Materialişti contra materiei - omul maşină, negarea femeii şi a bărbatului, veţi fi ca Dumnezeu...

  

de Anthony Esolen

Care este miza în controversele actuale legate de bărbat și femeie? Nimic altceva decât creația însăși.

Una dintre caracteristicile bizare ale unei epoci materialiste este eșecul său de a aprecia realitatea materială. Este demonica pereche Wither-Frost portretizată de C.S. Lewis în „Acea putere odioasă”.

Wither, directorul adjunct al Institutului Național pentru Experimente Coordonate, nu poate rosti o propoziție fără să spună alte zece înțesate de abstracții, amenințări voalate, echivocuri, făcând apel la „spiritul” institutului. Adesea poate fi văzut plimbându-se pe holuri sau prin grădină, cântând o melodie, cu privirea pierdută.

Pe de altă parte, Frost, e principalul om de știință – privire atentă, ochelari, nu crede în nimic: întruchipează ceea ce azi numim materialismul eliminatoriu. Nu există persoane pentru că nu există nici măcar lucruri:  sunt doar particule de materie și spațiu gol.  Wither și Frost fac un cuplu excelent, muncind împreună, urându-se unul pe altul, dar urând chiar mai mult Dumnezeu și lumea.

În viziunea creștină, lumea nu este redusă la părțile ei materiale. A spune că sunt create de Dumnezeu înseamnă mai mult decât a le afirma originea. Înseamnă a afirma că ele au un sens în sine, un sens pe care nu noi li-l atribuim, ci îl decoperim, prin felul în care ni se revelează în felul în care sunt.

Intuiesc că majoritatea creștinilor din vremea noastră nu vor nega cele de mai sunt, deși ar putea fi un pic surprinși, având în vedere materialismul predominant. Gândirea noastră e, de regulă, ceea ce rămâne după ce materialismul și-a făcut treaba în a ne îndobitoci, a ne răci dragostea și a alunga ultima răsuflare a curiozității naturale.

Avem nevoie să ne punem de acord asupra câtorva premise din doctrina creației. Prima dintre ele este că tot ceea ce avem și ceea ce sunem, prin natură și nu stricat de păcat, vine de la Dumnezeu. Nu facem așa cum ne vine cheful. Nu stabilim noi care e sensul. Libertatea, după pofta noastră, înseamnă sclavie, libertatea de a greși drumul, sau eșecul de a ne atinge destinația.

A doua dintre ele este că sensul poate fi recunoscut public. În rai Adam nu-i conferă un sens Evei. El doar descoperă ceea ce se află acolo. Îl descoperă nu datorită unui sentiment interior, ci datorită a ceea ce vede și înțelege cu ochii și mintea.

A treia este că folosirea cum trebuie sau permisibilă a darurilor oferite de Dumnezeu depinde de natura cu care le-a înzestrat Dumnezeu și nu de voia noastră arbitrară.

Mă uit la un brad, un lucru frumos. Văd unde am tăiat uscăturile, astfel încât copacului să-i meargă bine. E ceea ce trebuie făcut, în acord cu natura copacului. Dar să ne imaginăm că o minte bolnavă care face o gaură la baza copacului, doar pentru a vedea cum se ofilește și moare – nu de dragul cercetării științifce, ci doar pentru a se bucura de moartea lui.

Ne dăm seama imediat că e un lucru rău. Mai mult, dorința de a face așa ceva  este rea, indiferent dacă o facem sau nu. Nu pentru asta există brazii.

Acum, corpul tău nu este „sinele” tău. Nici nu există vreun „sine” care plutește în afara corpului, într-o lume a fanteziei. Ești un întreg corp-suflet, ambele făcute de Dumnezeu și înzestrate de Dumnezeu cu puteri fizice, sentimentale și intelectuale. Dacă există ceva de tipul descoperirii de sine, ar trebui să fie ceva care să ne descopere felul particular în care Dumnezeu ne-a înzestrat cu un sens inerent naturii noastre umane și recognoscibil public; iar această natură este generală, nu individuală.

În această explorare, intrăm mai profund în realitatea obiectivă a acelei naturi, nu în calitate de pretins empiriști,  ci ca participanții în ceea ce privim, și ca îndrăgostiți de ceea ce descoperim.

Să ne imaginăm, de dragul exemplului, că un om „descoperă” că sensul lui e de a fi o mașină.  El proiectează asupra copilăriei sale o speranță subiacentă că într-o zi va deveni un automat. Drept care începe să imite, sau mai degrabă să caricaturizeze, vocea plată, fără emoție, a unei mașini. E îndeajuns de ridicol. Dar vrea și mai mult: dorește să-și implanteze în creier un cip care i-ar permite controlorului său, așa crede el, să-i miște membrele și să-i insereze gânduri.

Să lăsăm deoparte chestiunea dacă se poate face acest lucru. Eu nu cred că se poate. Dar ne putem da seama că e ceva strâmb? Chiar dacă se poate, nu ar trebui făcut, indiferent de ceea ce dorește omul. A face asta înseamnă a jigni demnitatea umană, a-l transforma într-o unealtă a unei unelte.

Dacă susține cineva că într-o țară liberă ar trebui să ai dreptul să faci această tranziție de la om la om-mașină, aș spune că din moment ce omul e o ființă socială, un lucru rău, în special unul care atinge ceea ce înseamnă a fi creat și om, reprezintă un atac asupra altora.

Un astfel de caz rău pune umărul la dispariția ideii pe care toți ar trebui să o avem că omul nu e o mașină și nu trebuie tratat ca atare.

E vechea minciună obosită, într-o formă nouă și sinistră: „veți fi ca Dumnezeu”. Și respinge izvorul oricărei revelații: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.”

Sursa: https://crisismagazine.com/opinion/materialists-against-the-material-world 

 

 

Noul păgânism impus de stat

 

 de Fay Voshell

Hufftington Post a publicat recent (textul lui Voshell este din martie 2018 - nota trad.) un interviu cu Malcom Brenner, cel care a făcut sex cu un delfin. Și-a apărat bestialitatea spunând: „sper că într-un viitor mai iluminat, zoofilia nu va mai fi văzută ca fiind mai controversată sau mai agresivă decât este văzut astăzi sexul interrasial.”

Pentru cei care au urmărit decăderea constantă a revoluției sexuale într-un abis al devianței, nu e vreo mare surpriză. Mulți au prezis că rezultatele mantrei din anii ‘60 „dacă te simți bine, fă-o” vor însemna o degringoladă totală.  Au văzut cum libertatea de alegere sexuală a devenit atât de categorică încât până și pedofilia a început să fie privită cu o acceptare din ce în ce mai mare. Dar cea mai periculoasă idee a revoluției sexuale a apărut sub forma transgenderismului, care pledează pentru libertatea de a-ți alege genul, în felul acesta distorsionând, întunecând și chiar eliminând distincțiile între bărbat și femeie.

Cum s-a ajuns aici într-o țară care era pe vremuri, și în multe privințe încă este, o țară profund creștină?

Adevărul este că în America creștinismul se află de decenii sub un asalt purtat de către stânga, care a îmbrățișat și a promovat puterea statului când e vorba de încurajarea voinței umane necondiționate, în special în chestiunile sexuale. Stângiștii radicali văd în creștinii practicanți, ale căror moravuri sunt la polul opus față de noul barbarism, o piedică nedorită pentru o ideologie care promovează ideea că alegerile de expresie sexuală și alegerea genului sunt drepturi absolute.

Antipatia stângii față de creștini a mers până într-acolo încât din cauza presiunii mișcării transgender statul a intervenit recent și a luat un copil din sânul familiei naturale. Potrivit Washington Times, un judecător din Ohio „a decăzut din drepturi părinții unui copil de 17 ani deoarece i-au refuzat un tratament cu hormoni ca parte a unei transformări din femeie în bărbat. Părinții s-au opus procedurii datorită convingerilor religioase și au refuzat să îi spună fetei lor pe numele de băiat dorit de ea, arată motivarea curții.”

Cum reacționează creștinii? Din nefericire, fără suficient curaj.
În general, creștinii văd atacurile împotriva fraților lor în termeni de episoade singulare: un părinte aici, un bucătar mai încolo. Creștinii doar se uită cum oameni a căror conștiință nu-i lasă să bată palma cu păgânismul radical sunt dați în judecată și forțați să se retragă din afaceri. Își pierd slujbele, copiii le sunt luați din case, serviciile de consiliere și adopție le sunt refuzate deoarece sunt considerați insuficient de „incluzivi” sau promotori ai „urii”.

Mulți creștini se simt în siguranță câtă vreme pot merge la biserică iar slujba nu este întreruptă de echipele SWAT venite să aresteze credincioșii. Dar, după cum a remarcat vizionar în urmă cu mulți ani Hillaire Belloc, ceea ce el a numit „noul păgânism” nu se rezumă la atacuri izolate împotriva unor indivizi care se întâmplă să fie creștini. Atacurile sunt îndreptate chiar împotriva creștinismului. Dorința stângii este de a extermina Calea cu totul pentru ca religia păgână să domine întreaga Americă.

„Noul Păgânism este în proces de construcție a unei societăți proprii, în care vor fi evidente două noi trăsături față de epoca creștină. Aceste două trăsături au apărut deja și se vor extinde fiecare în sfera proprie. Prima este dreptul, adică adoptarea unei legislații coercitive. Cealaltă este în sfera organizării sociale … În prima sferă, aceea a legii pozitive, Noul Păgânism a început deja și nu poate decât să producă din ce în ce mai multă legislație restrictivă”, scria Belloc.

Noul Păgânism folosește puterile statului, în particular legislația și tribunalele, pentru a schimba fundația creștinătății apusene și a promova păgânismul, chiar barbarismul, ca temelie a societății vestice.

Primul stadiu în ascensiunea unei societăți păgâne este realizat printr-o sumedenie de restricții îndreptate contra creștinilor. A promova voința umană nerestricționată, în special în chestiunile de comportament sexual și a autodefiniției promovate de mișcarea transgender, înseamnă inevitabil că acei creștini care protestează trebuie să fie îngrădiți complet prin diverse restricții și reglementări. Astfel de restricții înseamnă excluderea creștinilor din posturile publice și deposedarea lor treptată de libertatea de exprimare. Atacul lui Joy Behar împotriva vicepreședintelui Mike Pence, catalogat ca „bolnav mintal” pentru ca s-a rugat lui Iisus Hristos și drept urmare nepotrivit pentru funcție, reprezintă doar unul dintre multele atacuri. Implicația mai amplă este că toți creștinii practicanți sunt în mod inerent dezechilibrați, iraționali și drept urmare trebuie să li se interzică funcțiile publice.

Pentru Noii Păgâni, vocea interioară care îi spune unei „altespecii” că el este de fapt o vulpe este complet rațională. Alegerea sa de a fi o altă specie va fi ratificată de întreaga societate. Dar creștinii care cred că cele 10 porunci sunt o expresie a legilor supreme ale lui Dumnezeu sunt iraționali și trebuie expulzați din orice rol important în societate. (…)

Noul Păgânism a reușit în a crea o rețea de reglementări sufocante care afectează fiecare aspect al vieții de creștin. Potrivit lui Belloc, atacul reglementărilor înseamnă că nu va scăpa nimic neafectat. La fel ca Gulliver care nu reușea să se ridice de la pământ, și creștinii sunt din ce în ce mai obstrucționați de o „rețea legală care se întinde și îi prinde pe subiecții ei sub o constrângere de care nu se pot elibera.” (…)
Noul Păgânism este obligat să creadă că America va fi într-o situație mai bună dacă se va debarasa de creștinism. Ticsit de superstiții preștiințificice care mai degrabă aparțin păgânismului barbar, Noul Păgânism este pornit cu totul împotriva oricărui control. Creștinii, totuși, știu că omul este capabil de lucruri foarte rele, mai ales când dispare orice fel de control al voinței. Știu că voința umană trebuie temperată de o credință  într-o lege mai înaltă decât cea a statului. Știu că Noul Păgânism este îngrozitor de regresiv și inevitabil opresiv,  cum sunt toate ideologiile care permit preeminența absolută a voinței umane, fie că este vorba de cea a unei elite sau a unor indivizi. Decăderea ineluctabilă a revoluției sexuale în bestialitate, pedofilie și mutilarea corpului uman pentru a crea un fals sex opus sunt marca unei religii cu totul barbare.

„Oamenii nu trăiesc mult timp fără zei. Dar când vor sosi zeii Noului Păgânism, aceștia nu vor fi doar insuficienți, cum erau zeii Greciei, nici doar falși. Vor fi răi. Într-un cuvânt, așteptând prostește triumful, Noul Păgânism va cădea, înainte de a-și da seama, în satanism”, a concluzionat Belloc.

Sursa:  https://contramundum.ro/2018/03/29/noul-paganism-sustinut-de-stat/