Infrastructura irakului a fost distrusă de război. Americanii s-au oferit
să o refacă pe bani, deşi ei au fost cei care au distrus-o, şi anume contra a 50
% din veniturile din petrol. Irakul a refuzat şi s-a adresat Chinei pentru a îl
ajuta cu reconstrucţia contra furnizare de petrol. Acordul s-a făcut şi Irakul
a sporit livrarea de petrol către China – era deja al treilea ei furnizor după
Arabia Saudită şi Rusia. La doar câteva zile după discuțiile purtate la Beijing
de prim-ministrul Abdul-Mahdi au izbucnit proteste naționale ale opoziţiei împotriva
corupției guvernului irakian și a politicilor economice, aceasta cerând demisia lui
Abdul-Mahdi. Reuters a văzut lunetişti trăgând foc în evantai asupra protestatarilor,
dând impresia de represiune guvernamentală, așa cum a făcut-o CIA la Maidan din
Kiev, în februarie 2014, sau la Cairo, în 2011. Lucrurile păreau a se întoarce
grav împotriva guvernului şi prezenţei iraniene, inclusiv a comunităţii şiite,
din Irak. Media globalistă exulta şi amplifica geometric pretinsa corupţie a
guvernului. Coaliţia americano-israeliano-saudită părea a câştiga partida. Pentru
a linişti lucrurile, Mahdi demisionează pe 30 noiembrie. Nu mult timp după aceea, prin omorârea generalului Soleimani, situaţia s-a schimbat. Dar despre asta altădată.
În
prezent, există însă dovezi solide că discuțiile cu China și momentul
protestelor spontane din octombrie 2019 împotriva guvernului Abdul-Mahdi au
fost legate, iar legătura este chiar Trump. Potrivit unui raport al Federico
Pieracacini, “Abdul-Madhi a ținut un discurs Parlamentului în legătură cu felul
în care americanii au distrus țara și au refuzat acum să finalizeze proiectele
de infrastructură și de rețea electrică dacă nu li se cedează 50% din veniturile
din petrol, ceea ce Abdul-Mahdi a refuzat.” Iată câteva pasaje din discursul
lui Mehdi în faţa Parlamentului: „De aceea am vizitat China și am semnat un
acord important cu ei pentru a realiza construcția. La întoarcerea mea, Trump mi-a
cerut să resping acest acord. Când am refuzat, a ameninţat ca va dezlănțui
demonstratii imense impotriva mea, care să pună capăt poziţiei mele de
premier. Demonstrațiile împotriva mea s-au materializat în mod corespunzător,
iar Trump m-a ameninţat din nou că dacă nu i-aș respecta cererile, atunci ar
avea lunetiști de marină asupra clădirilor înalte care să-i vizeze pe
protestatari și pe personalul de securitate pentru a mă presa. Am refuzat din
nou si mi-am dat demisia. Până în acest moment americanii continua să insiste
să renunţăm la acordul nostru cu chinezii.”
Până în acest moment, Trump nu a infirmat şantajul şi organizarea rebeliunii care s-a soldat cu circa 500 de morţi. Dar ce mai contează 500 pe lângă cei 1 milion 500 de mii aflaţi deja în contul activ al SUA de la declanşarea războiului din Irak.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu