Despre ruptura tot mai adâncă dintre cele două Europe am mai
scris. La fel despre pericolele pe care le
incumbă lipsa unei reale politici externe a României, limitată numai la
sărutarea mâinilor şi condurilor, în curând întorşi şi cu ciucuri, ai şefilor
de la Berlin şi Bruxelles. Acum însă.
Vreau să vă aduc la cunoştinţă un important pas către configurarea noii Europe
de Est ca formulă partenerială de apărare comună şi de piaţă comună:
despărţirea Austriei de partenerii vestici şi alipirea la iniţiativa comună de
apărare est-europeană.
Iată câteva dintre declaraţiile făcute în acest sens, în urmă
cu trei zile, de ministrul austriac al apărării, Hans-Peter Doskozil (SPO),
pentru Die Welt şi incluse într-un articol din 7 februarie:
Noi nu considerăm că
frontierele exterioare ale UE sunt protejate în mod adecvat de către UE. Din
acest motiv, Austria împreună cu alte 15 state de pe ruta balcanică a
migraţiei, inclusiv statele din grupul de la Visegrad, pregăteşte o strânsă cooperare în cadrul unui
nou proiect de apărare a frontierei balcanice.
În cazul în care avem
de făcut faţă unui aflux masiv de migratori, statele implicate în iniţiativa de
protecţie a frontierelor vor să fie în stare să reacţioneze rapid. În
eventualitatea unei crize, vom lucra împreună întrebuinţând contactele clar
definite şi un schimb regulat de informaţii între conducerile poliţiilor şi
armatelor din statele implicate.
Dat fiind
faptul că, conform legilor actuale, trupele austriece pot fi desfăşurate în
afara ţării numai pentru misiunile umanitare, ministrul a declarat că se are în
vedere schimbarea legii în sensul multiplicării situaţiilor care să permită
acest lucru astfel că:
Austria este gata să ofere ajutor
unor ţări, fie din interiorul UE, sau din exteriorul UE, nu numai pentru
scopuri umanitare, dar, de asemenea, pentru protejarea graniţelor lor, în cazul
în care aceste state ne-ar cere ajutorul, şi dat fiind faptul că avem
suficientă capacitate pentru aceasta.
Trebuie să ne pregătim intens acum
pentru redeschiderea de către guvernul (turc) a „ecluzelor cu migratori” despre
care preşedintele Erdogan a ameninţat deja de mai multe ori că o va face. ...
Erdogan nu este un partener de încredere al UE.
Pledând pentru
un cât mai apropiat summit european dedicat repatrierii, Doskozil a sugerat
câteva din măsurile care ar putea fi luate:
Centre de repatriere, pedepse mai
mari pentru solicitanţii de azil care încalcă legile, masive tăieri ale
ajutoarelor financiare pentru migratorii ilegali.
Pesimistă însă în ceea ce priveşte
adoptarea unor măsuri hotărâte ale UE pentru stoparea migraţiei şi repatrierea
milioanelor de migratori sosiţi ilegal în aceşti ultimi ani, Austria se alătură
cooperării dintre statele grupului de la Visegrad şi celelalte state est-europene,
care a depăşit de mult faza de proiect.
Nu mai puţin importantă este
cooperarea pe multiple planuri care se naşte odată cu cea de apărare comună. După
cum am arătat deja, de exemplu, relaţiile dintre Ungaria, de o parte, şi Serbia
şi Slovacia, de altă parte, până de curând mult mai reci, din cauza minorităţii
maghiare agitate de pe teritoriul celor două,
sunt acum „calde”.
În acelaşi timp, şi aceasta este o a
doua dimensiune importantă a cooperării despre care vorbim, este deja în
construcţie o cooperare economică mult mai intensă între toate aceste state. Se
prefigurează, astfel, o piaţă economică comună, cu investiţii locale.
Într-un viitor nu foarte îndepărtat,
în nu mai mult de un deceniu, poate chiar doar o jumătate, vestul Europei va fi
fie islamizat (la început politic, apoi complet, prin trădarea elitelor locale,
tot mai iubitoare de islam şi tot mai pe faţă împotriva creştinilor), sau va fi
câmpul de desfăşurare a unor războaie civile. Cel mai probabil, ambele. În
această situaţie cooperarea dintre satele regiunii este singura cale pentru
păstrarea identităţii şi a integralităţii.
După cum spuneam într-o altă
analiză, pe acest teritoriu care, de la nord la sud şi de la est la vest,
coincide cu Europa de acum peste 7000 de ani, considerat leagăn al civilizaţiei
europene actuale, se naşte astăzi o altă Europă unită, diferită de UE în
principii, obiective şi funcţionare. Diferită, deci, şi în identitate.
O Europă de Vest islamizată va fi un
duşman pentru Europa de Est, aşa cum în acest moment, elitele locale din vest şi
o parte dintre musulmanii de acolo sunt un duşman pentru popoarele respective.
Nu văd cum islamul, ce urmăreşte cucerirea întregii planete, se va opri, sau se
va mulţumi doar cu partea vestică. Mai ales că acaparea puterii de către
musulmanii radicali va aduce după sine şi modelul de societate islamică
medievală.
Războaiele civile sunt un alt
element de pericol pentru Est căci, la rândul lor, vor însemna tot o cădere
economică importantă. De aici şi importanţă acestei pieţe comune alternative,
care să reuşească să satisfacă cererile locale dar să se şi deschidă înspre
alte pieţe: asiatică, africană, sud-americană.
Din acest proiect România pare a
lipsi. Mai mult, pare a-l refuza, dispreţui. Preşedintele Iohannis, tot mai
clar un pion local al globalismului, manevrat prin butoanele de la Berlin şi
Bruxelles, nu dă semne că are habar de ce se întâmplă în zonă, devotat până la
moarte butoanelor de mai sus.
Nici de la nivelul ministerului de
externe nu am avut veşti în acest sens. Şi nici de la celelalte ministere. Toţi
ochii autorităţilor din România au părut aţintiţi până acum către „ochiul” veghetor
din Vest. Poate aşa se explică şi înverşunarea preşedintelui de a lupta pentru
valorile europene (mai precis pentru noile valori europene care s-au schimbat
cu 180 de grade în ultimii câţiva zeci de ani): corectitudine politică,
lgbt-ism, pdepsirea opiniilor, islam).
Pe aceeaşi temă: https://solidaritateeuropeana.wordpress.com/2016/12/07/romania-dezmembrata-spre-un-alt-1940-romania-izolata-2/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu