„Marea resetare” pe înţelesul tuturor: contabilizarea şi gestionarea tuturor resurselor planetei, inclusiv a oamenilor, de către mafia globalistă - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 13)

 

Plebeii se îngraşă şi fac copii!

O, nu!

Ce este „Marea resetare”? 

(Încotro ne îndreptăm?)

Tessa Lena

Marea resetare este un proiect finanțat masiv, extrem de ambițios, coordonat la nivel internațional, condus de unele dintre cele mai mari corporații multinaționale și jucători financiari de pe planetă și realizat de organisme de stat și ong-uri care cooperează. Miezul său este o combinație de ficțiune științifică de la începutul secolului al XX-lea, afișe sovietice idilice, obsesivitatea unui contabil deraiat cu dependență de jocuri de noroc — și o versiune digitală adusă la zi a “Manifest Destiny” (Destinul manifest, o expresie inventată în 1845, este ideea că Statele Unite sunt destinate - de către Dumnezeu, au crezut susținătorii săi - să-și extindă dominația și să răspândească democrația și capitalismul pe întregul continent nord-american. – n. trad.)

Raţiunea matematică pentru Marea resetare este că, datorită tehnologiei, planeta a devenit mică, iar modelul economic de expansiune infinit a eşuat - dar, evident, cei super bogați doresc să rămână în continuare super bogaţi, și pentru asta au nevoie de un miracol, o altă bulă, plus un sistem chirurgical precis pentru gestionarea a ceea ce percep ca "resursele lor limitate". Astfel, ei doresc cu disperare o bulă care să asigure o nouă creștere - literalmente - din nimic, în timp ce, simultan, încearcă să strângă curelele plebeilor, un efort care începe cu „modificarea comportamentală”, adică resetarea sentimentului plebeilor vestici de a avea dreptul la standarde înalte de viaţă şi de libertate (a se citi îngrozitoare „privilegii”).

Raţiunea psihologică a Marii resetări este teama de a pierde controlul asupra proprietăţii, planeta. Presupun că, dacă dețineți miliarde și lucraţi cu trilioane, percepția voastră asupra realității devine grozavă și cele de sub voi arată ca un muşuroi de furnici care există pentru voi. Doar furnici și numere,  activele voastre.

Astfel, scopul practic al Marii resetări este de a restructura în mod fundamental economia mondială și relațiile geopolitice pe baza a două ipoteze: prima, că fiecare element al naturii și al fiecărei forme de viață este o parte a inventarului global (gestionat de statul presupus binevoitor, care, la rândul său, este deținut, prin intermediul tehnologiei, de câţiva oameni bogați dintr-o dată binevoitori) — și a doua, că întreg inventarul trebuie să fie strict contabilizat: să fie înregistrat într-o bază de date centrală, să fie ușor de citit de un scaner și ușor de identificat, și să fie gestionat de inteligenţa artificială (IA), folosind cele mai recente “descoperiri științifice.” Scopul este de a contabiliza și apoi de a gestiona și controla eficient toate resursele, inclusiv oamenii, la o scară fără precedent, cu o grijă și precizie digitală fără precedent – toate în timp ce stăpânii continuă să se răsfeţe, bucurându-se de vaste zone de natură conservată, fără supuşi independenţi inutili și imprevizibilitatea lor. Lumea regală se simte mult mai previzibilă și mai relaxată atunci când haosul subiectivității umane este pus sub control total.
În plus, ca o parte potențial profitabilă, o mare parte din aceste „active” bine gestionate pot fi, de asemenea, transformate în noi instrumente financiare și tranzacționate. Jocul poate începe!

Cu alte cuvinte, este un feudalism global “eficient” care merge mult mai departe decât fratele său medieval, deoarece scanerul vede tot: fiecare persoană, fiecare mineral, și fiecare boabă este etichetată și urmărită digital. În acest cadru, fiecare supus are o funcție care nu derivă din misterul vieții, și nici din chemarea lui interioară — ci din IA, stăpânul eficienței și servitorul împăratului. În mod ideal, supuşii pot fi convinși că este bine pentru ei (sau necesar) să fie în siguranță, (vezi “contact tracing” (identificarea unui caz de covid şi aflarea celor cu care a fost în contact cazul – n. trad.)) și că așa sunt progresul și fericirea — iar dacă nu, există și alte căi, de la violența clasică la închisorile virtuale şi “pastilele de moralitate”.

Reforma în cauză este menită să perturbe toate domeniile vieții, la scară planetară: guvernare, relații internaționale, finanțe, energie, hrană, medicină, locuri de muncă, planificare urbană, imobiliare, aplicarea legii și interacțiuni umane – și începe cu schimbarea modului în care ne gândim pe noi înșine și relația noastre cu lumea. În special, intimitatea este un spin imens în ochiul colectiv al “marilor noştri resetari” (în timp ce scriu aceste lucruri), ei îşi impun punctele lor mieroase de discuție despre modul în care intimitatea este într-adevăr un concept depășit, mai ales atunci când vine vorba de date medicale ale oamenilor — și că pur și simplu nu putem merge mai departe către un viitor luminos, dacă oamenii proşti se agaţă de intimitatea lor.

Voi trece pe scurt peste diferite elemente ale acestei reforme alunecoase — dar, pentru a rezuma, rezultatul final dorit este un transportor global gigantic, mohorât, foarte controlat, al tuturor lucrurilor și al tuturor persoanelor, în care intimitatea este extrem de scumpă, dizidenţa este de neconceput, iar supunerea spirituală este obligatorie. Este ca o realitate medicamentată 24/7, cu excepția faptului că medicamentele sunt atât chimice cât și digitale, și vă raportează la nava mamă, care vă poate pedepsi pentru comportament rău, de exemplu, prin blocarea accesului în anumite locuri, sau prin blocarea contului bancar digital — toate acestea, poate, fără niciun fel de intervenție umană.

Astfel, la nivel senzorial – în ceea ce privește banii și puterea – acest transportor este o încercare a celor superbogați de a organiza și monetiza „activele” lor, inclusiv oamenii – mai eficient ca niciodată. La nivel teologic, inițiativa este modelată de transumanism, un sistem formal de credință înrădăcinat într-un sentiment patologic de a fi respins de toate lucrurile naturale — și de aici considerarea formelor biologice ca roboți defecţi, care trebuie făcute perfecte, ucigaș în serie perfect, prin fuzionarea cu mașini într-un mod care redefinește sensul vieții și sfidează moartea în sine.

Aș dori să subliniez că nu ar trebui să subestimăm niciodată importanța sentimentelor subiective și a teologiei în modelarea evenimentelor istorice. Întreaga noastră istorie este o sumă de opțiuni subiective - unde alegerile celor mai puternici și mai motivaţi cântăresc mai mult. Și reforma religioasă, care de obicei provine din preferința subiectivă a diferitelor persoane puternice pentru cum ar trebui să fie imaginea de ansamblu, a fost un motor al schimbărilor sociale, economice și culturale pe această planetă de secole. Ceea ce privim aici este o religie nouă - și oricât de mult vreau să cred în puritatea și raționalitatea sistemului - la nivel mai înalt, nu avem de-a face cu o încercare rațională, științifică, onestă, binevoitoare - sau chiar eronată - de a face lucrurile mai bune. Când vine vorba de creierele Marii resetări, avem de-a face cu o combinație de lăcomie standard — și patologie emoțională a nebunilor neliniștiți, putreziți, care sunt înnebuniţi să-şi păstreze proprietăților lor în această nouă eră și care nu îşi pot suferi natura biologică ca atare și doresc să fie zei. Din păcate, nebunii sunt bogaţi și bine conectaţi și pot angaja un milion de subalterni pentru a construi o prezentare convingătoare, de bun-simţ, rațional orientată spre exterior, despre noua lor religie. Şi să mituiasca mass-media. Și politicienii. Și cadrele universitare. Și organizatorii de campanie. Și sectorul non-profit. Și să nu-i uităm pe frații mei, artiștii, care, din foame și lipsă de demnitate, vor crea reclame frumoase, artistic făcute, emoţionante, pentru oricine plătește. Și pentru ca cercul să fie complet, avem o nouă opinie publică și, tehnic, încă o „democrație”! Asta dacă nu ar exista şi acei teoreticieni ai conspiraţiei…

Va urma.

Sursa:  https://tessa.substack.com/p/great-reset-dummies

 

Iisus a venit pentru cei bolnavi şi nevoiaşi. Pentru a se ascunde de covid, elitele noastre au lăsat greul bolii pe ei. Deci, cine se ascunde în spatele lor? - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 12)

 

Blocările au recreat sistemul castelor

Jeffrey A. Tucker 

– October 31, 2020

Dacă sunteţi testați pozitiv sau refuzați să fiți testaţi în Noua Zeelandă, pregătiți-vă să fiți expediaţi într-o unitate de carantină înființată recent de guvern. Șocant, da, dar avem un sistem analog în SUA. Dacă sunteţi testați pozitiv (ceea ce nu este același lucru cu a fi bolnav), veți fi scoşi din școală sau vi se va interzice să veniți la birou. Ai putea pierde locul de muncă – sau ţi se poate refuza posibilitatea de a câștiga bani. În multe locuri din țară și din lumea în care călătoriți astăzi, sunteți supuși carantinei dacă nu puteți prezenta un test de vid curat, indiferent de îndoielile grave care încă înconjoară acuratețea unor astfel de teste

Toate aceste politici care stigmatizează bolnavii, excluzându-i din societate, rezultă direct dintr-o întorsătură ciudată în politicile anti Covid. Am început cu ipoteza că mulți sau chiar majoritatea oamenilor vor primi boala, şi căutând doar să se încetinească ritmul în care se răspândeşte. Între timp, am început să încercăm imposibilul, și anume să oprim răspândirea cu totul. Pentru aceasta, am înființat sisteme care pedepsesc și exclud bolnavii, sau cel puțin îi retrogradează la un statut de clasa a doua (un însemn distinctiv pe piept, așa cum a mai fost), în timp ce restul dintre noi așteptăm ca virusul să plece fie printr-un vaccin sau un proces misterios prin care microbul intră în retragere.

Ce se întâmplă cu adevărat? Este reînvierea unui etos pre-modern al modului în care societatea acţionează în prezența bolilor infecțioase. Nu este clar dacă acest lucru este accidental sau nu. Faptul că se întâmplă de fapt este însă indiscutabil. Ne grăbim în mod agitat şi inconsistent spre un nou sistem de caste, creat în numele temperării maladiei.

Fiecare societate pre-modernă a atribuit unui grup sarcina de a suporta povara noilor agenți patogeni. De obicei, desemnarea celui impur a fost atribuită funcție de rasă, limbă, religie sau clasă. Nu a existat mobilitate din această castă. Ei erau cei murdari, cei bolnavi, cei de neatins. Funcție de timp și loc, aceştia au fost izolaţi geografic, iar denumirea a urmat de la o generație la alta. Acest sistem a fost uneori codificat în religie sau în lege; mai frecvent acest sistem de caste a fost trecut în convenție socială.
În lumea antică, povara bolii a fost atribuită oamenilor care nu s-au născut ca „liberi”; adică, ca făcând parte din clasa căreia îi era permis să participe la afaceri publice. Povara a fost suportată de muncitori, comercianți și sclavii care au trăit în cea mai mare parte în afară orașului – cu excepția cazului în care bogații părăseau orașele în timpul unei pandemii.

Apoi, săracii au suferit în timp ce nobili feudali se retrăgeau la conacele lor de la țară pentru durata epidemiei, aruncând povara de înfruntare a virusului asupra altora. Din punct de vedere biologic, ei au servit scopul de a funcționa ca saci de nisip pentru a-i păstra cei din oraș fără boli. Agenții patogeni erau ceva ce trebuia purtat și absorbit de ei și nu de noi. Elitele au fost invitate să-i privească de sus, chiar dacă acești oameni – castele inferioare – erau cei care funcționau ca binefăcători biologici pentru toţi ceilalţi.

În învățătura religioasă, clasele desemnate ca fiind bolnave și mizerabile au fost, de asemenea, considerate ne-sfinte și impure, și toată lumea a fost invitată să creadă că boala lor a fost cauzată de păcat, și astfel este corect să le excludem din locurile și clădirile sfinte. Citim în Levitic 21:16 că:

Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:  

	"Spune lui Aaron: Nimeni din neamul tău în viitor şi din rudele tale să nu se apropie, ca să aducă daruri Dumnezeului său, de va avea vreo meteahnă pe trupul său.
	Tot omul cu meteahnă pe trup să nu se apropie: nici orb, nici şchiop, nici ciung,
	Nici cel cu piciorul rupt sau cu mâna ruptă, nici ghebos, nici cu vreun mădular uscat,
	Nici cel cu albeaţă pe ochi, nici chelul, nici pipernicitul, nici cel cu părţile bărbăteşti vătămate.”

Când Isus a venit să vindece pe cei bolnavi, și pe leproși în special, nu a fost doar un miracol impresionant în sine; a fost, de asemenea, ceva ca o revoluție socială și politică. Puterile sale de a vindeca oameni au mișcat liber oamenii de la o castă la alta doar prin eliminarea stigmatizării bolii. A fost un act care a imprimat mobilitatea socială într-o societate foarte fericită să trăiască fără ea. Sf. Apostol Marcu (1:40) consemnează nu numai un act medical, ci unul social: „ Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a îndepărtat lepra de la el şi s-a curăţit.” Și pentru că a făcut acest lucru, Isus a fost expulzat: „nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El de pretutindeni”

(Acesta este și motivul pentru care munca Maicii Tereza în mahalalele din Calcutta a fost atât de controversată din punct de vedere politic. Ea a căutat să aibă grijă de și să vindece pe cei neîngrijiţi ca și cum aceştia meritau să fie sănătoşi ca oricine altcineva.)

 Abia la începutul secolului al XX-lea am înțeles intuiția științifică brutală din spatele acestor sisteme crude. Se reduce la necesitatea ca sistemul imunitar uman să se adapteze la noi agenți patogeni (au existat și vor exista întotdeauna noi agenți patogeni). Unii oameni sau majoritatea oamenilor trebuie să-și asume riscul de a se îmbolnăvi și de a obține imunitate pentru a muta un virus de la statutul de epidemic sau pandemic la cel de endemic; adică previzibil de gestionat. Până când agentul patogen ajunge la clasa conducătoare, devine mai puțin amenințător pentru viață. Clasele inferioare din acest sistem funcționează ca amigdale sau rinichi în corpul uman: luând asupra lor boala pentru a proteja restul corpului și în final expulzându-l.

Omenirea a construit aceste sisteme de caste de boală în toată istoria înregistrată până foarte recent. Sclavia din statele Unite a servit chiar acestui scop în parte: Cei care fac lucrarea să suporte și povara bolii, astfel încât clasa conducătoare de sclavi să poată rămâne curată și bine. Dureroasa carte a lui Marli F. Weiner Sex, boală, și sclavie: Boala in Sud înainte de război explică modul în care sclavii, din cauza lipsei de îngrijire medicală și a condițiilor de viață mai puțin sanitare, au purtat povara bolii mult mai mult decât albii, care la rândul lor i-au invitat pe apărătorii sclaviei să postuleze diferențele biologice intractable care au făcut din sclavie o stare naturală a omenirii. Sănătatea a aparținut elitelor: Observați-o cu ochii voștri! Boala este pentru ei și nu pentru noi.

Marea întoarcere de la vechile structuri politice și economice la cele mai moderne nu a fost doar despre drepturile de proprietate, libertățile comerciale și participarea unor valuri tot mai mari de oameni în viața publică. A existat, de asemenea, o înțelegere epidemiologică implicită cu care am fost de acord, ceea ce Sunetra Gupta descrie ca un contract social endogen. Am fost de acord că nu vom mai desemna un grup ca fiind cel impur și îi vom forța să suporte povara imunității turmei, astfel încât elitele să nu fie nevoite să o facă. Ideile libertății egale, demnității universale și drepturilor omului au venit și ele cu o promisiune de sănătate publică: Nu vom mai considera un popor drept carne de tun într-un război biologic. Vom participa cu toții la construirea rezistenței la boli.

Martin Kulldorff vorbește despre necesitatea unui sistem de protecţie focalizată bazat pe vârstă. Când sosește noul agent patogen, protejăm persoanele vulnerabile cu sisteme imunitare slabe, cerând în același timp restului societății (cele mai puțin vulnerabile) să construiască imunitate până în punctul în care agentul patogen devine endemic. Gândiți-vă la ce implică această categorie de vârstă pentru ordinea socială. Toți oamenii, indiferent de rasă, limbă, poziție socială sau profesie, îmbătrânesc. Prin urmare, tuturor li se permite să intre în categoria protejată. Folosim inteligența, compasiunea și idealurile înalte pentru a-i proteja pe cei care au cea mai mare nevoie și pentru o perioadă cât mai scurtă de timp posibil.
Deja puteți ghici teza acestei reflecții. Blocările ne-au întors înapoi în timp dintr-un sistem de egalitate, libertate, inteligență și ne-au aruncat înapoi într-un sistem feudal de caste. Clasa conducatoare a desemnat clasele de lucru şi săracii ca fiind grupurile care ar trebui să iasă să lucreze în fabrici, depozite, pe campuri si fabrici de ambalare si sa ne livreze produsele alimentare si provizii la uşa din faţă. Am numit acești oameni "esențiali", dar de fapt am gândit că: ei vor construi imunitate pentru noi în timp ce așteptăm în apartamentele noastre și ne ascundem de boală până când rata de infecție scade și este sigur pentru noi să ieşim.

Ca un omagiu pentru noul mizerabil, și cu consideraţie pentru lucrurile frumoase pe care le fac pentru noi, vom pretinde că participăm la starea lor dificilă prin spectacole formale de atenuare a bolilor. Ne vom face de două parale. Vom evita petrecerile. Şi vom purta o mască în public. Foarte convenabil pentru clasa experţilor, aceste mici spectacole sunt, de asemenea, în concordanță cu motivația de la bază de a sta departe de microb și de a-i lăsa pe alții să se lupte cu obținerea imunității.

Cei săraci și clasa muncitoare sunt noul mizerabil, în timp ce clasa experţilor se bucură de luxul de a aștepta pandemia interacționând doar cu laptop-uri fără boli. Zoom Call este echivalentul secolului 21 al conacului de pe deal, o modalitate de a interacționa cu alții evitând în același timp virusul la care trebuie să fie expuși în mod necesar persoanele care se ocupă de  bunuri și servicii. Aceste atitudini și comportamente sunt elitiste și în cele din urmă egoiste, chiar vicioase.

În ceea ce privește protecția pe bază de vârstă, liderii noștri au obținut contrariul. În primul rând, au închis pacienții de Covid-19 în centre de îngrijire pe termen lung, determinând răspândirea agentului patogen acolo unde era cel mai puțin binevenit și cel mai periculos, și, în al doilea rând, au prelungit perioada de izolare pentru supraviețuitori prin întârzierea declanșării imunității turmei în restul populației, răspândind singurătate și disperare în rândul vârstnicilor.

Blocările sunt cele mai rele din toate lumile din perspectiva sănătății publice. Mai mult decât atât, blocările reprezintă o repudiere a contractului social pe care l-am făcut cu mult timp în urmă pentru a face față bolilor infecțioase. Am lucrat secole întregi pentru a respinge ideea că unui grup – o casta – ar trebui să i se atribuie permanent rolul de a se îmbolnăvi, astfel încât restul să poată rămâne într-o stare imunologică virginală. Am abolit sistemele care au înrădăcinat o astfel de brutalitate. Am decis că acest lucru este în mod radical incompatibil cu fiecare valoare civică care a construit lumea modernă.

Prin reintroducerea formelor vechi de excludere, de atribuire a bolilor sau de evitare bazate pe clasă, și stigmatizarea socială a bolnavilor, autorii blocării au creat o incredibilă catastrofă de tip pre-modern.

Marea Declaraţie de la Barrington este mai mult decât o simplă declarație de biologie celulară și sănătate publică. Este, de asemenea, o reamintire a unui acord pe care modernitatea a făcut-o cu bolile infecțioase: în ciuda prezenței lor, vom avea drepturi, vom avea libertăți, vom avea mobilitate socială universală, vom include nu exclude, și vom participa cu toții la a face lumea sigură pentru cei mai vulnerabili dintre noi, indiferent de condițiile arbitrare de rasă, limbă, trib sau clasă.

Sursa: https://www.aier.org/article/lockdowns-recreated-a-pre-modern-caste-system/