Terorismul wahhabit, instrumentul geostrategic al imperialismului anglo-american (Ciocnirea ideologică mondială 3)

FD Roosevelt şi Abdelaziz ibn Saud pe crucişătorul Quincy

Episodul anterior: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/01/potrivit-torei-poporul-edom-pe-care.html

 Youssef HINDI

America iudeo-protestantă

Aceasta viziune mesianica evreiasca originala, devenita protestanta, se va implanta in America colonizata de englezi, care se considerau noi oameni alesi, America noul Pământ promis, tara originilor lumii, iar în ceea ce-i privește pe indieni, o sub-rasă bună pentru exterminare, urmând modelul narațiunii biblice a cuceririi Țării promise de Josua:

„   Au pus mâna pe cetate şi au nimicit-o cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari.” (Iosua 6:21)

„Iosua a bătut astfel toată ţara, muntele, partea de miazăzi, câmpia şi costişele şi a bătut pe toţi împăraţii; n-a lăsat să scape nimeni şi a nimicit cu desăvârşire tot ce avea suflare, cum poruncise* Domnul Dumnezeul lui Israel.”(Iosua 10:40)

Or, această concepție rasistă și genocidare este cea a protestanților englezi (ca buni moștenitori ai iudaismului), dar din punctul de vedere catolic lucrurile stau altfel. Într-adevăr, problema umanității indienilor dă motive de dezbatere renascentismului. Controversa din Valladolid (Spania), din 1550-1551, a permis dominicanului Las Casas să reafirme datoria misionarilor creștinilor față de indigeni ^[15].

Întrebarea reapare în secolul următor când calvinul Isaac de la Peyrère (1594-1676) avansează ipoteza că primii locuitori ai Americii ar fi descendenții unei omeniri dinaintea de Adam ^[16].

John Lock, în al doilea din cele Două tratate de guvernare ale sale (1690), a acordat Americii statutul său și funcția sa filosofică: La început, a scris el, lumea era America. 17]

Din pământ de origine al lumii, America a devenit, in secolul al XVIII-lea, un anunt profetic al viitorului. În conștiința unei anumite elite europene și engleze, America a fost legată de speranța mesianică de răscumpărare, în mare parte sub presiunea mișcării evanghelice care face ca fostul pământ de misiune un cămin misionar.

În secolul al XIX-lea, Alexis de Tocqueville a perceput în mod clar această transformare: „Mi se pare că văd întregul destin al Americii închis în primul puritan care a ajuns pe țărmurile sale, la fel ca întreaga rasă umană din primul om.” [18]

Încă din 1781, abatele Guillaume-Thomas Reynal a anunțat posibilitatea colonizării Europei în sens invers de către America: Ne temem că într-o zi Europa va găsi stăpâni în chiar copii săi.” 19]

În același timp, în Anglia secolelor 18 și 19, mișcarea protestantă proto-sionistă, numită și restauraţionism, este extinsă și este reprezentată de personaje precum Thomas Newton (1704-1782), episcopul de Bristol şi Anthony Ashley Cooper (1801-1885), conte de Shaftesbury.

În final, restauraţionismul (proto-sionismul) și mesianismul american, două mișcări protestante care derivă din mesianismul evreiesc, vor converge și vor ghida politica externă americană, în beneficiul Israelului.

Alianța iudeo-protestanților și saudito-wahhabiţilor

Între 1744 și 1745, tatăl wahhabismului – o doctrină eretică în ceea ce privește Islamul și învăţaţii săi [20] – Muhammad ibn Abd al-Wahhab a încheiat un pact de alianță (pactul Nadjd) cu liderul tribului Saud. Acest pact a făcut din saudiţi purtătorii de stindard ai wahhabismului și din Ibn Abd al-Wahhab și descendenții săi, liderii religioși ai dinastiei saudite; aceasta din urmă a folosit apoi doctrina wahhabită ca mijloc de cucerire și de luare în stăpânire a Arabiei – din a cărei cucerire vor rezulta trei regate saudite succesive.

Ibn Saud și Ibn Abd al-Wahhab se vor angaja într-o serie de distrugeri și masacre ale musulmanilor, similar celor comise împotriva catolicilor irlandezi și scoțieni de protestantul puritan Olivier Cromwell (1599-1658).
De exemplu, wahhabiţii au ucis între 2,000 și 5,000 de persoane la Kerbala în 1801, au masacrat bărbați, femei și copii și chiar au eviscerat femei însărcinate ^[21]. 

Este exact metoda de teroare care a fost aplicată de teroriști în perioada contemporană din Siria, Libia, Irak ... Toate finanțate de Arabia Saudită și Qatar, armate și sprijinite în mod deschis de Statele Unite și aliații lor. Ceea ce a recunoscut în cele din urmă New York Times într-un articol la 23 ianuarie 2016 ^[22].

Saudo-wahhabiţii au fost sprijinit de britanici de la primul război mondial și, fără sprijinul acestora, actualul regat saudit, fondat în 1932, nu ar fi văzut niciodată lumina zilei. Iar din 1945, americanii au preluat ştafeta de la Imperiul britanic. Pe 14 februarie 1945, Regele Abdelaziz ibn Saud și președintele american Franklin Delano Roosevelt s-au întâlnit pe crucisator Quincy; s-a ajuns la un pact: În schimbul petrolului din Arabia, Regatul Saud se va afla acum sub protecția statelor Unite.

Prin cuplarea petrolului saudit și a dolarului american, începe faza de expansiune a doctrinei wahhabiste – sponsorizată de petrodolari – în afara Arabiei. Wahhabismul s-a hotărât apoi să cucerească Islamul, în special prin numeroase instituții precum Congresul islamic mondial (1949-1952), Congresul islamic din Ierusalim (1953), Înaltul Consiliu pentru afaceri musulmane (1960), Organizația Frăției Islamice (1969), Liga Mondială musulmană (1962), Adunarea Mondială a Tineretului musulman (1972).

Saudo-wahhabiți finanțează de asemenea posturi universitare la Harvard, California, Santa Barbara, Londra și Moscova. În plus, Arabia Saudită deține, din punct de vedere financiar, 30% din pachetul satelitar arab, 50 de canale de televiziune și tot atâtea titluri în presa scrisă.

Terorismul wahhabit a devenit apoi instrumentul geostrategic al imperialismului anglo-american. Zbigniew Brzezinski (1928-2017), consilierul pentru probleme de securitate nationala al Statelor Unite (20 ianuarie 1977 - 20 ianuarie 1981), sub presedintia lui Jimmy Carter, a fost, la sfarsitul anilor '70, principalul contractant al unei manevre de coordonare CIA cu serviciile pakistaneze si Saudite, cu scopul de a finanţa şi de a înarma viitorii terorişti, inclusiv Bin Laden. Obiectivul lui Brzezinski a fost acela de a atrage Uniunea Sovietică către cimitirul afgan. Această strategie a fost folosită din nou la sfârșitul anilor '90 în Cecenia pentru a provoca implozia Federației Ruse, şi din nou după războiul din 2003, în Irak și din 2011 în Libia, Siria, Yemen și în alte părți…


Într-un interviu pentru Nouvel Observateur, în 15 ianuarie 1998, Brzezinski va explica "cum și de ce l-a finanțat pe Bin Laden în Afganistan" ^[23].

La întrebarea: "Nu regretaţi că a favorizat integrismul islamist, că a dat arme, sfaturi viitorilor teroristi?" , Brzezinski a răspuns: Ce este mai important din punctul de vedere al istoriei lumii? Talibanii sau prăbuşirea imperiului sovietic? Câţiva islamiști excitaţi sau eliberarea Europei Centrale și sfârșitul Războiului Rece?”

De fapt, Brzezinski, care a rămas unul dintre cei mai influenți geostrategi din Statele Unite, ne explică că acest terorism este o creație artificială și că amploarea sa depinde de politica occidentală, şi mai ales de politica anglo-americană.

Terorismul wahhabo-takfirist, al cărui prim dușman este lumea musulmană (unde ucide cel mai mult), este un instrument în geopolitică globală, după cum armata americană servește în principal interesele Israelului. Un instrument multifuncțional, care distruge vecinii Israelului, exacerbează tensiunile dintre Edom (Occident) și Ismael (lumea musulmană), pentru a provoca în sfârșit o conflagrație globală.

Un risc de razboi mondial cu atât mai mare cu cât imperiul american se află într-o stare de agitaţie care se înrăutățeste pe măsură ce puterea lui scade. Iar această agitaţie  este instrumentat de israelieni si de ulii americani ai războiului care se găsesc sub comanda lor.

^[15] J. Dumont, La Vraie Controverse de Valladolid, Paris, Critérion, 1995.
^[16] Isaac de La Peyrère, Preadamitae, sl, 1655.
^[17] Bernard Cottret, Histoire de la réforme protestante xvi^e-xviii^e siècle, Perrin, 2001, p. 209.
^[18] Alexis de Tocqueville, De la démocratie en Amérique, Paris, Gallimard, 1986, I, p. 414.
^[19] G. Esquier, L’anticolonialisme au xviii^e siècle, Paris, PUF, 1951, p. 290.
[20] https://youssefhindi.fr/2015/12/09/la-verite-sur-le-wahhabisme-des-saoud-a-daech/
^[21] Faits rapportés par diverses sources arabes et étrangères : Hamadi Redissi, Le pacte de Nadjd, ou comment l’islam sectaire est devenu l’islam, Seuil, 2007, pp. 52-53.
^[22] https://www.nytimes.com/2016/01/24/world/middleeast/us-relies-heavily-on-saudi-money-to-support-syrian-rebels.html
^[23] https://www.investigaction.net/fr/034-Pourquoi-et-comment-j-039-ai/

Va urma.

   
Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”.

Crimele/răpirile de la Caracal, mega-spectacolul lui Coldea? Legătura dintre Coldea, Cumpănaşu, Obama şi mama lui Obama.

Zilele trecute, Mirel Curea lansa în EVZ ipoteza-spre-certitudine cum că bâlbâielile anchetatorilor în povestea de la Caracal sunt legate de construirea pe ultima sută de metri a candidatului Cumpănaşu, candidatură menită să mai rupă din votanţii lui Iohannis, şi să-l avantajeze pe Barna susţinut de Coldea &comp.

Tot el susţine, după cum îi este destul de clar oricui, că încă din primul moment, acela în care la Pentagon, NATO și Departamentul de Stat s-au alăturat cele două substantive, „rachete” și „Deveselu”, toate serviciile de spionaj din lume cu interese strategice legate de baza din Oltenia au fost prezente în zonă. S-au văzut obligate să acorde o atenție de grad maxim amplasamentului de importanță planetară și personalului militar american supercalificat de acolo.
Își poate imagina cineva că GRU, serviciul de spionaj militar extern al Forțelor Armate ale Federației Ruse, spre exemplu, nu are „ilegali” prin preajma unui asemenea obiectiv de importanță vitală? Își poate imagina cineva că efective specializate în contraspionaj ale multor servicii de informații românești și ale Aliaților nu sunt și ele acolo, în vederea protejării unui asemenea obiectiv?

Mirel Curea se opreşte cu raţionamentul deductiv la dezvăluirea folosirii de către gruparea Coldea a tragediei. Incitat însă de Curea, nu-i aşa că gândul parşiv aleargă mai departe şi nu se poate opri din a-şi pune întrebări: Şi cu asta gata? Atât să fie totul? Aşa mare noroc pe capul lui Coldea? Să fie generalul într-o relaţie atât de strânsă cu astrele încât acestea să facă ca:

·         

    Să aibă loc un eveniment-spectacol cu o încărcătură emoţională uriaşă exact atunci când acestuia îi frigea buza după o diversiune,

·        într-o zonă înţesată cu agenţii serviciilor secrete din întreaga lume, începând cu cele americane.

·        în familia unui personaj bine cunoscut public,

·        critic al lui Iohhannis  şi

·        aflat în slujba lui Coldea,

·        cu puţin timp înaintea campaniei şi alegerilor, astfel încât efectul puternic să nu aibă timp să se disipeze,

·        şi să permită şi tragerea de timp din partea anchetatorilor?

·        Şi tot ele să-i fi dat banii necesari lui Cumpănaşu ca să angajeze investigatori privaţi, care să descopere instantaneu circuitul fetelor în „natura internaţională”?

Sau putem presupune că:

·        Dată fiind cunoaşterea foarte exactă a tot ce mişcă inclusiv a traficului de femei din zonă;

·        alăturarea de baza americană de la Deveselu, consumatoare a traficului, şi potenţatoare a impactului emoţional;

·        folosind (cel puţin) un precedent – omorârea unei alte/unor alte femei traficate sau a unor persoane deranjante din familia unor fete răpite, de unde, de exemplu, şi oasele în plus găsite prin pădure;

·        avându-l pe Cumpănaşu în soldă, cu ceva bani făcuţi pe spinarea statului prin metode nu tocmai ortodoxe,

·        şi susţinând păpuşa infractoare Barna, uşor de manipulat datorită antecedentelor de hoţie din bani europeni şi altor escrocherii,

·        Coldea a organizat marele spectacol?

·        Că Alexandra e în viaţă (deşi, la cum îi ştim pe cei din serviciile secrete, poate fi şi omorâtă)

·        şi tot de la Coldea, care ştie foarte bine ce s-a întîmplat cu Alexandra, şi nu de la fantomatica „echipă de investigatori”, are Cumpănaşu informaţiile privind-o pe fată?

Obama şi mama lui?

·        În autobiografia sa Obama spune că după terminarea studiilor, în 1983 s-a angajat la „o casă de consultanţă pentru corporaţii multinaţionale”, fără a-i da numele şi nici când, ce a făcut acolo şi de ce a plecat.

·        Un articol din 2007 din New York Times ne dezvăluie că angajatorul era „Business Internaţional Corporation”,

·        care fusese folosită ca acoperire de către CIA în diverse state între 1955 şi 1960.

·         Dar publicaţia britanică „Lobster” dezvăluie că BIC a instalat candidaţii favoriţi ai SUA în Australia, Fiji în anii ’80, inclusiv prin lovituri de stat.

·        Mama lui Obama, Ann Durham a lucrat în anii ’70 şi ’80 cu cel puţin 5 organizaţii adânc conectate cu CIA: The Ford Foundation, Agency for International Development (AID), the Asia Foundation, Development Alternatives, Inc., and the East-West Center of Hawaii.

·        Spre lămurire, John Gilligan, director al AID între 1977 şi 1981 a dezvăluit că: La un moment dat, multe sucursale de teren ale AID au fost infiltrate de  sus şi până jos cu oamenii CIA-ului. Ideea era de a planta agenţi în orice tip de activitate pe care o avea în afara SUA, guvernamentală, de voluntariat, religioasă, de orice fel.

·        În 2009, în Cuba a fost arestat Alan Gross, care lucra pentru AID, sub acuzaţia de a lua parte la o operaţiune de destabilizare a guvernului cubanez.

Detaliile de mai sus le găsiţi mai pe larg în articolul “Barack Obama, His Mother, and the CIA”.

Dacă în ceea ce priveşte cum a ajuns Obama preşedintele SUA, lucrurile par a fi clare, vă întrebaţi desigur care este totuşi legătura cu Coldea şi Cumpănaşu.

Răspuns: Dar ce, voi vă imaginaţi că Coldea lucrează de capul lui, că nu are şi el stăpâni? Într-o ţară care este pusă aproape total la dispoziţia puterilor străine? Cu servicii preş pentru acestea?

Cine a fost decorat de CIA? Nu cumva Geoge Maior și Florian Coldea?Și de ce? Din cîte știu, omologul american al SRI nu este CIA, ci FBI. Recitiți prezentarea faimosului serviciu american! Nu poate fi fratele SRI-ului decît prin trădare!
Cum or fi ajuns George Maior și Forian Coldea favoriții directorilor CIA? I-o fi învățat Maior cum se bea un whisky afumat și vechi? Or fi pus ei Serviciul Român de Informații la dispoziția prietenilor americani?Eu nu îndrăznesc să-mi imaginez că Maior și Coldea au dat americanilor toate informațiile despre guvernul și politicienii români. Și ce-au primit la schimb în afara decorațiilor (nu-s decorații cum a scris presa, ci niște distincții departamentale pentru merite în legăturile cu serviciul) ? Cei de la CIA le-au dat rețeta pentru DNA și pentru combătut corupția? Sau i-au școlit în tehnicile de prins procurorii în hamul protocoalelor? https://www.cotidianul.ro/cumpanasu-tropaie-cutremurator/

Cât despre posibilele interese ale CIA în această afacere,  într-un alt articol.