AUR nu-l are nici pe Hagi şi nu e nici naţionala Islandei

 

Am avut iniţial unele reţineri faţă de AUR, pornind  de la detalii legate de personaje de acolo, de neclarităţi legate de apariţie şi de intrarea vijelioasă în parlament. Nu am publicat însă o astfel de analiză pentru a lăsa ca lucrurile să se lumineze de la sine - întotdeauna aşa se întâmplă - şi pentru că, totuşi, acest partid lucrează cu nişte valori şi concepte la care ţin şi care sunt în interesul României. 

Iată însă că, după doi ani de la înfiinţare şi puţin peste un an de la intrarea în parlament, se adună suficiente date pentru a înţelege că marea problemă a AUR a fost, este şi va fi cea a oamenilor, în primul rând o problemă a conducerii: nu are nici o personalitate puternică, competentă, bun manager, a cărei autoritate să fie recunoscută atât în interiorul partidului cât şi în exterior, nici, ca alternativă, o echipă omogenă în principii şi valori, echilibrată ca competentă, cu experienţă, care să funcţioneze ca un mecanism fără fisuri; evident, formula ideală ar fi să le aibă pe ambele. Este similar cu o echipă de fotbal care nu are un Hagi, şi nici nu este închegată pe un 11 egal ca valoare, bine rodat şi armonizat. 

Simion nu a condus niciodată nimic - participarea la mitinguri , sau încercarea de forţare a frontierei cu Moldova nu se pun - , iar Târziu a condus, spre dispariţie (nu neapărat din vina lui), bine intenţionat, dar fără vână de lider, un ong, asociaţia Rost, din care nu a mai rămas decât saitul Rostonline, înlocuitor al vechii reviste Rost. 

O a doua problemă umană, este lipsa, cel puţin la nivelul prezenţei publice şi a iniţiativelor parlamentare, a specialiştilor confirmaţi, constructori de politici vizionari, cu experienţă managerială în domeniile respective. Partidul în sine, şi conducerea lui asemenea, este o construcţie de strânsură, înjghebată în grabă din persoane cu bune intenţii, patrioţi reali, o gamă întreagă de oportunişti de la mai mici, combinând oportunismul cu bune sentimente faţă de ţară, şi oportunişti mari, puţin "contaminaţi" de sentimentul datoriei, al responsabilităţii faţă de neam, şi ceva personaje de tipul mai agitat. Cei mai mulţi sunt, probabil, de pe zona umanistă, tineri fără experienţă, sau chiar personaje fără anvergură. Dovezi, în sensul unei colectări rapide şi mai puţin solide, a membrilor au fost plecarea Dianei Şoşoacă şi eliminările din partid, după alegeri, a unor personaje compromise, cum a fost cazul vestitului Francisc Tobă, a lui Nicolae Roman, sau Mircea Chelaru. 

Din motive de eterogenitate a "activului de partid", atât ca aspiraţii cât şi ca nivel intelectual şi de competenţe, partidul mizează mai mult pe gesturi şi declaraţii, unele chiar exotice, şi aproape de loc pe o prezenţă susţinută de competenţă, viziune, soluţii la problemele grele în care se zbate România. Un exemplu este lipsa aproape totală a partidului din dezbaterea privind dosarul energetic, agricultura, sau votarea legii de reînfiinţare a poliţiei politice. Lipsa specialiştilor reali a făcut şi ca Călin Georgescu, un personaj limitat şi dubios, să fie prezentat ca marele specialist - şi singurul, căci alţii nu au fost scoşi public de către AUR - marea stea a partidului şi speranţa salvării ţării.

Lipsa unei direcţii clare, asumată cu viziune şi determinare, este exemplificată şi de episodul cu participarea din Spania de la reuniunea partidelor identitare, în care Simion s-a înfăşurat în minciuni şi penibil. faptul că nmeni altul nu a rectificat la timp versiunea lui mă face să cred că totul a fost pus la cale împreună şi ceilalţi erau în cunoştinţă de cauză. Cel puţin Târziu şi alţii din conducere.

În această situaţie, disensiuni, certuri, eliminări şi contestări, rupturi sunt un pericol permanent. O decuplare a lui Simion de Târziu rămâne oricând posibilă, căci chiar dacă acum ea este negată - să ne amintim că şi ruperea Dianei a fost negată până în ultimul moment. 

Două consideraţii  

În principiu, în loc să faci la repezeală un partid, pe care apoi să te apuci să-l tot împarţi, şi să ameţeşti şi dezamăgeşti şi mai mult oamenii, mai bine rămâi la lupta de stradă.  

În acest caz însă, cum o altă variantă parlamentară pe zona identitară nu există, e de presupus că, după o eventuală despărţire, alături de segementul din AUR rămas în jurul lui Târziu-Lavric, va rămâne şi grosul votanţilor, ba chiar numărul lor poate creşte, Simion nefiind pe placul multor conservatori moderaţi, deranjaţi de stridenţele actualului co-preşedinte. 

O a doua consideraţie este aceea că, dacă în partid nu intră şi nu sunt promovaţi la vedere oameni competenţi şi cu experienţă, buni manageri de politici, cu soluţii realiste, partidul se va cantona într-o zonă a bulelor mediatice, se va plafona şi va cădea: în nesemnificativ sau dispariţie.

Celor deranjaţi de opiniile exprimate în această scurtă analiză le amintesc că avem nevoie de un partid solid, care să fie în stare să modifice cursul istoriei României şi consideraţiile de aici nu au în vedere lovirea AUR-ului, ci îmbunătățirea lui. Să le dorim succes.

 

Războiul Şoşoacă-AUR, un conflict asimetric, net favorabil senatoarei. Aurul prăjit!

Prăjirea aurului se referă la aşa-numita speculaţie în aur, adică la a face o predicţie a tendinţei preţului aurului, şi a cumpăra sau vinde aur pe această bază pentru a câştiga diferenţa de preţ atunci când preţul aurului creşte sau scade în etapa următoare.  

Textul care urmează nu este pro sau contra AUR, ci o analiză şi o prognoză a şanselor sale de a rezista în tumultul vieţii politice.

•  

Plecarea din AUR a Dianei Şoşoacă, este un cutremur care, pentru un partid nou înfiinţat, eterogen, de-abia intrat în parlament poate fi o lovitură fatală din care să nu-şi mai revină; un război care să se transforme într-un măcel.

Nu e nimic mai pernicios pentru un partid de-abia coagulat decât un scandal cu epurări-plecări, acuze, poale în cap. bani neclari. Un astfel de scandal e deteriorant chiar şi pentru un partid vechi, numai că într-un astfel de caz, există structuri solide, figuri recunoscute cu ancorare în electorat, legături în toate mediile etc.

Situaţia AURului este una specială nu numai prin acest record de scandal timpuriu al unui partid de-abia intrat în parlament, ci prin raportul dintre el şi eliminata vedetă incontestabilă, Diana Şoşoacă. (Cu ceva timp în urmă am vrut să lansez în spaţiul reţelar întrebarea: Ce credeţi: Şoşoacă va prelua partidul sau va fi eliminată? Nu am pus-o pentru a nu fi acuzat de lovitură sub centură în trupul fraged al noului partid. Şi nu spun că lupta pentru putere e cauza rupturii - nu am vorbit cu nimeni din interior - ci doar că ruptura îmi apărea ca iminentă.)

Raportul de forţe Şoşoacă- AUR este unul net defavorabil partidului. Vedeta, prin agitaţia permanentă şi atacurile verbale publice la adresa autorităţilor, cu cuvinte simple, cu mesaje clare, pe înţelesul şi placul nemulţumiţilor de tot felul - de la măşti, 5G şi vaccinare, la justiţie şi guvernare - a reuşit să atragă un număr important de susţinători. Chiar de fani. Şoşoacă este admirată, susţinută, adulată, urmată. Puterea ei mediatică este în acest moment foarte mare, probabil cea mai polarizatoare din spaţiul politic românesc. De aici încolo nu are - cel puţin pentru o perioadă de timp, cât nu se plictisesc spectatorii şi fanii - decât a continua să facă acelaşi lucru. Mai ales că acum a scăpat de o mare grijă: singură, fără partid (să fim serioşi, Neamul Românesc nu există, e o caricatură), nu trebuie să şi ducă la îndeplinire promisiuni, proiecte etc. 

Şoşoacă poate acum zburda pe toată scena, cu un AUR înghesuit într-un colţ, gata să fie aruncat în culise. (Totuşi, la un moment dat Şoşoacă va trebui să ofere spectatorilor o schimbare care să ţină trează atenţia şi aderenţa acestora.)

De cealaltă parte, AUR-ul este acum ca un balon care şi-a pierdut lestul şi e gata să-l ducă vântul în nori, unde să se spargă, căci stă prost la capitolul personaje carismatice. Simion cunoscut de mai mulţi ani (dar totuşi într-o zonă restrânsă până anul trecut), este în acelaşi timp un personaj fără carismă, cu o exprimare bolovănoasă şi încurcată, fără pueterea de a capacita emoţiile oamenilor. Iar fără emoţie, fără sentimente, nu sunt nici fani, nici mare susţinere. În rest, la vedere, adică la "centru" figuri, dincolo de bagajul intelectual al unora, total neconcludente politic, necarismatice, cu discurs plictisitor lipsit de vibraţie şi capacitate emoţională, personaje de seminar, simpozion, cenaclu, cu prezenţe de profesoraşi de ştiinţe politice.

Nu există în AUR nimeni de calibru lui Şoşoacă, care să-i facă faţă şi să ţină electoratul în trena partidului, şi nici întreg partidul, pus în taler, nu o echilibrează pe senatoare, din moment ce mulţi dintre susţinătorii de până mai ieri ai Aurului sunt gata să-l dea, cu acuze grave, pentru aceasta.

În duelul verbal dintre Şoşoacă şi AUR, cel din urmă e învins de pe acum. Din câte am văzut, majoritatea susţinătorilor auriferi erau şi mari admiratori ai Şoşoacăi, ceea va reprezenta un dezastru de proporţii, pe care primele sondaje care vor urma ni-l vor revela în procente de, probabil sub 5-6 %. Şi e doar începutul.

În paralel cu disputa politică, au apărut şi, ca întotdeauna, acuzaţiile de mânării financiare. Din nou, chiar şi numai scandal public, adică fără anchete, oricât vor încerca auriferii să contreze aceste acuzaţii, şi chiar având dreptate, lovitura a nimerit în plin, puţini fiind cei care se îndoiesc de adevărul acestor acuzaţii.

Dar mai important decât toate, de ieri s-a declanşat un război asimetric în care, "terorista" Şoşoacă (văzută de public ca un simbol al luptei de eiberare) va ataca cu rachete în foc susţinut armata regulată auriferă. Care sunt şansele AURului în faţa acesteia? În acest moment, pe datele pe care le am, aproape nule.

Din afară, fără a avea şi grija, după cum am mai spus, a obţinerii unor rezultate în lupta politică - aşa cum se aşteaptă de la AUR - Şoşoacă va putea lovi ieftin şi garantat în partidul cu o structură, ca a oricărui partid, greoaie, în plus eterogenă, mai mult o strânsură de persoane cu idei, opinii, opţiuni şi obiective, după cum se vede deja, adesea, divergente.

Cei din AUR vor fi sub presiune, vor trebui să arate că sunt ceea ce au afirmat în campanie; dar, dacă ar fi să ne aducem aminte doar de promisiunea declanşării procedurii de suspendare a lui Iohannis, promisiuni cam uitate în dulceaţa titlurilor, procedurilor, cabinetelor, maşinilor şi fotoliilor parlamentare. Şi nu vor reuşi să fie nici atât de pe fază, nici atât de prezenţi pe diversele subiecte fierbinţi pentru mulţime, nici atât de incisivi ca zburdalnica şi libera la gură Şoşoacă. Adică vor pierde, vor pierde constant, dramatic. Pentru că, în timp ce Şoşoacă îşi poate alimenta cariera numai cu vorbe, un partid, mai ales unul antisistem are nevoie şi de fapte. ori faptele sunt mult mai greu de pus în lucrare şi cer întotdeauna timp.

Este de aşteptat ca rana operaţiei de retezare a "organului bolnav" Şoşoacă să nu se închidă; să fie urmată de alte plecări, de alte epurări, să se transforme într-o hemoragie, panica va creşte, rupturile vor apărea şi la nivelul echipei de conducere, acum, aparent, solidă şi solidară. 

Nu trebuie exclusă, pentru cazul că AUR este totuşi constituit în nucleul său pe intenţii cinstite, pe patriotism şi credinţă, şi posibilitatea ca acest război să fie benefic pentru partid: să accelereze decantarea soluţiei tulburi de acum, să preseze partidul înspre curăţare şi o activitate naţională reală, concretă, cu rezultate palpabile, care să-l propulseze mai sus în opţiunea publică şi să-i sporească puterea şi importanţa pe piaţa politică. 

Vom avea deci nu peste mult timp un AUR prăjit cu preţul scăzut sau crescut.

Evident, prognozele de mai sus nu au luat în calcul cât de reală şi de profundă este presupusa legătura dintre AUR şi servicii şi deci nici eventualele acţiuni ale acestora în direcţionarea viitoarelor evenimente şi în atenuarea daunelor.

În ceea ce o priveşte pe Şoşoacă, pe scurt, nu cred că viitorul ei poate fi în Neamul Românesc, partid privit cu neîncredere de majoritatea susţinătorilor ei din cauza unui capital uman contestabil. Schimbarea de care vorbeam va fi probabil, dacă sistemul nu îi pune piedică între timp, în structurarea unei noi oferte politice în jurul actualei senatoare. Dar aici încep alte discuţii, pe care le vom duce altădată.

 

 

MAZILIREA LUI IOHANNIS. A SOSIT DEJA FIRMANUL DE MAZILIRE LA BUCUREŞTI?

Se pare că da şi că mazilirea lui Iohannis nu mai este "un pod prea îndepărtat", dacă legăm  câteva detalii interesante din zilele de după vot.

 

1. Alegerile nu au ieşit aşa cum credea şi fusese asigurat vechilul obtuz de la Cotroceni de către servicii şi institutele de sondare alocate acestora, şi cum el însuşi afirmase cu aplomb până în ajun de alegeri. A fost şi este încă evidentă, în bâlbâiala şi blocajul lui de acum, stupoarea prezidenţială că nu a câştigat detaşat "partidul meu".

 

2. În acest sens şi apariţia AUR pare să fi fost pentru el o surpriză neplăcută (sau poate numai procentul la care a ajuns acesta), atît pentru că îi încurca planurile,  cât mai ales pentru că dovedeşte că se lucrează pe dedesubtul, sau, mai curând, pe deasupra lui.

 

3. Anunţul lui George Simion privind suspendarea lui Iohannis, cumva straniu, ca primă grijă şi prim obiectiv al unui partid nou, de-abia intrat în parlament şi fără sorţi de izbândă în acest demers, dacă nu i se alătură - măcar pentru a demara iniţiativa în parlament, suficienţi parlamentari. Şi astfel cu riscul de a dezamăgi, de a părea un alt partid plin de vorbe umflate, dar nu şi de fapte. 

Amintesc că pentru unerea în dezbatere a unei iniţiative de suspendare e nevoie de o  treime din totalul senatorilor şi deputaţilor şi de majoritatea lor pentru a vota suspendarea. Simion  poate face anunţul pentru impresia artistică - ceea ce nu va avea neapărat efecte pozitive pentru AUR dacă nu reuşesc să-l şi concretizeze, sau, aşa cum ştia el dinainte de vot că vor avea peste 7 %, poate că ştie şi acum ceva.

4. Declaraţiile lui Ciolacu, ca de obicei, nu trebuie luate în seamă pentru că dacă soarta vechilului  a fost decisă, el nu are niciun cuvânt de spus. Sau pentru că sunt doar emisiile de ceaţă pentru aburire.

 

5. Numărătoarea paralelă făcută de psd după ce renunţase la europene şi locale la ea. Or, Ciolacu este un pion sri, sau controlat prin sri, deci a făcut-o cu binecuvântarea cuiva prin sri.

 

6. Lăsarea pmp în afara parlamentului, deşi sts şi sri puteau aduce în tolba acestuia mai mult decât cele câteva sutimi necesare pentru a trece pragul.

 

7. Comunicatul OSCE, fără precedent într-un stat european supus întru totul UE şi SUA, despre încălcarea de către Iohannis a legii şi Constituţiei prin implicarea făţişă de partea pnl în campanie.

5. Şi, mai ales, pentru că dacă această decizie s-a luat,  dacă cineva a modificat reglarea de către servicii a rezultatului alegerilor, stabilită/convenită anterior,  dacă cineva deci poate da ordine serviciilor şi lui Ciolacu şi usriştilor, şi-l poate asigura pe Simion de succes, acest cineva este din afară. Cineva care l-a pus şi poate să-l schimbe pe Iohannis prin votul parlamentarilor (Ciolacu o poate ţine langa, la vedere cu teza lui, în timp ce parlamentari psd pot semna şi vota suspendarea) sau/şi a străzii (strada la momentul potrivit). Maiprecis al parlamentarilor din toate partidele, indiferent de deciziile de abureală ale conducerilor lor.

 

Mă veţi întreba de ce să se ia o astfel de decizie? Cum nu am surse nici în servicii, nici în afară, nici în conducerile partidelor, nu vă pot da un răspuns. Pot, cel mult, a avea unele ipoteze care, ca şi ipoteza mazilirii, vor rămâne a fi verificate de realitate: 

- pentru că a luat-o razna faţă de sarcinile primite

- pentru că va fi nevoie de o supapă în viitor pentru nemulţumirile populaţiei, puse tot mai mult şi firesc în cârca celui care îşi arată toată ziua muşchii şi "pohta ce pohteşte"

- pentru că aşa era planul - şi el nu ştie sau ştie 

- pentru că au un slujitor mai bun, mai proaspăt, cu mai multe procente la public, care să ne mai ameţească câţiva ani

- pentru că se schimbă ceva şi în afară şi cei care decid au alte planuri

- pentru că sunt valabile mai multe dintre cele de mai sus

- sau pentru că ...

Dacă vi se pare posibilă această desfăşurare a evenimentelor adăugaţi vă rog orice alt motiv care vă trece prin minte.

 

De ce refuz să mai votez

 

Pentru că e clar că defuncta lor democraţie (despre care nici nu se mai vorbeşte), cu toate instituţiile sale, între care partidele, parlamentele, curţile constituţionale etc. nu a fost decât un şirag de mărgele din sticlă, în care acestea au fost bilele, separat şi împreună fără altă valoare decât cea de a le fi lor instrument pentru Marea (noastră) Înşelare.

Pentru că defuncta formulă mincinoasă „libertate, fraternitate, egalitate) a fost uitată şi ea, astăzi păpuşarii rămânând doar cu propunerea unei„societăţi mai echitabile” ca rezultat al Marii Resetări şi a lui „Build back better”.

Pentru că societatea echitabilă, pe care ne-o tot propun mincinos negustorii în ultimele sute de ani, de când şi-au pus în gând să ia în proprietate planeta (şi pe care, normal, nu au realizat-o niciodată, căci nici nu aveau de gând, nu ăsta era scopul) este mai monstruoasă decât cea comunistă, prin care tocmai am trecut şi al cărei gust de fier, sânge şi cenuşă îl am încă în toată fiinţa.

Pentru că ceea ce au urmărit de fapt a fost întotdeauna o lume a ne-oamenilor, a sub-oamenilor, reducerea fiinţei umane create de Dumnezeu la nivelul uneia animalice, confuze, dereglate, degenerate, dresate, animal de circ şi sacrificiu.

Pentru că partidele şi parlamentele nu au şi nu au avut niciodată altă relevanţă decât obiecte din instrumentarul iluzioniştilor sociali (revoluţionarilor), chiar dacă ceva timp/atât timp cât a trebuit să fim vrăjiţi, ele au părut, totuşi, a funcţiona, în spatele lor fiind întotdeauna sistemul ticălos-demonic amintit mai sus.

Pentru că nu poţi schimba sistemul din interiorul sistemului şi a vota cu un partid sau altul înseamnă drum în neant. Chiar dacă pe ici pe colo mai este şi câte un personaj amabil şi conştient (mai destupat – binevoitor – dispus să ajute la împotrivirea faţă de ofensiva răului şi diminuarea distrugerilor) pe ansamblu partidul respectiv va face ceea ce i se ordonă, rerspectivul/respectivii neputând opri acest curs, iar a vota înseamnă a deveni complice cu această armată a întunericului şi supus al celor care o conduc; idiot util în construirea acestui Babilon 2, al unei lumi de coşmar, al iadului pe pământ.

Pentru că prin votul meu validez - certific ca funcţional - sistemul.

Pentru că niciun partid făcut din oameni curaţi nu ar putea schimba acest curs. Căci a face un partid şi a intra cu el în competiţia politică înseamnă a duce lupta după regulile sistemului, iar acesta este astfel conceput încât nu poate pierde. Odată ce ai intrat în el, vei fi anesteziat, drogat, înghiţit şi digerat; făcând astfel de fapt le faci jocul, le întăreşti aparenţele.

Pentru că lupta împotriva lor trebuie dusă din afara sistemului, în condiţii de inferioritate de resurse mijloace şi de inferioritate numerică, cu credinţă, inteligenţă şi înţelepciune.

Pentru că, după cum deja este foarte clar, oricum pentru mine votează altcineva, altundeva decât în cabina de vot.

Pentru că dacă ştiu acest lucru şi toate cele de mai sus şi totuşi mă las purtat de jocul lor amăgitor, îmi bat joc de statutul meu de fiinţă a lui Dumnezeu, de libertatea şi demnitatea pe care Acesta mi le respectă în orice situaţie.

În primul rând, pentru că, pe scurt, cei care construiesc această lume schimonosită, caricaturală, grotescă sunt duşmanii lui Dumnezeu şi refuz să le fiu alături.

Voi reveni într-o analiză extinsă pentru explicarea/susţinerea unora dintre afirmaţiile/concluziile pe care le-am amintit pentru a lumina pe de-a-ntregul această poziţie.

Şi cu câteva idei despre ce ar trebui să facem.

 

Dictatura şade cu Iohannis şi Orban la masă! Lege abuzivă, anticonstituţională, antidemocratică, care încalcă referendumul pe justiţie!

Premierul Ludovic Orban a legiferat în materie penală. Sub forma unei ordonanțe de urgență. Care modifică o lege adoptat în Parlament. Și în condițiile în care, printr-un referendum, care a marcat transformarea lui Klaus Iohannis în președinte jucător, populația României a decis interzicerea reglementării în materie juridică prin ordonanțe de urgență. Decizia lui Orban are ca punct de plecare pandemia, iresponsabilitatea civică a unor români și iminența propagării exponențiale a virusului. Numai că, pe drum, Ludovic Orban a pierdut din vedere circumstanțele de mai sus. Și a rezultat o tâmpenie penală. Sau o mârșăvie penalo-politică.
Există nu numai compatrioți indiferenți, lipsiți de o educație elementară și de respect față de viața și de sănătatea semenilor lor, ci și compatrioți puși pe rele. Care, în mod conștient, încalcă în aceste zile reguli, aducând boala în casele miilor de români nevinovați. Iresponsabilitatea de tip criminal trebuie stăvilită. Și este în afara oricărei discuții că pentru a fi stăvilită, ea trebuie pedepsită. Dar cum?
Starea de urgență decretată de președintele Klaus Iohannis și aprobată de Parlamentul României îi permite ministrului de Interne, aflat în epicentrul ofensivei împotriva pandemiei, să emită atunci când este necesar ordonanțe militare. Pentru cele 30 de zile ale stării de urgență – stare de urgență care poate fi prelungită – aceste ordonanțe au putere de lege. Sunt executorii. Ca atare, toate derapajele pot fi astfel sancționate și stăvilite. Nu era nevoie ca Ludovic Orban, în calitate de premier, să emită o ordonanță de urgență.
Într-o proporție surprinzător de mare, cetățenii României s-au prezentat la urne și, la întrebarea pusă de președintele Klaus Iohannis au stabilit că Guvernul nu mai are dreptul să legifereze în domeniul Justiției prin ordonanțe de urgență. Din această perspectivă, în mod logic, nu mai există alternativă. Niciunde nu este prevăzut în Legea Fundamentală ori altundeva că pot surveni circumstanțe, în care Guvernul s-ar putea abate în viitor de la ceea ce a stabilit populația României în materie de legislație penală. Cu atât mai mult cu cât existența în sine a stării de urgență permite alte soluții. Care pot fi adoptate cu caracter de urgență și temporar de către ministrul de Interne, pe calea ordonanțelor miltare.
Dar să atacăm fondul acestei reglementări penale, inițiată abuziv de către Ludovic Orban. Dat fiind pericolul extrem de mare la care este supusă populația României, în condițiile în care dinamica propagării infecției cu coronavirus poate scăpa de sub control și, de asemenea, în condițiile în care numărul de cetățeni iresponsabili este alarmant de mare, premierul Ludovic Orban a găsit de cuviință, trecând peste referendum și ignorând alte soluții, să modifice legislația penală. Și a făcut-o. Modificările au intrat în vigoare. Cei care nu se supun carantinei pot face închisoare trei ani. Cei care, nesupunându-se, transmit virusul, pot fi condamnați la cinci ani de închisoare. Dacă coronavirusul este transmis de cineva care știa că este pozitiv, pedeapsa poate să meargă până la șapte ani. Iar dacă există o victimă, până la 15 ani. Cei care mint și nu declară că vin din zone afectate, cinci ani. În acest fel, sancțiunile penale, existente și anterior, sunt înăsprite în mod semnificativ.
În plus, Ludovic Orban, în calitate de legiuitor penal, a reglementat o infracțiune cu totul și cu totul nouă, până acum inexistentă în legislație. Și anume omisiunea de a furniza informații complete autorităților sanitare. Cu alte cuvinte, dacă o persoană care a ieșit pozitiv la testul cu coronavirus a avut contact cu o sută de persoane și a omis fiindcă a uitat să enumere una sau mai multe, se cheamă că ar fi comis o infracțiune. Și urmează să fie condamnată la închisoare. Chiar dacă nimeni nu poate demonstra că omisiunea este intenționată. Această normă, astfel cum este ea formulată, deschide larg poarta pentru anchetarea și condamnarea unor persoane în esența lor nevinovate. Va sta la baza unor abuzurui grave, soldate cu lipsirea de libertate, împotriva unor cetățeni ai României. Devine un articol din partea specială a Codului penal, care încalcă principiile enunțate în partea generală a aceluiași Cod penal. Infracțiunea este în esența ei neconstituțională. În mod straniu însă, niciuna dintre organizațiile societății civile, care pretind că se luptă pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, nu a sesizat începând de miercuri noapte, când a fost adoptată ordonanța de urgență, acest grav abuz.
Iar abuzul se întâmplă nu oriunde pe planetă, ci în România. Un stat în care, în ultimii 15 ani, procurorii au aplicat nu de puține ori legea penală în exces și nu în scopul de a sancționa și diminua infracțiunile, ci din motive politice sau clientelare.
Premierul Ludovic Orban a pretins că a emis respectiva ordonanță de urgență în virtutea stării de urgență decretată de președintele Klaus Iohannis. Există însă o gravă contradicție în termeni. Legea penală, care acum este prevăzută în Codul penal astfel modificat, funcționează de acum încolo de-a pururi, până când va fi modificată, abrogată sau declarată neconstituțională. În timp ce starea de urgență este strict delimitată în timp, fiind valabilă doar 30 de zile. După care, dacă este necesar, mai poate fi dat un decret pentru încă 30 de zile. Oricât de mult ar dura pandemia, starea de urgență este limitată în timp, în vreme ce aplicabilitatea prevederilor Codului penal este în principiu nelimitată în timp.
Să nu fi cunoscut aceste detalii Ludovic Orban? Să fi ignorat el aceste raționamente de logică formală, pe care oricine le poate face, fără a avea cunoștințe juridice? Să presupunem că da. Să presupunem că, la trei noaptea, Ludovic Orban era obosit. Depășit de situație. Cu mintea tulburată. Numai că ordonanța de urgență nu putea fi dată fără acordul ministrului Justiției. Care este jurist. Și încă un jurist pur sânge. Să nu fi sesizat domnul Cătălin Predoiu că introducerea acestei noi infracțiuni în Codul penal, în maniera în care este formulată norma, deschide calea unor multiple abuzuri? Greu de presupus. Astfel încât nu am cum să nu iau în calcul reaua-credință.

 Sursa: https://inpolitics.ro/o-tampenie-penala-sau-o-marsavie-tip-ludovic-orban_18444926.html

Vreţi să ne vaccinați ca să fim mai sănătoși, sau ca să umflați conturile companiilor? (I)

 
 Stimulaţi în perioada din urmă, în plus faţă de "stimulii" primiţi la partid sau, chiar direct de unii dintre politicieni, de la Companiile farmaceutice,  şi profitând de diversiunea planetară cu coronavirusul, partidele parlamentare au anunţat că îşi dau mâna pentru a vota vaccinarea obligatorie pentru întreaga populaţie; copii şi adulţi. Acest vot ar putea fi dat chiar săptămâna viitoare şi, evident, legea votată ar fi promulgată de urgenţă de majordomul pe România al mafiei globaliste, KW Iohannis. Pentru a-i face să se gândească de două ori (cel puţin pe unii dintre parlamentari), trebuie ca asupra lor să se exercite şi presiunea populaţiei, adică a voastră care: 

1. Aveţi dreptul de a decide ce faceţi cu corpul vostru. Breşa obligativităţii vaccinării, deschide calea pentru orice experimente de tip Mengele asupra voastră, adică asupra celei mai feroce dictaturi.

2. În ajutorul deciziei, este obligatoriu să fiţi informaţi în legătură cu efectele adverse ale oricărui vaccin.

3. Este obligatoriu ca vaccinarea să se facă personalizat, adică funcţie de specificul biologic al fiecăruie, de afecţiunile lui, de reacţiile negative la substanţele din vaccinuri şi tot restul, adică după consultarea fişei de sănătate şi efectuarea de analize.

şi care trebuie să trimiteţi mailuri, mess-uri, whatsappuri, să le daţi telefoane şi să-i interpelaţi pe politicieni la sediile de partid şi la birourile parlamentare.

Pentru a vă convinge să cereţi respectarea celor trei condiţii absolut logice de mai sus, care nu înseamnă refuzul vaccinurilor, ci a obligativităţii în condiţii obscure, reiau în cele de mai jos comentariile pe care le-am făcut, pe baza consultării a multe surse, în 2017 când am avut de înfruntat un alt val de presiune pro-vaccinare obligatorie. În următorul articol voi continua analiza asupra vaccinurilor ca modalitate de transformare a omului în vederea unui control total al acestuia, având în vedere şi noua generaţie care se vrea pusă în lucru, cea a vaccinurilor ADN - mai clar, a celor care ne modifică ADN-ul.

•  

„Mi-am vaccinat copilul împotriva rujeolei. Bravo! Da, dar a făcut un autism!”

Nimeni nu este împotriva vaccinurilor! Dimpotrivă, am fi cu toţii mulţumiţi ca să-şi îndeplinească rolul. Din păcate tot ele par a provoca alte maladii grave, sau chiar decesul. Şi tocmai tăcerea, poziţionarea arogantă şi obraznică a industriei farmaceutice şi a autorităţilor de pretutindeni, cazurile flagrante de îmbolnăvire, refuzul acceptării unei reale analize ştiinţifice non-partizane, impunerea lor dictatorială îndreptăţesc poziţiile de contestare şi refuz.

În Franţa, guvernul Macron a introdus 11 vaccinuri obligatorii în loc de 3, provocând o dezbatere „turbată” şi acuzaţii îndreptăţite de legiferare a intereselor sectorului farmaceutic, „Big Pharma”, cu atât mai mult cu cât, au dispărut brusc de pe piaţă dozele ieftine ale vaccinurilor neobligatorii (acum anunţate ca obligatorii) de care putea dispune populaţia după bunul plac.

În presa nomenclaturistă de pretutindeni sunt incriminaţi public cei care se opun vaccinurilor, degetul acuzator îi demască ca duşmani ai (sănătăţii) poporului, ca focare de boală şi moarte, dar acelaşi deget nu scoate o vorbă despre fundamentul ştiinţific pe care aceştia se bazează în refuzul lor şi despre lipsa unei clarificări publice, dincolo de orice îndoială. Fundament ştiinţific constituit din sute, poate mii de studii independente, care demască problemele grave ale vaccinurilor, de la introducerea lor până astăzi.

Cum tot la fel de ciudat, dacă nu, prin prisma studiilor amintite, criminală este şi poziţionarea făţişă a autorităţilor (din toată lumea, nu numai din România) de partea Big Pharma neimplicarea acestora, inclusiv a celor juridice, în elucidarea dezbaterii şi, eventual, pedepsirea exemplară a firmelor şi persoanelor vinovate, şi stoparea imediată a producţiei vaccinurilor criminale.

Care ar fi interesele companiilor şi deci cointeresarea autorităţilor? Simplu: gândiţi-vă că numai în România ar fi vorba de o piaţă de câteva milioane de persoane (şi vorbesc numai despre vaccinurile destinate copiilor). Iar dacă, de exemplu, un al doilea pas după impunerea prin lege a obligativităţii vaccinării copiilor ar urma cel al vaccinării întregii populaţiei împotriva gripei, de exemplu, înţelegeţi cam care ar fi miza? Atunci, nu avem dreptul să avem îndoieli şi să cerem, aşa cum o fac şi cei din Franţa sau SUA, analize independente?

Câteva întrebări legitime

Sunt vaccinurile necesare? Sunt ele indispensabile şi, mai ales, inofensive? Cercetarea medicală, din cadrul marilor concerne, sau finanţată de acestea, este corectă? Care sunt efectele lor adverse reale? Sunt motivate efectele de lăcomia firmelor, adică de folosirea unor ingrediente toxice ieftine? Pot fi eliminate „defectele” pentru ca vaccinurile să-şi îndeplinească scopul iniţial fără efecte negative?

Din păcate, de cele mai multe ori, şi pentru că aşa manevrează Big Pharma ceea ce apare în media, dezbaterea care răzbate în aceasta – atunci când reuşeşte, sau, mai bine zis, când este dorită de Big Pharma – este cea privind poziţia de refuz total al vaccinurilor. Presa „mare” (nomenclaturistă) este plină de reclamele produselor farmaceutice. Beneficiile vaccinurilor sunt prezentate populaţiei triumfalist, dar simplist, incomplet, chiar mincinos. Sunt menţionate numărul de cazuri ale maladiilor înainte şi după introducerea vaccinului. Dar nu se spune nimic despre mortalitatea specifică fiecărei maladii „vaccinate” şi mortalitatea sau efecte de altă natură induse de vaccinări.

În schimb, studiile şi cercetările care pun în evidenţă gravele pericole nu pătrund în aceasta şi, deci nici nu ajung la marea masă. (Robert F Kennedy, nepotul lui JFK, prezent în aprilie 2017 în emisiunea celebrului Tucker Carlson de la Fox News, a dezvăluit că este doar a doua oară când a primit acceptul de a prezenta  problemele vaccinurilor, evidenţiate de cercetări independente, pe o platfomă media de o asemenea importanţă.) Sunt însă lăsate să pătrundă, chiar împinse în mod strategic de aceeaşi Big Pharma doar poziţiile de respingere totală, atribuite unor retardaţi, înapoiaţi, fundamentalişti (eventual, şi cu atât mai bine, religioşi), dezaxaţi, fără a se menţiona motivele opoziţiei acestora. În felul acesta, sunt trimise în derizoriu toate criticile, chiar  rezultatele ştiinţifice, se pune capacul pe orice dezbatere publică serioasă şi banii curg mai departe pe conducta gigantică a Big Pharma.

Oportunitatea, calitatea și siguranța (adică, cât de inofensive, nedăunătoare sunt) vaccinurilor
Să coborâm în concret. Două dintre substanţele deosebit de toxice pentru organismele vii sunt mercurul şi aluminiul. Ele nu ar trebui să se găsească nici în hrana, nici în apa, nici în vaccinuri. Şi totuşi sunt prezente în acestea de aproape 100 de ani.

Dosarul lui Robert F Kernnedy se referă la prezenţa, în vaccinurile actuale, a mercurului, prezenţă pe care sute de studii au relevat-o ca un pericol semnificativ pentru dezvoltarea de boli neuro-degenerative. Într-o conferinţă de presă ţinută la National Press Club, el a oferit chiar o recompensă de 100.000 de dolari celui care va reuşi să demonstreze că injectarea mercurului la nou-născuţi este fără riscuri.

Mercurul copilăriei noastre

O mega-analiză publicată în  Bio Med Research International relevă pericolele grave ale Thimerosalului, un compus organic pe bază de mercur, folosit în multe vaccinuri pentru copii şi găsit ca dăunător de peste 165 de studii. Intre acestea 16 au fost direcţionate către efectele acestuia privind decesul, acrodinia (Sau extremităţi dureroase. Simptome: iritabilitate, fotofobie, decolorarea roz a mâinilor şi picioarelor, polineuritis. Afectează copii mici şi se datorează intoxicării cu mercur!!! De unde mercur în organisme de-abia sosite în lume?); otrăvirea, reacţiile alergice, malformaţiile, reacţiile auto-imune, sindromul Well, întârzierea dezvoltării, sindromul ADH şi autismul.

Chiar dacă inclusiv un studiu realizat de epidemiologi ai United States Centers for Disease Control and Prevention (CDC) a relevat creşterea de 7,6 ori a riscului de autism din cauza expunerii la Thimerosal în timpul copilăriei, poziţia instituţiei este „că nu există nicio legătură între vaccinurile care conţin Thimerosal şi autismul la copii”. Această poziţie este bazată pe alte şase studii epidemilogice realizate în comun cu centrul, sau sponsorizate de către acesta şi care spun că totul este ok.

Dar, în urmă cu doi ani, dr William Thompson, un om de ştiinţă de la CDC a dezvăluit public că centrul avea de mult timp cunoştinţă de legătura cu autismul a Thimerosalului şi a dat exemple de date importante ascunse publicului. Dr Thompson însuşi a fost autor sau co-autor la mai multe studii ale CDC, care respingeau legătura dintre vaccinuri şi autism  (vezi (Thompson, et al. 2007, Price, et al. 2010, Destefano, et al. 2004).
Conforma declaraţiilor, el şi colegii lui „au ascuns informaţii importante”, el „a fost complice şi a cauţionat acest lucru”, îi era ruşine şi regreta că a „făcut parte din această problemă”. (sursă) (sursă).

Un alt studiu, publicat în Translational Neurodegeneration, de dr Brian Hooker, a găsit o creştere a riscului de autism cu 340 % la copiii afro-americani care au primit un vaccin împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului. Şi ce să vezi: studiul a fost ulterior retras (şi nu mai poate fă găsit), iar dr Thompson a retractat şi el afirmaţiile sale.

În schimb, Dr. Jose G. Dorea, profesor la universitatea din Brasilia, departamentul ştiinţelor nutriţiei afirmă că: „Chiar dacă sunt utilizate de mult timp ca ingrediente active în medicamente şi fungicide, nivelul de inofensivitate a acestor substanţe nu a fost niciodată determinat, nici pentru animale, nici pentru oameni, ceea ce era obligatoriu pentru foetus, nou-născuţi, copii mici şi chiar copii mai mari.

Un studiu efectuat în Guinea Bissau de cercetători scandinavi, dat publicităţii în ianuarie 2017 şi semnalat într-un articol de acelaşi  RF Kennedy, arată că vaccinul pe cale orală contra difteriei-tusei convulsive-tetanosului-poliomelitei  multiplică mortalitatea infantilă de la cinci ori la zece ori.

Aluminiul cel de toate zilele

Similare sunt şi problemele provocate aluminiu conţinut de vaccinuri ca adjuvant de peste 90 de ani şi pentru care, nici până astăzi, Food and Drug Administration (FDA) şi producătorii de vaccinuri nu au reuşit să realieze studii şi teste care să prezinte inofensivitatea sa, deşi este utilizat pe scară largă. În Franţa, de exemplu, peste 60 % dintre vaccinuri conţin aluminiu.

Dr Christopher Shaw, profesor la universitatea din Columbia Britanică, la departamentul de neuroştiinţe, susţine că vaccinul împotriva infecţiilor cu papillomavirusul uman este un vaccin care a fost împins prin marketing, ale cărui beneficii sunt mult exagerate şi ale cărui pericole mult subestimate.
Poziţia lui este susţinută şi de personaje din BIG PHARMA, cum ar fi Dr Peter Rost, fost vice-preşedinte al Pfizer. Dezvăluirile sale sunt incluse în documentarul One More Girl despre vaccinul Gardasil Detalii despre scandalul Gardasil din SUA găsiţi la linkul anterior şi nu voi cita decât declaraţia lui Marica Angell, fostul redactor şef al The New England Journal of Medicine, una dintre cele mai prestigioase reviste medicale la nivel mondial:

„Nu mai este posibil să credem mare lucru din cercetarea clinică publicată, sau să ne bazăm pe judecata unor medici pe care ar trebui să ne bizuim sau pe liniile directoare medicale oficiale. Am ajuns cu neplăcere la această concluzie în cei 20 de ani ca eidtor al revistei”

Câteva întrebări finale

1. Acronidia, reacţiile alergice, malformaţiile, reacţiile auto-imune, sindromul Well, întârzierea dezvoltării, sindromul ADD şi autismul sunt maladii care pur şi simplu au explodat în ultima jumătate de secol, iar cauzele acestei explozii au fost puse pe seama mediului, hranei, radiaţiilor etc. Dar, după cum arată clar studiile menţionate în articol, nu ar fi mai logic ca o mare parte din ele să fie cauzate de vaccinuri?
2. Prospectul oricărui medicament conţine reacţiile adverse, adică efectele colaterale. Inofensiva aspirină are 21 de posibile reacţii adverse, dintre care unele serioase – de exemplu, la copii şi adolescenţi, sindromul Reye, adică afectarea gravă a ficatului şi creierului. Şi cu cât mai direcţionate sunt medicamentele, cu atât mai mare riscul de a trata ceva şi a provoca alte probleme grave. Şi atunci, nu este plauzibil ca vaccinurile, injectate în trupurile firave ale copiilor, chiar de la naştere, să aibă efecte secundare grave?
3. Oare nu ar trebui cunoscute efectele bune şi rele, iar decizia de vaccinare să aparţină părinţilor/adulţilor  pe deplin informaţi şi nu unei decizii administrative de obligativitate?
4. Oare nu sunt deja destule elemente pentru a acuza de genocid şi deteriorare în masă a condiţiei de sănătate a populaţiei firmele producătoare de vaccinuri?
5. Când ne va prezenta ministerul sănătăţii elementele componente ale vaccinurilor cu posibilele lor efecte şi poziţia sa – bazată de cercetări, analize, studii independente, nu finanaţate de sectorul Big Pharma – faţă de actualele vaccinuri, alta decât fugărirea celor care, din motive întemeiate, se opun vaccinării copiilor lor?
6. Înţeleg cei care vor să impună dictatorial vaccinarea obligatorie că pot răspunde, în cazuri concrete, în faţa justiţiei pe baza studiile independente, absolut acceptabile în faţa oricărei instanţe?

Barna şi Orban, uniţi în cuget şi-n nesimţiri

Liderul USR, Dan Barna, anunță, într-o postare pe Facebook, că a avut o întâlnire cu premierul Ludovic Orban și că au constatat că nici jumătate din acordul politic semnat cu PNL la învestirea guvernului nu a fost respectat. Barna a reamintit în postare câteva dintre prevederile acordului politic cu PNL, întocmit pentru învestirea Guvernului Orban.

„M-am întâlnit în după amiaza zilei de ieri cu premierul Ludovic Orban pentru o analiză de etapă a stadiului respectării angajamentelor pe care PNL și le-a luat față de USR cu ocazia votului de investitură a guvernului și o discuție pe contextul politic generat de anunțul angajării răspunderii pe primari în două tururi și perspectivele de anticipate. 

 După cum știți, USR și PNL au semnat înaintea învestirii guvernului un acord politic cu mai multe puncte care vizau rezolvarea unor probleme urgente pe care românii ni le-au reclamat. Amintesc câteva dintre ele: recursul compensatoriu, desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, alegerea primarilor în două tururi, o corectă reprezentare a diasporei în Parlamentul național, abrogarea unor prevederi nocive ale Ordonanței 114, reducerea impozitării pe salariul minim, prioritizarea proiectelor de infrastructură, demararea proiectului de reparare și de extindere a rețelei naționale de monitorizare a calității aerului, monitorizarea reală a taierilor de lemn.

Am constatat împreună că doar o parte dintre prevederile acordului au putut fi realizate până acum. Nu suntem deocamdată nici la jumătate cu lista obiectivelor îndeplinite. I-am spus asta premierului Orban.

USR și-a respectat și își va respecta întotdeauna cuvântul dat și ne așteptăm ca partenerii noștri de dialog vor face la fel. În cadrul discuției, premierul Orban mi-a confirmat că și celelalte obiective restante sunt avute în vedere.

Așa cum am făcut-o în toți acești ani vom continua să fim partizanii reformelor făcute în interesul populației și vom critica ori de câte ori va fi cazul abandonarea sau ezitările care ne abat de la drumul către țara pe care ne-o dorim.

Voi continua să mă întâlnesc cu premierul ori de câte ori va fi nevoie, vom dialoga oricât va fi nevoie, vom face în cadrul Alianței USR PLUS ce este necesar, astfel încât cei trei ani de derivă sub guvernări PSD să nu se mai repete”, a scris Barna pe Facebook.

Sursa: https://www.cotidianul.ro/barna-si-orban-isi-plang-pe-umar-nu-suntem-deocamdata-nici-la-jumatate/