Pentru ce (pentru cine) luptă şi mor românii în Afganistan?

 Textul de mai jos, primul episod dintr-o analiză asupra motivaţiei reale a războiului din Afganistan, a fost interzis în Evenimentul Zilei, în care ar fi trebuit să apară, pentru că ziarul a considerat că nu poate publica articole care "aduc atingere parteneriatului strategic cu SUA". El a apărut totuşi (octombrie 2017) pe ActiveNews şi pe multe alte site-uri. Înaintea acestui articol, publicasem, tot în EVZ, "SUA susţin dezmembrarea României şi asimilarea forţată a minorităţilor etnice din Ucraina", articol care ajunsese la 70.000 de cititori într-o singură zi. Ulterior trimiterii textului despre Afganistan, pe site-ul EVZ, la linkul către articolul despre dezmembrarea României apărea doar titlul şi menţiunea cu afectarea parteneriatului. Căutând astăzi, am constatat că cei de la EVZ au pus la loc întregul articol şi au scos motivaţia absurdă a acelei cenzuri grosolane, ceea ce confirmă realitatea "minţii de pe urmă a românului".

Public din nou acest prim episod cu promisiunea că voi continua cu prezentarea realelor şi criminalelor interese care au dus la acest război, un detaliu din tabloul înfricoşător al celor peste 20 de milioane de victime ale imperialismului american din secolul trecut.

Război, terorism, intervenţii militare şi răsturnări de guverne sub flamura democraţiei, sau/şi a salvării omenirii de dictatori răi. Acoperire sau realitate? Adevăr, sau minciună? Înainte de a răspunde eu, dau cuvântul unor personaje din Occident, în special americani, de diverse orientări politice. Cele de mai jos sunt doar câteva dintre zecile de mii de astfel de opinii, comentarii, analize, studii, statistici, cărţi ale celor din Vest despre Vest şi, în special, despre ceea ce ei numesc Imperiul american.

Harold Pinter (Premiul Nobel pentru literatură, 2005)– Artă, adevăr şi politică (Fragmente din alocuţiunea de la premiere)

După cum fiecare ştie, justificarea pentru invadarea Irakului a fost că Saddam poseda un stoc foarte periculos de arme de distrugere în masă. Am fost asiguraţi că era adevărat. Nu a fost adevărat. Ni s-a spus că Irakul are o relaţie cu al-Qaeda şi că este responsabil pentru atrocităţile din 9/11 din New York. Ni s-au dat asigurări că era adevărat. Dar nu era. Ni s-a spus că Irakul ameninţă securitatea lumii. Am fost asiguraţi că aşa este. Nu era....

Statele Unite au susţinut şi în multe cazuri au dat naştere fiecărei dictaturi militare de dreapta din lume după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Mă refer la Indonezia, Grecia, Uruguay, Brazilia, Paraguay, Haiti, Turcia, Filipine, Guatemala, El Salvador şi, desigur, Chile.

Sute de mii au murit în aceste ţări. Chiar au murit? Şi sunt toţi morţii imputabili politicii externe a SUA? Răspunsul este da, aceste morţi au avut loc şi ele sunt imputabile politicii externe a SUA....

Invazia Iraqului a fost un act banditesc, un act de terorism de stat strigător la cer, demonstrând absolutul dispreţ pentru conceptul de lege internaţională. Invazia a fost o acţiune militară arbitrară, inspirată de o serie de minciuni după minciuni şi o uriaşă manipulare a media şi, deci, a publicului; un act intenţionat pentru consolidarea controlului militar şi economic american al Orientului Mijlociu mascat ca eliberare. O formidabilă afirmare a forţei militare responsabilă pentru moartea şi mutilarea a mii şi mii de oameni nevinovaţi....

I-am adus poporului iraqian tortură, bombe cu separaţie, uraniu sărăcit, nenumărate acte de crimă haotică, mizerie, degradare şi moarte şi le-am denumit „aducerea libertăţii şi democraţiei pentru Orientul Mijlociu....

Robert F Kennedy jr – Siria, un alt război pentru conducte

Dacă ne concentrăm pe creşterea ISIS şi căutăm sursa sălbăticiei care a luat atâtea vieţi nevinovate în Paris şi în San Bernardino, poate că vom vrea să privim dincolo de convenabilele explicaţii despre religie şi ideologie şi să ne concentrăm pe mult mai complexele raţiuni ale istoriei şi petrolului, care indică ca vinovaţi pentru terorism pe „campionii” militarismului, imperialismului şi petrolului, aici pe propriile meleaguri. ...

Să fim corecţi, ceea ce numim „războiul contra terorii” este numai un alt război pentru petrol. Am făcut praf 6000 de miliarde pe trei războaie în afară şi pe construirea unui stat în război pentru securitatea naţională acasă, după ce petrolistul Cheney a declarat „Lungul război” în 2001. Singurii câştigători au fost contractorii militari şi companiile petroliere, care au băgat în buzunare profituri uriaşe. Ne-am compromis valorile, ne-am măcelărit proprii tineri, am omorât sute de mii de oameni nevinovaţi, ne-am stricat bogăţiile naţionale în costisitoare aventuri fără rost în afară. În acest proces, am transformat America, odată farul libertăţii, într-un stat al supravegherii pentru motive de securitate naţională şi într-un paria moral internaţional....

Mark Twain despre războiul de ocupare a Filipinelor din 1899-1902:

.... am văzut că nu intenţionăm să eliberăm, ci să subjugăm poporul Filipinelor. Ne-am dus acolo pentru a cuceri, nu pentru a salva... Am pacificat câteva mii de insulari şi i-am îngropat; am distrus cîmpurile lor, am ars satele lor, am lăsat pe drumuri văduve şi orfani şi am subjugat restul de 10 milioane prin „asimilare de bună voie”, numele pios al puştii; ...

(Conform JM Gates şi Smallman-Raynor and Cliff numărul civililor filipinezi care au murit din cauza torturilor, înfometării, luptelor şi bolilor aduse de război a depăşit un milion, adică 10 % din populaţie. Au fost înfiinţate lagăre de concentrare pentru bărbaţi, femei şi copii în mai multe provincii.)  Mai multe aici şi aici.

Pat Buchanan – Ne vom lupta cu toţi? şi Merită imperiul american preţul?

Se pare că războaiele SUA din Afganistan, Siria, Iraq, Yemen şi Somalia sunt insuficiente pentru a sătura Partidul Războiului. Acum el vrea să-i conducă pe suniţii din Orientul Mijlociu împotriva şiiţilo,r care sunt dominanţi în Iran, Iraq, Siria şi Sudul Libanului şi sunt o majoritate în Bahrain şi regiunile producătoare de petrol ale Arabiei Saudite.

Sibel Edmonds – Baza operaţiunilor echipei SUA-NATO-miliţiile cecene

Noi americanii,prinşi până peste cap în eternul „război contra terorii”, purtând ilegale şi nejustificate războaie globale în numele acestuia şi al aşa-numiţilor „terorişti islamişti”, se întâmplă să fim cel mai mare creier, creator, finanţator şi susţinător al „terorii islamiste”. Ne-am folosit de aceasta ca metoda noastră principală, ca mod de operare, în timpul Războiului Rece, în întreg Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi restul lumii musulmane. L-am inventat şi antrenat pe Bin Laden. Nu, trebuie să fie la plural. Am antrenat şi folosit şi susţinut mulţi Bin Ladeni în toată lumea. Apoi, după Războiul Rece, am continuat la fel în Asia Centrală, Balcani; Caucaz şi Xinjiang. Astăzi continuăm să fim naţiunea teroristă numărul unu a lumii. Fie prin războaiele de agresiune ilegale şi nejustificate, sau acelea puse pe seama unor „extremişti islamişti”, care se întâmplă să fie direct conduşi, instigaţi, finanţaţi şi susţinuţi de noi.

Caitlin Johnstone – Să nu uităm niciodată: Guvernul american are o binecunoscută tradiţie a folosirii de motivaţii mincinoase

Aceşti oameni sunt mincinoşi şi corupţi. Ei nu au nicio problemă să folosească minciuni pentru a omorî un milion de irakieni şi mii de soldaţi americani doar pentru a-şi duce mai departe planurile şi nu avem niciun motiv  să credem că nu ar omorâ la fel de bine şi civili americani.

Nafeez Mosaddeq Ahmed – Teroriştii noştri

CIA a antrenat, finanţat şi susţinut Osama bin Laden şi reţelele sale de mujahedini pentru a-i învinge pe sovietici în Afganistan. După sfârşitul Războiului rece, bin Laden s-a întors împotriva Veszului şi nu am mai avut nevoie de el. Continuele sale atacuri teroriste împotriva noastră, duse peste zece ani, care au culminat cu 9/11, au provocat răspunsul nostru sub forma „Războiului împotriva terorii”. Aceasta este povestea oficială. Şi este falsă. Nu numai să serviciile secrete vestice au continuat să „se îngrijească” de grupurile extremiste şi teroriste islamiste conectate cu al-Qaeda după războiul rece; ele au continuat să facă acest lucru şi după 9/11.

Jeff J. Brown – Dragonul chinezesc şi ursul rusesc dau de pământ cu unchiul Sam în Iran şi Venezuela 

A fost o perioadă, între 1945 şi 1990, în care SUA au condus lumea non-comunistă cu o brutalitate de şef de bandă, hărţuind statele vasale cu puterea lor militară şi financiară nelimitată, biciuindu-le şi ameninţându-le până le aduceau la supunere. În cercurile diplomatice de după război, o ironie bine cunoscută era aceea că SUA nu aveau prieteni, ci numai clienţi şi, în plus, şi aceia bătuţi şi hărtăniţi.

Tom Engelhardt – Alfred McCoy despre „marele joc” al Washingtonului şi cauza declinului său

Ideea era aceea de a înconjura Uniunea Sovietică şi China cu baze şi apoi să le blocheze militar, economic şi diplomatic într-un cârd de state comuniste de la Ungaria şi Cehoslovacia, în Europa de Est, la Coreea de Nord, la Pacific, şi de la sudul Siberiei până la republicile sovietice din Asia Centrală. Cu alte cuvinte, o mare parte a teritoriului Eurasiatic.

Şi apoi, când Zidul Berlinului a căzut în 1989, iar Uniunea Sovietică s-a prăbuşit şi a dispărut de pe faţa pământului în 1991, era gata. Împreună cu fosta lume comunistă, „blocarea” ca politică era aruncată la coşul de gunoi al istoriei – dar a fost ea? În mod ciudat, după cum arată Alfred McCoy, dacă te uiţi la bazele militare ale Washingtonului (care s-au înmulţit în epoca post-sovietică), la conflictele sale şi la accentul pus pe politica sa externă, tentativele americane de „a bloca” ţinuturile centrale ale Eurasiei, în special Rusia şi China, nu s-au oprit nicio clipă.

Johan Galtung -  Despre declinul şi căderea imperiului american

Suferinţa totală este enormă: victimele, familiile ciopârţite, natura structura (prin verticalizare) şi cultura (prin brutalizare, mituri ale răzbunării şi onoarei) deteriorate. Cele mai multe se potrivesc unui singur model: construirea unui imperiu al SUA, bazat pe exploatare economică a altor state şi altor popoare, folosind violenţa directă şi indirectă, deschisă (Pentagonul) şi ascunsă (CIA); cu sprijin deschis şi ascuns de la aliaţii SUA. Rezultatul este structura clasei internaţionale, cu diferenţe crescânde între ţările sărace şi bogate şi între oamenii săraci şi bogaţi. Descoperim mereu că SUA sprijină pe cei care favorizează afacerile şi creşterea americană, şi acţionează împotriva celor care acordă prioritate distribuirii şi nevoilor de bază ale celor mai nevoiaşi. Aceştia mor, câte 100.000 pe zi, subnutriţi, neîmbrăcaţi, fără adăposturi, fără a fi îngrijiţi, fără şcolarizare, fără locuri de muncă şi fără viitor.

Eric Draitser – Jocurile înfometării: Cum a creat imperialismul modern foametea în întreaga lume

Prin examinarea acestor trei exemple contemporane de insecuritate alimentară şi înfometare – Yemen, bazinul lacului Ciad din Africa de Vest şi Sudanul de Sud – devine clar că foametea este astări inextricabil legată cu geopolitica şi imperialismul. Căci, în fiecare dintre cazuri, imperiul condus de SUA este, în final, responsabil pentru imaginile tulburătoare ale copiilor schelet, mamelor incapabile să aibă lapte pentru copilaşii lor şi corpurile în vârstă care se descompun.

Întrebarea este: cum a fost posibil să vedem un dezastru al foametei şi umanitar desfăşurându-se efectiv chiar la picioarele personalului militar american şi francez, dacă aceste forţe sunt acolo numai din motive umanitare?

Dar tristul adevăr este acela că imperiul este prea puţin interesat să salveze vieţile milioanelor de nigerieni şi camerunezi. El este concentrat pe extragerea resurselor şi împiedicarea rivalului chinez de a acţiona, ca peste tot pe continent ... şi în mijlocul acestui nou „mare joc” milioane de africani plătesc cu vieţile lor.

William J Astore – Armata americană fără limite. Peste tot în lume, victorioasă niciunde.

În acest context merită să ne reamintim despre completa desfăşurare a puterii militare americane. Toată lumea este o scenă – sau o zonă de regizare – pentru trupele americane. Există aproximativ 800 de baze militare pe teritorii străine. Comandourile americane acţionează în mai mult de 130 de ţări anual. Şi nici lumea întreagă nu este suficientă pentru Pentagon care vrea să domine nu numai solul, marea şi aerul, ci şi spaţiul extraterestru, cyberspaţiul şi chiar spaţiul interior, dacă luăm în calcul eforturile de a obţine “total information awareness” prin cele 17 agenţii de informaţii dedicate – la un  cost de 80 miliarde dolari anual –colectării tuturor datelor de pe planeta Pământ.

Va urma.

Iohannis se rupe. L-au crăcănat!

În 2014, cu şapte luni înainte ca Iohannis să fi ajuns preşedinte al PNL şi candidat al PNL pentru funcţia de preşedinte al României, am fost singurul care am anunţat într-o scurtă analiză „Viitorul preşedinte al României va fi ..” probabilitatea ca acesta să câştige alegerile. Textul care urmează, scris într-o altă tonalitate, nu-şi propune aceeaşi miză analitică.

Vă amintiţi cum a fost omorât Ioan Vodă cel Cumplit? L-au legat între două cămile şi l-au rupt. Cam aşa e pe cale să păţească şi Iohannis, marioneta legată, din cauza „slăbiciunilor sale lumeşti” de sforile păpuşarilor din diverse mafii internaţionale şi locale, grupări, clanuri, haite.

În servicii, loc în care se găsesc cei care leagă şi dezleagă marionetele de cămile la ordinul băieţilor deştepţi din mafia financiar-bancară globalistă, e bucurie şi tristeţe deopotrivă. În toate. Pentru că, oricât ar vrea ele să pară altfel, în final nu sunt muşuroaie de furnici, ci sordide şi (de cele mai multe ori, din păcate) infecţioase adunături de oameni. Cele care îl sprijină sunt disperate de autogolul dat de Iohannis; celelalte sunt încântate. La fel şi agenţii secreţi, care, indiferent de comanda primită au şi simpatiile/antipatiile personale, care pot fi contrare ordinului de zi pe unitate.

Bucuria şi tristeţea sunt provocate de personajul de tristă menţionare din titlu, care a reuşit, odată cu răspunsul la comanda Aport! a lui Trump să dea unul dintre cele mai greţoase spectacole de jalnic oportunism. Pozele lui Iohannis cu preşedintele american mi-au amintit de imaginea unui dulău mare, privind fericit şi tont, cu limba atârnându-i băloasă, la stăpânul lui, ale cărui mâini şi/sau picioare tocmai le-a lins cu aplicaţie. Prilej cu care putem înţelege şi de ce lătra Iohannis ori de câte ori vedea o poză cu Trump împreună cu un alt dulău de pe păşunea românească.

Crăcănarea internaţională

Îmbrăcat cu nădragii lui cei mai buni şi fără paltonul exilat în dulapul SPP, Iohannis a făcut o piruetă grosolană şi şi-a mutat căpşorul cu grai rar şi ochi severi în goliciunea lor, care stătea sub fustele lui Frau Merkel, dincolo de Atlantic. Un picior al lui rămâne strâns legat şi de arborele uscat al UE, în dosul căruia se ascundea Jean Claude atunci când, după migăloase experimente de cuantica oenologică, îi creşteau în picioare pantofi de culori diferite, şi ajungea să plutească pe braţele invitaţilor săi. Acelaşi arbore după care se ascunde şi Frau Merkel să-şi maseze tremuriciurile ca să nu pară că are orgasme în public la contactul cu invitaţii săi.

Chiar dacă unii de pe afară şi-au dat mâna pentru a vopsi curat democratic rezultatele alegerilor din România, înţelegerea nu merge până la  a schimba barca progresismului globalist cu cea a trumpismului confuz pierdut între tresăriri conservatoare şi un imperialism globalist agresiv şi fără perdea. Dacă la sexul forţos cu resursele României nu se opune nimeni (În definitiv la viol nu e cum vrei tu!) plus că trebuie „ să mănâncă şi gura la copilaşii” miliardarilor globalişti ceva; dacă toată lumea bună e de acord că minorelor locale trebuie să li se deschidă viitorul sub atenta îndrumare a profesioniştilor din US Army şi dacă e o adâncă unanimitate privind necesitatea democratizării Rusiei şi Chinei ca să se termine cu opoziţia la globalizarea mafiei ce conduce America, sunt destule prăpăstii primejdioase pe alte direcţii, care fac ca, de exemplu, Master Soros să suspine trist şi dezamăgit. Şi nu e singurul. Sunt, am auzit, dezbateri aprinse şi în CIA, FBI, NSA, NED, departamentul de stat şi în general în statul paralel american.

Apoi, Trump e imprevizibil: azi ameninţă, mâine pupă zgomotos unde a lovit. Şi una e să fii de partea lui atunci când se ceartă cu Coreea de Nord, alta cu China. Mai ales o Chină „înspăimântată” de faptul că România a pus-o cu spatele la zid, declarând-o duşman al ei şi al omenirii.

Vizita în SUA a fost una bună; bună pentru ca românii amăgiţi şi cei spălaţi parţial pe creier şi cu şanse de recuperare să înţeleagă cu cine au de-a face, cât de dedicat este Iohannis României, cât de uşor te vinde (România, Europa – probabil după sordidul său volum EU.RO, va urma un altul şi mai jalnic, SUA.RO), cât de mic este în realitate acest neamţ cu schelet mare, cum îşi bate joc de funcţia pe care o deţine, câte parale dă pe români.

De altfel, Europa toată, de la Macron la Merkel, s-a cutremurat şi s-a înclinat în faţa măreţiei pragmatismului iohanescian. La UE, se aude, au fost orgasme prelungite la citirea şi vizionarea detaliilor îmbrăţişărilor drăgăstoase din America. Mai ales progresiştii (adică, mai toate partidele europene) au căzut din lojile nemuritoarei lor opere loviţi în plin de actualitatea cuvintelor evangheliei despre „slugile viclene şi leneşe”!

Dincolo de aparenta ei bonomie şi ospitalitate nemărginită, Germania nu uită şi nu iartă; adevărat e că niciun stăpân nu e foarte fericit când îl trădează sluga pe care o credea de-a pururea credincioasă. Şi când din locul întâi te trezeşti menţionată la şi alţii, adică pe locul 4, evident că ai ceva de spus în sinea ta. Şi de tras ceva pârghii şi sfori.

Supralicitarea bărbăţiei germane mitologice în faţa Maicii Rusia, aminteşte secvenţele în care un boss tinerel de cartier îl trimitea pe unul dintre fanii săi mai fragezi, ce căuta un loc în cadrul trupei, să-l pălmuiască, în numele lui, pe bossul unei grupări rivale. Nu de puţine dăţi, după ce mucea, fezandat de acesta din urmă şi de sergenţii săi, îşi căuta răsuflarea şi dinţii prin praful drumului, cei doi boşi se duceau la o cârciumă ca să trateze cestiuni importante. Ceea ce poate fi, dacă între timp nu izbucneşte un conflict nuclear, şi viitorul poveştii de dragoste şi ură dintre americani şi ruşi.

Oricum ar fi, este greu de presupus că Maica Rusia, care a văzut la timpul ei şi bărbăţia altora, de la tătari la franţuji şi la teutonii pictorului Hitler, va putea să observe ceva în pantalonii domnului cu paltonul nervos de la Cotroceni. Şi tot oricum ar fi, nu vă faceţi iluzii că NATO (sau americanii) s-ar activa dincolo de declaraţii tăioase şi sancţiuni deja penibile, în cazul în care, dată fiind vreo năzdrăvănie de-a noastră – sau de-a aliaţilor noştri – Rusia ar fi nevoită să riposteze.

Gudurarea la pulpana lui Trump nu ajunge nici pentru a-i spăla petele lăsate pe covorul prieteniei româno-israeliene, atunci când SPP-ul verifica prea sârguincios buda de la palat să nu fie vreun spion psd-ist ascuns în bazinul closetului sau în piciorul chiuvetei şi locatarul de la Cotroceni ţopăia sub presiunea măruntaielor pe holurile palatului. Peste pete ar trebui aşezate ceva oferte, dar în afară de cuvinte, în mod real, fără un „guven al lui” Iohannis nu are nimic; cheia resurselor se află totuşi la guvernul „ticălos” şi „corupt” care deja a făcut negocierile de rigoare pe spezele psd-ului.

Crăcănarea internă

e totuşi programul de figuri libere, dar mai ales impuse de şefii săi, cu care Iohannis a intrat deja în cărţile de istorie pe care le va scrie atunci când nu o va mai plimba în timpul serviciului pe doamna Carmen. Căci în cărţile de istorie reală – dacă vor mai exista ele în viitor – s-ar putea ca ori să fie o pagină albă – cam cum sunt roadele activităţii sale prezindenţiale în favoarea românilor - sau una neagră pe care să scrie ceva despre josnicie, trădare, lichelism, iohaniseală, caracter infect, gândire limitată, lăcomie, oportunism şi altele asemenea.

(E neclar dacă Iohannis face ceva de capul lui, dacă e el în stare să-şi ducă gândurile dincolo de a filosofa despre cât de statuie unicat este. O remarcă maliţioasă la adresa unui personaj statuie de pe vremuri spunea că deosebirea dintre acela şi statuia lui ar fi aceea că statuia ar putea părea totuşi că gândeşte.)

Coborât direct din poveştile de groază ale vechilor germani în basmele politice româneşti actuale, ca un Lăţ-Lungilă malefic, nu tovarăş al lui Harap Alb, ci slugă a spânului, zmeului, împăratului cel rău, Iohannis s-a lăţit şi lungit metastazic peste cerul politicii româneşti, încercând să ocupe tot ceea ce poate fi opoziţie la PSD, dar mai ales (deşi nu este aproape nicio suprapunere între PSD şi poporul român) la români. Adică la identitatea, credinţele, tradiţiile, valorile, spaţiul, resursele acestora şi posibilitatea unui viitor mai bun ca români, nu ca un amestec de troglodiţi din mai multe rase, etnii, spaţii, formataţi ca sclavi ai mafiei financiar-bancare globaliste şi cu un viitor neguros.

Dorindu-se cavalerul apocaliptic al liberalilor, useriştilor, cioloşiştilor şi în general al tuturor „rezistenţilor” produşi, conduşi şi finanţaţi, ca şi usr-ul şi plusul, de ongeurile globaliste şi/sau servicii, Johannis uită că postura de dulău axiomatic al lui Trump poate trezi curenţi subterani potrivnici ambiţiilor sale.  

Vreme de cinci ani, imaginea acestui produs al lumii întunecate a mafiei globaliste şi serviciilor interne şi externe, s-a hrănit şi a crescut din ură: ura provocată, stimulată, alimentată generos cu evenimente înscenate, cu morţi şi răniţi, cu minciună şi manipulare, cu trădări şi vânzări, cu piedici, capcane, sabotaje aduse unei vieţi normale.

Încet, dar sigur, fericirea cu care Iohannis se grăbeşte să vândă România şi să-i deschidă porţile năvalei migratorilor, ca şi cum ar fi uşile caselor sale (dobândite cu complicitatea funcţionarilor şi notarilor întocmitori şi certificatori de acte false), se va răsfrânge şi asupra românilor, impresionaţi şi de evoluţia de „înaltă ţinută patriotică” manifestată cu ocazia înstrăinării resurselor iubitei sale ţări. Care, nu vor mai fi atât de entuziaşti în a-l vota. Mai ales că cozile organizate de la secţiile de vot din străinătate s-au dovedit a fi fost, în multe cazuri, mai ales în cele mediatizate intens, excepţionale experimente de haos organizat.

Poate e prea devreme şi chiar dacă suntem mult mai aproape, anul acesta e mai dificil de făcut o previziune asupra rezultatului alegerilor: se lucrează intens în câteva cancelarii şi o sumedenie de birouri ale serviciilor, nu avem încă o listă clară a celor care vor candida, mai e loc pentru josnicii şi ticăloşii precum cele din SUA, care să mai trezească ceva români.  Cert este că marioneta Iohannis este în acest moment atât de crăcănată între sfori încât e foarte aproape de a se rupe. Asta chiar dacă STS-ul are în continuare atribuţii electorale. Dar, care STS?

Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a reţelelor de exploatare sexuală a femeilor, traficului de alcool şi de droguri afiliate acestora (I)

În timpul şi după cel de-al doilea război mondial, SUA au împînzit lumea cu bazele lor militare manifestându-şi în acest mod pretenţiile de putere imperială mondială. Scopul: controlul economiei modiale şi a pieţelor financiare şi preluarea resurselor naturale (resurse primare şi ne-regenerabile). Diverse analize vorbesc despre controlul Americii asupra a aproape 200 de state; în realitate, după cum vedem şi în acest moment, controlul american prin combinarea pârghiilor sistemului militar cu ale celui financiar, impune tuturor statelor unele dintre politicile sale – vezi sancţiunile pentru diverse motive fără acoperire. Inclusiv Chinei şi Rusiei, care nu au încă definitivate mecanismele financiare şi monetare independente de cele impuse de mafia financiar-bancară globalistă lumii prin braţul său înarmat, SUA. O asemenea combinare a celor trei direcţii de forţă ale politicii imperialiste americane o putem vedea în combinarea sancţiunilor şi acţiuni de intimidare militară asupra Iranului; în aşa-zisul război comercial cu China şi prezenţa militară în Marea  Chinei de Sud; în combinarea sancţiunilor/războiului comercial cu Rusia şi China şi cele circa 500 de baze militare americane, care le încercuiesc pe cele două, în sprijinirea insurgenţilor islamişti în foste republici sovietice şi a islamiştilor uiguri din China, sau în acţiunile de destabilizare internă prin finanţarea şi instrumentalizarea revoltei stradale şi apoi prin ameninţarea cu alte sancţiuni.

Direcţiile principale pe care se manifestă distorsiunile şi dezastrele induse de bazele militare americane în statele gazdă şi la nivel mondial

1. Poluarea morală în societate şi în politică rezultat al statutului de colonie a statelor care le găzduiesc: corupţie generalizată, lovituri de stat sângeroase împotriva voinţei populare exprimate în aleşi care încearcă eliberarea de sub bocancul american, regimuri oligarhice, dictatură, teroare, represiune, criminalitate, dezvoltarea endemică a reţelelor de traficanţi, suprimarea fizică a opozanţilor, războaie în interiorul sau în vecinătatea acestor state. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al statelor central şi sud-americane, Orientului Mijlociu, mai nou, Africa.

2. Poluarea morală din cauza imensei pieţe de prostituţie, alcool şi droguri susţinută de reţelele de trafic afiliate acestor baze şi protejate de acestea, despre care vom vorbi în continuare, cu accent pe prostituţie şi traficul de carne vie.

3. Poluarea gravă a mediului, terenurile acestor baze şi împrejurimile lor fiind puternic contaminate de materialele depozitate acolo (combustibili, explozivi, muniţie activă, deşeurile muniţiei folosite, diverse substanţe chimice, materiale radioactive etc.) necesare activităţilor specifice din bază şi din operaţiunile desfăşurate în afara ei. O evaluare făcută la nivelul anului 2005 (între timp au apărut baze noi în Orientul Apropiat şi nu numai) estima la 2.202,735 de hectare suprafaţa tuturor bazelor americane din SUA şi din afara lor, ceea ce făcea Pentagonul unul dintre cei mai mari deţinători de terenuri la nivel mondial. Acesta este în mare şi suprafaţa uneori deteriorată iremediabil de armata americană. Un articol recent din The Guardian, mai 2019  – vorbeşte despre gravele probleme de sănătate provocate de astfel de baze chiar în interiorul SUA - A trail of toxicity: the US military bases making people sick. Un alt articol din mai 2019, apărut în THE ASAHI SHIMBUN vobeşte depre gravele probleme de la bazele americane din Japonia. Conform lui THE ECOLOGIST, armata americană poluează mai mult decât 140 de state luate împreună.

4. Poluarea economiei, transformată într-o tehnologie de spoliere, exploatare sălbatică, servire a intereselor companiilor americane şi ale aliaţilor, având ca rezultate sărăcie, malnutriţe, boli grave, şomaj ridicat, deplasări de populaţii, înapoiere.

Baze militare americane pe teritoriul unui stat înseamnă statut de colonie. În lume sunt, după diverse evaluări, între 750 şi 1000 de baze americane şi instalaţii militare de diverse dimensiuni, oficiale, sau secrete, în între 70 şi 180 de state, însumând între 200.000 şi 250.000 de militari. În acelaşi timp, alte 11 state au împreună 70 de baze militare în afara teritoriului lor. Rusia, cu între 26 şi 40 de baze în 9 state, în principal în foste republici sovietice în Siria şi  Vietnam, este urmată de UK, Franţa şi Turcia cu de la 4 la 10 baze fiecare: India, China, Japonia, Coreea de Sud, Germania, Italia şi Olanda cu între 1 şi 3 baze.

Povestea tristă a morţii Mariei Laol şi prietenelor sale

Evenimente neprevăzute au dus la descoprirea de trupe americane dislocate în alte state fără ca despre această prezenţă să se ştie chiar la nivelul Congresului american. După o lovitură de stat reuşită de un ofiţer pregătit de americani, relaţiile militare dintre SUA şi Mali sunt suspendate. În mod normal, niciun militar american nu mai are ce căuta pe teritoriul acestui stat. Şi totuşi:

Era 5.09 dimineaţa când un Toyota Land Cruiser a sărit de pe un pod din ţara vest-africană Mali. Timp de două secunde, SUV-ul a zburat prin aer răsucindu-se cu 180 şi căzând de la 70 de picioare în râul Niger.

Trei dintre morţi erau membri de comando americani. Şoferul, un căpitan poreclit „Whiskey Dan” era liderul unei echipe secrete niciodată descrisă în media şi rar menţionată chiar şi în publicaţiile guvernamentale. Unul dintre pasageri era dintr-o unitate şi mai secretă, a cărei activitate este adesea integrată în Joint Special Operations Command (JSOC), care desfăşoară misiuni clandestine de omorâre şi capturare în afara SUA. Trei nu erau personal militar şi nici americani. Erau femei marocane descrise eventual ca chelneriţe sau „prostituate”.

Cele şase morţi au fost finalul unui periplu de o noapte întreagă prin barurile din Bamako, capitala Mali, în conformitate cu un raport desecretizat al investigatorilor penali din armata SUA. De la cină şi băuturi la un restaurant denumit Blah-Blah, alte băuturi la La Terrasse apoi altele la Club XS şi băuturile de final la Club Plaza, a fost un înot zgomotos în vodcă fără măsură. Şi de vodcă şi Red Bull. Şi vodcă şi suc de portocale. Şi de vodcă cu vanilie şi rodie. Şi Chivas Regal. Şi Jack Daniels. Şi bere Corona. Şi bere Castel. Şi să nu uităm B-52, o băutură făcută în general din Kahlúa, Grand Marnier şi Bailey’s Irish Cream. Numai la Club Plaza, nota de plată a fost echivalentul a 350 de dolari SUA.

La aproximativ 5 dimineaţa, în 20 aprilie, cei şase s-au înghesuit în acel Land Cruiser, cu căpitanul Dan Utley la volan către o  nouă locaţiue „fierbinte”: Bamako By Night. Opt minute mai târziu, Utley a sunat o femeie pe care a întrebat-o dacă e supărată. I-a spus că se va întoarce şi o va lua, dar ea i-a spus să nu se obosească. Utley i-a dat telefonul Mariei Laol, una dintre marocance. „Nu fi supărată. Ne vom întoarce să te luăm” i-a spus aceasta femeii de la celălalt capăt al firului, care a mai auzit ţipete şi apoi tăcere. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)

Relatarea de mai sus, adusă la lumină după multe lupte cu autorităţile duse de autorul articolului, Nick Turse, este exemplară pentru tema propusă din mai multe puncte de vedere: imposibilitatea evaluării precise a prezenţei americane în lume, dar şi amploarea ei, militarii americani executând misiuni chiar şi acolo unde, oficial, ei nu există; legătura dintre prezenţa americană consumul de băuturi, de droguri, prostituţie şi agresiuni sexuale; ascunderea acestei realităţi.

Pe măsură ce operaţiunile militare americane s-au în înmulţit în Africa, ajungând la un record de 674 misiuni în 2014, rapoarte despre consumul excesiv de alcool, sex cu prostituate, consum de droguri, agresiuni sexuale şi ale forme de violenţă ale personalului AFRICOM s-au înmulţit şi ele, chiar dacă multe au fost ascunse pentru săptămâni sau luni şi chiar pentru ani. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)

Practic, prezenţa bazelor amercane reprezintă semnul supunerii respectivului stat şi nu numai o piedica împotriva asanării morale a societăţii pe toate palierele ei, ci chiar cangrenizarea, metastazarea acesteia. Membrii lor, ca şi tot restul personalului american dislocat în alte state, nu se supun legilor locale, ci celor americane - vă amintiţi cazurile de la noi, între care cel al lui Teo Peter. Inversul însă nu este valabil. FBI-ul pe faţă, CIA-ul pe ascuns, extrag cetăţenii altor state pentru a-i judeca în America.Orice cetăţean al lumii poate fi judecat de instanţele americane. Şi chiar orice stat. Ceea ce este departe de a fi o dovadă de prieten democrat şi întru democraţie, a SUA.

(Va urma)