În 2030 nu veţi mai poseda nimic, veţi închiria tot şi veţi fi fericiţi! Viziunea „Marii resetări” asupra viitorului.

Întâlnirea anuală a Forumului Economic Mondial (WEF) de la sfârșitul lunii ianuarie de la Davos, Elveția, reunește lideri internaționali din mediul de afaceri și politică, economiști și alte persoane cu poziţii importante, pentru a discuta aspecte globale.

Direcţionat de viziunea influentului său CEO Klaus Schwab, WEF este principala forță motrice a distopiei „Marea resetare”, o schimbare tectonică care intenționează să schimbe modul în care trăim, lucrăm și interacționăm între noi.

Marea resetare presupune o transformare a societății care are ca rezultat restricții permanente asupra libertăților fundamentale și supravegherea în masă, pe măsură ce sectoare întregi sunt sacrificate pentru a stimula monopolul și hegemonia societăților farmaceutice, giganții de high-tech/big data, Amazon, Google, marile lanțuri globale, sectorul plăților digitale, companiile de biotehnologie etc.

Folosind lockdown-urle și restricțiile covid 19 pentru a forţa această transformare, marea resetare este pusă în aplicare sub masca unei „a patra revoluții industriale” în care întreprinderile mai vechi urmează să fie conduse la faliment sau absorbite în monopoluri, închizând în mod efectiv secțiuni uriașe ale economiei pre-COVID. Economiile sunt „restructurate” și multe locuri de muncă vor dispărea înlocuite de utilaje conduse de inteligenţa artificială (IA).

Într-un scurt videoclip prezentat pe social media (care, între timp, a fost şters şi de la care avem captura de imagine de mai sus – n. trad.) WEF prezice că până în 2030, „nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți”.

Este prezentată o față zâmbind fericită în timp ce o dronă livrează un produs unei gospodării, fără îndoială, comandat online și ambalat de un robot într-un depozit Amazon gigant: „niciun om nu a fost implicat în fabricarea, ambalarea sau livrarea acestui produs”; fiți siguri, este fără viruși și bacterii, deoarece chiar și în 2030, ei vor trebui să mențină în viață narațiunea fricii pentru a-şi exercita dominația asupra populației.

Șomerii (și vor fi mulți) ar putea fi plasați pe un anumit tip de venit de bază universal și cu datoriile lor şterse (îndatorarea și falimentul la scară largă este rezultatul deliberat al blocărilor și restricțiilor) în schimbul predării bunurilor lor statului sau, mai precis, instituțiilor financiare care au contribuit la realizarea acestei mari resetări.

WEF afirmă că publicul va „închiria” la tot ceea ce are nevoie: renunţând la dreptul de proprietate sub masca „consumului durabil” și „salvării planetei”. Desigur, elita care a derulat această mare resetare va deține totul.

Sute de milioane de oameni din întreaga lume consideraţi „surplus faţă de necesităţi” urmează să fie jefuiţi (sunt în prezent jefuiţi) de mijloacele lor de subzistență. Fiecare mișcare și fiecare achiziție a noastră vor monitorizate, iar principalele noastre tranzacții vor fi online.

Planul pentru cetățenii individuali ar putea reflecta strategia care urmează să fie aplicată statelor naționale. De exemplu, președintele World Bank Group, David Malpass, a declarat că țările mai sărace vor fi „ajutate” să se repună pe picioare după diferitele lockdown-uri care au fost puse în aplicare. Acest „ajutor” va fi acordat cu condiția ca reformele neoliberale și subminarea serviciilor publice să fie puse în aplicare în profunzime.

Pe 20 aprilie, Wall Street Journal a titrat ‘FMI, Banca Mondială se confruntă cu potop de cereri de ajutor de la dezvoltarea Mondială‘. Zeci de țări cer planuri de salvare și împrumuturi de la instituții financiare de 1.2 trilioane de dolari. O rețetă ideală pentru dependență.

În schimbul reducerii datoriilor sau a „ajutorului”, conglomeratele globale, împreună cu cei ca Bill Gates, vor putea dicta în continuare politicile naționale și vor putea să excaveze rămășițele suveranității naționale a statelor.

Sursa: https://off-guardian.org/2020/11/12/own-nothing-and-be-happy-the-great-resets-vision-of-the-future/

 

Închiderea şcolilor a fost/este o greşeală; adulţii nu sunt în pericol de covid de la copii – arată un studiu pe 12 milioane de adulţi. Şi totuşi şcolile se închid? De ce? Poate pentru că scopul nu este protejarea oamenilor, ci statul totalitar.

 

În 12 martie 2020, un memoriu al lui Carter Mecher, expert în bioterorism şi consilier medical la Veterans Affairs, a ajuns la oficialii din domeniul sănătății publice și nu numai, din întreaga ţară. Închideți școlile. Apăsaţi declanșatorul acum. Și aşa s-a întâmplat, iar odată cu aceasta, libertățile civice pe care le credeam garantate de mult timp – libertatea de a călători, de a face afaceri, de a merge la filme, chiar aceea de a ne părăsi locuinţele – au fost luate.

Au închis școlile. Apoi a fost ca piesele de domino care cad una peste alta. Întreprinderile a trebuit să se închidă, astfel încât oamenii să-şi poată supraveghea copiii acasă. Centrele comerciale a trebuit să se închidă pentru că altfel copiii s-ar aduna acolo. Bisericile, de asemenea. Spaţiile de divertisment au fost închise. Chiar şi parcurile închise. Ordinele de ședere la domiciliu au urmat închiderii școlii. În multe privințe, întreaga legitimitate a lockdownului se bazează pe închiderea școlii.

Un mic grup de oameni de știință pro-lockdown au fost încântaţi, deoarece visul lor vechi de 15 ani de a efectua un astfel de experiment social a devenit în sfârșit realitate.

Închiderea școlii a avut un efect disproporționat asupra femeilor care lucrează. Ele au plecat de la locurile de muncă pentru a avea grijă de copii, încercând să-i ajute să navigheze în lumea nouă şi ciudată a sălilor de clasă Zoom și de a face lecţii prin e-mail. Bărbații au rămas la locul de muncă în calitate de principali asiguratori ai celor necesare.

După cum relatează Washington Post:

Recesiunea pandemiei [lockdown-urile-] a rănit femeile mult mai rău decât bărbații. Ponderea femeilor care lucrează sau caută un loc de muncă a scăzut la cel mai scăzut nivel din  1988, eliminând zeci de ani de câștiguri generate de eforturile depuse în acest sens pe piaţa muncii.

Vineri, raportul de muncă al Departamentului Muncii a arătat că economia a recâștigat puțin peste jumătate dintre locurile de muncă pierdute în martie și aprilie, dar situația rămâne dezastruoasă pentru femei. În prezent, sunt cu 2.2 milioane mai puţine femei care lucrează sau caută un loc de muncă decât în ianuarie, față de o scădere de 1.5 milioane la bărbați.

În nouă luni ale acestui iad, s-ar putea presupune că ar fi existat un test clar dacă și în ce măsură rezultatele grave de îmbolnăvire au fost într-adevăr asociate cu participarea la școală. Acesta a sosit în cele din urmă, iar rezultatele lui nu sunt de loc bune pentru lockdowneri.

Până acum este evident (și a fost din februarie) că aproape nici un copil nu este în pericol din cauza acestui virus. Gradientul de vârstă/sănătate al virusului afectează aproape exclusiv persoanele în vârstă cu comorbidități. Copiii ar fi putut fi de ajutor în atingerea unor obiective bune de sănătate publică și în temperarea virusului, mai degrabă decât să piardă aproape un an complet de școlarizare de calitate până în prezent, fără a mai vorbi despre trauma măștilor obligatorii și a faptului că prietenii lor le-au fost desemnaţi ca potenţiali dușmani purtători de agenți patogeni.

Copiii ar fi fost bine, dar care ar fi fost situaţia despre personalului din învăţământ și a adulților? Blocarea copiilor în case îi menține într-adevăr pe oameni în siguranță și reduc infecțiozitatea și mortalitatea asociate cu SARS Covid-2? Cum s-ar putea testa acest lucru? O modalitate simplă ar putea fi examinarea diferenței dintre rezultatele bolii între mediile interne în care copiii sunt prezenți față de cele în care nu sunt.

Acest lucru pare a fi un test evident. În cele din urmă a fost prezentat chiar un astfel de studiu, lansat de prestigioasa revistă medicală Medxriv: „Asocierea dintre viața în comun cu copii și rezultatele îmbolnăvirile de COVID-19: Un studiu pe platforma OpenSAFELY pe 12 milioane de adulți din Anglia.“

Este cel mai mare studiu realizat până acum (35 autori) privind riscul de covid pentru adulți de la contactul cu copiii, și are o concluzie deloc surprinzătoare, cel puțin pentru cei care au urmat în acest timp calea ştiinţei. Nu a descoperit nici o creștere a rezultatelor grave ale covid pentru adulții care trăiesc cu copii. S-a evidenţiat o mică creștere a infecțiilor, dar fără rezultate negative. De fapt, studiul a demonstrat mai puține decese asociate cu adulții care trăiesc cu copii acasă decât fără copii.

Pentru a cita direct din studiu:

Acesta este primul studiu bazat pe populație care analizează dacă riscul de infecție cu SARSS-CoV-2 înregistrate și rezultatele severe ale COVID-19 diferă între adulții care trăiesc în gospodării cu și fără copii de vârstă școlară în timpul pandemiei britanice. Constatările noastre arată că pentru adulții care trăiesc cu copii nu există dovezi ale unui risc crescut de rezultate severe ale COVID-19, deși poate exista un risc ușor crescut de infecție SARS CoV-2 înregistrată pentru adulții de vârstă activă care trăiesc cu copii cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani. Adulții în vârstă de muncă care trăiesc cu copii între 0 și 11 ani au un risc mai mic de deces din cauza COVID-19 în comparație cu adulții care trăiesc fără copii, dimensiunea efectului fiind comparabilă cu riscul mai mic de deces din orice cauză. Nu am observat modificări consistente ale riscului de infecție SARSS-CoV-2 înregistrat și rezultate severe din COVID-19 comparând perioadele de dinainte și de după închiderea școlii.

Ce implică acest lucru?

Rezultatele noastre demonstrează că nu există dovezi de efecte nocive grave de la COVID-19 la adulți în contact strâns cu copiii, în comparație cu cei care trăiesc în gospodării fără copii. Acest lucru are implicații în determinarea echilibrului între beneficii și daune pentru copiii care frecventează școala în pandemia COVID-19.

Formularea pare puțin abstractă, în concordanță cu genul acestui stil de scriere. Pentru a-l pune în limba engleză, frica de rezultate proaste ale Covid nu a fost niciodată un motiv bun pentru a închide școlile. Mai pe şleau: aceasta a fost o greșeală uriașă. Este șocant dacă avem în vedere ce s-a pierdut, cum au fost tratați copiii, cât de brutalizați sunt părinții care au plătit atât de mult în impozite sau în învățământul școlar privat. Este un jaf nu numai de bani, ci și de educație și de viață bună.

De la început, lockdownurile erau o politică în căutarea unei justificări. Şi abia acum vedem cercetări solide care dovedesc că scepticii lockdownurilor au fost corecți de la început. Singura întrebare este în acest moment dacă și când “experții” care au produs acest eșec uimitor vor recunoaște eroarea lor. Poate că răspunsul este: atunci când mass-media începe să vorbească despre ea.

Sursa:  https://www.aier.org/article/it-was-a-mistake-to-close-schools-uk-study-concedes/

Declaraţia de la Great Barrington pentru schimbarea politicilor COVID-19 inițiată de somități medicale internaționale. Semnează şi tu.

Declaraţia de la Great Barrington reprezintă momentul de cotitură al opoziţiei faţă de măsurile abuzive, represive, genocidare ale guvernelor aflate în slujba mafiei globaliste prin trecerea de la cea formula locală la o formulă internaţională, de un incontestabil înalt  nivel academic şi cu o largă suţinere a cetăţenilor obişnuiţi. Ea a fost iniţiată de

Dr. Martin Kulldorff , profesor de medicină la Universitatea Harvard, biostatistician și epidemiolog cu expertiză în detectarea și monitorizarea erupțiilor de boli infecțioase și evaluarea siguranței vaccinurilor.

Dr. Sunetra Gupta, profesor la Universitatea Oxford, epidemiolog cu expertiză în imunologie, dezvoltarea vaccinurilor și modelarea matematică a bolilor infecțioase.

Dr. Jay Bhattacharya, profesor la Școala de Medicină a Universității Stanford, fizician, epidemiolog, economist specializat în sănătate și expert în politici de sănătate publică axate pe boli infecțioase și populații vulnerabile 

şi co-semnată iniţial alături de aceştia de alte 53 de personalităţi de prima linie ale cercetării şi practicii medicale.

La ora la care scriu acest text acestora li s-au alăturat

11.792 de oameni de ştiinţă din domeniul medical şi al sănătăţii publice,

33.908 de specialişti medicali şi de

617.786 de cetăţeni îngrijoraţi.

Este extrem de clar că această declaraţie a devenit un manifest internaţional şi, aşa cum afirmam într-un text anterior (https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/terorizarea-populatiei-nivelul-2-nu-va.html), aşa-zisele atentate teroriste islamiste din luna octombrie (Franţa, Austria) reprezintă o diversiune a guvernanţilor tocmai din cauza creşterii opoziţiei la măsurile dictatoriale şi a internaţionalizarea ei. 

Dincolo de bunul simţ şi de intuiţia politică a fiecăruia, care probabil vă spun acelaşi lucru, să remarcăm că subita radicalizare islamistă soldată liniţial cu decapitarea profesorului Samuel Paty a avut loc la numai 12 zile după lansarea declaraţiei. 

Aveţi în continuare textul ei şi la final un link pentru semnarea acesteia.

În calitate de epidemiologi ai bolilor infecțioase și oameni de știință cu specializare pe sănătatea publică, suntem foarte îngrijorați în legătură cu impactul nociv pe care actualele politici COVID-19 îl au asupra sănătății fizice și psihice. Recomandăm o abordare pe care o numim Protecție Focalizată.

Suntem de peste tot din lume, atât de dreapta cât și de stânga. Ne-am dedicat carierele țelului de a proteja oamenii. Politicile curente de carantinare produc efecte devastatoare asupra sănătății publice, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Rezultatele (și ne limităm aici la doar câteva) includ rate mai mici de vaccinare a copiilor, înrăutățirea situației bolilor cardiovasculare, testări mai puține pentru depistarea cancerului și un declin al sănătății mintale – toate ducând la o mortalitate în exces în anii următori, cei din clasa muncitoare și cei tineri fiind afectați cel mai grav. Ținerea elevilor și studenților în afara școlilor este o mare nedreptate.

Continuarea acestor măsuri până când apare un vaccin va provoca daune iremediabile, iar cei care sunt mai puțin privilegiați vor suferi disproporționat de mult.

Din fericire, putem înțelege din ce în ce mai mult acest virus. Știm că vulnerabilitatea fatală din cauza COVID-19 este de mai bine de o mie de ori mai mare în rândul celor bătrâni și bolnavi decât în rândul celor tineri. De fapt, pentru copii, COVID-19 este mai puțin periculoasă decât multe alte rele, inclusiv gripa.

Pe măsură ce imunitatea crește în rândul populației, riscul infectării devine pentru toți mai mic – inclusiv pentru cei vulnerabili. Știm că, în final, toate populațiile vor obține imunitatea de grup – adică punctul la care rata noilor infectări este stabilă – și că acest lucru poate fi ajutat (dar nu este dependent) de un vaccin. Scopul nostru, deci, ar trebui să fie acela de a minimiza mortalitatea și suferința socială până când obținem imunitatea.

Abordarea cea mai înțeleaptă și blândă, care pune în balanță riscurile și beneficiile obținerii imunității de grup, este să permitem celor care au un risc minim de moarte să-și trăiască viețile în normalitate și să consolideze imunitatea la virus prin infectare naturală. În același timp, trebuie să protejăm mai bine pe cei care au riscul cel mai mare. Aceasta este ceea ce numim Protecție Focalizată.

Adoptarea de măsuri pentru a-i proteja pe cei vulnerabili ar trebui să fie scopul central al politicilor de sănătate publică vizavi de COVID-19. De exemplu, casele de bătrâni ar trebui să folosească personal care a obținut imunitatea și să facă frecvent teste PCR celorlalți lucrători și tuturor vizitatorilor. Rotația personalului ar trebui să fie minimizată. Pensionarilor care trăiesc acasă ar trebui să le fie livrate cumpărăturile la domiciliu. În măsura în care este posibil, ar trebui să se întâlnească cu rudele în aer liber, nu în interior. Se poate și este perfect în aria și capacitățile celor specializați în sănătate publică să pună în aplicare o listă comprehensivă și detaliată de măsuri, inclusiv de abordări pentru gospodăriile multigeneraționale.

Celor care nu sunt vulnerabili ar trebui să li se permită imediat să își reia viața obișnuită. Pentru a scădea pragul imunității de grup, toată lumea ar trebui să recurgă la măsuri simple de igienă, precum spălatul mâinilor și statul acasă al celor care se simt rău. Școlile și universitățile ar trebui să fie deschise pentru predarea la clasă. Activitățile suplimentare, precum sporturile, ar trebui să fie reluate. Adulții tineri care au risc scăzut ar trebui să poată lucra în mod normal, nu neapărat de acasă. Restaurantele și alte afaceri ar trebui să fie deschise. Artele, muzica, sporturile și alte activități culturale ar trebui să se reia. Cei care sunt mai expuși riscului ar trebui să poată participa dacă își doresc, în timp ce societatea ca întreg se bucură de protecția oferită celor vulnerabili de cei care și-au obținut imunitatea.

Pe data de 4 octombrie 2020, această declarație a fost scrisă și semnată la Great Barrington, Statele Unite, de:

Dr. Martin Kulldorff ,

Dr. Sunetra Gupta,

Dr. Jay Bhattacharya.

Pentru semnătură:  https://gbdeclaration.org/#sign

Pe acelaşi subiect, articolul dr Gupta despre ostilitatea cu care a fost primită această declaraţie în mediile guvernamentale şi în presa oficiale aveţi aici  https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/o-poveste-reala-despre-ura-minciuna-si.html