Dictatura şade cu Iohannis şi Orban la masă! Lege abuzivă, anticonstituţională, antidemocratică, care încalcă referendumul pe justiţie!
Premierul Ludovic Orban a legiferat în materie penală. Sub forma
unei ordonanțe de urgență. Care modifică o lege adoptat în Parlament. Și
în condițiile în care, printr-un referendum, care a marcat
transformarea lui Klaus Iohannis în președinte jucător, populația
României a decis interzicerea reglementării în materie juridică prin
ordonanțe de urgență. Decizia lui Orban are ca punct de plecare
pandemia, iresponsabilitatea civică a unor români și iminența propagării
exponențiale a virusului. Numai că, pe drum, Ludovic Orban a pierdut
din vedere circumstanțele de mai sus. Și a rezultat o tâmpenie penală.
Sau o mârșăvie penalo-politică.
Există nu numai compatrioți indiferenți, lipsiți de o educație
elementară și de respect față de viața și de sănătatea semenilor lor, ci
și compatrioți puși pe rele. Care, în mod conștient, încalcă în aceste
zile reguli, aducând boala în casele miilor de români nevinovați.
Iresponsabilitatea de tip criminal trebuie stăvilită. Și este în afara
oricărei discuții că pentru a fi stăvilită, ea trebuie pedepsită. Dar
cum?
Starea de urgență decretată de președintele Klaus Iohannis și aprobată
de Parlamentul României îi permite ministrului de Interne, aflat în
epicentrul ofensivei împotriva pandemiei, să emită atunci când este
necesar ordonanțe militare. Pentru cele 30 de zile ale stării de urgență
– stare de urgență care poate fi prelungită – aceste ordonanțe au
putere de lege. Sunt executorii. Ca atare, toate derapajele pot fi
astfel sancționate și stăvilite. Nu era nevoie ca Ludovic Orban, în
calitate de premier, să emită o ordonanță de urgență.
Într-o proporție surprinzător de mare, cetățenii României s-au prezentat
la urne și, la întrebarea pusă de președintele Klaus Iohannis au
stabilit că Guvernul nu mai are dreptul să legifereze în domeniul
Justiției prin ordonanțe de urgență. Din această perspectivă, în mod
logic, nu mai există alternativă. Niciunde nu este prevăzut în Legea
Fundamentală ori altundeva că pot surveni circumstanțe, în care Guvernul
s-ar putea abate în viitor de la ceea ce a stabilit populația României
în materie de legislație penală. Cu atât mai mult cu cât existența în
sine a stării de urgență permite alte soluții. Care pot fi adoptate cu
caracter de urgență și temporar de către ministrul de Interne, pe calea
ordonanțelor miltare.
Dar să atacăm fondul acestei reglementări penale, inițiată abuziv de
către Ludovic Orban. Dat fiind pericolul extrem de mare la care este
supusă populația României, în condițiile în care dinamica propagării
infecției cu coronavirus poate scăpa de sub control și, de asemenea, în
condițiile în care numărul de cetățeni iresponsabili este alarmant de
mare, premierul Ludovic Orban a găsit de cuviință, trecând peste
referendum și ignorând alte soluții, să modifice legislația penală. Și a
făcut-o. Modificările au intrat în vigoare. Cei care nu se supun
carantinei pot face închisoare trei ani. Cei care, nesupunându-se,
transmit virusul, pot fi condamnați la cinci ani de închisoare. Dacă
coronavirusul este transmis de cineva care știa că este pozitiv,
pedeapsa poate să meargă până la șapte ani. Iar dacă există o victimă,
până la 15 ani. Cei care mint și nu declară că vin din zone afectate,
cinci ani. În acest fel, sancțiunile penale, existente și anterior, sunt
înăsprite în mod semnificativ.
În plus, Ludovic Orban, în calitate de legiuitor penal, a reglementat o
infracțiune cu totul și cu totul nouă, până acum inexistentă în
legislație. Și anume omisiunea de a furniza informații complete
autorităților sanitare. Cu alte cuvinte, dacă o persoană care a ieșit
pozitiv la testul cu coronavirus a avut contact cu o sută de persoane și
a omis fiindcă a uitat să enumere una sau mai multe, se cheamă că ar fi
comis o infracțiune. Și urmează să fie condamnată la închisoare. Chiar
dacă nimeni nu poate demonstra că omisiunea este intenționată. Această
normă, astfel cum este ea formulată, deschide larg poarta pentru
anchetarea și condamnarea unor persoane în esența lor nevinovate. Va sta
la baza unor abuzurui grave, soldate cu lipsirea de libertate,
împotriva unor cetățeni ai României. Devine un articol din partea
specială a Codului penal, care încalcă principiile enunțate în partea
generală a aceluiași Cod penal. Infracțiunea este în esența ei
neconstituțională. În mod straniu însă, niciuna dintre organizațiile
societății civile, care pretind că se luptă pentru drepturile și
libertățile fundamentale ale omului, nu a sesizat începând de miercuri
noapte, când a fost adoptată ordonanța de urgență, acest grav abuz.
Iar abuzul se întâmplă nu oriunde pe planetă, ci în România. Un stat în
care, în ultimii 15 ani, procurorii au aplicat nu de puține ori legea
penală în exces și nu în scopul de a sancționa și diminua infracțiunile,
ci din motive politice sau clientelare.
Premierul Ludovic Orban a pretins că a emis respectiva ordonanță de
urgență în virtutea stării de urgență decretată de președintele Klaus
Iohannis. Există însă o gravă contradicție în termeni. Legea penală,
care acum este prevăzută în Codul penal astfel modificat, funcționează
de acum încolo de-a pururi, până când va fi modificată, abrogată sau
declarată neconstituțională. În timp ce starea de urgență este strict
delimitată în timp, fiind valabilă doar 30 de zile. După care, dacă este
necesar, mai poate fi dat un decret pentru încă 30 de zile. Oricât de
mult ar dura pandemia, starea de urgență este limitată în timp, în vreme
ce aplicabilitatea prevederilor Codului penal este în principiu
nelimitată în timp.
Să nu fi cunoscut aceste detalii Ludovic Orban? Să fi ignorat el aceste
raționamente de logică formală, pe care oricine le poate face, fără a
avea cunoștințe juridice? Să presupunem că da. Să presupunem că, la trei
noaptea, Ludovic Orban era obosit. Depășit de situație. Cu mintea
tulburată. Numai că ordonanța de urgență nu putea fi dată fără acordul
ministrului Justiției. Care este jurist. Și încă un jurist pur sânge. Să
nu fi sesizat domnul Cătălin Predoiu că introducerea acestei noi
infracțiuni în Codul penal, în maniera în care este formulată norma,
deschide calea unor multiple abuzuri? Greu de presupus. Astfel încât nu
am cum să nu iau în calcul reaua-credință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu