În timpul şi după cel de-al doilea război mondial,
SUA au împînzit lumea cu bazele lor militare manifestându-şi în acest mod pretenţiile
de putere imperială mondială. Scopul: controlul economiei modiale şi a pieţelor
financiare şi preluarea resurselor naturale (resurse primare şi
ne-regenerabile). Diverse analize vorbesc despre controlul Americii asupra a
aproape 200 de state; în realitate, după cum vedem şi în acest moment,
controlul american prin combinarea pârghiilor sistemului militar cu ale celui
financiar, impune tuturor statelor unele dintre politicile sale – vezi sancţiunile
pentru diverse motive fără acoperire. Inclusiv Chinei şi Rusiei, care nu au încă
definitivate mecanismele financiare şi monetare independente de cele impuse de
mafia financiar-bancară globalistă lumii prin braţul său înarmat, SUA. O
asemenea combinare a celor trei direcţii de forţă ale politicii imperialiste
americane o putem vedea în combinarea sancţiunilor şi acţiuni de intimidare
militară asupra Iranului; în aşa-zisul război comercial cu China şi prezenţa militară
în Marea Chinei de Sud; în combinarea
sancţiunilor/războiului comercial cu Rusia şi China şi cele circa 500 de baze
militare americane, care le încercuiesc pe cele două, în sprijinirea
insurgenţilor islamişti în foste republici sovietice şi a islamiştilor uiguri
din China, sau în acţiunile de destabilizare internă prin finanţarea şi
instrumentalizarea revoltei stradale şi apoi prin ameninţarea cu alte sancţiuni.
Direcţiile
principale pe care se manifestă distorsiunile şi dezastrele induse de bazele
militare americane în statele gazdă şi la nivel mondial
1. Poluarea morală în societate şi în politică rezultat al statutului
de colonie a statelor care le găzduiesc: corupţie generalizată, lovituri de
stat sângeroase împotriva voinţei populare exprimate în aleşi care încearcă
eliberarea de sub bocancul american, regimuri oligarhice, dictatură, teroare,
represiune, criminalitate, dezvoltarea endemică a reţelelor de traficanţi,
suprimarea fizică a opozanţilor, războaie în interiorul sau în vecinătatea
acestor state. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al statelor central
şi sud-americane, Orientului Mijlociu, mai nou, Africa.
2. Poluarea morală din cauza imensei pieţe de prostituţie, alcool şi
droguri susţinută de reţelele de trafic afiliate acestor baze şi protejate
de acestea, despre care vom vorbi în continuare, cu accent pe prostituţie şi
traficul de carne vie.
3. Poluarea
gravă a mediului, terenurile acestor baze şi
împrejurimile lor fiind puternic contaminate de materialele depozitate acolo
(combustibili, explozivi, muniţie activă, deşeurile muniţiei folosite, diverse
substanţe chimice, materiale radioactive etc.) necesare activităţilor specifice
din bază şi din operaţiunile desfăşurate în afara ei. O evaluare făcută la
nivelul anului 2005 (între timp au apărut baze noi în Orientul Apropiat şi nu
numai) estima la 2.202,735 de hectare suprafaţa tuturor bazelor americane din
SUA şi din afara lor, ceea ce făcea Pentagonul unul dintre cei mai mari
deţinători de terenuri la nivel mondial. Acesta este în mare şi suprafaţa
uneori deteriorată iremediabil de armata americană. Un articol recent din The
Guardian, mai 2019 – vorbeşte despre gravele
probleme de sănătate provocate de astfel de baze chiar în interiorul SUA - A
trail of toxicity: the US military bases making people sick. Un alt articol
din mai 2019, apărut în THE ASAHI SHIMBUN vobeşte depre gravele probleme de la bazele americane
din Japonia. Conform lui THE ECOLOGIST,
armata americană poluează mai mult decât 140 de state luate împreună.
4. Poluarea
economiei, transformată într-o
tehnologie de spoliere, exploatare sălbatică, servire a intereselor companiilor
americane şi ale aliaţilor, având ca rezultate sărăcie, malnutriţe, boli grave,
şomaj ridicat, deplasări de populaţii, înapoiere.
Baze militare americane pe teritoriul unui stat înseamnă statut de
colonie. În lume sunt, după diverse evaluări, între 750 şi 1000 de baze
americane şi instalaţii militare de diverse dimensiuni, oficiale, sau secrete,
în între 70 şi 180 de state, însumând între 200.000 şi 250.000 de militari. În acelaşi timp,
alte 11 state au împreună 70 de baze militare în afara teritoriului lor. Rusia,
cu între 26 şi 40 de baze în 9 state, în principal în foste republici sovietice
în Siria şi Vietnam, este urmată de UK,
Franţa şi Turcia cu de la 4 la 10 baze fiecare: India, China, Japonia, Coreea
de Sud, Germania, Italia şi Olanda cu între 1 şi 3 baze.
Povestea tristă
a morţii Mariei Laol şi prietenelor sale
Evenimente
neprevăzute au dus la descoprirea de trupe americane dislocate în alte state
fără ca despre această prezenţă să se ştie chiar la nivelul Congresului
american. După o lovitură de stat reuşită de un ofiţer pregătit de americani, relaţiile
militare dintre SUA şi Mali sunt suspendate. În mod normal, niciun militar
american nu mai are ce căuta pe teritoriul acestui stat. Şi totuşi:
Era 5.09 dimineaţa când un Toyota Land Cruiser a sărit de pe un pod din ţara vest-africană Mali. Timp
de două secunde, SUV-ul a zburat prin aer răsucindu-se cu 180 şi căzând de la
70 de picioare în râul Niger.
Trei dintre morţi erau membri de comando americani.
Şoferul, un căpitan poreclit „Whiskey Dan” era liderul unei echipe secrete
niciodată descrisă în media şi rar menţionată
chiar şi în publicaţiile guvernamentale. Unul dintre pasageri era dintr-o
unitate şi mai secretă, a cărei activitate este adesea integrată în Joint
Special Operations Command (JSOC), care desfăşoară misiuni clandestine de
omorâre şi capturare în afara SUA. Trei nu erau personal militar şi nici
americani. Erau femei marocane descrise eventual ca chelneriţe sau „prostituate”.
Cele şase morţi au fost finalul unui periplu de o
noapte întreagă prin barurile din Bamako, capitala Mali, în conformitate cu un
raport desecretizat al investigatorilor penali din armata SUA. De la cină şi
băuturi la un restaurant denumit Blah-Blah, alte băuturi la La Terrasse apoi
altele la Club XS şi băuturile de final la Club Plaza, a fost un înot zgomotos
în vodcă fără măsură. Şi de vodcă şi Red Bull. Şi vodcă şi suc de portocale. Şi
de vodcă cu vanilie şi rodie. Şi Chivas Regal. Şi Jack Daniels. Şi bere Corona.
Şi bere Castel. Şi să nu uităm B-52, o băutură făcută în general din Kahlúa,
Grand Marnier şi Bailey’s Irish Cream. Numai la Club Plaza, nota de plată a
fost echivalentul a 350 de dolari SUA.
La aproximativ 5 dimineaţa, în 20 aprilie, cei şase
s-au înghesuit în acel Land Cruiser, cu căpitanul
Dan Utley la volan către o nouă
locaţiue „fierbinte”: Bamako By Night. Opt minute mai târziu, Utley a sunat o
femeie pe care a întrebat-o dacă e supărată. I-a spus că se va întoarce şi o va
lua, dar ea i-a spus să nu se obosească. Utley i-a dat telefonul Mariei Laol,
una dintre marocance. „Nu fi supărată. Ne vom întoarce să te luăm” i-a spus aceasta
femeii de la celălalt capăt al firului, care a mai auzit ţipete şi apoi tăcere.
(https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)
Relatarea de mai sus, adusă la lumină după multe
lupte cu autorităţile duse de autorul articolului, Nick Turse, este exemplară
pentru tema propusă din mai multe puncte de vedere: imposibilitatea evaluării
precise a prezenţei americane în lume, dar şi amploarea ei, militarii americani
executând misiuni chiar şi acolo unde, oficial, ei nu există; legătura dintre
prezenţa americană consumul de băuturi, de droguri, prostituţie şi agresiuni
sexuale; ascunderea acestei realităţi.
Pe
măsură ce operaţiunile militare americane s-au în înmulţit în Africa, ajungând
la un record
de 674 misiuni în 2014, rapoarte despre consumul excesiv de alcool, sex cu
prostituate, consum de droguri, agresiuni sexuale şi ale forme de violenţă ale
personalului AFRICOM s-au înmulţit şi ele, chiar dacă multe au fost ascunse
pentru săptămâni sau luni şi chiar pentru ani. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)
Practic, prezenţa bazelor amercane reprezintă semnul
supunerii respectivului stat şi nu numai o piedica împotriva asanării morale a
societăţii pe toate palierele ei, ci chiar cangrenizarea, metastazarea acesteia.
Membrii lor, ca şi tot restul personalului american dislocat în alte state, nu
se supun legilor locale, ci celor americane - vă amintiţi cazurile de la noi, între
care cel al lui Teo Peter. Inversul însă nu este valabil. FBI-ul pe faţă,
CIA-ul pe ascuns, extrag cetăţenii altor state pentru a-i judeca în
America.Orice cetăţean al lumii poate fi judecat de instanţele americane. Şi
chiar orice stat. Ceea ce este departe de a fi o dovadă de prieten democrat şi
întru democraţie, a SUA.
(Va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu