Sinistrul verner, micul sinistru de la Colectiv şi marele sinistru al viitorului război cu ruşii

Sinistru: SINÍSTRU, -Ă, siniștri, -stre, adj., s. n. I. Adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal². II. S. n. Dezastru (în special incendiu) care aduce după sine mari pierderi materiale.

verner, această caricatură de președinte, tot mai sinistră, indigestă și întru totul malefică, a vorbit în ultimele 2 luni și jumătate mai mult decât în tot restul mandatelor sale. Semn că s-a simțit bine, tot mai bine, după cum arătau dezinvoltura, satisfacţia salivantă (i-aş zice chiar orgasmică) şi aplombul cu care ne anunţa că trebuie să fim închişi, să ne spălăm, să ne izolăm, să nu mai avem legături cu ceilalţi, pentru că, dacă nu suntem cuminţi - şi aici degetul se ridica ameninţător, vocea devenea gravă şi întunecată, privirea de oţel (ruginit) - vom fi pedepsiţi. Aspru. Ceea ce şleahta de nimeni cu comportament de slugi ticăloase de sub el a şi încercat din plin.

Ameninţările şi tribulaţiile sale din zilele din  urmă - inclusiv revenirea la starea de urgenţă dacă nu suntem cuminţi (ameninţarea aia de cacao cu valul 2 i-a demontat-o chiar OMS-ul) - ne arată însă suferinţa sinistrului că i se termină apa moartă din care îşi trăgea esenţa prezenţei sale publice.

Nu știu dacă micul verner, cel de dinainte de a fi primar, știa deja, sau i-a fost dat mijlociului, apoi marelui verner să descopere că, asemeni multor altor politicieni fără substanţă, şarlatani în slujba aceluiaşi stăpân întunecat, este necrofil și necrofag. Nu ştim care a fost soarta copiilor exportaţi de verner în anii 90 (numele aşa-zişilor părinţi adoptivi fiind evocat de poliţia canadiană în legătură cu o presupusă activitate de trafic de organe), dar oricum ar fi, cel puţin în ultimii 6 ani verner a demonstrat din plin că iubeşte moartea (altora) şi o metabolizează în folosul propriu. 

Momentele lui de culme, din cei 6 ani de preşedinţie, au fost cel al Colectivului şi recent, cu ceva prelungiri, cel al pandemiei. Care, din nefericire pentru verner, este pe sfârşite, prelungită local în nu atât de suculenta stare de alertă, dar înlocuită brutal la nivel internaţional de diversiunea BLM Floyd 20. Cu ceva ecouri chiar şi aici.

Dar staţi, nu e totul pierdut, ba dimpotrivă. Păpuşarii au pregătit şi pentru Iohannis  un spectacol incendiar cu proporţii de cataclism: un conflict cu Rusia, definită, de recent prezentată strategie de apărare discutată în CSAT, o ţară ostilă şi o ameninţare pentru România. Iată extrase din acest document mult iubit şi apreciat de verner, care se dă şi autorul lui de parcă îl mai crede cineva că e capabil de mai mult decât recitarea textelor de propagandă şi a ordinelor de zi pe unitate.

 ”Comportamentul agresiv al Federației Ruse, actiunile de militarizare a regiunii Marii Negre și de tip hibrid desfășurate de acest stat, ce au ca scop mentinerea unui climat tensionat și de insecuritate in zona apropiata tarii noastre, determina Romania sa continue cu fermitate procesul amplu de construire de capabilitati robuste de descurajare și aparare, inceput din anul 2015. Acest proces se desfășoara impreuna cu cel de creștere a interoperabilitatii fortelor noastre armate cu aliatii și cu intarirea capacitatii institutionale de contracarare a actiunilor de tip hibrid.(…)Atitudinea și actiunile Federatiei Ruse, de incalcare a normelor dreptului international, genereaza perpetuarea și extinderea divergentelor cu unele state occidentale și NATO, constituind obstacole serioase in identificarea solutiilor viabile de asigurare a stabilitatii, predictibilitatii și securitatii. 

(…)Potentialul de escaladare a tensiunilor existente in regiune, pe fondul consolidarii posturii ofensive și agesivitatii Federatiei Ruse din ultimii ani și al perfectionarii instrumentarului hibrid pe care îl utilizeaza, reprezinta o preocupare majora de securitate in context national. Din aceasta perspectiva, consolidarea posturii de descurajare și aparare a Aliantei, mai ales pe flancul sau estic, printr-o abordare unitara de la nord la sud, sporirea capacitatii UE de a actiona unitar și angajamentul SUA pentru securitatea regiunii Marii Negre reprezinta elemente-cheie și solutii durabile pentru asigurarea stabilitatii regionale.

 (…) In acest context, actiunile Federatiei Ruse contribuie la deteriorarea stabilitatii regionale, cu impact defavorabil direct asupra rezilientei statelor din regiune, in primul rand Republica Moldova, Ucraina și Georgia, respectiv asupra realizarii obiectivelor acestor state in relatie cu Uniunea Europeana și/sau NATO, așa cum acestea le-au definit in documentele nationale relevante, de orientare strategica.

 Actiunile constante ale Federatiei Ruse de consolidare a propriilor capabilitati militare ofensive in Marea Neagra și de creare a unui sistem de interdictie regională și restrictionare a accesului care să asigure controlul asupra bazinului pontic și contrabalansarea actiunilor de dezvoltare a capabilitatilor militare aliate pe flancul estic al NATO reclamă o postura nationala de aparare consolidata și continuarea atitudinii active a Romaniei in scopul consolidarii posturii aliate de descurajare și aparare in regiune”.

Problema deosebit de gravă, în această poziţionare a României, nu este aceea că mafia globalistă a găsit (prin intermediul SUA) nişte proşti (vezi şi Polonia şi statele baltice) care să latre împotriva Rusiei (în timp ce alţii fac afaceri extrem de grase cu aceasta), ci nişte proşti care vor fi, în scurtă vreme, cobaii reacţiilor Rusiei la atacul din unul, sau mai multe, dintre aceste state. Adică un război proxi cu Rusia dus din şi pe aceste teritorii. Şi nu vă gândiţi la desanturi aeriene, puşti şi pistoale, ci la atacuri cu rachete şi drone. De la noi şi pe urmă împotriva noastră.

Un atac de pe teritoriul României, fie el terestru sau marin, indiferent de motivaţia "strategică" şi mediatică a acestuia, echivalează cu o declaraţie de război a statului român faţă de Rusia şi cu distrugerea tuturor obiectivelor care ar putea reprezenta o ameninţare pentru aceasta. Şi nu numai americane. Unele lângă localităţi sau chiar în localităţi.  
Urmarea? Credeţi că NATO va ataca Rusia? Posibil, dar nu pentru că aceasta a distrus o parte din România, şi nu în această secvenţă de timp. 
Cel mai bine ar fi însă să ne dorim ca NATO să nu atace, de fapt, niciodată, căci asta ar însemna, pentru România şi celelalte gazde din linia întâi distrugere pe scară foarte mare. Poate totală.

Voi reveni cu o analiză asupra textului în sine.