Cine sunt conducătorii noştri şi pe cine slujesc ei?

  de Rod Dreher

Sunt un independent înregistrat care a votat pentru democrați în trecut, dar nu voi mai vota vreodată. Iată cine sunt ei:

Trebuie să dăm copiilor puterea de a decide pentru a folosi blocatoarele de pubertate şi pentru a face operaţiile de schimbare de sex - spune secretarul de stat adjunct pentru sănătate, amiralul în fustă Rachel Levine

Acești ticăloși promovează de pe pagina web a CDC (agenţia naţională a SUA pentru sănătate) un site numit "Q Chat Space", care nu este administrat de guvern, dar către care CDC direcționează tinerii LGBT. Iată un link către Q Chat Space, la care se poate ajunge de pe site-ul CDC. Spencer Lundquist s-a ocupat de el: vezi aici. Aceste lucruri par șocante, dar se întâmplă cu adevărat. Extrase:

    Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) promovează în rândul tinerilor un spațiu de chat online în care se discută despre sex, relații poliamoroase, ocultism, operații de schimbare de sex și activism și care este special conceput pentru a fi ascuns rapid în timp ce este folosit. De asemenea, amestecă adulți și copii LGBT și este administrat în parte de Planned Parenthood.

    Numită Q Chat Space, platforma este promovată pe CDC's LGBT Health Youth. Pagina de resourse, arhivată aici. Serviciul de chat, care se descrie ca fiind "o comunitate pentru adolescenții LGBTQ+", este disponibil pentru cei cu vârste cuprinse între 13 și 19 ani, poate fi ascuns de părinți și se concentrează pe o serie de teme mature.

    Q Chat găzduiește conversații pe o serie de subiecte mature și sexuale diferite, inclusiv "Drag Culture 101", "Sex și relații" și "A avea mai multe genuri", destinate "tinerilor bi/pan".

Există capturi de ecran. Mai multe:

    Există, de asemenea, chat-uri despre astrologie, inclusiv "descoperirea de sine în astrologie" și unul intitulat "Queering Tarot", o referire la cărțile de tarot utilizate în mod obișnuit în practicile oculte.

    Materialul cu încărcătură sexuală, politică și chiar spirituală este amestecat cu conținut care se adresează copiilor mici, cum ar fi conversații despre jocuri video, Pokemon și StarWars.

    Un meme postat pe pagina de Instagram a Q Chat afișează un cal troian, explicând că copiii își pot da seama că sunt poponari după ce "învață despre poponaritate" de la prietenii lor.

    Chat-ul pare conceput special pentru a fi ascuns de părinți și de membrii familiei. Fiecare secțiune a site-ului are un buton mare în partea de jos a ecranului pe care scrie "Click/Tap aici pentru o evadare rapidă..." și arată o figură de băț care aleargă spre o ieșire. Atunci când este apăsat, butonul îi duce pe utilizatori pe pagina de pornire Google, ascunzând site-ul.

    Site-ul informează, de asemenea, că utilizatorii pot primi memento-uri care ascund numele chat-ului, explicând: "Există 2 opțiuni de memento prin SMS: Discretă sau Detaliată", continuând să explice că "Mesajele text de atenționare discrete sunt private, nu includ "Q Chat Space" sau numele chat-ului".

    Una dintre regulile Q Chat este "Păstrarea confidențialității" și acceptarea faptului că "ceea ce este împărtășit aici, rămâne aici".

    Un articol academic despre Q Chat, publicat pe site-ul Bibliotecii Naționale de Medicină, a lăudat serviciul pentru capacitatea sa de a fi ascuns de părinți, spunând că "Natura platformei bazată pe chat îi ajută probabil pe tineri să evite preocupările legate de faptul că membrii familiei le ascultă accidental conversațiile".

 De ce este nevoie pentru a opri acest lucru? De ce stăm deoparte și lăsăm să se întâmple? Fiecare birocrat din guvernul SUA care a aprobat trimiterea la această mizerie de pe site-ul CDC ar trebui să fie concediat. Următoarea administrație republicană ar trebui să trimită fiecare dintre acești monștri la linia de șomaj. Cine sunt liderii noștri, oricum? Pe cine servesc ei?

Puneți-o pe această călugăriță italiană la conducere și ea va curăța niște ceasuri și va trage niște clopote.

Vezi clipul cu călugăriţa la  https://twitter.com/i/status/1549059651110576128

Sursa articolului: https://www.theamericanconservative.com/who-are-our-rulers-whom-do-they-serve/

BOALA, RĂZBOIUL ŞI FOAMETEA - AL TREILEA CAVALER AL MONDIALISMULUI SE APROPIE ÎN GALOP

 

În Statele Unite a început raționalizarea vânzărilor de alimente pentru bebeluși, relatează USA Today. Având în vedere că prețurile au crescut vertiginos, iar stocurile sunt reduse, unele farmacii și supermarketuri limitează achizițiile la trei produse pentru copii mici în magazine și online.

În Franța, ca și în Europa, rafturile supermarketurilor devin din ce în ce mai goale. Este nevoie doar de un semnal din partea mass-mediei, un titlu pe BFM, mai degrabă decât articole și reportaje dispersate, pentru a declanșa o "cumpărare de panică".

2020: Emmanuel Macron declară "război" Covidului și citează Apocalipsa după Ioan: "Fiara evenimentului este aici". Serviciul de fact-checking al Le Monde s-a străduit să explice că președintele Republicii, "iubitor de referințe literare, religioase sau intelectuale", nu a spus cu adevărat ceea ce a spus, dar anunțul a rămas curios de mistic.

Martie 2022: în plină campanie prezidențială, fostul bancher avertizează că se apropie o "criză alimentară fără precedent". La telefon cu Vladimir Putin, președintele reales se îngrijorează de "securitatea alimentară mondială". În fața camerelor de luat vederi, a dat vina pe Rusia, bineînțeles.

Dar, așa cum se întâmplă adesea, contrariul este adevărat: Occidentul, prin prădăciunea sa economică și militară și prin mesianismul imperial, a provocat viitoarea criză alimentară.

UE își organizează propria penurie de alimente

Un actor aparent irațional, Uniunea Europeană (UE) încearcă să întrerupă cu orice preț relațiile comerciale cu Rusia. Irațional, deoarece statele membre nu au niciun interes, geopolitic sau economic, să se izoleze de energia și piețele rusești. Germania, condusă de un guvern atlantist, ar putea vedea prăbușirea puternicului său complex industrial, în timp ce costurile de producție au crescut cu aproape 30%.

UE dă dovadă de aceeași lipsă de logică în ceea ce privește securitatea alimentară, în timp ce Rusia și Ucraina reprezintă 30% din exporturile mondiale de cereale. În 2019, Belarus, Rusia și China, toate adversare ale imperiului american și ale vasalilor săi europeni, s-au clasat printre primii patru exportatori de potasă (îngrășământ), după Canada...

În calitate de actor rațional, Rusia a impus deja o interdicție de export pentru producția sa de cereale. La 5 aprilie, Vladimir Putin a luat măsuri pentru creșterea producției cu 3% pe an. Kazahstanul, al șaselea exportator mondial de grâu, care aprovizionează peste 70 de țări, a anunțat, de asemenea, o restricție asupra exporturilor sale de cereale. Sancțiunile europene, decise în 2014 la ordinul Statelor Unite, au acționat, de fapt, ca o măsură protecționistă în favoarea Rusiei și au stimulat agricultura acesteia...

Franța a fost al treilea exportator mondial în 2005, iar acum a coborât pe locul șase. Acest declin se accelerează: în 10 ani, este țara cu cea mai mare scădere din lume. Politica agricolă comună (PAC) de la Bruxelles a avut un impact.

Alimentele sunt petrol

Într-un sistem economic în care petrolul este pretutindeni, de la materiale plastice la combustibili, securitatea alimentară este strâns dependentă de aprovizionarea cu hidrocarburi.

În lumea alimentelor industriale, aurul negru este un input vital pentru agricultură. Este necesar pentru a face să funcționeze utilajele agricole; pentru petrochimie, pentru fabricarea produselor fitosanitare și a pesticidelor; pentru producția de făină de soia care îngrașă vitele; pentru procesarea în industria alimentară; pentru ambalare; pentru lanțul de aprovizionare care alimentează supermarketurile...

În timp ce guvernele UE spun populației că va trebui să rămână fără încălzire și să se obișnuiască cu o inflație record, UE încearcă în mod absurd să impună un al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, inclusiv un embargo asupra petrolului până la sfârșitul anului 2022, în ciuda reticenței tot mai mari a unor țări.

O derogare a fost planificată pentru a liniști Ungaria, dar s-a dovedit insuficientă pentru premierul ungar Viktor Orban, care a bătut cu pumnul în masă. "Un embargo "ar fi ca o bombă nucleară aruncată asupra economiei ungare", i-a replicat el președintelui Comisiei Europene, germanca Ursula von der Leyen, amintind "dreptul suveran al fiecărei țări asupra mixului său energetic". El a adăugat: "Am spus clar de la început că există o linie roșie: embargoul energetic".

Presa mainstream și AFP au încercat să explice că Ungaria se află într-un caz special din cauza dependenței sale de hidrocarburile rusești, dar aceasta este de fapt situația, mai mult sau mai puțin, a tuturor vasalilor Bruxelles-ului... și a întregii lumi.

OPEC, aproapiat al Rusiei, refuză să deschidă robinetul

 Luând cuvântul la Forumul energetic global al Consiliului Atlantic din Dubai, la 28 martie, ministrul energiei din Emiratele Arabe Unite, Suhail al-Mazrouei, a glumit pe seama poziției Occidentului: "La COP 26 [privind clima], toate țările producătoare s-au simțit nedorite [...] Acum, pentru că vor ca noi să ne creștem producția, suntem din nou supereroi. Dar aşa nu merge."

Cei treisprezece membri ai Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (Opec), în frunte cu Riadul, și cei zece parteneri ai acestora, în frunte cu Moscova (Opec+), ar trebui să se limiteze la o creștere de 400.000 de barili pe zi, insuficientă pentru a compensa șocul de aprovizionare care ar rezulta dintr-un embargo impus de Bruxelles asupra petrolului rusesc. "Dacă cineva nu este pregătit să furnizeze 10 milioane de barili pe zi, nu îi putem înlocui pe ruși", a subliniat Suhail al-Mazrouei.

Reamintim că Rusia a fost al treilea mare producător în 2019, cu 12,6% din petrolul mondial, înaintea Canadei și a Irakului (5,1%), una dintre acele țări pe care imperiul american le-a distrus. Libia, rasă la pământ de NATO, a căzut pe locul 21... Timp de 20 de ani, politica americană de eliminare a concurenților prin război a dus Europa la penurie.

Războiul Washingtonului împotriva Europei

Datorită investițiilor în sectorul de șisturi, Statele Unite au redevenit din 2015 primul exportator mondial de petrol, situație care nu s-a mai întâlnit din 1975. Ca să spunem lucrurilor pe nume: din 2015, Statele Unite au energie pentru a vinde, nu pentru a cumpăra. America de Nord și Europa nu mai au aceleași interese geopolitice.

Rămâne Europa, care aproape că nu mai are petrol local și care plătește prețul supunerii elitelor sale la vechiul proiect al geopoliticii anglo-saxone: izolarea peninsulei europene și a potențialului său tehnologic și industrial de vastul hinterland rusesc.

Prin compromiterea permanentă a diversificării surselor de aprovizionare cu energie, imperiul american asigură astfel supunerea Europei. În lumea de dinainte de lovitura de stat "Euromaidan" din 2014, Ucraina se afla exact în calea conductelor care transportau energia rusească către complexul industrial european...

Franța, a cărei influență geopolitică se prăbușește, nu mai deține controlul total asupra gazului algerian, așa cum o făcea pe vremea imperiului său colonial. În Rusia, înlăturarea Total a început odată cu moartea ciudată a directorului său general, Christophe de Margerie, în 2014. Executivul a denunțat hegemonia dolarului în lume, în special în sectorul petrolier, și a vorbit despre avantajele suveraniste ale cumpărării petrolului într-o altă monedă decât dolarul.

Deci, unde este raționalitatea Europei ca actor geostrategic?

Convergența agendelor NATO, UE și Davos

"Dintr-un motiv oarecare (religios?), globaliștilor le place să ne spună ce sunt pe cale să facă", notează Brandon Smith, într-un articol tradus și publicat de Strategika. Jurnalistul independent observă că marile crize - financiare, economice sau de sănătate - sunt aproape întotdeauna anunțate de organisme globaliste precum Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Națiunilor Unite (ONU) sau Fondul Monetar Internațional. În 2020, cu mult înainte de războiul din Ucraina, dar în plină pandemie, ONU era deja alarmată de o viitoare penurie de alimente.

La aceste organisme transnaționale și supranaționale se adaugă organizațiile oligarhice a-nationale. Printre acestea, Forumul Economic Mondial sau Alianța pentru Vaccinuri (Gavi), dragă lui Bill Gates, promovează mixul de public și privat.

Miliardarul neales și von der Leyen au lansat programul Catalyst, dezvoltat de Breakthrough Energy, în noiembrie 2021, fără niciun control din partea parlamentelor statelor europene. Această structură umbrelă cuprinde mai multe organizații fondate de Bill Gates în 2015, care au ca scop accelerarea inovării în domeniul energiei durabile și al altor tehnologii pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Breakthrough Energy este finanțat, printre alții, de BlackRock.

În această lume post-democratică a guvernării private/publice și a neo-despotismului luminat, o populație slăbită, sărăcită, care are nevoie de sănătate și de securitate alimentară și care este convinsă de realitatea încălzirii globale antropogene, ar fi gata să accepte fără discuții, după mulți ani de fabricare a consimțământului, soluțiile malthusiene și transumaniste ale Forumului de la Davos.
Potrivit Evangheliei după Ioan, unde se menționează "numărul fiarei", dragă lui Emmanuel Macron, patru călăreți anunță Apocalipsa (numită și Apocalipsa lui Iisus Hristos). Un prim cal este călărit de Antihrist. Odată cu boala și războiul, un al treilea călăreț pe un cal negru anunță foametea.

"Le-a fost dată putere peste a patra parte a pământului, ca să nimicească pe oameni prin sabie, prin foamete, prin moarte și prin fiarele sălbatice ale pământului", ne spune Biblia.

Pentru o elită cu pretenții escatologice și demiurgice, acest lucru poate avea și sens, chiar dacă înseamnă că trebuie să inverseze.

Alexandre Keller, pentru Strategika

Sursa: https://strategika.fr/2022/05/10/maladie-guerre-et-famine-le-troisieme-cavalier-du-mondialisme-approche-au-galop/

Antihristul ne conduce acum pe toţi (Era progresului a transformat totul în maşini şi bani)

 

de Paul Kingsnorth

De-a lungul istoriei, poeții, profeții și misticii au reușit, de obicei, să prezică mai bine viitorul decât experții, politicienii sau oamenii de știință. În general, răsplata pentru perspicacitatea lor este să fie ignorați sau să se râdă de ei, dar, din fericire, ei sunt de obicei suficient de departe de centru pentru a nu observa sau a nu le păsa.

Misticul și gânditorul francez René Guénon a fost unul dintre ei. În cele două cărți ale sale (The Crisis of the Modern World and The Reign of Quantity and the Signs of the Times - Criza lumii moderne și Domnia cantității și semnele vremurilor), Guénon și-a expus ideea că lumea modernă s-a deteriorat într-un tărâm al materialismului pur, ca urmare a ceea ce el numea "abaterea occidentală" de la adevărul etern. El a numit acest lucru "domnia cantității" și a prezis prăbușirea sa viitoare. Dar Guénon nu vorbea doar despre economie sau politică. Ceea ce se întâmpla, spunea el, era ceva asemănător cu un război spiritual și, ca musulman sufist, nu se sfia să-i numească antagonistul. Pentru această epocă, scria el, "cuvântul "satanic" poate fi într-adevăr aplicat în mod corespunzător".

A prezenta dezordinea drept ordine și adevărul drept minciună - acesta, scria Guénon, era modul în care Satana se mișca. "Agenții mai mult sau mai puțin direcți ai Adversarului", a explicat el, folosind numele biblic pentru ceea ce europenii aveau să numească mai târziu Diavolul, au avut întotdeauna ca scop inversarea realității. Ceaa ce e corectul este greșit, albul este negru, susul este josul, nu există adevăr, fă ce vrei: aceasta a fost întotdeauna linia adversarului, iar astăzi este proeminentă în toate părțile.

Filozoful catolic Ivan Illich, care a murit în 2002, credea și el că trăim în vremea lui Antihrist, dar din motive diferite. Pentru Illich, orice afirmație că trăim într-o "epocă seculară" era un nonsens. Occidentul modern era încă creștin, spunea el, dar acesta încercase în mod dezastruos să codifice, în cadrul unor sisteme și instituții, expresiile spontane de iubire pe care Hristos le-a arătat ca fiind dorința lui Dumnezeu pentru umanitate. Mai întâi Biserica, apoi statele liberale pretins "laice" care i-au succedat, au încercat să transforme iubirea creștină în obligație și să o impună prin lege, transformând-o astfel într-o nouă formă de opresiune. Biograful său, David Cayley, a explicat într-un eseu recent că opera lui Illich "respinge cu emfază ideea că era noastră este o eră post-creștină. Dimpotrivă", spune el, "cred că aceasta este cea mai evident creștină epocă, care ar putea fi destul de aproape de sfârșitul lumii."".

Cu aproximativ un deceniu înainte ca Illich să scrie, poetul evreu Allen Ginsberg era și el atent la curentul spiritual întunecat al epocii. El avea o interpretare diferită a surselor acesteia - sau poate că folosea doar un nume diferit. În Howl, el a identificat marșul înainte al modernității industriale - și în special ipocrizia și brutalitatea imperiului american - cu zeul păgân Moloch, care cerea sacrificii umane de la credincioşii săi:

Moloch a cărui minte este o mașinărie pură! Moloch al cărui sânge este un ban! Moloch ale cărui degete sunt zece armate! ...

Moloch a cărui iubire este petrol și piatră nesfârșită! Moloch al cărui suflet este electricitate și bănci! Moloch a cărui sărăcie este spectrul geniului! Moloch a cărui soartă este un nor de hidrogen fără sex! Moloch al cărui nume este Mintea!

Ginsberg, se pare, simțea, de asemenea, că spiritul epocii sale nu se afla sub control uman, nici în lume, nici în propriul său suflet și în propria sa minte. De obicei, este mai ușor să vorbești despre acest lucru în poezie sau în ficțiune, căci epoca nu privește cu ochi buni tot ceea ce nu poate fi cuantificat. Se poate ocupa de Ginsberg, dar nu vrea să vorbească despre Moloch. Se poate descurca cu Hristos dacă acesta a fost coborât la nivelul nostru - transformat într-un activist sau într-un apărător al culturii sau într-o manifestare "cosmică" a sinelui - dar nu are nimic de spus despre Antihrist, care aruncă toată povestea în aer. În ceea ce privește faimoasa spusă a Sfântului Pavel potrivit căreia lumea este supusă nu numai naturii, ci și "principatelor și puterilor" care ne vor răul: se presupunea că acest tip de discurs a naufragiat pe țărmurile Iluminismului, pentru a nu mai fi văzut niciodată.

Dar puterile și principatele nu au murit în naufragiul vechii lumi, ci doar au căpătat noi forme. Astăzi putem, de fapt, să vorbim în continuare despre aceste forțe stranii, subiacente, atâta timp cât folosim limbajul corect. Să luăm, de exemplu, noțiunea preferată a filozofului din Silicon Valley, Kevin Kelly, conform căreia tehnologia are propria minte și propriul scop: că, prin intermediul rețelei a ceea ce el numește "technium", ceva se folosește de noi pentru a se crea pe sine. Kelly consideră că tehnologia se transformă în ceva conștient de sine și independent de creatorii săi umani, așa cum a explicat în cartea sa " What Technology Wants  (Ce vrea tehnologia)": "Este posibil ca odată să fi fost la fel de simplă ca un program de calculator vechi, care doar imita ceea ce îi spuneam noi, dar acum seamănă mai mult cu un organism foarte complex care își urmează adesea propriile impulsuri".

Alți magiştri din Silicon Valley, de la Mark Zuckerberg cu al său Metaverse la Ray Kurzweil cu al său Singularity, vorbesc în mod regulat în același registru despre direcția în care ne duce tehnica. Sarcina noastră, par să sugereze ei, este pur și simplu să o slujim în timp ce avansează cu forțe proprii, refăcând totul după chipul său, reconstruind lumea, transformându-ne, dacă suntem norocoși, în mici zei.

Ei nu se gândesc niciodată unde a mai fost auzită această poveste. Ei nu se confruntă niciodată, sau nu par să înțeleagă măcar, ceea ce Illich sau Guénon sau chiar Ginsberg ar fi știut, și pe care mulți sfinți l-ar confirma dacă ar putea auzi noua poveste a tehnicii: că "AI", pe buzele potrivite, poate suna ca un alt mod de a spune "Antihrist".

Inversarea continuă și rapidă a atâtor lucruri pe care le consideram de la sine înțelese până acum pare să se întâmple din ce în ce mai mult independent de acțiunea umană. Este ca și cum altceva s-a manifestat într-un mod pe care nu o putem arăta cu degetul și a stimulat nebunia vremurilor. Poate că a devenit conștient de sine, precum Skynet; poate că se apropie de Singularitatea sa. Poate că a fost mereu acolo, observând, iar acum își valorifică momentul. Sau poate că, pur și simplu, începe să scape de sub control, pe măsură ce sistemele și tehnologiile noastre devin atât de complexe încât nu le mai putem conduce în direcția aleasă de noi. Oricum ar fi, această forță pare să fie, într-un mod inexplicabil, independentă de noi și, totuși, acționează și în interiorul nostru.

Haideți să dăm un nume acestei forțe: un nume mai puțin provocator, deocamdată, decât Moloh sau Antihrist. Să-l păstrăm simplu. Să numim această forță Progresul. Apoi, à la Kevin Kelly, să ne punem o întrebare simplă: ce vrea Progresul?

Filozoful italian Augusto Del Noce a văzut epoca modernă ca pe o revoluție profundă și permanentă - o ruptură radicală cu trecutul uman. El a definit o persoană modernă ca fiind "cineva care crede că "astăzi nu mai este posibil"". Nu avem tendința de a vedea timpul nostru ca fiind o continuitate cu ceea ce a fost înainte, spunea el. În schimb, credem că trăim după o "ruptură violentă cu istoria".

În povestea progresului care ne informează astăzi, se presupune că revoluțiile epocii moderne - industriale, politice și intelectuale - au schimbat radical lumea. Prin măturarea vechilor moduri de a gândi, de a vedea și de a trăi, modernitatea a produs "un tip de violență capabil să rupă continuumul istoriei".

Ceea ce doreşte Progresul este sfârșitul istoriei.

Del Noce pare să fii devenit de  actualitate, ca urmare a unei recente colecții de eseuri și conferințe ale sale, tradusă în engleză sub titlul The Crisis of Modernity. Această criză, în viziunea lui Del Noce, este una a excluderii: ceea ce contează este ceea ce modul modern de a vedea exclude: "ceea ce este exclus este "supranaturalul", transcendența religioasă... Pentru raționaliști, certitudinea despre un proces istoric ireversibil... a înlocuit ceea ce pentru gânditorii medievali era credința în revelație".

Epoca modernă, a explicat Del Noce, ghidată de știință, rațiune și sine, respinge noțiunea de ceva "nevăzut" sau "dincolo". Începând cu secolul al XVIII-lea, filosofia a eliminat religia: lumea era acum înțeleasă în termeni pur umani și gestionată cu noțiuni pur umane. Totul a devenit imanent: literalmente, cu picioarele pe pământ.

Toate acestea, a spus Del Noce, marchează o transformare radicală a viziunii umane. Este, de exemplu, o "ruptură bruscă în raport cu perioadele greacă și medievală". Atât adepții lui Platon, cât și adepții lui Hristos (ca să nu mai vorbim de toate celelalte culturi vechi de pe Pământ, în felul lor particular) credeau că adevărul este transcendent, etern și necreat, și că poate fi cunoscut printr-o combinație de credință, practică și rațiune.

Nu mai este cazul, a spus Del Noce: singura "transcendență" pe care epoca noastră o va permite este cea pe care o creăm noi înșine. Fără un adevăr suprem sau o poveste superioară, nimic nu ne mai poate împiedica să pliem universul pe dorințele noastre: de fapt, este de datoria noastră să facem acest lucru. În opinia lui Del Noce, acest lucru explică istoria secolului XX. După ce am înlocuit religia cu filozofia, am încercat apoi să punem în practică filozofia pe scară largă, cu rezultate teribile.

Cum putem modela universul în epoca imanenței? Potrivit lui Del Noce, "puterea spirituală care în Evul Mediu fusese exercitată de Biserică... astăzi poate fi exercitată doar de știință". În această "concepție totalitară a științei", "orice alt tip de cunoaștere - metafizică sau religioasă - exprimă doar "reacții subiective", pe care suntem sau vom fi capabili să le explicăm prin extinderea științei la sfera umană prin cercetări psihologice și sociologice".

Dar ascensiunea științei nu a dus la sfârșitul religiei, oricât de mult și-ar dori Richard Dawkins să fie așa. În schimb - așa cum a remarcat Illich - religia a răspuns provocării devenind ea însăși imanentă. Creștinismul occidental și-a abandonat progresiv angajamentul față de transcendență și s-a "rezolvat în filosofie", permițându-și să fie coborât pe Pământ, pe tărâmul activismului social, al politicii și al ideilor. "Convertirea unei mari părți a lumii religioase la ideea de modernitate", a spus Del Noce, "a accelerat procesul de dezintegrare" pe care revoluția modernă l-a declanșat.

Ceea ce dorește Progresul este moartea lui Dumnezeu.

Dar omul nu poate trăi doar prin imanență. Religia răspunde unei nevoi umane, iar atunci când aceasta dispare sau este coruptă, golul pe care îl lasă va trebui umplut cu altceva. Ce va fi acela? Răspunsul lui Del Noce este: revoluția. Modernitatea, sugerează el, ar putea fi definită ca o revoluție permanentă și continuă.

Dorința de a construi o utopie pe oasele lumii vechi a fost focul mistuitor al gândirii occidentale timp de 300 de ani. Iacobini, bolșevici, comuniști, socialiști, fasciști, naziști, neoliberali și mulți alții au încercat cu toții să curețe pământul și să o ia de la capăt, iar încă nu am terminat. "Atitudinea revoluționară a violenței creatoare", scrie Del Noce, "a înlocuit atitudinea ascetică de a căuta eliberarea de lume". Dacă odinioară refuzații societății îl imitau pe Sfântul Anton, acum îl copiază pe Che Guevara. Tot ceea ce este solid se topește în aer: aceasta este, în cuvintele celei mai consecvente minți revoluționare, cea mai bună descriere a epocii imanenței pe care am avut-o vreodată.

Ceea ce vrea Progresul este o revoluție permanentă.

Cele două războaie mondiale ale secolului XX - pe care Del Noce preferă să le privească ca pe un singur conflict european, care a durat din 1914 până în 1945 - au răspândit această revoluție împotriva transcendenței și a tradiției în întreaga lume. După 1945, America, monarhul necontestat al domniei cantității, și-a asumat responsabilitatea globală de a purta "războiul Luminismului împotriva propriului trecut". Del Noce a fost de acord cu un alt profet, Simone Weil, că "americanizarea Europei va duce la americanizarea întregii lumi" - și așa s-a dovedit. Dar Europa, urmărind calea imanenței pure, se condamnase oricum deja singură, întorcând împotriva ei însăși armele pe care le folosise de mult timp împotriva altora și golindu-și propria cultură istorică în numele progresului: "Colonizarea nu poate fi realizată decât printr-o singură metodă: dezrădăcinarea unui popor de tradițiile sale.

Europenii au o istorie îndelungată în care au practicat pe scară largă această metodă (și acesta a fost cel mai mare defect istoric al Europei). Acum - oh, minune! - pentru a se preface că regretă, ei aplică aceeași metodă."

Unde ar putea duce toate acestea? Rezultatul final al revoluției modernității, a prezis Del Noce, ar fi fragmentarea, nihilismul și "moartea sacrului". Cele două motoare revoluționare gemene ale epocii postbelice, a sugerat el, au fost scientismul și sexul. Primul a uzurpat rolul religiei și al culturii, reducând întreaga viață la nivelul celor măsurabile și controlabile. Cel de-al doilea, prin intermediul revoluției sexuale din anii 1960 și a "societății permisive" care a rezultat, a declanșat un individualism radical axat pe dorința sexuală, care va duce la fragmentarea a tot ceea ce înseamnă națiune și familie - dar va lăsa intact capitalismul și clasa care îl însoțește, burghezia.

Modernitatea, în contabilitatea finală, a luat în vizor toată autoritatea, toată tradiția, tot ce era înrădăcinat și tot ce era trecut. Predicția lui Del Noce, făcută cu zeci de ani în urmă, a fost că rezultatul final al revoluțiilor modernității va fi ascensiunea unui "nou totalitarism". De data aceasta, acesta nu va implica cizme și uniforme. În schimb, va fi o tehnocrație construită pe baza scientismului și pusă în aplicare de elitele manageriale, concepută pentru a se asigura că ordinea poate continua după ce modernitatea a distrus toate sursele anterioare de autoritate și adevăr. În mod ironic, scria Del Noce, "respingerea autorității, înțeleasă în fundamentul ei metafizico-religios, duce în schimb la plinătatea "puterii"".

Creați un gol, cu alte cuvinte, și în el se vor grăbi monștrii.

Noul totalitarism, a sugerat Del Noce, ar "nega în mod absolut moralitatea și religia tradiționale", bazându-și în schimb viziunea asupra lumii pe "dogmatismul științific". Va nega toate "forțele spirituale", inclusiv pe cele care, în anii 1930, au fost folosite pentru a rezista totalitarismelor lui Hitler și Stalin: "tradiția creștină, liberalismul și socialismul umanitar". Ar fi un "totalitarism al dezintegrării", chiar mai mult decât comunismul rusesc, care se prezentase într-o oarecare măsură ca o continuare a tradiției naționale. De data aceasta, însă, "negarea completă a tuturor tradițiilor", inclusiv a "patriei" - națiunile - ar duce la guvernarea de către singurele instituții mari încă în picioare: corporațiile globale.

Confruntat cu această provocare, Del Noce a insistat asupra faptului că "formulele politice actuale sunt complet inadecvate". Nici stânga, nici dreapta nu erau echipate pentru a înțelege ceea ce se întâmpla: în schimb, ambele se retrăgeau de obicei în zonele lor istorice de confort, stânga dând vina pe "fasciști", iar dreapta pe "comuniști" pentru dezintegrarea în curs. Totuși, adevărata sursă a dezintegrării nu era partizană: era Mașina.

Ceea ce dorește Progresul este eliberarea de orice.

Progresul. Maşina. Moloch. Antihrist. Technium. Cu toții ne agățăm aici, încercând să denumim ceva ce nu putem vedea, dar al cărui impact putem simți că subminează fundamentele a tot ceea ce am cunoscut. Analiza lui Augusto Del Noce a revoluției moderne - și a lumii fără rădăcini, fără spirit și imanente pe care a produs-o - a indicat ca destinație finală atât totalitarismul, cât și nihilismul.

Kevin Kelly, bineînțeles, nu ar fi de acord. Pentru el și pentru colegii săi idealiști din domeniul tehnologiei, eliminarea tărâmului transcendent este doar un precursor pentru a construi un altul - și pentru a-l face bine de data aceasta: "Tehnologia face parte dintr-un mare arc asimetric care începe la big bang și se extinde în timp în forme tot mai abstracte și imateriale. Arcul reprezintă eliberarea lentă, dar ireversibilă, de la imperativul străvechi al materiei și energiei."

Del Noce este adesea numit un gânditor conservator sau chiar reacționar, dar el nu a acceptat niciuna dintre aceste etichete. Simpla "reacție", spunea el, nu era o soluție la ceea ce se desfășura. Atât nostalgia, cât și utopia erau în cele din urmă inutile ca instrumente de rezistență. Dacă revoluția permanentă, și dezintegrarea consecventă, este starea de bază a unei lumi care neagă transcendența, atunci alternativa este clară: o întoarcere la centrul spiritual. O redescoperire, sau o revendicare, a tărâmului transcendent și a locului său în viețile noastre. Aceasta, și numai aceasta, este alternativa la domnia cantității și la distribuția de zei, demoni și mașini care o însoțește.

Ceea ce vrea Moloch - Moloch al cărui suflet este electricitate și bănci - este sacrificiul. Trebuie să ne sacrificăm pe noi înșine și pe copiii noștri în fața apartamentelor robotizate și a guvernelor amețite.

Ceea ce vrea Antihrist este opusul transcendenței. Dacă venirea lui Hristos reprezintă pătrunderea transcendentului în temporal pentru a-l schimba, atunci adversarul său va anunța o lume a materiei pure, neîntreruptă de nimic care să nu fie la îndemâna omului. Totul în acea lume este la îndemână. Orice, de la pădurile tropicale până la corpul uman, poate fi revendicat și remodelat în interesul avansării tărâmului voinței umane. Este cea mai veche poveste.

Puterea care curge sub epoca progresului, energia lumii moderne, râul care ne poartă mai departe - unde ne duce? Cunoaștem răspunsul. Oamenii nu pot trăi prea mult timp fără să întrezărească transcendentul sau fără să aibă aspirația, slab înțeleasă, de a deveni una cu el. Refuzați de această cale, ne vom face propria noastră cale. Dacă ni se refuză o viziune a cerului, vom încerca să-l construim aici. Această lume imperfectă, acești oameni imperfecți - ei trebuie să fie înlocuiți, îmbunătățiți, refăcuți. Materia imperfectă este acum în mâinile noastre. Noi știm ce avem de făcut.

Ceea ce vrea Progresul este să ne înlocuiască.

Poate că ultima întrebare care ne mai e la îndemână este dacă îl vom lăsa.

 

Sursa: https://unherd.com/2022/05/the-anti-christ-now-rules-us-all/