pentru acest control asupra semințelor, permițându-ne, de asemenea, să examinăm viziunea viitoare asupra alimentației și agriculturii pentru Fundația Bill și Melinda Gates.

Va urma.

Sursa: https://navdanyainternational.org/wp-content/uploads/2020/10/GATES-TO-A-GLOBAL-EMPIRE-REPORT-SYNTHESIS-13.10.2020-3.pdf

Închiderea şcolilor a fost/este o greşeală; adulţii nu sunt în pericol de covid de la copii – arată un studiu pe 12 milioane de adulţi. Şi totuşi şcolile se închid? De ce? Poate pentru că scopul nu este protejarea oamenilor, ci statul totalitar.

 

În 12 martie 2020, un memoriu al lui Carter Mecher, expert în bioterorism şi consilier medical la Veterans Affairs, a ajuns la oficialii din domeniul sănătății publice și nu numai, din întreaga ţară. Închideți școlile. Apăsaţi declanșatorul acum. Și aşa s-a întâmplat, iar odată cu aceasta, libertățile civice pe care le credeam garantate de mult timp – libertatea de a călători, de a face afaceri, de a merge la filme, chiar aceea de a ne părăsi locuinţele – au fost luate.

Au închis școlile. Apoi a fost ca piesele de domino care cad una peste alta. Întreprinderile a trebuit să se închidă, astfel încât oamenii să-şi poată supraveghea copiii acasă. Centrele comerciale a trebuit să se închidă pentru că altfel copiii s-ar aduna acolo. Bisericile, de asemenea. Spaţiile de divertisment au fost închise. Chiar şi parcurile închise. Ordinele de ședere la domiciliu au urmat închiderii școlii. În multe privințe, întreaga legitimitate a lockdownului se bazează pe închiderea școlii.

Un mic grup de oameni de știință pro-lockdown au fost încântaţi, deoarece visul lor vechi de 15 ani de a efectua un astfel de experiment social a devenit în sfârșit realitate.

Închiderea școlii a avut un efect disproporționat asupra femeilor care lucrează. Ele au plecat de la locurile de muncă pentru a avea grijă de copii, încercând să-i ajute să navigheze în lumea nouă şi ciudată a sălilor de clasă Zoom și de a face lecţii prin e-mail. Bărbații au rămas la locul de muncă în calitate de principali asiguratori ai celor necesare.

După cum relatează Washington Post:

Recesiunea pandemiei [lockdown-urile-] a rănit femeile mult mai rău decât bărbații. Ponderea femeilor care lucrează sau caută un loc de muncă a scăzut la cel mai scăzut nivel din  1988, eliminând zeci de ani de câștiguri generate de eforturile depuse în acest sens pe piaţa muncii.

Vineri, raportul de muncă al Departamentului Muncii a arătat că economia a recâștigat puțin peste jumătate dintre locurile de muncă pierdute în martie și aprilie, dar situația rămâne dezastruoasă pentru femei. În prezent, sunt cu 2.2 milioane mai puţine femei care lucrează sau caută un loc de muncă decât în ianuarie, față de o scădere de 1.5 milioane la bărbați.

În nouă luni ale acestui iad, s-ar putea presupune că ar fi existat un test clar dacă și în ce măsură rezultatele grave de îmbolnăvire au fost într-adevăr asociate cu participarea la școală. Acesta a sosit în cele din urmă, iar rezultatele lui nu sunt de loc bune pentru lockdowneri.

Până acum este evident (și a fost din februarie) că aproape nici un copil nu este în pericol din cauza acestui virus. Gradientul de vârstă/sănătate al virusului afectează aproape exclusiv persoanele în vârstă cu comorbidități. Copiii ar fi putut fi de ajutor în atingerea unor obiective bune de sănătate publică și în temperarea virusului, mai degrabă decât să piardă aproape un an complet de școlarizare de calitate până în prezent, fără a mai vorbi despre trauma măștilor obligatorii și a faptului că prietenii lor le-au fost desemnaţi ca potenţiali dușmani purtători de agenți patogeni.

Copiii ar fi fost bine, dar care ar fi fost situaţia despre personalului din învăţământ și a adulților? Blocarea copiilor în case îi menține într-adevăr pe oameni în siguranță și reduc infecțiozitatea și mortalitatea asociate cu SARS Covid-2? Cum s-ar putea testa acest lucru? O modalitate simplă ar putea fi examinarea diferenței dintre rezultatele bolii între mediile interne în care copiii sunt prezenți față de cele în care nu sunt.

Acest lucru pare a fi un test evident. În cele din urmă a fost prezentat chiar un astfel de studiu, lansat de prestigioasa revistă medicală Medxriv: „Asocierea dintre viața în comun cu copii și rezultatele îmbolnăvirile de COVID-19: Un studiu pe platforma OpenSAFELY pe 12 milioane de adulți din Anglia.“

Este cel mai mare studiu realizat până acum (35 autori) privind riscul de covid pentru adulți de la contactul cu copiii, și are o concluzie deloc surprinzătoare, cel puțin pentru cei care au urmat în acest timp calea ştiinţei. Nu a descoperit nici o creștere a rezultatelor grave ale covid pentru adulții care trăiesc cu copii. S-a evidenţiat o mică creștere a infecțiilor, dar fără rezultate negative. De fapt, studiul a demonstrat mai puține decese asociate cu adulții care trăiesc cu copii acasă decât fără copii.

Pentru a cita direct din studiu:

Acesta este primul studiu bazat pe populație care analizează dacă riscul de infecție cu SARSS-CoV-2 înregistrate și rezultatele severe ale COVID-19 diferă între adulții care trăiesc în gospodării cu și fără copii de vârstă școlară în timpul pandemiei britanice. Constatările noastre arată că pentru adulții care trăiesc cu copii nu există dovezi ale unui risc crescut de rezultate severe ale COVID-19, deși poate exista un risc ușor crescut de infecție SARS CoV-2 înregistrată pentru adulții de vârstă activă care trăiesc cu copii cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani. Adulții în vârstă de muncă care trăiesc cu copii între 0 și 11 ani au un risc mai mic de deces din cauza COVID-19 în comparație cu adulții care trăiesc fără copii, dimensiunea efectului fiind comparabilă cu riscul mai mic de deces din orice cauză. Nu am observat modificări consistente ale riscului de infecție SARSS-CoV-2 înregistrat și rezultate severe din COVID-19 comparând perioadele de dinainte și de după închiderea școlii.

Ce implică acest lucru?

Rezultatele noastre demonstrează că nu există dovezi de efecte nocive grave de la COVID-19 la adulți în contact strâns cu copiii, în comparație cu cei care trăiesc în gospodării fără copii. Acest lucru are implicații în determinarea echilibrului între beneficii și daune pentru copiii care frecventează școala în pandemia COVID-19.

Formularea pare puțin abstractă, în concordanță cu genul acestui stil de scriere. Pentru a-l pune în limba engleză, frica de rezultate proaste ale Covid nu a fost niciodată un motiv bun pentru a închide școlile. Mai pe şleau: aceasta a fost o greșeală uriașă. Este șocant dacă avem în vedere ce s-a pierdut, cum au fost tratați copiii, cât de brutalizați sunt părinții care au plătit atât de mult în impozite sau în învățământul școlar privat. Este un jaf nu numai de bani, ci și de educație și de viață bună.

De la început, lockdownurile erau o politică în căutarea unei justificări. Şi abia acum vedem cercetări solide care dovedesc că scepticii lockdownurilor au fost corecți de la început. Singura întrebare este în acest moment dacă și când “experții” care au produs acest eșec uimitor vor recunoaște eroarea lor. Poate că răspunsul este: atunci când mass-media începe să vorbească despre ea.

Sursa:  https://www.aier.org/article/it-was-a-mistake-to-close-schools-uk-study-concedes/

Cum putem deveni "pozitivi" faţă de abuzurile guvernelor? Prin îmbunătăţire morală obligatorie cu “substanţe de moralitate”. O realitate a societăţii omeneşti “resetate”.

 

Continuând discuţia despre ce se proiectează pentru om în lumea "resetată" a anilor viitori, vă prezint jumătatea finală a unui articol despre “îmbunătăţitorii” de moralitate, cu ajutorul cărora guvernele ar putea să rezolve problema opozanţilor, de toto soiul. În prima parte, autorul construieşte “platforma de necesitate” – plecând de la lupta împotriva covid şi imperativul învingerii pandemiei – a unei noi abordări: nu substanţe întăritoare de imunitate, ci “întăritoare de moralitate”. Credeţi că respectivul bate câmpii? Nicidcum; astfel de substanţe au fost şi sunt deja folosite în cadrul unor programe de dimensiuni variabile, dar nu la nivel de populaţii întregi. Ceea ce autorul, chiar dacă la final încearcă să evidenţieze şi ceva probleme (chiar morale, de data aceasta) ale acestei soluiţii, nu se sfieşte de la a spera că se va face. Aşa cum afirmă chiar din titlu:

Pilulele de moralitate" ar putea fi cea mai bună soluţie a SUA pentru terminarea pandemiei de coronavirus

...... 

Promovarea cooperării prin îmbunătăţirea morală

Se pare că SUA nu este în prezent echipată pentru a reduce prin cooperare riscul cu care ne confruntăm (cel al covidului – n. trad.). Mulți își pun în schimb speranțele în dezvoltarea și distribuția rapidă a unei îmbunătățitor al sistemului imunitar – un vaccin.

Dar eu cred că societatea poate fi mai bine, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, prin stimularea nu a capacităţii organismului de a lupta împotriva bolii, ci a capacităţii creierului de a coopera cu alții. Cum ar fi dacă cercetătorii ar dezvolta și ar furniza mai degrabă un întăritor moral în locul celui pentru imunitate?

Îmbunătățirea morală este utilizarea de substanțe pentru a vă face mai moral. Substanțele psihoactive acționează asupra capacității tale de a înţelege ce este corect să faci, sau capacitatea ta de a fi empatic sau altruist sau cooperant.

De exemplu, oxitocina, substanța chimică care, printre altele, poate induce travaliul sau poate crește legătura dintre mamă și copil, poate determina o persoană să fie mai empatică și altruistă, mai darnică și generoasă. Același lucru este valabil și pentru psilocibină, componenta activă a "ciupercilor halucinogene". Aceste substanțe s-au dovedit a reduce comportamentul agresiv la cei cu tulburare de personalitate antisocială şi de a îmbunătăți capacitatea sociopaţilor de a recunoaște emoția în alţii.

Aceste substanțe interacționează direct cu bazele psihologice ale comportamentului moral; altele care vă fac mai raționali ar putea, de asemenea, ajuta. În felul acesta, poate, oamenii care aleg să meargă fără mască, sau să nu respecte instrucţiunile de distanțare socială, ar înțelege că pentru toată lumea, inclusiv pentru ei, este mai bine atunci când raționează că cel mai bun lucru de făcut este să coopereze.

Îmbunătățirea morală ca o alternativă la vaccinuri

Există, desigur, probleme ale îmbunătățitorilor morali.

Una este că știința nu este suficient dezvoltată. De exemplu, în timp ce oxitocina poate provoca unele persoane să fie mai pro-sociale, ea pare, de asemenea, că încurajează etnocentrismul (vă daţi seama, ce grozăvie!!!) și deci este, probabil, un candidat prost pentru o îmbunătățitor morală larg distribuită. Dar asta nu înseamnă că o pilulă de moralitate este imposibilă. Soluția la știința subdezvoltată nu este să renunțe la ea, ci să se direcționeze resurse către cercetarea conexă în neuroștiințe, psihologie sau una dintre științele comportamentale.

O altă provocare este că dezertorii, cei care au nevoie de îmbunătățire morală, sunt cei mai puțin susceptibili să opteze pentru ea. După cum au argumentat unii, o soluție ar fi să se facă îmbunătăţirea morală obligatorie, sau să se administreze în secret, probabil prin intermediul alimentării cu apă. Aceste acțiuni necesită punerea în balanţă cu alte valori. Este mai important binele rezultat din distribuirea în populaţie a unui medicament care ar schimba comportamentul oamenilor decât autonomia indivizilor de a alege dacă să participe? Este binele asociat purtării unei măști mai mare decât autonomia unui individ de a nu purta una?

Scenariul în care guvernul forțează o ridicare a imunității pentru toată lumea este plauzibil. Iar armata a aplicat de mult timp vaccinurile de tipul îmbunătăţitorilor asupra soldaților. Scenariul in care guvernul forteaza o amplificare a moralitatii asupra tuturor este încă exagerat. Dar o strategie ca aceasta ar putea fi o cale de ieșire din această pandemie, o epidemie viitoare sau suferința asociată cu schimbările climatice. De aceea ar trebui să ne gândim la asta chiar acum.

Sursa: https://theconversation.com/morality-pills-may-be-the-uss-best-shot-at-ending-the-coronavirus-pandemic-according-to-one-ethicist-142601