Sinuciderile copiilor au crescut cu până la 200 % în Canada în timpul panemiei [Ştiri din Antilume]

 

Numărul tinerilor din Canada care au încercat să se sinucidă a crescut cu 100 până la 200% în timpul pandemiei de coronavirus și a restricțiilor ulterioare, potrivit organizațiilor caritabile și spitalelor, care avertizează asupra unei crize a tinerilor. 

Children First Canada – o organizație de caritate care pledează pentru binele tinerilor – a avertizat prin campania sa Pink Code că au existat “efecte devastatoare asupra sănătății mentale și fizice a copiilor.” 

Organizația de caritate a susținut că o combinație de închideri de școli, lipsa de sport și alte activități de divertisment fizic, precum și izolarea de prieteni și de familie au creat o criză masivă în rândul tinerilor din Canada, inclusiv o creștere cu 200% a abuzului de substanțe, o creștere cu 100% a cazurilor de abuz asupra copiilor, şi o creștere cu 100% a tentativelor de sinucidere în rândul tinerilor – care ar putea fi de fapt tot 200%, potrivit Spitalului de copii McMaster.
În plus, 70% dintre tinerii cu vârste cuprinse între șase și 18 de ani au declarat că pandemia le-a afectat sănătatea mintală. 

Children First împreună cu un grup de spitale pentru copii, declară acum o criză a tinerilor și solicită redeschiderea școlilor și a altor facilități, precum și relaxarea restricțiilor. Cel puțin opt spitale și organizații din întreaga țară au sprijinit campania. 

Comentatorii și-au exprimat de mult timp îngrijorarea cu privire la impactul blocărilor coronavirus și restricțiilor asupra tinerilor și adulților din întreaga lume. 

În luna februarie, British Journal of Psychiatry a raportat că aproape unul din patru tineri a spus că s-a auto-vătămat în ultimul an, și au existat o serie de cazuri mult mediatizate de sinucideri ale tinerilor din cauza izolării sociale în lockdown. 

În Rusia, numărul adulților care solicită asistență psihologică a crescut cu aproape 30% în timpul pandemiei, iar sondajele au constatat că sănătatea mintală americană se află la cel mai scăzut nivel de zeci de ani.

 

Sursa:  https://www.rt.com/news/524315-child-suicide-attempts-lockdown/

MAREA TREZIRE, efectul, nedorit de elitele totalitare, al blocărilor şi carantinelor

 

Joaquin FLORES vine şi ne aminteşte că în tot răul este şi un bine. Sau, cum ar spune un creştin ortodox, că nimic rău nu lasă Dumnezeu să i se întâmple omului, dacă nu e spre binele acestuia. Presiunea pentru schimbarea din temelii a lumii, măsurile coercitive, privarea de libertate a întregii omeniri, pot bătători, în realitate, calea spre deşteptare: spre întrebări şi răspunsuri, spre înţelegere, despătimire şi progres spiritual. Nu ştiu dacă această Mare Trezire va avea un caracter de masă, astfel încât să inverseze actualele procese demonice de distrugere a dimensiunii umane a, în lipsa ei, marii turme de creaturi sub-animalice care ar fi omenirea, pe care doresc să o construiască elitele slujitoare ale întunericului.  Mai curând nu cred. Dar, e sigur, că pentru destul de mulţi acest proces de evoluţie sipirtuală, declanşat de greul acestei epoci, este şi va fi real.

•  
  

Marea Resetare, Cea de-a 4-a revoluție industrială, Cea de-a 4-a Întoarcere (vezi teoria generaţională a lui Strauss şi Howe – n.trad.), Cea de-a patra trezire și Inteligența artificială. Acestea sunt temele reale care modelează peisajul socio-politic, cultural și ideologic al vieții noastre în 2020.

Presiunea pusă, prin blocare și carantină, spre o mare resetare este din ce în ce mai înțeleasă de către critici ca program de înrobire în masă și pedeapsă colectivă, reducere a populației, prezentat în cadrul argumentaţiei  de captare progresive. În ultimul nostru articol despre marea resetare, "A cui mare resetare? Lupta pentru viitorul nostru – Tehnocrația vs. Republica”, ne-am confruntat cu natura orweliană a termenului în sine, arătând că noua propunere aparent tehnocratică a fost făcută într-un mod care pare să scurt-circuiteze procesele decizionale ale statelor suverane, precum și procesele democratice din interiorul republicilor.

Ca în cuvintele eterne ale autorului irlandez, Oscar Wilde, „Viața imită arta mult mai mult decât arta imită viața”.

“Că trăim într-un moment în care planurile elitei sunt prezentate mai deschis și mai direct, în ficțiune, în mitologia publică, în cultură, și sunt fabricate într-un mod complet care scapă complet deciziei marii majorități a oamenilor a căror viață va fi schimbată pentru totdeauna, probabil în rău, este fără îndoială catastrofa reală a timpului nostru. "

Există un amănunt ciudat, puțin cunoscut, despre vieţile trăite ale celor lipsiţi de libertate (prizoneri, deţinuţi – n. trad.) Acum, că omenirea se confruntă cu probabilitatea reală descurajantă a unui regim de blocare pe nefondatul pretext al unui virus cu o rată de supraviețuire de 99.9%, trebuie să înțelegem ceva despre deţinuţi și „Marea Trezire”. Marea Trezire este produsul modului în care oamenii închiși răspund la închisoare. Așa cum o persoană lipsită de vedere dezvoltă remarcabile simţuri de miros și auz, o persoană lipsită de libertate fizică dezvoltă o libertate spirituală, sau supranaturală, profundă și concretă, care este trezirea. Într-o întorsătură ciudată de soartă, cu atât mai mult cu cât oamenii sunt blocați, cu atât mai mult ei se trezesc.

Suntem prinși între două contradicții aparente care, de fapt, se împacă între ele. Pe de o parte, înțelegem că totul se întâmplă dintr-un motiv și că dreptatea triumfă întotdeauna în cele din urmă, iar pe de altă parte știm că destinul posibil pe care îl putem avea vine doar cu prețul unei lupte extraordinare, al autodisciplinei, al tăriei morale și al sacrificiului. Aceasta este mentalitatea soldatului politic trezit, în timpul luptei împotriva marii resetări și în epoca Celei de a 4-a Întoarceri.

Sursa: https://www.strategic-culture.org/news/2020/11/11/dystopic-great-reset-and-fight-back-population-reduction-and-hope-for-children-of-men/

Grupul de Comunicare Strategică livrează minciuni pe post de adevăr

 

Nu suport minciuna. Iar dacă nu suport minciuna, trebuie să reacționez. În al doilea rând, n-am obosit (cum întreba cineva - n.r.), ci am devenit mai nervos. Când l-am văzut (la pelerinajul de †Sf. Parascheva - n.r.) pe părintele Necula mi-am zis: „Dacă aș avea și eu calmul său!”. Am devenit nervos pentru că m-am săturat să-mi dea lecții cei care n-au diplomă de Bacalaureat, n-au diplomă de licență, sau au făcut facultatea de medicină în nouă ani, ori au operat hernii la Huși. Dacă e să vorbim despre o abordare eficientă, trebuiau să aibă un grup de lucru care, tot timpul, să urmărească ce s-a constatat în știință cu privire la această epidemie. Trebuia, în acel grup de lucru, să ia Pub Med-ul[1], care este una din bazele de articole științifice cea mai bună din lume, să vadă ce s-a scris în cele 30-40 de mii de articole științifice despre Covid, să vadă ce s-a scris în cele 3.600 de articole despre Covid la copii și după aceea să vină cu astfel de propuneri!

Ni se livrează minciuni pe post de adevăr

M-am enervat din cauză că ni se dau aceste minciuni și ni se spun ca și cum ar fi un adevăr, ca și cum ce au spus ei este Biblia, când ei nu reușesc nici măcar să calculeze care este frecvența reală, incidența într-o localitate și apar 3 cifre diferite, atunci de ce să-i cred pe ei și argumentele pe care le aduc? Atunci, dacă ne raportăm strict la acest pelerinaj (†Sf. Parascheva - n.r.), argumentul care s-a adus a fost legat nu de faptul că se adună o masă mare de oameni la acest pelerinaj, pentru că știau că nu ține fiindcă întotdeauna pelerinajul a fost bine organizat, adică se luaseră măsuri, oamenii stăteau la 1,5 metri, eu am stat la 2 metri de cel din dreapta mea și de cel din stânga mea, aveau măști (deși asta cu măștile, m-am săturat, „Sfânta mască!”, dar uite, când este lege, o respectăm). Au venit cu argumentul că pelerinii stau mult în autocar și se vor îmbolnăvi. Pe ce se bazează? Atunci trebuie să întrerupi toată circulația autocarelor, dacă se îmbolnăvesc și dacă așa au grijă de noi! Iar eu nu cred că o fac din dragoste pentru noi, eu cunosc oamenii, îi cunosc pe cei de acolo, dacă ar fi avut sentimente de compasiune, nu ar fi procedat cum procedează acuma, să inducă frica și panica în oameni!

Frica îmbolnăvește. Curajul şi speranța cresc imunitatea. În loc să încurajeze, oficialii deprimă populația

Frica te îmbolnăvește. Frica îți scade imunitatea. Curajul, speranța cresc imunitatea. Și pentru cei ce n-au credință le aduc un argument: efectul Placebo, prin care nu îi dai (pacientului - n.r.) nimica și omul, fiindcă are încredere, se vindecă. Sau, din contră, moartea din cauză psihică: ai încălcat un tabu, ai frică, poți să mori și la necropsie nu găsești nici un semn morfologic. Pentru că prin descărcările de noradrenalină apar tulburări funcționale și se poate ajunge la moarte. În loc să încurajezi, tu deprimi populația, încât în momentul de față toată populația este nevrotică. Inclusiv eu am ajuns la nevroză pentru că m-am săturat!

Un scurt inventar al minciunilor oficialilor

În primul rând, nimeni nu a spus care este rolul carantinei și cât poate să dureze ea. Carantina nu oprește o epidemie. Carantina nu vindecă. Carantina și izolarea nu au aceste roluri. Carantina se introduce pe un termen scurt, în așa fel încât autoritățile să facă planurile strategice pandemice și postpandemice și să controleze această pandemie. Oricum, în momentul în care iei o asemenea decizie trebuie să faci o evaluare cost-eficiență și să vezi care sunt repercusiunile pentru alte domenii, pentru viața psihică, pentru viața socială, pentru viața economică, pentru viața culturală, pentru viața religioasă. Pentru că, în definiția O.M.S., sănătatea înseamnă stare de bunăstare fizică, psihică, economică, socială, culturală și religioasă. N-am dat eu definiția, deci nu mă poate acuza nimenea! În aceste condiții, a spune că prin carantină oprești circulația virusului este o minciună sau este jumătate de adevăr, care tot minciună se cheamă. Că n-au spus că opresc, au spus: trebuie să punem carantina.

A doua mare minciună - 3 ‰ este o barieră

A doua mare minciună, că trei (infectări - n.r.) la mie este o barieră. Atenție: așa s-a pus pentru toate bolile, or aici iarăși este o mare greșeală, pentru că bolile pot să aibă gravitate diferită, în special bolile emergente din mediul animal, cum este acest SARS-CoV-2. La aceste boli există o relație directă între contagiozitate și gravitate. Cu cât boala este mai puțin contagioasă, cu atât este mai gravă. De aceea, gripa aviară nu a ajuns la om, pentru că cei câțiva care s-au infectat au murit și n-au putut s-o transmită mai departe. Și, atunci, întrebarea: pui trei la mie pentru orice boală infecțioasă? Păi dacă vine Ebola, cu 3 la mie mor nu știu câți! La Ebola trebuie să introduci izolarea când ai 0,1 la mie, pentru că este foarte gravă! La SARS mortalitatea este de 1%, la MERS mortalitatea este de 32%. În condițiile acestea, pragul acesta trebuie să fie variabil. Și trebuie explicat populației, pentru că nu sunt acolo zeii și noi suntem pigmeii.

La noi, toate prognozele s-au făcut după ureche

Altceva: prognozele toate s-au făcut după ureche. Și, atunci, nimeni nu vrea să recunoască aici, dar în străinătate toți au început să recunoască - mă refer la oameni care au conștiință - că, de fapt, această boală Covid este mai puțin gravă decât se știa la început. Această boală Covid, în acest moment, are 1% cazuri grave sau critice. 1%! Restul sunt fie asimptomatici, fie persoane care au forme ușoare sau medii. 

De fapt, singurul lucru după care ne putem ghida, în care nu poate să mintă nimenea - că nu numai la noi se minte - este mortalitatea generală. Te uiți la mortalitatea generală dacă a crescut sau nu. Și nu pe un singur an, pe 2019 să luăm, ci să luăm pe 5 ani de zile. Și atunci vedem că, de exemplu, în România mortalitatea generală a crescut cu 0,6%. Deci este sub 1%, cazurile grave. Dacă luăm însă pe 5 ani, media mortalității se menține constantă. În Germania, de exemplu, nu a crescut deloc. În Austria nu a crescut. A crescut în Franța, a crescut în Italia și a crescut în Statele Unite în 3 state, pentru că, în rest, mortalitatea generală în Statele Unite a rămas aceeași care a fost în ultimii 5 ani.

Testele P.C.R. nu sunt teste fidele, nu sunt teste pentru boala aceasta

Iar ultima chestiune, care este cea mai gravă, este faptul că nimeni nu spune că aceste teste P.C.R. nu sunt teste fidele și nu sunt teste pentru boala aceasta. Aceste teste în România au o marjă de 30%. Unii cercetători din S.U.A. spun că au o marjă de eroare de 80%. Cea mai mare greșeală! Și de aceea tot apar la televizor și spun că spitalele sunt sufocate, medicii nu mai pot, secțiile de terapie intensivă sunt suprasolicitate etc. Nicăieri în țările care au un sistem de sănătate cât de cât pus la punct nu s-au împărțit spitalele în spitale Covid, suport Covid și non-Covid. Toate spitalele au avut o linie Covid și o linie non-Covid”[2].

-------------------------------

[1] Pub Med - https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/

[2] Marius Tucă show - https://www.facebook.com/vasileastarastoae - 16 octombrie 2020

 

Sursa:  https://www.art-emis.ro/analize/grupul-de-comunicare-strategica-livreaza-minciuni-pe-post-de-adevar

Homo evită-covidul, sclavul perfect al globaliştilor - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 11)

Din mai lungul articol al lui Boudreaux, sar peste partea despre individualismul liberal şi vă redau mai jos secţiunea cu adevărat de substanţă a acestuia. Pentru cei care vor să citească tot articolul, la final este linkul către acesta, sau li-l pot pune eu la dispoziţie.

Colectivismul covidic

Donald J. Boudreaux 

– 2 noiembrie, 2020

Colectivismul covidic – ai cărui campioni se pare că nu știu că pericolele foarte reale ale covidului sunt limitate în mod copleșitor la cei bătrâni și la cei bolnavi – creează astfel de indivizi izolați.

Monstruosul individualism al colectivismului covidic

Colectiviştii covidieni comandă indivizilor să păstreze distanța fizică unul față de celălalt și, în multe cazuri, să rămână în mare parte limitați la casele lor. Aceste comenzi nu iau deloc în considerare profilurile de risc extrem de diferite ale diferitelor grupe de vârstă. Diktatele unice pentru toţi ignora distincțiile relevante între indivizi făcuţi din carne și sânge.
Sub tirania colectivismului covidic, cei dintre noi suficient de norocoși să rămână angajați deseori lucrează de acasă, închiși din locurile noastre de muncă și cu interdicţia de a se amesteca fizic cu colegii. La sfârșitul fiecărei zile, multe dintre locurile pe care le-am frecventat o dată pentru recreere, mese, divertisment, sau simplă camaraderie simplă sunt închise sau cu ordine de a limita ocuparea. Deci suntem mai predispuși să rămânem singuri acasă.
Pregătim mai multe mese gătite acasă decât să mergem la restaurante. Efectuăm mai multe reparații și îmbunătățiri la domiciliu decât să angajăm specialiști. Facem exerciţii fizice singuri, mai degrabă decât cu alții la săli de sport. În clasele lor de pe aplicaţia Zoom , copiii nu mai văd profesorii și colegii de clasă față în față. Cu stadioane și alte arene blocate pentru fani, mai mulți dintre noi vizionăm evenimentele sportive la domiciliu. Și de multe ori facem acest lucru singuri pentru că colectivismul covidic, atunci când nu ne poruncește să evităm adunări mari, chiar și în reședințe private, îi sperie pe mulți dintre noi de a fi cu prietenii și familia extinsă chiar și atunci când noi și familia noastră suntem în acea mare majoritate care au un risc foarte scăzut de a suferi de Covid.

Idem pentru evenimente culturale. Din cauza colectivismului covidic, oamenii “participă” acum online, singuri acasă, la concerte muzicale și piese de teatru interpretate în auditorii și teatre goale.

Și, bineînțeles, călătorim mult mai puțin.

Chiar și atunci când suntem în prezența fizică a altora, măștile anulează cantități mari din comunicarea pe care noi oamenii o facem cu muşchii noştri faciali. Mai mult, măștile se combină cu păstrarea „distanței sociale” dintre noi – și cu plexiglasul omniprezent – pentru a face chiar și comunicațiile verbale înăbuşite și deformate. Interacțiunile personale în astfel de circumstanțe impersonale și nenaturale fac ca angajamentul nostru să fie unul cu celălalt mai puțin profund, mai îngust și mai puțin bogat și îmbogăţitor emoţional.

Colectivismul covidic înmulţeşte rapid indivizii detașați, izolați, singuri, posomorâți și antisociali pe care colectiviştii i-au pus-o multă vreme în cârcă individualismul liberal.

Homo evită-covidul

Există un alt mod, mai ales straniu în care indivizi disfuncționali foarte reali creați de colectivismul Covid sunt ca indivizi atomici fictivi, care pretind în mod fals colectiviştii, se află în centrul individualismului liberal. Asta este: Indivizii creați de colectivismul covidic sunt obsedați de un singur lucru, și anume, evitarea lui covidului. Iar oamenii care nu reușesc să urmărească obsesiv acest obiectiv sunt instruiți că eșecul lor îi marchează ca oameni răi, ca oameni care merită să fie disprețuiti și pedepsiți.

Diferențele dintre profilurile de risc și preferințele de risc sunt ignorate. Toată lumea trebuie să evite Covidul cu orice preț.

În timp ce economiștii folosesc adesea homo economicus ca o formulă simplificatoare atunci când teoretizează, nici un economist serios nu a insistat vreodată că indivizii din lumea reală se potrivesc de fapt descrierii homo economicus – un sociopat fictiv mohorât care își propune obsesiv să maximizeze bunăstarea sa materială îngustă. Cu atât mai puțin gânditori serioși nu au recomandat ca indivizii din lumea reală să se transforme în homo economicus. Dimpotrivă, colectiviştii covidieni, cred că homo evită-covidul este de fapt descriptiv pentru mulți indivizi și, atunci când nu descriptiv, prescriptiv.

Homo evită-covidul caută să maximizeze un singur lucru mărunt și numai acel lucru: evitarea lui Covid-19. Așa cum homo economicus caricatural este dispus, să zicem, să riște dezintegrarea familiei sale pentru a câștiga câțiva dolari în plus lucrând excesiv, homo evită-covidul este dispus să sacrifice legăturile de familie, prieteniile, calitatea educației copiilor săi și a propriei sale munci, simpla plăcere de a fi în restaurante și teatre cu alte persoane; totul, pentru chiar și mici reduceri în perspectiva lui de a lua covid. Pentru homo evită-covidul, nimic nu este la fel de important cum este evitarea lui Covid. Atâta timp cât perspectiva de a lua covid este mai mare decât zero, toți pașii pentru a-l evita sunt îndreptățiți în mintea lui Homo evită-covidul.

Aceştia sunt monștrii înfiorători eclozați de colectivismul covidic. Această ideologie colectivistă profund iliberală prosperă din cauza fricii iraționale generate de informații neobișnuit de proaste. Și refuză să recunoască faptul că pericolele lui Covid-19, deși într-adevăr reale, nu sunt la fel de mari ca cele sugerate de tipetele zilnice ale ziarelor, și sunt foarte limitate la grupurile infime asupra cărora ar trebui să fie concentrate atenția preventivă, dar nu este.
E timpul unei revolte împotriva colectivismului vid.

Sursa: https://www.aier.org/article/covid-collectivism/