Dictatura şade cu Iohannis şi Orban la masă! Lege abuzivă, anticonstituţională, antidemocratică, care încalcă referendumul pe justiţie!

Premierul Ludovic Orban a legiferat în materie penală. Sub forma unei ordonanțe de urgență. Care modifică o lege adoptat în Parlament. Și în condițiile în care, printr-un referendum, care a marcat transformarea lui Klaus Iohannis în președinte jucător, populația României a decis interzicerea reglementării în materie juridică prin ordonanțe de urgență. Decizia lui Orban are ca punct de plecare pandemia, iresponsabilitatea civică a unor români și iminența propagării exponențiale a virusului. Numai că, pe drum, Ludovic Orban a pierdut din vedere circumstanțele de mai sus. Și a rezultat o tâmpenie penală. Sau o mârșăvie penalo-politică.
Există nu numai compatrioți indiferenți, lipsiți de o educație elementară și de respect față de viața și de sănătatea semenilor lor, ci și compatrioți puși pe rele. Care, în mod conștient, încalcă în aceste zile reguli, aducând boala în casele miilor de români nevinovați. Iresponsabilitatea de tip criminal trebuie stăvilită. Și este în afara oricărei discuții că pentru a fi stăvilită, ea trebuie pedepsită. Dar cum?
Starea de urgență decretată de președintele Klaus Iohannis și aprobată de Parlamentul României îi permite ministrului de Interne, aflat în epicentrul ofensivei împotriva pandemiei, să emită atunci când este necesar ordonanțe militare. Pentru cele 30 de zile ale stării de urgență – stare de urgență care poate fi prelungită – aceste ordonanțe au putere de lege. Sunt executorii. Ca atare, toate derapajele pot fi astfel sancționate și stăvilite. Nu era nevoie ca Ludovic Orban, în calitate de premier, să emită o ordonanță de urgență.
Într-o proporție surprinzător de mare, cetățenii României s-au prezentat la urne și, la întrebarea pusă de președintele Klaus Iohannis au stabilit că Guvernul nu mai are dreptul să legifereze în domeniul Justiției prin ordonanțe de urgență. Din această perspectivă, în mod logic, nu mai există alternativă. Niciunde nu este prevăzut în Legea Fundamentală ori altundeva că pot surveni circumstanțe, în care Guvernul s-ar putea abate în viitor de la ceea ce a stabilit populația României în materie de legislație penală. Cu atât mai mult cu cât existența în sine a stării de urgență permite alte soluții. Care pot fi adoptate cu caracter de urgență și temporar de către ministrul de Interne, pe calea ordonanțelor miltare.
Dar să atacăm fondul acestei reglementări penale, inițiată abuziv de către Ludovic Orban. Dat fiind pericolul extrem de mare la care este supusă populația României, în condițiile în care dinamica propagării infecției cu coronavirus poate scăpa de sub control și, de asemenea, în condițiile în care numărul de cetățeni iresponsabili este alarmant de mare, premierul Ludovic Orban a găsit de cuviință, trecând peste referendum și ignorând alte soluții, să modifice legislația penală. Și a făcut-o. Modificările au intrat în vigoare. Cei care nu se supun carantinei pot face închisoare trei ani. Cei care, nesupunându-se, transmit virusul, pot fi condamnați la cinci ani de închisoare. Dacă coronavirusul este transmis de cineva care știa că este pozitiv, pedeapsa poate să meargă până la șapte ani. Iar dacă există o victimă, până la 15 ani. Cei care mint și nu declară că vin din zone afectate, cinci ani. În acest fel, sancțiunile penale, existente și anterior, sunt înăsprite în mod semnificativ.
În plus, Ludovic Orban, în calitate de legiuitor penal, a reglementat o infracțiune cu totul și cu totul nouă, până acum inexistentă în legislație. Și anume omisiunea de a furniza informații complete autorităților sanitare. Cu alte cuvinte, dacă o persoană care a ieșit pozitiv la testul cu coronavirus a avut contact cu o sută de persoane și a omis fiindcă a uitat să enumere una sau mai multe, se cheamă că ar fi comis o infracțiune. Și urmează să fie condamnată la închisoare. Chiar dacă nimeni nu poate demonstra că omisiunea este intenționată. Această normă, astfel cum este ea formulată, deschide larg poarta pentru anchetarea și condamnarea unor persoane în esența lor nevinovate. Va sta la baza unor abuzurui grave, soldate cu lipsirea de libertate, împotriva unor cetățeni ai României. Devine un articol din partea specială a Codului penal, care încalcă principiile enunțate în partea generală a aceluiași Cod penal. Infracțiunea este în esența ei neconstituțională. În mod straniu însă, niciuna dintre organizațiile societății civile, care pretind că se luptă pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, nu a sesizat începând de miercuri noapte, când a fost adoptată ordonanța de urgență, acest grav abuz.
Iar abuzul se întâmplă nu oriunde pe planetă, ci în România. Un stat în care, în ultimii 15 ani, procurorii au aplicat nu de puține ori legea penală în exces și nu în scopul de a sancționa și diminua infracțiunile, ci din motive politice sau clientelare.
Premierul Ludovic Orban a pretins că a emis respectiva ordonanță de urgență în virtutea stării de urgență decretată de președintele Klaus Iohannis. Există însă o gravă contradicție în termeni. Legea penală, care acum este prevăzută în Codul penal astfel modificat, funcționează de acum încolo de-a pururi, până când va fi modificată, abrogată sau declarată neconstituțională. În timp ce starea de urgență este strict delimitată în timp, fiind valabilă doar 30 de zile. După care, dacă este necesar, mai poate fi dat un decret pentru încă 30 de zile. Oricât de mult ar dura pandemia, starea de urgență este limitată în timp, în vreme ce aplicabilitatea prevederilor Codului penal este în principiu nelimitată în timp.
Să nu fi cunoscut aceste detalii Ludovic Orban? Să fi ignorat el aceste raționamente de logică formală, pe care oricine le poate face, fără a avea cunoștințe juridice? Să presupunem că da. Să presupunem că, la trei noaptea, Ludovic Orban era obosit. Depășit de situație. Cu mintea tulburată. Numai că ordonanța de urgență nu putea fi dată fără acordul ministrului Justiției. Care este jurist. Și încă un jurist pur sânge. Să nu fi sesizat domnul Cătălin Predoiu că introducerea acestei noi infracțiuni în Codul penal, în maniera în care este formulată norma, deschide calea unor multiple abuzuri? Greu de presupus. Astfel încât nu am cum să nu iau în calcul reaua-credință.

 Sursa: https://inpolitics.ro/o-tampenie-penala-sau-o-marsavie-tip-ludovic-orban_18444926.html

Un nou val de represiune SRI-DNA

 

Există câteva semnale, pe care dacă le descifrăm, fără a fi cititori în stele, putem demonstra că în România celui de-al doilea mandat al lui Klaus Iohannis urmează să se dezlănțuie un nou val de represiuni. În esență, președintele dorește să joace în forță și să aibă Guvernul său, ținând sub un control strict partidul său, și în viitorul apropiat Parlamentul său, bine controlat la rândul lui. Pentru a obține o asemenea autoritate excesivă, el va utiliza cel mai eficient instrument lăsat moștenire de statul totalitar. Și perfecționat ulterior de regimurile Iliescu și Băsescu. Se va miza din nou pe binomul SRI- DNA.
Războiul dintre Washington și Teheran, care atrage în conflict importante state ale lumii, generează, indiferent de ceea ce se va întâmpla în plan real, un complex de factori motivaționali în ceea ce privește întărirea instituțiilor de forță într-un stat labil democratic cum este România. Iar primul câștigător va fi cel mai important serviciu secret al țării, SRI, al cărui buget este în continuă creștere și care va primi un spațiu și mai mare de mișcare, în condițiile în care controlul instituțional asupra sa va slăbi.

Observăm, din perspectiva de mai sus, care este semnificația unei știri aparent banale. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin vocea președintelui acestei instituții importante a statului, doamna Corina Corbu, ne informează că ar fi încheiat un control la sânge la Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor (CNIC), aparținând SRI. De ce a organizat domnia sa acest control și în baza cărei legi, nu ne spune. Nu ne spune nici cum anume a fost organizat acest control și nici în ce direcții s-a desfășurat investigația. În schimb, aflăm că absolut totul este în ordine. Că factorul uman aproape nu contează. Că totul este automatizat în această țară în materie de interceptări. Și mai ales că totul este autorizat. Nici o autoritate din România, și cu atât mai puțin ICCJ, nu ne-a lămurit până în prezent de ce este necesar ca în România să existe un număr disproporționat de mare de interceptări raportat la populație. De ce aici se fac mai multe interceptări decât în state aflate în prima linie a războiului antiterorist și mult mai expuse riscului de spionaj militar, economic și științific. De ce au existat actori politici urmăriți prin interceptări non-stop pe parcursul a patru-cinci ani de zile, din ordinul cui s-au făcut aceste interceptări, cât au costat ele, ce beneficiu au adus și cum a fost posibil, dacă tot sistemul este automatizat și perfect pus la punct, ca fragmente din aceste interceptări să fie livrate opiniei publice de către adversarii respectivilor oameni politici. Doamna Corbu nu suflă un cuvânt despre toate acestea. Este însă interesant de aflat ce anume a determinat-o pe doamna Corbu să se bage în gura lupului, lupul fiind în acest caz opinia publică, și să țină cu tot dinadinsul să ne anunțe rituos că interceptările efectuate de SRI s-au desfășurat în bună rânduială. Ce a obligat-o să își asume această răspundere? Și mai ales cum explică doamna Corbu faptul că respectivele concluzii ale controlului sunt formulate în limbajul tipic utilizat de serviciile secrete și nicidecum în maniera practicată de magistrați. Acesta este însă doar un detaliu al unei operațiuni venite să învie mortul, să-l scoată din groapă și să îl repună în circulație.

Mortul, în acest caz, este faimosul binom SRI- DNA. El a fost conceput în baza unor protocoale despre care CCR a constatat că sunt ilegale. Protocoalele, la rândul lor, au avut drept bază, o bază în niciun caz juridică și constituțională, o decizie CSAT luată sub regimul Traian Băsescu. Dacă protocoalele sunt ilegale, cum în orice caz sunt protocoalele încheiate între instituția condusă azi de doamna Corbu, SRI și DNA, atunci înseamnă că cei care le-au semnat s-au plasat în afara legii. Și ar trebui să răspundă pentru asta. Iar consecințele protocoalelor ar trebui anulate. În primul rând, chiar de către ICCJ. Și în fine, semnatarii acestor protocole ar trebui sancționați conform legii. Dar nu vedem nimic din toate acestea. Dimpotrivă. Nebunia cea mai mare este că protocoalele încă sunt în vigoare, ceea ce înseamnă că ICCJ refuză să respecte constatările Curții Constiuționale a României. Și asta se întâmplă chiar azi.

Dar bomboana pe colivă este că unul dintre semnatarii și respectiv autorii protocoalelor incriminate de CCR este în funcție și nu oriunde, ci chiar la vârful Ministerului Justiției. Domnul Cătălin Predoiu a semnat un protocol ilegal. Cu ani în urmă, când a îndeplinit aceeași funcție de ministru al Justiției în administrația Traian Băsescu. Și când l-a slujit pe acesta îndeplinindu-i întocmai și la timp dispozițiile, orchestrând trecerea prin asumarea răspunderii, deci prin ocolirea dezbaterii publice și parlamentare, a celor patru coduri: Civil, de Procedură Civilă, Penal și de Procedură Penală. Coduri în cazul cărora, numai până în prezent și numai în baza unor sesizări făcute, CCR a descoperit sute de încălcări ale legii fundamentale. Același Cătălin Predoiu care, mințind opinia publică referitor la poziția Asociațiilor de magistrați, a bătut ferm din picior, solicitând desființarea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din magistratură. Acum, tot Cătălin Predoiu, căruia Iohannis i-a promis poziția de prim-ministru, după ce o altă panaramă, Ludovic Orban va fi mazilit, din poziția de ministru al Justiției va schimba întreaga garnitură de conducere de la nivelul Parchetelor, instalând acolo oamenii pe care Klaus Iohannis îi dorește și care, acționând în baza Binomului reînviat, din nou în parteneriat cu SRI și cu Înalta Curte, vor trece la executarea sumară a celor care se împotrivesc deciziilor de la Cotroceni.

Tocmai de aceea, SRI-ul vechi, anterior lui Eduard Hellvig, trebuie să fie declarat la fel de valid, la fel de bun și la fel de nepătat cum se pretinde a fi actuala instituție. Dacă SRI este spălat și iată, acest lucru se întâmplă chiar cu sprijinul Înaltei Curți, atunci sunt spălate și toate păcatele anterioare ale instituției, asumate în nume propriu sau în parteneriat cu DNA și cu Înalta Curte.

În zilele următoare veți auzi diverse voci mai mult sau mai puțin acoperite din presă, din rândul analiștilor, sociologilor și ale oamenilor politici, care vor sugera că dată fiind situația internațională explozivă și expunerea României, se impune întărirea instituțiilor de forță ale statului. Și, atenție, nu va fi vorba de spionajul extern. Ci, în primul și în primul rând, de spionajul intern și de Parchet. Și din nou, România se va afla în prima linie a statelor care își supraveghează la sânge proprii cetățeni.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog

Cătălin Predoiu ne minte orbanian, iohanescian şi klemian cu privire la SIIJ.

Asociaţia Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO) afirmă, într-un comunicat, transmis duminică, faptul că ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, este un „promotor de fakenews, manipulări și dezinformări cu privire la SIIJ”.

Potrivit sursei citate, acțiunea ministrului Justiției de „a manipula CJUE, magistrații și opinia publică” în scopul susținerii desființării Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) este „o operațiune de dezinformare pe plan intern și extern fără precedent în istoria post-comunistă a României”, similară acțiunilor Serviciului “D” – Dezinformare din cadrul fostei Securități comuniste.

„Pentru necunoscători, dezinformarea întreprinsă de fosta Securitate comunistă a cărei metehne se vede că s-au păstrat până azi era “măsură operativă constând în diseminarea intenționată a unor informațîi denaturate sau false într-un anumit mediu, prin intermediul surselor din rețeaua informativă sau al ofițerilor, pe baza unui plan bine stabilit și supus în prealabil aprobării superiorilor ierarhici. De regulă, dezinformarea avea că scop compromiterea unei persoane sau crearea unei reputații false, pregătirea sau contracararea unor evenimente sau acțiuni, promovarea intereselor conducerii partidului sau statului român, pe plan intern sau extern. După reformarea administrativă a Ministerului de Interne în 1967, acțiunile de dezinformare au fost coordonate de Serviciul “D”, că unitate specializată“. (a se vedea în acest sens Indexul de termeni și abrevieri cu utilizare frecvența în documentele Securității alcătuit de CNSAS)”, se menționează în comunicat.

De la înființarea ei, SIIJ a fost ținta celei mai crâncene și asidue campanii de dezinformare, fakenews și manipulare din perioada post-comunistă, campanie purtată atât pe plan extern, cât și pe plan intern, al cărei vârf de lance a devenit actualul ministru al justiției, subliniază judecătorii.

„Acestei structuri de parchet nu i s-a dat nici măcar șansa să funcționeze la parametri normali, fiind sabotată încă de la început atât din interiorul cât și din afară justiției, o mașînărie uriașă de propagandă și manipulare fiind angajată în a promova minciuni nerușinate și sfidătoare cu privire la SIIJ. Motivul tuturor acestor atacuri împotriva SIIJ este clar pentru oricine are curajul să vadă și să spună adevărul: protejarea de răspundere a magistraților care, o parte dintre ei în cârdășie cu serviciile secrete, au comis abuzuri împotriva unor români. Reacția împotriva SIIJ se înscrie în acțiunea constantă de 30 de ani a statului român de a-i proteja pe cei care, dețînând puterea statului, au abuzat și nenorocit români. Nici pentru morțîi, rănițîi și abuzurile de dinainte de 1989, nici pentru abuzurile din ultimii 30 de ani, se vede că cei din conducerea statului român nu vor să fie angajată răspunderea vreunui abuzator”, subliniază asociația de magistrați.

Conform sursei citate, creată că o soluție pentru a contracara abuzurile și presiunile dovedite ale DNA la adresa judecătorilor și procurorilor, abuzuri ce au constituit adevărate amenințări la adresa independenței justiției, SIIJ a fost de la început țintă unor atacuri și dezinformări susținute, venite atât din interiorul sistemului judiciar, cât și din clasa politică, atacuri conduse de persoane ce doresc îngroparea abuzurilor și revenirea la sistemul de represiune care le-a promovat și tolerat.

„Întâmplător sau nu, aceleași persoane din magistratură, clasa politică, societate civilă sau presă, care prin manipulări și dezinformări au justificat și solicitat desființarea SIIJ, sunt cam aceleași persoane care au aparat abuzurile din justiție împotriva românilor din ultimii ani, transformarea instanțelor în “câmp tactic” al SRI și colaborarea nelegală și neconstituțională dintre procurori și SRI în baza unor protocoale secrete. În timpul fostului ministru al justiției Ana Birchall această campanie de dezinformare cu privire la SIIJ s-a rezumat la enunțarea unor neadevăruri de către fostul ministru cu privire la această instituție de parchet care au fost ușor desființate chiar de presă. În acest sens, AJADO a avut o poziție publică prin care a desființat o parte din falsele susțineri ale fostului ministru al justiției Ana Birchall”, arată judecătorii.

Odată cu instalarea la cârma Ministerului Justiției a lui Cătălin Predoiu, însă, campania de fakenews și dezinformare internă și externă a atins „o nouă culme, prin încercarea ministrului Predoiu de manipulare a întregului corp al magistraților în scopul desființării SIIJ” și implicit a influențării în această direcție a proceselor ce sunt pe rolul CJUE, susțin magistrații.

„Anvergura campaniei de dezinformare, manipulare și folosire în scop propriu a corpului de magistrați de către ministrul justiției Cătălin Predoiu este fără precedent de la căderea regimului comunist în România. Concret, în dată de 25.11.2019, ministrul Justiției Cătălin Predoiu a cerut ultimativ instanțelor și parchetelor ca, până în dată de 30.11.2019, să își exprime prin adunări generale “opinia” cu privire la aspecte importante privind funcționarea justiției, între care și funcționarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ)”, conform sursei menționate anterior.

La data respectivă, AJADO a condamnat public acțiunea ministrului justiției Cătălin Predoiu de „intruziune nelegală și arogare abuzivă de competențe ale Consiliului Superior al Magistraturii”, solicitându-i prin respectivă reacție să revină în limitele legii, iar dacă dorește consultarea instanțelor prin adunări generale să o facă trimițând un proiect de act normativ, așa cum îi cere legea.

„Din fericire pentru statul de drept și democrația din România, magistrațîi, în special cei cu vechime, aflați în vârful sistemului judiciar, au votat fie pentru menținerea SIIJ în formă actuală, fie pentru menținerea secției cu o serie de ajustări. În acest sens s-au exprimat judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cei ai Curțîi de Apel București, dar și ai altor curți de apel din țară și a parchetelor de pe lângă acestea. Opinia acestor magistrați, similară cu cea exprimată de Consiliul Superior al Magistraturii, a fost nu doar complet ignorată, ci și ascunsă de ministrul Cătălin Predoiu, care, în seară zilei de 27.12.2019, a propus Guvernului Orban un memorandum plin de neadevăruri flagrante prin care a susținut direct desființarea SIIJ, poziție ce urmează a fi prezentată instituțiilor UE. În respectivul memorandum nu se face nici o referire la poziția exprimată de cele mai înalte foruri din sistemul de justiție și nici la deciziile CCR care au statuat că SIIJ reprezintă o garanție legală a independenței individuale a judecătorilor”, conform sursei menționate.

Procedând în acest mod, „complet neloial și perfid”, ministrul Cătălin Predoiu reînvie practică Serviciului “D” – Dezinformare din cadrul fostei Securități comuniste, serviciu care avea că rol dezinformarea, manipularea, distorsionarea și controlarea opiniei publice prin propagarea de informațîi false pe plan intern și extern în scopul obținerii unui rezultat dorit de “preaiubitul” conducător comunist al țării, spun magistrații.

„Acțiunea de dezinformare cu privire la SIIJ întreprinsă cu precădere pe plan extern de ministrul justiției Cătălin Predoiu nu este nouă, acesta având deja experiență manipulării și dezinformării instituțiilor europene din perioada în care, fiind ministru al justiției, a inițiat noile coduri civile și penale. Comisia Europeană a lăudat prin rapoartele MCV respectivele coduri, dar care în timp s-au dovedit a avea zeci de articole neconstituționale. Actuala acțiune a ministrului justiției Cătălin Predoiu de distorsionare a adevărului și promovare de fakenews-uri în scopul susținerii desființării SIIJ are că efect protejarea abuzatorilor care au încălcat drepturile și libertățile românilor”, conform AJADO

Sursa:  https://romanialibera.ro/politica/catalin-predoiu-un-promotor-de-fakenews-manipulari-si-dezinformari-cu-privire-la-siij-818339

.