Societatea civilă, „calul troian” al mafiei anticreştine globaliste în cetatea normalităţii. Monarhia absolută "democratică" globală.

Cea mai mare excrocherie, minciună, fundătură, în care ne-a înghesuit mafia financiar-bancară globalistă, este conceptul de societate civilă, combinat cu cel de „power to the people”. Mai precis, aşa-zisul transfer al puterii către cetăţean. Desigur, după cum vom vedea, nu către orice cetăţean, deşi principiile frumoase aşa grăiesc, ci către cei aflaţi de partea bună a baricadei. Adică către cei aflaţi în slujba mafiei anticristice amintite mai sus. Azi se mai spune de partea „sistemului”. Sau a statului ascuns, paralel, a puterii reale, nu a celei afişate, care nu e altceva decât o proiecţie pe ecranul pe care se desfăşoară filmul unei realităţi contrafăcute 100 %.

Ce este sau cine este societatea civilă (SC)

Atunci când se vorbeşte despre SC, mulţi cred că este vorba numai despre ong-uri. În realitate, din SC fac parte formulele de asociere cu personalitate juridică sau fără, altele decât structurile guvernamentale, plus cetăţeanul activ (un alt concept introdus pornind de la cel de societate civilă). În principiu, tot ce mişcă şi are o implicare civică (adică cetăţenească), adică tot cetăţeanul implicat într-o formă organizată, sau spontan, într-o cauză care are efecte şi asupra altora.

Tot aici găsiţi şi partidele politice şi media. În cazul ultimei, prezenţa este oarecum paradoxală atât timp cât asocierile economice nu sunt parte a SC. Iar media, în afara celei dezvoltate în ultimii ani pe net, este, pentru patronii din sector, o activitate economică ca toate celelalte. E adevărat, cu ceva în plus: calitatea de instrument de lobby, propagandă, manipulare, condiţionare, albire a creierului cetăţeanului.

Nu fac parte din SC, structurile statului – în care găsim însă membrii diverselor forme de SC, de la cetăţeanul activ la partide.

În final, conceptul este o deplină şi voită aiureală făcută cu un scop precis despre care vom vorbi mai jos.

Despre societate civilă începe să se vorbească cam de pe la Revoluţia Franceză, conceptul fiind inventat, dezvoltat şi livrat, egalitarist şi uniformizator, la pachet cu toate celelalte ingrediente ale „societăţii cetăţenilor”, destinate a fi uneltele teoretice, apoi practice, ale înlocuirii societăţii ierarhice de tip medieval, cu cea orizontală de astăzi. Dacă ne uităm că printre teoreticienii săi ulteriori au fost, alături de Hegel, Marx şi Gramsci, două personaje odioase ale construcţiei vechiului şi actualului stat totalitar global (de nuanţă zisă comunistă, o altă perdea de fum), ne lămurim repede că societatea civilă nu este nimic altceva decât un instrument al acestei transformări şi construcţii.

Trăiască, deci, societatea civilă. "Bună"!

Cea care a împlinit visul milenar al omului: l-a făcut cetăţean şi i-a dat statul pe mână. „Power to the people!” E adevărat, cu o clauză scrisă mic în subsolul actului de donaţie: nu oricui cetăţean, ci numai unora dintre cei activi, şi nu oricărei societăţi civile. Pentru că sunt două feluri de cetăţeni : cetăţenii activi „buni” şi cetăţenii activi „răi”. Între ei mai sunt şi cei neutri, dar aceştia vor sfârşi, mai devreme sau mai târziu, într-o tabără sau alta. Asemenea, avem o societate civilă bună, cea care duce la îndeplinire ordinele mafiei bancare globasliste şi o societate civilă rea, care se opune acestor planuri. Şi o societate civilă neutră cu acelaşi destin. Calificativele, pedepsele şi recompensele le oferă mafia globalistă direct şi prin intermediul agenţilor săi de influenţă din politică şi din societatea civilă bună. De aceea, invers de cum ne-am aştepta, oficial, cei buni sunt cei care lucrează la distrugerea lumii vechi şi reconfigurarea ei într-o lume de zombi, iar cei răi sunt cei care se opun acestui proces global de transformare.

În acest moment, chiar dacă se constată o trezire din somn a unora dintre semenii noştri, fluxul masiv este de fapt pe direcţia oficială, pentru că oamenii mafiei anticristice au ocupat masiv sectoarele educaţiei, culturii, economiei, politicii, media şi civismului în tot Occidentul şi un fenomen asemănător are loc în fostele state comuniste, în statele sud-americane sau în cele asiatice. Şi unde nu avea chef să aibă loc, s-au aranjat tot felul de revoluţii colorate, care să ne bage cheful în cap.

Agenţii de influenţă ai mafiei anticreştine globaliste

Aşa că nu toată lumea are statul pe mână, ci numai cetăţeanul activ „bun” şi societatea civilă „bună”. Care, de fapt, nici nu sunt cetăţeni activi, sau societate civilă, ci agenţi de influenţă fără personalitate juridică – cetăţenii „buni” - şi cu personalitate juridică –ong-urile „bune”. Deci nu ar avea că căuta în SC.

Aici este şi marea escrocherie: promotorii globalizării sclavagismului contemporan şi-au dublat pârghiile prin care controlează tot ceea ce se face şi tot ce mişcă la nivelul administraţiilor centrale – guverne – şi al administraţiilor locale. Adică, au pe terenul în care se joacă meciul vieţilor noastre două echipe, care sunt în acelaşi timp şi arbitri centrali Recte: cetăţeanul activ „bun” şi societatea civilă „bună”, prin care promovează de ani buni politicile la zi în toate domeniile, şi politicienii din partidele care îi slujesc, care aprobă aceste politici şi fac astfel, pe ocolite, politica mafiei financiar-bancare globaliste.

Dar staţi. Asta nu e totul. La rândul ei, societatea civilă „bună”, care pretinde că înglobează şi media (aflată covârşitor în slujba aceleiaşi mafii), se face că nu mai ştie acest lucru atunci când trebuie pornită o campanie pentru o cauză mafiotă sau alta. Aşa că apare pe teren şi echipa media, pe post de arbitru de tuşă, care validează terorismul civic al societăţii civile bune pentru a fi preluat în poarta societăţii de sectorul politic.

În felul acesta, în ultimii 70 de ani aproape tot ceea ce s-a decis în politică este rezultatul presiunilor, lobiului, şantajului public, dezinformării, manipulării, propagandei, minciunilor ridicate la rang de adevăr, programelor şi proiectelor făcute de specialişti inventaţi şi mai ales de funcţionarii îmbrăcaţi în blăni de oaie civică, dar plătiţi de mafie, aparţinând societăţii civile bune şi media. Actul final îl joacă partidele de la guvernare şi din opoziţie (de fapt, iarăşi două echipe aflate în slujba aceleiaşi mafii, care bat în cuie dorinţele mahărilor mafioţi).

Spre această societate civilă „bună” sunt pompate zeci de miliarde de dolari, care se întorc sub forma a zeci de mii de miliarde. În bugetul ong-urilor „bune” vin bani de la alte ong-uri „bune”, care sunt finanţate de alte ong-uri „bune”, la rândul lor alimentate de fundaţiile mafioţilor globalişti. Pe tot acest traseu apar şi îmbelşugatele finanţări de la bugetele de stat – adică mafioţii, dirijează spre agenţii lor de influenţă banii popoarelor subjugate.

În acest timp, cetăţeanul activ „rău” şi societatea civilă „rea” sunt neglijaţi, descurajaţi, nu primesc finanţări, nu au parte decât de o mediatizare generalizatoare extrem de negativă, primesc şuturi în gură, uşi care le strivesc feţele, ameninţări, desfiinţări şi nu reuşesc să fie văzuţi şi auziţi decât periferic în spaţiul public. De aici şi impactul lor redus, astfel că lumea se schimbă după politicile dorite şi impuse de mafie prin reţeaua ei planetară de ong-uri şi personalităţi servitoare.

Puterea difuză = putere concentrată

Avantele acestei scheme piramidale cred că deja le-aţi intuit:

- Mafia are mai multe echipe cu care să-şi impună politicile şi în final politica.

- Treptat, politicul s-a compromis şi a fost compromis, astfel că astăzi credibilitatea o are societatea civilă; evident, cea „bună”.

- Este tot mai mare presiunea ca să apară guverne şi administraţii locale alcătuite din membri ai societăţii civile. Şi tot mai multe guverne cooptează membri ai societăţii civile. Din nou evident, „bune”.

- În urma consultărilor cu societatea civilă „bună”, preşedinţi, prim-miniştri, parlamente şi guverne iau decizii fundamentale. În aceste consultări – cum au fost cele pe justiţie organizate de preşedintele Iohannis – nici măcar nu participă organizaţiile celor din domeniul respectiv, ci cele care au voie, sunt plătite şi „îndreptăţite” să-şi dea cu părerea pe teme pe care în fapt nu le stăpânesc.

- Prin mutarea accentului către cetăţeanul activ „bun” şi societatea civilă „bună”, puterea reală concentrată în mâna mafiei oligarhice reuşeşte să se mascheze ca şi când nici nu ar exista; iar pentru daune există la îndemână cei din politică gata oricând să se jerfească ca „vinovaţi de serviciu” pentru mascarea stăpânilor lor.

- Deşi apolitice prin statut, ongurile „bune” sunt tot mai agresive în plan politic, organizează manifestaţii, lovituri de stat, revoluţii, devenind parte activă a politicii. Finanţarea şi filiaţia acestora sunt adesea destul de transparente, dar propaganda şi manipularea reuşesc să inducă pe tot parcursul ideea că de fapt noi cetăţenii ne-am revoltat, am dărâmat, înlocuit.

- La nivelul vizibil, palpabil, puterea devine tot mai difuză, tot mai greu de tras la răspundere:  Pe cine, pe cetăţeni? Păi nu ăsta e democraţia? Nu e ideal ca cetăţeanul să conducă? Dezgustate, ameţite, sufocate de consumism şi hedonism, şi cu un complex de vinovăţie tot mai accentuat, chiar dacă refuzat la nivel conştient, masele devin dezinteresate de ceea ce li se întâmplă, gata să cedeze, să abdice, să renunţe la valorile şi principiile moştenite, cele care le asigură identitatea.

În realitate, puterea a atins un grad de concentrare similar celor din monarhiile absolutiste în care un rege şi echipa apropiaţilor lui (de exemplu, un Rothschild şi gaşca) deţin toată puterea. La ei însă nu se ajunge; puţin sunt cei conştienţi/interesaţi de faptul că din acel centru li se formatează viaţa, că acolo se iau în realitate toate deciziile politice şi de acolo se fac toate jocurile, revoluţiile şi războaiele, că în spatele acestui centru preocupat de distrugerea omului stă diavolul cu războiul său împotriva lui Dumnezeu; şi asta pentru că între cei care iau deciziile şi noi ceilalţi sunt sute şi mii de perdele ale societăţii civile şi ale media.

Astăzi, mafia financiar-bancară globalistă, inelul imperial al clasei sociale denumite odată burghezie, contestatară la timpul ei a statului absolutist medieval, este pe cale să reuşească construcţia statului absolutist „democratic” la nivel mondial; o formulă mai opresivă, mai nocivă, mai infecţioasă şi mai mortifiantă decât oricare altă dictatură din istorie.

Mândria stearpă şi indiferenţa condamnabilă a celor care refuză politica

Dragă prietene,

Tu, un om cu bun simţ, onest, educat, cu valori şi norme morale corecte, cu împliniri profesionale, cu deschideri spirituale, cu opţiuni şi acţiuni guvernate, cel puţin parţial, de interesul pentru binele aproapelui, care spui:

„Nu ştiu ce e în politică. Habar nu am cine sunt unii sau alţii, ce vor ei, ce fac. Toţi sunt la fel. Nu mă interesează pentru că politica e murdară, coruptă şi corupătoare, distructivă. Dacă te atingi de ea, te îmbolnăveşti.”

Sau tu, care eşti cu aceleaşi calităţi şi, în plus, eşti şi informat asupra curenţilor (majoritar) distructivi din societate induşi prin intermediul celor în acest moment în politică, dar spui:

„Nu vreau să fac politică, e calea spre pierzanie, lupt din afara ei pentru că politica e o murdărie. Nu ai nicio şansă să scapi. Facem organizaţii, să facem o mişcare de mase să schimbăm lucrurile, să schimbăm clasa politică.” (Cu cine? Cum?)

Sau tu, care declari cu mândrie că refuzi orice contact, chiar şi unul de informare, cu politica. Care te crezi, astfel, dintr-o altă clasă, special şi comunici lucrul acesta cu aplombul celui care se ştie deosebit. Sau tu, care te crezi protejat de efectele ei nocive, chiar dacă comentezi nemulţumit unele şi altele.

Ţie mă adresez astăzi prin acest text.

(Nu mă adresez însă acelora, foarte mulţi, din păcate, poate cei mai mulţi, interesaţi doar de propria persoană, indiferenţii, mulţumiţi (foarte rar, căci întotdeauna ceea ce ar merita ei este mult mai mult decât ceea ce primesc, sau îşi însuşesc fără probleme morale), sau nemulţumiţi de ce se întâmplă în politică funcţie de propriile beneficii. Sau celor care sunt interesaţi, oricum s-ar schimba guvernele, consiliile judeţene sau primăriile, doar pentru a avea oameni de legături cu care să-şi facă interesele. Nu mă adresez lor căci acelora nu am ce să le spun. Îi las în seama lui Dumnezeu (căci numai El îi poate aduce la luminare), Care are grijă de noi toţi, adică şi de ei.)

Poziţiile celor cărora mă adresez sunt croite de o neînţelegere a ceea ce este politica, pe care o văd doar prin prisma (concretă, reală, ca acţiune, dar falsă atunci când este folosită cu multă perfidie ca mijloc de propagan pentru a pune o ştampilă degradantă pe actul politic în sine) a celor care se folosesc de politică pentru motive personale. Dar politica nu este altceva decât administrarea vieţii comune a unui grup: comună, sau ţară, uniune de state, federaţie. Adică administrarea şi a vieţii fiecăruia dintre noi parte a acelui grup. Politica nu a fost inventată ieri; nouă este doar forma ei de administrare actuală a treburilor publice prin partidele, care reprezintă, în final (imensa lor majoritate), interesele unui segment redus de oameni (asta nu înseamnă că nu pot fi şi partide dedicate binelui celor mulţi). Partide pe care mafia banca-financiară globalistă, cea care lucrează cu mult spor la noua ordine mondială bazată pe tipul de societate fără Dumnezeu şi împotriva lui Dumnezeu, le-a inventat în urmă cu câteva sute de ani şi care au înlocuit treptat vechile sisteme de conducere şi administrare de extracţie aristocratică, regatele. Pentru a justifica schimbarea, prin oamenii plătiţi de această mafie, s-a construit şi baza teoretică necesară: ideologiile, doctrinele, aş-zisele ştiinţe politice. Şi tot mafia anticreştină a construit încă o componentă esenţială scopurilor sale, şi prin care face schimbări şi conduce astăzi lumea în mod difuz, dar deosebit de concentrat, după cum vom vedea în următoarea analiză: aşa-zisa societate civilă.

Procedând aşa, dezertând de pe câmpul de luptă, faci exact voia celor care organizează şi reorganizează lumea „după pohta ce-o pohtesc”. Care vor să conducă cât mai din umbră, cât mai difuz, cât mai din spatele vălurilor magice coborâte peste lume. Care vor să ne taie speranţa, implicarea, să ne dilueze până la anihilare voinţa, spiritul de sacrificiu pentru aproapele, pentru cei care vor veni după noi.

Politica ne croieşte viaţa socială şi ne afectează grav viaţa interioară; spune-mi că nu e aşa! Şi dacă nu ne interesează prea mult viaţa personală, măcar să ne gândim, cei ce ne considerăm creştini, că politica croieşte viaţa aproapelui nostru, şi că noi, urcaţi pe piedestalul perfecţiunii noastre refuzăm să ne implicăm, iar anticriştii din mafia bancar-financiară globalistă sunt foarte mulţumiţi. Au, carevasăzică, un profit social-politic maxim. Noi ne dăm deoparte de pe câmpul de luptă, ei nu.

Avem deci următoarea situaţie: pe tine nu te interesează politica, o refuzi, o excluzi dintre preocupările tale, chiar şi dintre cele periferice, ai blamat-o definitiv şi ai scos-o definitiv din viaţa ta. Dar tu numai crezi, te amăgeşti, te droghezi cu gândul că ai scos-o. Pentru că dacă pe tine nu te interesează o politică, perfect posibilă, pentru oameni şi nu împotriva lor, pe ea (pe cei pe care îi laşi să o facă) o interesează persoana ta;  ea este de fapt în afara ta tot ceea ce trăieşti în societate zi de zi, ceas de ceas. Politica mafioţilor anticrişti este interesată de tine: ea e interesată de cum gândeşti, de ce vrei, de cum te poate mulţumi mai ieftin şi folosi mai complet, de cum să stoarcă din tine energiile şi posibilităţile tale de prelucrare a informaţiilor fără să te opui, de cum să te mintă, amăgească, iluzioneze, hipnotizeze ca să facă cu tine ce vor făptuitorii ei. Pentru că în spatele politicii au fost, sunt şi vor fi întotdeauna oameni.

Politica nu este un joc murdar, o punere hidoasă în scenă, un produs al iadului definitiv şi revocabil putred şi putrefiant, decât dacă acesta este sensul pe care îl primeşte. În sine, politica este, reiau că să fie clar, administrarea vieţii tale în comunitate. Dacă nu te implici tu, se implică cei care întotdeauna dau din coate; cei care vor să profite de ceilalţi; cei fără „prejudecăţi morale”; cei mistuiţi de patima puterii; cei care se aliniază şi fac lucrarea răului şi nu a Binelui; cei care au dus la abatoare sute de milioane de semeni cu rânjete de satisfacţie şi de dispreţ; cei care nu dau niciun scuipat de pielea ta, pe viaţa ta; cei care te vor prost, neimplicat, neinformat, dezinformat, manipulat, sclav pe vecie, fiinţă umană decăzută sub orice nivel comparabil din lumea înconjurătoare; cei care te mint, te amăgesc, te aşează sub magie, te folosesc fără niciun scrupul.

Şi iarăşi reiau: poate că nu eşti interesat pentru tine, poate că consideri un efort prea mare, o pierdere de demnitate şi de strălucire prea mare să te implici pentru tine: ca să nu mai bombăni, să nu mai fii nemulţumit, să nu mai fii pus în situaţia de a-i judeca pe „unii” care fac politică doar atunci când ceva te atinge pe tine; să nu mai judeci nediferenţiat, la grămadă, să ştii care sunt – dacă sunt – aliaţii, prietenii de acolo şi care duşmanii feroci, gata să-ţi ia şi ultima bătaie de puls şi ultima licărire de lumină din sufletul tău pentru interesele lor.

Dar ce sens are viaţa asta dacă nu este trăită pentru ceilalţi; cum îţi poţi câştiga mântuirea dacă nu prin ceilalţi; cum poţi da mărturie pentru Dumnezeu dacă nu prin jertfă. Dacă nu pentru tine, merită să fii interesat şi să te implici pentru ceilalţi: ai tăi din familie, pe care nu vei putea să-i aperi dincolo de sacrificiile pe care le faci pentru ca ei să se simtă bine; pentru prietenii tăi; pentru acei oameni necăjiţi, suferinzi, dezorientaţi, pierduţi, eşuaţi prematur în lupta pentru existenţă; pentru copiii nenăscuţi care au tot mai puţine şanse de a se naşte, pentru copiii născuţi care au tot mai puţine şanse de a avea o copilărie şi nu o lungă perioadă de angoase, coşmaruri, tragedii sexuale; pentru copiii, bătrânii, bolnavii aşa-zis incurabili, oameni care nu vor să moară dar sunt eutanasiaţi cu forţa pentru a nu fi lăsaţi să sufere; pentru toate lucrurile bune, frumoase, încântătoare care sunt posibile, dar care ne sunt interzise tot mai mult, căci trebuie definitivată construcţia unei lumi a iadului.

Te rog, în primul rând, să ai în vedere implicarea conştientă şi luminată în politică pentru a-ţi susţine valorile şi principiile în favoarea semenilor tăi. Partidele nu sunt numai rele, ele pot să fie şi bune, curate, jertfelnice pentru oameni, căci ele din oameni sunt făcute. Dacă sunt numai oamenii anticriştilor, nu e nicio speranţă; dacă sunt din oameni ca tine, totul e posibil.

Asta nu înseamnă că e musai să fii participant direct la politică (deşi nu ar fi rău de loc), ci măcar să accepţi să fii interesat, să cauţi informaţii, să încerci să le judeci şi să te limpezeşti. Să încerci să ai imaginea de ansamblu, căci dacă ai tabloul întreg înţelegerea ţi se luminează şi poţi să-ţi explici orice detaliu; este şi sfera ta de protecţie împotriva manipulării.

Dacă chiar nu ai timp, caută-ţi o călăuză, un personaj cunoscător în materie, judecă-l după ceea ce spune şi susţine în comparaţie cu ceea ce face, cu ceea se întâmplă în jurul nostru, după felul în care este schimbată lumea, şi dacă îl găseşti de încredere, consultă-l aşa cum ai consulta pe probleme de sănătate un medic, sau pe cele spirituale un duhovnic.

Şi dacă după toate astea nu te-am convins, nu te-am deplasat nici cu un milimetru, să ştii că nu am să renunţ. Nu am să tac. Voi reveni. Voi continua să strig la tine poate mă vei auzi şi vei fi de acord să te opreşti, să faci apel la dumnezeiasca raţiune din tine şi să accepţi, să înţelegi, apoi să te deschizi şi să te implici.

Şi nu uita: Cu noi este Dumnezeu!