Institutul Superior de Sănătate din Italia a raportat că doar 2,9 dintre decesele atribuite oficial covid s-au datorat acestuia

 

Potrivit celui mai recent raport al Institutului Superior de Sănătate din Italia (ISS), doar 2,9% din cele 130.468 de decese atribuite oficial Covid-19 din februarie 2020 se datorează de fapt bolii. De fapt, se pare că 97,1% dintre cei care au murit aveau deja între una și cinci patologii înainte de a fi afectați de coronavirus. 67,7% aveau cel puțin trei, iar 18% cel puțin două.

În detaliu, ISS indică faptul că 65,8% dintre italienii care au murit oficial din cauza Covid-19 aveau hipertensiune arterială. De asemenea, 29,3% sufereau de diabet, 24,8% și 23,5% de demență. În plus, 16,3% avuseseră cancer în ultimii cinci ani, 15,7% aveau insuficiență cardiacă, 24,8% aveau fibrilație atrială, 28% aveau boli de inimă și 17,4% aveau boală pulmonară obstructivă cronică. În rest, 11,5% dintre aceștia suferiseră deja un accident vascular cerebral.

"Dacă nu virusul este cel care îi ucide pe italieni, atunci îmi puteți explica de ce știința a impus tot ceea ce am văzut în ultimele 18 luni? Măști, distanțare, reținere și așa mai departe?", a declarat Franco Bechis în cotidianul italian Il Tempo.

Am dori ca aceeași întrebare să fie pusă și de editorialiștii din presa franceză. Nu prea i-am văzut amintindu-ne că, în Franța, 65% dintre victimele Covid-19 (cifre din aprilie 2021) și 85% dintre persoanele internate la terapie intensivă (cifre din 23 septembrie 2021) aveau cel puțin o comorbiditate. De asemenea, trebuie remarcat faptul că comorbiditățile nu par să fie contabilizate în același mod în Franța și în Italia, ceea ce duce la o astfel de diferență. 

 Sursa: https://www.francesoir.fr/societe-sante/italie-seuls-29-des-morts-du-covid-19-ont-effectivement-succombe-au-virus

Testele PCR "nu prezintă încredere", iar carantinele sunt "ne-legale" - a stabilit Curtea de Apel din Lisabona!

 

Un tribunal de apel din Portugalia a decis că procesul PCR nu este un test fiabil pentru Sars-Cov-2 și, prin urmare, orice carantină impusă bazată pe rezultatele testelor respective este ilegală.

Mai mult, hotărârea a dat de înţeles că orice carantină forțată aplicată oamenilor sănătoși ar putea reprezenta o încălcare a dreptului lor fundamental la libertate. 

Cel mai important, judecătorii au decis că un singur test PCR pozitiv nu poate fi utilizat ca un diagnostic eficient de infecție. 

Specificul cazului se referă la patru turiști care au intrat în țară din Germania – toți aceștia fiind anonimi în transcrierea cazului – şi care au fost băgaţi în carantină de către autoritatea sanitară regională. Dintre cei patru, doar unul a testat pozitiv pentru virus, în timp ce ceilalţi trei au fost consideraţi pur și simplu cu „risc de infecție mare“, pe baza apropierii de individul pozitiv. Toţi cei patru au avut, în ultimele 72 de ore, teste negative pentru virusul înainte de a pleca din Germania.

În hotărârea lor, judecătorii Margarida Ramos de Almeida și Ana Paramés s-au referit la mai multe studii științifice.

Îndeosebi la studiul realizat de Jaafar și colab., care a constatat că – atunci când se execută teste PCR cu 35 cicluri sau mai mult – precizia a scăzut la 3%, ceea ce înseamnă până la 97% din rezultatele pozitive ar putea fi fals pozitive.
Decizia concluzionează că, pe baza materialului ştiinţific cercetat, orice test PCR care utilizează peste 25 de cicluri este total nesigur.
Guvernele și laboratoarele private au fost foarte zgârcite în a preciza numărul exact de cicluri pe care le efectuează atunci când se testează PCR, dar este cunoscut a fi uneori chiar de 45. Chiar și teroristul şef, Anthony Fauci a declarat public că orice peste 35 de ani este total inutilizabil.
Puteți citi hotărârea completă în limba portugheză aici, și tradusă în limba engleză aici. Există, de asemenea, un bun articol despre ea pe Great game India, plus un profesor portughez a trimis un e-mail lung despre cazul pentru la Lockdown Sceptics.

* * *
Reacția mass-media la acest caz a fost complet previzibilă – nu au menționat acest lucru. Deloc. Niciunde. Niciodată.
Hotărârea a fost publicată în 11 noiembrie și a fost menționată de atrunci de multe site-uri de știri alternative... dar media oficială mențin un blocaj complet asupra ei.
Redacţia reddit Covid19 a eliminat de fapt postarea, pentru că nu a fost “o sursă de încredere”, în ciuda existenţei documentelor oficiale ale instanței:
Orice ar spune ei, această sentinţă este o victorie a bunului simț asupra autoritarismului și isteriei. 

Grupul de Comunicare Strategică livrează minciuni pe post de adevăr

 

Nu suport minciuna. Iar dacă nu suport minciuna, trebuie să reacționez. În al doilea rând, n-am obosit (cum întreba cineva - n.r.), ci am devenit mai nervos. Când l-am văzut (la pelerinajul de †Sf. Parascheva - n.r.) pe părintele Necula mi-am zis: „Dacă aș avea și eu calmul său!”. Am devenit nervos pentru că m-am săturat să-mi dea lecții cei care n-au diplomă de Bacalaureat, n-au diplomă de licență, sau au făcut facultatea de medicină în nouă ani, ori au operat hernii la Huși. Dacă e să vorbim despre o abordare eficientă, trebuiau să aibă un grup de lucru care, tot timpul, să urmărească ce s-a constatat în știință cu privire la această epidemie. Trebuia, în acel grup de lucru, să ia Pub Med-ul[1], care este una din bazele de articole științifice cea mai bună din lume, să vadă ce s-a scris în cele 30-40 de mii de articole științifice despre Covid, să vadă ce s-a scris în cele 3.600 de articole despre Covid la copii și după aceea să vină cu astfel de propuneri!

Ni se livrează minciuni pe post de adevăr

M-am enervat din cauză că ni se dau aceste minciuni și ni se spun ca și cum ar fi un adevăr, ca și cum ce au spus ei este Biblia, când ei nu reușesc nici măcar să calculeze care este frecvența reală, incidența într-o localitate și apar 3 cifre diferite, atunci de ce să-i cred pe ei și argumentele pe care le aduc? Atunci, dacă ne raportăm strict la acest pelerinaj (†Sf. Parascheva - n.r.), argumentul care s-a adus a fost legat nu de faptul că se adună o masă mare de oameni la acest pelerinaj, pentru că știau că nu ține fiindcă întotdeauna pelerinajul a fost bine organizat, adică se luaseră măsuri, oamenii stăteau la 1,5 metri, eu am stat la 2 metri de cel din dreapta mea și de cel din stânga mea, aveau măști (deși asta cu măștile, m-am săturat, „Sfânta mască!”, dar uite, când este lege, o respectăm). Au venit cu argumentul că pelerinii stau mult în autocar și se vor îmbolnăvi. Pe ce se bazează? Atunci trebuie să întrerupi toată circulația autocarelor, dacă se îmbolnăvesc și dacă așa au grijă de noi! Iar eu nu cred că o fac din dragoste pentru noi, eu cunosc oamenii, îi cunosc pe cei de acolo, dacă ar fi avut sentimente de compasiune, nu ar fi procedat cum procedează acuma, să inducă frica și panica în oameni!

Frica îmbolnăvește. Curajul şi speranța cresc imunitatea. În loc să încurajeze, oficialii deprimă populația

Frica te îmbolnăvește. Frica îți scade imunitatea. Curajul, speranța cresc imunitatea. Și pentru cei ce n-au credință le aduc un argument: efectul Placebo, prin care nu îi dai (pacientului - n.r.) nimica și omul, fiindcă are încredere, se vindecă. Sau, din contră, moartea din cauză psihică: ai încălcat un tabu, ai frică, poți să mori și la necropsie nu găsești nici un semn morfologic. Pentru că prin descărcările de noradrenalină apar tulburări funcționale și se poate ajunge la moarte. În loc să încurajezi, tu deprimi populația, încât în momentul de față toată populația este nevrotică. Inclusiv eu am ajuns la nevroză pentru că m-am săturat!

Un scurt inventar al minciunilor oficialilor

În primul rând, nimeni nu a spus care este rolul carantinei și cât poate să dureze ea. Carantina nu oprește o epidemie. Carantina nu vindecă. Carantina și izolarea nu au aceste roluri. Carantina se introduce pe un termen scurt, în așa fel încât autoritățile să facă planurile strategice pandemice și postpandemice și să controleze această pandemie. Oricum, în momentul în care iei o asemenea decizie trebuie să faci o evaluare cost-eficiență și să vezi care sunt repercusiunile pentru alte domenii, pentru viața psihică, pentru viața socială, pentru viața economică, pentru viața culturală, pentru viața religioasă. Pentru că, în definiția O.M.S., sănătatea înseamnă stare de bunăstare fizică, psihică, economică, socială, culturală și religioasă. N-am dat eu definiția, deci nu mă poate acuza nimenea! În aceste condiții, a spune că prin carantină oprești circulația virusului este o minciună sau este jumătate de adevăr, care tot minciună se cheamă. Că n-au spus că opresc, au spus: trebuie să punem carantina.

A doua mare minciună - 3 ‰ este o barieră

A doua mare minciună, că trei (infectări - n.r.) la mie este o barieră. Atenție: așa s-a pus pentru toate bolile, or aici iarăși este o mare greșeală, pentru că bolile pot să aibă gravitate diferită, în special bolile emergente din mediul animal, cum este acest SARS-CoV-2. La aceste boli există o relație directă între contagiozitate și gravitate. Cu cât boala este mai puțin contagioasă, cu atât este mai gravă. De aceea, gripa aviară nu a ajuns la om, pentru că cei câțiva care s-au infectat au murit și n-au putut s-o transmită mai departe. Și, atunci, întrebarea: pui trei la mie pentru orice boală infecțioasă? Păi dacă vine Ebola, cu 3 la mie mor nu știu câți! La Ebola trebuie să introduci izolarea când ai 0,1 la mie, pentru că este foarte gravă! La SARS mortalitatea este de 1%, la MERS mortalitatea este de 32%. În condițiile acestea, pragul acesta trebuie să fie variabil. Și trebuie explicat populației, pentru că nu sunt acolo zeii și noi suntem pigmeii.

La noi, toate prognozele s-au făcut după ureche

Altceva: prognozele toate s-au făcut după ureche. Și, atunci, nimeni nu vrea să recunoască aici, dar în străinătate toți au început să recunoască - mă refer la oameni care au conștiință - că, de fapt, această boală Covid este mai puțin gravă decât se știa la început. Această boală Covid, în acest moment, are 1% cazuri grave sau critice. 1%! Restul sunt fie asimptomatici, fie persoane care au forme ușoare sau medii. 

De fapt, singurul lucru după care ne putem ghida, în care nu poate să mintă nimenea - că nu numai la noi se minte - este mortalitatea generală. Te uiți la mortalitatea generală dacă a crescut sau nu. Și nu pe un singur an, pe 2019 să luăm, ci să luăm pe 5 ani de zile. Și atunci vedem că, de exemplu, în România mortalitatea generală a crescut cu 0,6%. Deci este sub 1%, cazurile grave. Dacă luăm însă pe 5 ani, media mortalității se menține constantă. În Germania, de exemplu, nu a crescut deloc. În Austria nu a crescut. A crescut în Franța, a crescut în Italia și a crescut în Statele Unite în 3 state, pentru că, în rest, mortalitatea generală în Statele Unite a rămas aceeași care a fost în ultimii 5 ani.

Testele P.C.R. nu sunt teste fidele, nu sunt teste pentru boala aceasta

Iar ultima chestiune, care este cea mai gravă, este faptul că nimeni nu spune că aceste teste P.C.R. nu sunt teste fidele și nu sunt teste pentru boala aceasta. Aceste teste în România au o marjă de 30%. Unii cercetători din S.U.A. spun că au o marjă de eroare de 80%. Cea mai mare greșeală! Și de aceea tot apar la televizor și spun că spitalele sunt sufocate, medicii nu mai pot, secțiile de terapie intensivă sunt suprasolicitate etc. Nicăieri în țările care au un sistem de sănătate cât de cât pus la punct nu s-au împărțit spitalele în spitale Covid, suport Covid și non-Covid. Toate spitalele au avut o linie Covid și o linie non-Covid”[2].

-------------------------------

[1] Pub Med - https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/

[2] Marius Tucă show - https://www.facebook.com/vasileastarastoae - 16 octombrie 2020

 

Sursa:  https://www.art-emis.ro/analize/grupul-de-comunicare-strategica-livreaza-minciuni-pe-post-de-adevar

O poveste reală despre ură, minciună şi isterie. Metastaza totalitară a Occidentului - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 8)

Vă prezint în cele de mai jos povestea valului de ură şi isterie declanşat împotriva unui om de ştiinţă cunoscut (Dr. Sunetra Gupta, profesor la Universitatea Oxford, epidemiolog cu experientă în imunologie, dezvoltarea vaccinurilor şi modelarea matematică a bolilor infecţioase), care, alături de alţi oameni de ştiinţă de renume internaţional, critică sistemul izolării/carantinei/arestării în masă a populaţiilor ca fiind în realitate catastrofal pentru omenire. Cum efectele, clare şi pentru o persoană cu nivel mental scăzut, le cunoaşteţi deja, vă prezint acest text-mărturisire de credinţă şi poveste inimaginabilă în urmă cu nu mulţi ani, nu pentru efecte, ci pentru că povestea este un model despre metastaza totalitară care a pus stăpânire pe lumea occidentală. Din care, din păcate pentru această tragică realitate, facem şi noi parte.

 

O EPIDEMIE DE URĂ ŞI ISTERIE

 Dr. Sunetra Gupta

(Dr. Gupta este profesor la Universitatea Oxford, epidemiolog cu experienta in imunologie, dezvoltarea vaccinului si modelarea matematica a bolilor infectioase.)

Izolarea este o politică obtuză, fără discernământ, care obligă persoanele cele mai sărace și mai vulnerabile să suporte greul luptei împotriva coronavirusului. Ca epidemiolog al bolilor infecțioase, cred că trebuie să existe o cale mai bună.

De aceea, la începutul acestei luni, împreună cu alți doi oameni de știință internaționali, am fost co-autor al unei propuneri pentru o abordare alternativă - una care îi protejează pe cei mai expuși riscului, permițând în același timp restului populației să-și reia viața obișnuită într-o anumită măsură.
Mă așteptam la dezbateri și dezacorduri cu privire la ideile noastre, publicate sub numele de Declaraţia de la Great Barrington.

Ca om de știință, aș saluta acest lucru. La urma urmei, știința progresează prin ideile și contra-indeile sale.

Dar am fost total nepregătită pentru atacul de insulte, critici personale, intimidări și amenințări pe care le-au stârnit propunerea noastră. Nivelul de vitriol și ostilitate, nu doar din partea membrilor publicului online, ci și din partea jurnaliștilor și a cadrelor universitare, m-a îngrozit.

Nu sunt politician. Zarva vieții politice și a mă găsi în ochii mass-media nu mă atrag deloc.

Sunt în primul rând un om de știință; unul care este mult mai confortabil stând în biroul sau laboratorul meu decât în fața unei camere de televiziune.

Desigur, am în mod profund idealuri politice - cele pe care le-aș descrie ca fiind în mod inerent de stânga. Nu mă voi alinia, este corect să spun, în mod normal, cu Daily Mail.

Am opinii puternice despre distribuția bogăției, despre importanța statului social, despre nevoia de utilități publice și investiții guvernamentale în industriile naționalizate.

Dar Covid-19 nu este un fenomen politic. Este o problemă de sănătate publică - într-adevăr, este una atât de gravă încât răspunsul la aceasta a condus deja la o criză umanitară. Așa că am fost uluită să văd o ruptură politică deschisă, cu un abuz total faţă de cei care, ca și mine, pun sub semnul întrebării punctul de vedere official.

 În centrul propunerii noastre se află recunoașterea faptului că blocarea în masă provoacă daune enorme.

Vedem deja cum politicile actuale de blocare produc efecte devastatoare asupra sănătății publice pe termen scurt și lung.

Rezultatele – pentru a numi doar câteva – includ rate mai mici de vaccinare a copiilor, agravarea rezultatelor bolilor cardiovasculare, mai puține examinări pentru cancer și deteriorarea sănătății mintale.

Astfel de capcane ale caractinei naţionale nu trebuie ignorate, mai ales atunci când clasa muncitoare și membrii mai tineri ai societății care poartă cea mai grea povară.

Am fost, de asemenea, profund îngrijorată de faptul că carantinele întârzie doar răspândirea inevitabilă a virusului. Într-adevăr, credem că o modalitate mai bună de a avansa ar fi să vizăm măsuri de protecție pentru anumite grupuri vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă din casele de îngrijire.

Desigur, vor exista provocări, cum ar fi în cazul în care oamenii sunt îngrijiți în propriile lor case de familie multi-generații.

Cu siguranță nu mă prefac că am toate răspunsurile, dar aceste probleme trebuie discutate și puse în discuție în detaliu.

De aceea, am constatat că este atât de frustrant cum, în ultimele săptămâni, susținătorii politicilor de blocare şi-au dovedit intenția de a închide dezbaterea, mai degrabă decât de a promova discuții motivate.

Îmi pare incredibil faptul că atât de mulți refuză chiar să ia în considerare beneficiile potențiale ale faptului de a permite cetățenilor non-vulnerabili, cum ar fi tinerii, să înfrunte viața și riscurile de infectare, realizând astfel imunitatea de turmă și, prin urmare, protejând viețile cetățenilor vulnerabili.

Cu toate acestea, mai degrabă decât să se angajeze în discuții serioase, raționale cu noi, criticii noștri au respins ideile noastre ca "fantezii" și "bătut câmpii".

Acest refuz de a prețui valoarea metodei științifice lovește în inima a tot ceea ce eu, ca om de știință, îndrăgesc. Pentru mine, schimbul motivat de idei este baza societății civilizate.

Așa că am rămas uimită după ce am fost invitaăt recent la un program de radio de la mijlocul dimineții, doar pentru ca un producător să mă avertizeze cu câteva minute înainte de a intra în direct că nu trebuie să menționez declarația de la Barrington. Producătorul a repetat avertismentul și a indicat că aceasta a fost o instrucțiune a unui director executiv de radiodifuziune.

Am cerut o explicație și, în secundele următoare mi s-a spus că publicul nu ar fi familiarizat cu sensul sintagmei "Declaraţia de la Great Barrington".

Și aceasta nu a fost o experiență izolată. Citeva zile mai tirziu, un alt post national de radio s-a apropiat de biroul meu pentru a crea un interviu, apoi a retras invitatia. Ei au simțit, după reflecție, că acordarea de timp de antenă pentru mine ar "nu fi în interesul național".

Dar Declaraţia de la Great Barrington  reprezintă o încercare sinceră a unui grup de academicieni cu decenii de experiență în acest domeniu de a limita răul izolării. Nu pot concepe cum poate cineva să interpreteze acest lucru drept „împotriva interesului național”.

Mai mult, cu siguranță, lucrurile nu sunt ajutate de instituții precum The Guardian, care a publicat în repetate rânduri texte de opinie care fac declarații factuale incorecte și eronate din punct de vedere științific, precum și comentarii defăimătoare la limită cu privire la mine, refuzând în același timp să ofere părții noastre o oportunitate de a ne prezenta punctul de vedere.
Sunt surprinsă, având în vedere importanța problemelor în cauză - nu în ultimul rând principiul jurnalismului corect și echilibrat - că The Guardian nu doreşte să prezinte toate dovezile cititorilor săi. La urma urmei, cum să încurajăm dezbaterea corectă și sinceră despre știință?

În ceea ce privește social media, o mare parte din discurs nu a avut niciun fel de decoruri.

Nu am mai folosit Twitter, dar sunt conștientă de faptul că o serie de cadre universitare au luat să-l folosească pentru a face atacuri personale asupra caracterului meu, în timp ce munca mea este respinsă ca "pseudo-știință". Deprimant, criticii noștri au luat, de asemenea, pentru a ridiculiza Declaraţia de la Great Barrington ca "extremistă" și "periculoasă".
Dar "extremistă" este un cuvânt ridicol, care  implică faptul că doar că “ştiinţa oficială“ contează. Dacă ar fi așa, știința ar stagna. Și reducerea noastră la tăcere sub motivul „periculos” este la fel de neajutător, nu în ultimul rând pentru că este un termen inflamator, emoțional încărcat cu implicații de iresponsabilitate. Când este aruncat în lume de oameni cu influență, devine toxic.
Dar această pandemie este o criză internațională. A închide discuția cu abuz și defăimare - acest lucru este cu adevărat periculos.

Cu toate acestea, dintre toate criticile aduse, cea pe care o consider cea mai supăratoare este acuzația că ne complacem în „facere de dovezi bazate pe politică” — cu alte cuvinte, că aranjăm argumentele pentru a se potrivi agendei noastre ideologice.

Iar această ideologie, potrivit unora, este una de extremism libertarian de dreapta.
Potrivit Wikipedia, de exemplu, Declarația de la Great Barrington a fost finanțată de un think-tank de dreapta, cu legături cu negaţioniştii schimbărilor climatice.
Ar trebui să fie evident pentru oricine că scrierea unei propuneri scurte și postarea acesteia pe un site web nu necesită o finanțare mare. Dar permiteți-mi să o spun, deoarece, aparent, trebuie să: Nu accept să fiu plătită ca co-autor al declarației de cla Great Barrington.

Banii nu au fost niciodată motivația în cariera mea. Mă doare profund că oricine mă cunoaște ar putea crede pentru un minut că aș accepta o plată clandestină pentru orice.

Sunt foarte norocoasă că am o casă și grădină care îmi plac, și nu aş putea cere mai multă bogăție materială decât asta. Mult mai important pentru mine sunt familia și munca mea. Cu toate acestea, abuzul continuă să inunde, din ce în ce mai mult de natură personală.

Am fost acuzată că nu am avut expertiza potrivită, că sunt un epidemiolog „teoretic” cu capul în nori. De fapt, în cadrul grupului meu de cercetare, avem un laborator înfloritor care a fost unul dintre primele care a dezvoltat un test de anticorpi pentru coronavirus.

Am reușit să facem acest lucru deoarece lucrăm în ultimii șase ani la un vaccin antigripal, folosind o combinație de tehnici de laborator și teoretice. Tehnologia noastră a fost deja brevetată și licențiată și prezintă un exemplu rar de model matematic care duce la dezvoltarea unui vaccin.

Cu toate acestea, și mai încurajator este faptul că acum există un val de mișcări — Us For Them, PanData19 și The Price of Panic, pentru a numi doar trei — care încearcă să asigure exprimarea liberă a celor care, ca mine, cred că daunele colşaterale ale izolării pot fi mai rele decât virusul în sine.
Joi, o coaliție largă a fost lansată sub egida Redresării. Atrăgând oameni din toate zonele politice, mișcarea cere echilibru și moderație în răspunsul nostru la Covid-19, susținute de o dezbatere publică adecvată și de o anchetă publică cuprinzătoare.

Sunt încântată că a primit un astfel de nivel de sprijin.
Pentru că, în cele din urmă, izolarea este un lux al celor bogaţi; ceva care poate fi permis numai în țările bogate - și chiar și acolo, numai de către cei mai îmbelşugaţi din aceste țări.

O modalitate de a ne schimba perspectiva ar fi să catalogăm toate modurile în care izolările din întreaga lume sunt dăunătoare pentru societăţi. În prezent, colaborez cu un număr de colegi pentru a face acest lucru, sub bannerul www.collateralglobal.org.

Pentru că adevărul simplu este că covid-19 nu va pleca doar dacă vom continua să impunem restricții destul de lipsite de sens asupra noastră. Și cu cât nu recunoaștem mai mult acest lucru, cu atât mai rele vor fi daunele economice permanente - al căror greu va fi, din nou, suportat de cei defavorizați și de tineri.

Când am semnat Declaraţia de la Great Barrington pe 4 octombrie, am făcut acest lucru cu colegii oameni de știință pentru a ne exprima opinia că carantinele naționale nu ne vor vindeca de Covid.

În mod clar, nici unul dintre noi nu a anticipat un astfel de răspuns vitriolic.
Abuzul care a urmat a fost rușinos.

Dar fiți siguri. Orice ar arunca pe noi, nu vor reuşi să ne abată – pe mine şi pe colegii mei - de la principiile care stau în spatele a ceea ce am scris.

Sursa:https://www.aier.org/article/a-contagion-of-hatred-and-hysteria/

NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.