joi, 20 mai 2021

Sinuciderile copiilor au crescut cu până la 200 % în Canada în timpul panemiei [Ştiri din Antilume]

 

Numărul tinerilor din Canada care au încercat să se sinucidă a crescut cu 100 până la 200% în timpul pandemiei de coronavirus și a restricțiilor ulterioare, potrivit organizațiilor caritabile și spitalelor, care avertizează asupra unei crize a tinerilor. 

Children First Canada – o organizație de caritate care pledează pentru binele tinerilor – a avertizat prin campania sa Pink Code că au existat “efecte devastatoare asupra sănătății mentale și fizice a copiilor.” 
Organizația de caritate a susținut că o combinație de închideri de școli, lipsa de sport și alte activități de divertisment fizic, precum și izolarea de prieteni și de familie au creat o criză masivă în rândul tinerilor din Canada, inclusiv o creștere cu 200% a abuzului de substanțe, o creștere cu 100% a cazurilor de abuz asupra copiilor, şi o creștere cu 100% a tentativelor de sinucidere în rândul tinerilor – care ar putea fi de fapt tot 200%, potrivit Spitalului de copii McMaster.
În plus, 70% dintre tinerii cu vârste cuprinse între șase și 18 de ani au declarat că pandemia le-a afectat sănătatea mintală. 
Children First împreună cu un grup de spitale pentru copii, declară acum o criză a tinerilor și solicită redeschiderea școlilor și a altor facilități, precum și relaxarea restricțiilor. Cel puțin opt spitale și organizații din întreaga țară au sprijinit campania. 
Comentatorii și-au exprimat de mult timp îngrijorarea cu privire la impactul blocărilor coronavirus și restricțiilor asupra tinerilor și adulților din întreaga lume. 
În luna februarie, British Journal of Psychiatry a raportat că aproape unul din patru tineri a spus că s-a auto-vătămat în ultimul an, și au existat o serie de cazuri mult mediatizate de sinucideri ale tinerilor din cauza izolării sociale în lockdown. 
În Rusia, numărul adulților care solicită asistență psihologică a crescut cu aproape 30% în timpul pandemiei, iar sondajele au constatat că sănătatea mintală americană se află la cel mai scăzut nivel de zeci de ani.
 

Peste 30.000 de efecte secundare grave după vaccinare în Suedia [Ştiri din antilume]

 


Pe măsură ce Europa își continuă programul de vaccinare, țările nordice raportează o creștere a efectelor secundare nocive. În țară, scorul a depășit 30.000 cu majoritatea acestor reacții raportate la pacienții care au primit vaccinul AstraZeneca. 
Sweden Medical Products Agency a raportat că, începând de săptămâna trecută, națiunea scandinavă a raportat 31,844 de rapoarte de reacții adverse legate de introducerea vaccinului. 
Suedia oferă în prezent 3 de vaccinuri diferite pentru COVID-19: Moderna, Pfizer și AstraZeneca, aceasta din urmă fiind cea mai disponibile (în timp ce alte state europene precum Germania au încercat să ofere înlocuitori pacienților mai tineri, care sunt mai vulnerabili la cheagurile periculoase de sânge cerebral, care sunt un efect secundar rar, dar nu concret). 
Numărul de reacții adverse suspectate de la celelalte două vaccinuri pare relativ mic în comparație cu cele 19.961 rapoarte legate de Vaxzevria pentru AstraZeneca. În timp ce AstraZeneca reprezintă doar aproximativ 26% din cele aproximativ 2,7 milioane vaccinări care au fost administrate până în prezent în Suedia, ea reprezintă aproximativ 63% din rapoartele privind efectele secundare. 
Ebba Hallberg, un oficial al Agenției pentru produse medicale, a declarat presei suedeze că a fost neobișnuit să primească atât de multe rapoarte de efecte secundare. Ea a adăugat că realitatea a fost probabil mai mare din cauza atenției publice asupra noilor vaccinuri. Ea a declarat că multe dintre efectele secundare minore nu au fost raportate, furnizorii de servicii medicale concentrându-se pe raportarea efectelor secundare mai "grave". 
Presa suedeză a arătat că numărul plângerilor depuse în doar câteva luni a depășit numărul de obicei depus peste 4 de ani, ceea ce subliniază îngrijorările publice cu privire la vaccinurile COVID. 
În martie, Suedia a fost una dintre mai multe națiuni care au decis să suspende temporar utilizarea AstraZeneca, ca urmare a rapoartelor de coagulare anormală a sângelui în destinatari. AstraZeneca, precum și Agenția Europeană pentru Medicamente, au insistat că vaccinul este sigur după ce a fost supus controlului.
 

miercuri, 19 mai 2021

O substanţă extrem de toxică în vaccinul Moderna [Ştiri din Anti-lume]

 


Se numește SM- 102. 
Verificând dacă se află în vaccinul Moderna COVID, găsesc un document CDC 12/30/20 intitulat: “Vaccinurile COVID-19: Actualizare privind reacțiile alergice, Contraindicații și precauții.” 
Dacă derulați în jos la jumătatea documentului, veți vedea o diagramă cu titlul, "Ingrediente incluse în vaccinurile ARNm COVID." (pg 20) 
Partea dreaptă a graficului arată ingredientele din vaccinul moderne. Al cincilea ingredient în jos este «SM-102: heptadecan-9-yl 8-((2-hidroxietil) (6 4-axo-6-(undeciloxi) hexil) amino) octanoat.» 
Acum mergem la un document publicat de către societatea chimică Cayman din Ann Arbor, Michigan: “Fișa de date de siguranță conform OSHA HCS.” (04/11/2021).
Această fișă de date prezintă efectele SM- 102. Iată este nota de deschidere: "Numai pentru uz de cercetare, nu pentru uz uman sau veterinar."

Departe de a fi reconfortant.

Apoi fișa cu date de securitate prezintă efectele adverse ale SM-102. De exemplu: "Suspectată că ar provoca cancer. Susceptibilă de a dăuna fertilității sau fătului. Provoacă leziuni ale sistemului nervos central, rinichilor, ficatului și sistemului respirator prin expunere prelungită sau repetată. Foarte toxică pentru mediul acvatic, cu efecte pe termen lung.”

Mai multe lucruri de menționat aici. În primul rând, despre ce nivel de dozare și despre ce durată de expunere la SM-102 vorbim? Detaliile privind acești factori de toxicitate trebuie să fie cunoscute. Totuşi, toate acestea sunt suprimate de faptul că SM-102 este INJECTAT în organism prin vaccinul MODERNA. Nu vorbim doar despre inhalare sau contact cu pielea. 
Evident, corpul uman are niveluri de apărare împotriva atacului. În cazul unei injecții, un număr de astfel de niveluri sunt ocolite. 
Și odată adânc în corp, unde se deplasează SM-102 care provoacă daune de-a lungul întregului său drum? 
Mă îndoiesc că fișa tehnică de securitate de la Cayman ar fi luat vreodată în considerare  posibilitatea injectării SM-102. 
Experții și autoritățile ne vor asigura că SM-102 este sigur. Ei vor spune că numai cantități minuscucle sunt injectate. Ei vor spune că studiile clinice ale vaccinului nu au dezvăluit probleme. Ei vor repeta ca un papagal, din nou și din nou, așa cum fac întotdeauna: "Sigur și eficient."

Te plimbi pe un drum de țară. Vezi un șarpe care se află chiar în fața ta. El ridică încet capul și se uită la tine. Pe capul său citeşti cuvintele: “Autorizația de utilizare de urgență acordată.”
 
 
Lincul către documentul Cayman:  https://www.caymanchem.com/product/33474/sm-102
 

Guvernatorul Texasului a semnat legea care interzice avortul după 6 săptămâni de viaţă a fătului [Ştiri din Antilume]

 Avortul chirurgical | Dr Carauleanu 

Guvernatorul Texasului, Greg Abbott, a semnat miercuri legea  care interzice avortul după șase săptămâni de sarcină, fără  excepții pentru viol sau incest. 

Totuşi, legea conține o excepție pentru situațiile de urgență medicală.
Noua legislație permite, de asemenea, cetățenilor din Texas să dea în judecată furnizorii de avort sau pe oricine care a ajutat pe cineva să obțină un avort după ce a fost detectată o bătaie cardiacă fetală pentru până la 10,000 dolari pentru fiecare avort efectuat, chiar dacă respectivul nu avea nicio legătură cu persoana care a efectuat avortul.
Legea a fost semnată la o zi după ce Curtea Supremă a SUA a declarat că intenționează să ia în discuţie un caz care implică o lege restrictivă privind avortul în Mississippi. 
Noua lege intră în vigoare pe 1 septembrie, potrivit Click2Houston.
Într-un videoclip postat pe Facebook, Abbott a declarat că parlamentarii "au colaborat în mod bipartizan pentru a adopta un proiect de lege pe care sunt pe cale să-l semnez care să asigure că viața fiecărui copil nenăscut care are bătăi de inimă va fi salvată de ravagiile avortului". 
În 2020, au fost 53,565 avorturi înregistrate pentru locuitorii din Texas, potrivit Texas Health and Human Services.
Când a fost întrebat despre lipsa de excepții pentru viol sau incest, susţinătorul, senatorul Bryan Hughes a declarat pentru CNN că aplicarea legii ar trebui să-i tragă la răspundere pe făptași, dar ar trebui să se abțină de la a răni fătul. "Să pedepsim aspru violatorul, dar noi nu îl pedepsim pe copilul nenăscut", a afirmat Hughes. 
Drucilla Tigner, strategul de politici și advocacy de la ACLU din Texas, a declarat pentru Austin-American Statesman că noile reglementări încalcă legea federală. 
"Această interdicție nu numai că încalcă mai mult de jumătate de secol de jurisprudență a Curții Supreme, ci pregătește terenul pentru ca extremiștii anti-opţiune să folosească sistemul nostru judiciar pentru a urmări în justiţie pe oricine face avorturi sau consideră că sprijină o persoană care face un avort", a afirmat Tigner. "Dar fără a greşi, avortul este atât legal în Texas și cât şi susținut de majoritatea Texanilor. Decizia din pix a guvernatorului  nu poate schimba Constitutia".
 

"Un bărbat nu poate rămâne însărcinat" a scris pe Twitter un politician spaniol. Twitter i-a blocat contul pentru discurs de ură. [Ştiri din Antilume]

I'm Trans Masculine And Just Gave Birth to My First Child'  

Lui Francisco José Contreras, deputat al Partidului Vox de dreapta din Spania, i-a fost blocat contul său de Twitter timp de 12 de ore săptămâna trecută după ce a spus "un bărbat nu poate rămâne gravid", deoarece nu are "nici un uter nici ovare."

Comentariile lui Contreras au fost ca răspuns la un articol pe care l-a comentat pe platforma de social media despre un bărbat transgender care a anunțat că au fost un tată care a dat naștere unei fetițe.

Contreras a declarat într-un post de Facebook pe 11 mai că a primit un mesaj de la Twitter, care l-a informat că a încălcat politicile sale privind "discursul urii".

"Tweet odios (pe care am fost obligat să-l șterg) a fost unul care a spus: ′'Un bărbat nu poate rămâne gravid. Un bărbat nu are uter sau ovare", a scris Contreras ca răspuns la postarea respectivă. "Puteți vedea că biologia este deja fascistă. Data viitoare voi încerca 2 + 2 = 4."

Potrivit Twitter, Contreras a încălcat politica sa împotriva materialelor care amenință, hărțuiesc sau încurajează violența împotriva altor persoane pe baza rasei, originii etnice, naționalității, orientării sexuale, genului, identitatea de gen, religia, vârsta, dizabilitatea sau boala.

"Rețineți că repetarea stărilor implicite poate duce la suspendarea permanentă a contului dumneavoastră", a avertizat Twitter. "Du-te la Twitter acum pentru a rezolva problema cu contul tău."

Un purtător de cuvânt al Twitter a refuzat să comenteze.

Susținătorii lui Contreras au început #AManCannotBePregnant ca răspuns la decizia Twitter.

"Nu vom ceda în faţa Twitter impunând o viziune asupra lumii răsucită (și greșită antropologic)", a declarat Contreras pentru LifeSite News. "Vom continua să vorbim adevărul despre natura umană. Adevărul biologic nu ar trebui să fie considerat ca fiind un „discurs de ură”. E biologie, nu bigotism.

Sursa: https://www.foxnews.com/world/spanish-politician-suspended-by-twitter-after-saying-a-man-cannot-get-pregnant

Un raport al UNICEF susţine că pornografia este utilă copiilor [Ştiri din Antilume]

 CAZ INCREDIBIL – Polițiștii mureșeni au arestat un bărbat acuzat de  pornografie infantilă, pe care l-au mai arestat și în 2011 pentru același  motiv | msnews

WASHINGTON, D.C., 14 mai  (C-FAM)

O agenție ONU este din nou obiectul unor controverse în legătură cu un raport recent care sugerează că nu există dovezi concludente că copiii expuși la pornografie sunt afectaţi.
Raportul publicat de Fondul ONU pentru copii (UNICEF) abordează modul în care politica guvernamentală poate fi utilizată pentru a proteja copiii de conținutul online dăunător, abuziv și violent. Concluzia sa se bazează pe un studiu european din 19 de țări ale UE, care a fost realizat în majoritatea țărilor, majoritatea copiilor care au văzut imagini pornografice fiind „nici supărați, nici fericiți”. De fapt, raportul UNICEF se bazează pe faptul că 39% din copiii spanioli au fost fericiți după ce au văzut pornografie.
Luptătorii împotriva pornografiei nu sunt de acord cu datele UNICEF. „Raportul UNICEF ignoră vastul corp de cercetare care demonstrează efectele nocive ale pornografiei asupra copiilor. Prin ignorarea adevăratelor prejudicii pe care le poate avea pornografia, UNICEF joacă la ruletă cu sănătatea și siguranța copiilor”, a declarat Lisa Thompson, vicepreședinte și director al Institutului de cercetare de la Centrul național pentru exploatarea sexuală.
Organizația doamnei Thompson, care oferă cercetări de specialitate pentru a informa decizidenţii politici de necesitatea de a pune capăt abuzului sexual asupra femeilor și copiilor, a constatat că pornografia poate fi un factor central al acestui abuz.
„Mainstream pornografia conține abuzuri sexuale oribile, viol, incest, rasism – pe care copiii nu ar trebui să le consume”, a continuat Thompson și „evaluarea ruşinoasă realizată de UNICEF a impactului pornografiei explicite asupra copiilor nu face nimic pentru a contesta narațiunea politică potrivit căreia pornografia este benignă și, ca urmare, nu îi pune pe copii în pericol”.
Studiul online pentru copii din 2020 a concluzionat că unii copii și tineri „caută în mod intenționat conținut sexual” dintr-o varietate de motive și că a vedea imagini sexuale „ar putea reprezenta, de asemenea, o oportunitate” de a oferi răspunsuri la întrebări despre pubertate și identitate sexuală. Studiul a încurajat “a vedea nuanțele” care îi determină pe copii să caute și să vizualizeze conținut sexual online.
UNICEF declară că orice eforturi de a bloca accesul copiilor la pornografie online ar putea încălca drepturile omului. UNICEF își bazează această afirmație pe o interpretare expansivă a Acordului internațional privind drepturile civile și politice.
UNICEF mai susține că solicitarea de verificare a vârstei pentru a accesa pornografia online poate refuza accesul copiilor la ceea ce numește „educație sexuală vitală”. Trebuie remarcat faptul că criticii acuză “educația sexuală cuprinzătoare” ca fiind pornografică și dăunătoare copiilor.
Lansarea acestui raport de către UNICEF a avut loc la doar câteva zile după ce Agenția pentru dezvoltare Internațională a SUA și-a anunțat reînnoirea parteneriatului de lungă durată cu UNICEF, angajând o finanțare suplimentară de 300 de milioane de dolari pentru programul de finanţare directă. SUA este cel mai mare donator guvernamental al UNICEF, cu o finanțare în anul 2020 de ajungând la aproape 994 de milioane de dolari în programe umanitare și de dezvoltare. 

UNICEF s-a alăturat în general mișcării feministe de la Națiunile Unite în lupta pentru avort. Agenția pentru copii a fost înființată pentru a ajuta copiii strămutați după al doilea război mondial. Criticii spun că UNICEF s-a abătut departe de viziunea sa fondatoare și că acest apel pentru accesul copiilor la pornografie sub masca drepturilor omului și a educaţiei sexuale subliniază această schimbare. 

 Sursa:  https://c-fam.org/friday_fax/unicef-report-says-pornography-not-always-harmful-to-children/

marți, 20 aprilie 2021

Strania coincidenţă de date între presupusă ofensivă ucraineană, lovitura de stat programată în Bielorusia şi exerciţiile Defender Europe 21. Cine e agresorul: Rusia sau Ucraina-SUA-NATO? [Războiul mondial din Ucraina (5)]

 

(Episodul anterior aici.)

În naraţiunea, grav alterată, construită de discursul politic occidental şi de media subsecventă, Rusia şi China sunt de vină pentru tot ce se întâmplă rău pe lumea asta. Fiecare cu partea ei de vină şi de lume. În principal, Rusia pentru Europa şi China pentru sud-estul Asiei şi ambele pentru SUA. Departe de mine de a contesta zonele întunecate din istoria şi din prezentul celor două. Dar chiar aşa să fie? Oare, în povestea Ucrainei, Rusia să fie de vină? Şi Europa, Europa chiar este în pericol din cauza Rusiei? Sau totul e invers?

Pe cine să credem? Cine e agresorul şi cine agresatul?

Lăsând deoparte  (din scrupule academice, căci altfel ea este 100 % distilată din realitate şi 100 % confirmată de realitate) varianta scurtă pe care o aplicăm adesea în judecățile colocviale, cum că tot ce vine ca enunţ, acuzaţie, descriere, afirmaţie, mărturisire, propunere, propagandă etc. din zona politico-civico-media vestică trebuie luat exact pe dos, avem destule date pentru a face o analiză corectă şi a decela adevărul.

Ca în oricare altă situaţie de acest gen, propaganda fiecăreia dintre cele două părţi aflate în conflict încearcă să-şi impună propria naraţiune, adică să-şi acuze adversarul de intenţii şi manifestări războinice, care ar justifica o ripostă şi o reacţie la nivelul comunităţii internaţionale. În principiu, dacă nu eşti în, sau nu ai informaţii credibile din zona de conflict, este destul de greu să ai o imagine obiectivă despre cine e vinovatul. Dar, pentru că avem totuşi o raţiune proprie şi alte date, care să intre în ecuaţie, putem desluşi cu o precizie satisfăcătoare realitatea de dincolo de virtualitatea propagandei.

În acest caz avem trei astfel de categorii de date: istorice, militare şi politice. Cum ele, întotdeauna se amestecă, le voi desfăşura şi eu fără a le aşeza sub o categorie sau alta.

Avansul NATO până la graniţele Rusiei

Teza, repetată de mai multe ori de Putin, începând din 2014, că la desfiinţarea Pactului de la Varşovia, Gorbaciov a primit asigurări din partea SUA şi aliaţilor europeni ai acesteia că NATO va rămâne pe aliniamentul respectiv, se va transforma în altceva decât o alianţă militară şi că nu vor fi aduse atingeri intereselor ruseşti, a fost negată de occidentali până în 2017 când documentele declasificate au aratat că aşa a fost în realitate. Un lung studiu pe marginea acestor documente, intitulat Extinderea NATO: Ce a auzit Gorbaciov şi subintitulat concluziv: Documentele declasificate vorbesc despre asigurările de securitate privind extinderea NATO primate de liderii sovietici de la Baker, Bush, Gensher, Kohl, Gates, Mitterrand, Thatcher, Hurd, Major şi Woerner, începe astfel:

Washington D.C., decembrie 12, 2017 – În conformitate cu documente declasificate americane, sovietice, germane, britanice și francize, postate astăzi de Arhiva de Securitate Națională de la Universitatea George Washington, celebra asigurare a secretarului de stat James Baker “niciun inch către Est” despre extinderea NATO, dată în întâlnirea sa cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov pe 9 februarie 1990, a făcut parte dintr-o cascadă de asigurări cu privire la securitatea sovietică dată de liderii occidentali lui Gorbaciov și altor oficiali sovietici de-a lungul procesului de unificare germană în 1990  și 1991,

Şi totuşi, în acest moment NATO/SUA sunt nu numai în statele est-europene foste comuniste, ci chiar, în diverse formule de cooperare, în state care au făcut parte din fostul imperiu ţarist. Una dintre acestea este Ucraina, cealaltă, vorbind de cele cu programe avansate de integrare cu forţele NATO, este Georgia. Dar SUA este prezentă cu baze militare şi în republicile din Asia Centrală.

Şi asta nu e totul: circa 450 de baze militare dotate cu rachete interceptoare, uşor de transformat în sisteme de atac cu rază mică şi medie, cu avioane de luptă şi bombardiere, nave de război au ca ţintă Rusia şi, unele dintre ele, China, care este şi ea sub ameninţarea a circa 400 de astfel de baze, între care şi cele comune cu Rusia. Pe ansamblu, circa 600 de astfel de poziţii strategice sunt instalate în terţe state, de unde SUA şi NATO pot lovi Rusia şi China. Printre cele mai noi şi mai problematice pentru Rusia, de unde şi o atenţie sporită în ceea ce priveşte, sunt bazele din Polonia, România şi statele baltice, care formează şi nucleul dur al politicii antiruseşti în estul european, în calitatea lor de colonii ale hegemonului.

Chiar în acest moment sunt în diverse faze de realizare alte baze. cum ar fi, şi acesta este un motiv serios de îngrijorare pentru Rusia şi deci pentru închiderea recentă a Mării de Azov, cele două baze navale pe care Ucraina a pornit să le construiască cu ajutor american, britanic şi NATO, una la marea Neagră, cealaltă la Marea de Azov şi care urmează să fie puse la dispoziţia vesticilor, după cum ne informează chiar revista Stars and Stripes.

Trebuie amintite, în acest context şi manevrele militare tot mai dese şi mai apropiate de graniţele terestre şi maritime ale Rusiei, între care se distinge de departe DEFENDER EUROPE 20-21, cu zeci de mii de soldaţi americani desfăşuraţi în Europa direct din SUA şi cu cantităţi impresionante de tehnică de luptă aduse la fel, cea mai mare parte a exerciţiului comun început anul trecut, încetinit din cauza covidului, şi prevăzut a avea amploarea maximă în această primăvară, petrecându-se în imediata apropiere a Rusiei, în mod evident inamicul Europei care ar vrea să o atace şi să o cucerească. De loc întâmplător, după cum vedea la finalul acestei analize, DEFNDER EUROPE 21 este prevăzut să înceapă în mai şi să se termine în iunie. Reţineţi, deci, luna mai căci ne vom mai întâlni cu ea.

Mişcări politice agresive americane şi ucrainene

În fiecare an, dar mai ales în apropierea expirării acordurilor de încetare a focului, au apărut ştiri şi discuţii despre creşterea prezenţei militare ruseşti la graniţa cu Ucraina de Est şi în interiorul Crimeei, creştere care poate fi văzută ca o presiune rusească pentru continuarea acordului de încetare a focului sau/şi ca o descurajare o oricărei încercări ucrainene de lansare a unei ofensive.

În acest an, relatări şi imagini despre o astfel de amplificare militară rusească avem doar către finalul lunii martie  - şi oficialii şi presa globalistă şi saiturile afiliate lor se trezesc la 31 martie – şi o singură sursă vorbeşte despre faptul că primele filmări şi relatări despre mişcările de trupe şi armament ruseşti ar fi în jurul datei de 27 martie. Deci, de la începutul anului nimic deosebit şi, deodată, situaţia se inflamează masiv. Care să fie motivul?

Dincolo de ceea ce am amintit mai sus, privind problema prelungirii încetării focului, avem câteva elemente foarte clare care să ne ajute să descoperim răspunsul la întrebare. Şi ele ar fi, în ordine:

1. Declaraţiile lui Biden şi Blinken, din 26 februarie 2021, cum că Crimeea este Ucraina! Şi că SUA vor acorda neclintite sprijinul pentru Ucraina în faţa agresiunii ruseşti,

2. Semnarea de către Zelenski a decretului 117/24.03.2021 pentru  Punerea în aplicare a deciziei Consiliului național de Securitate și Apărare al Ucrainei din 11 martie 2021 „privind Strategia de eliberare de sub ocupaţie și reintegrare a teritoriului ocupat temporar al Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol”, după cum am spus în episodul anterior, o veritabilă declaraţie de război a Ucrainei pentru Rusia.

Dacă sensul acestor declaraţii şi a decretului (despre care am vorbit mai pe larg în episodul trecut) este cel a enerva, întărâta şi provoca Rusia să facă  o mişcare greşită, sau ele sunt chiar paşii premergători declanşării unui conflict, este de înţeles de ce ruşii nu au avut motive să aştepte să vadă şi apoi să acţioneze şi au trecut la tactica descurajării, în primul rând, şi a pregătirii pentru un eventual atac atât asupra rusofonilor din estul Ucrainei cât şi a Crimeei.

De remarcat că aceste mişcări de trupe ale Rusiei nu au fost făcute după cele două declaraţii, pe care, probabil că le-au tratat cu seriozitate, dar totuşi ca pe nişte declaraţii politice, ci doar după ce Zelenski, împins de la spate de poziţia americană şi mai ales de presiuni directe ale SUA (să nu uităm că el era într-un mare ofsaid faţă de Biden după cooperarea cu Trump pe aspectele juridice ale presiunilor asupra, prezenţei în şi banilor încasaţi din Ucraina de Biden şi fiul.

Este clar că în momentul semnării decretului, în definitiv un act official, definitoriu pentru politica ucraineană faţă de teritoriul estic, Crimeea şi, mai ales, faţă de Rusia, ruşii au luat foarte în serios ameninţarea unei ofensive ucrainene sprijinite de forţe NATO.

Şi toate declaraţiile şi evenimentele ulterioare – declaraţia parlamentului ucrainean, convorbirile telefonice dintre preşedinţii şi miniştri de externe şi de apărare ai SUA şi Ucraina, declaraţiile şefilor NATO şi ale comandamentului american din Europa, întîlnirile lui Zelenski cu oficialii NATO şi din state europene şi afirmarea de către aceştia a sprijinului pentru Ucraina au contribuit la o tratare foarte serioasă de către Rusia a viitorului. Semne în acest sens nu sunt numai deplasarea unor forte militare substanţiale în zonele de posibil conflict, ci şi poziţiile foarte tranşante ale oficialilor ruşi, mergând până la avertismente clare privind soarta unor eventuale forte militare desfăşurate de NATO/SUA în Ucraina şi în Marea Neagră.

Un alt argument în defavoarea Ucrainei este desfăşurarea forţelor sale militare în condiţiile în care îşi anunţă des şi strident teama de o invazie rusească, avertizând că aceasta ar putea viza şi statele baltice şi chiar Polonia. La rândul lor, cele de mai sus cântă şi ele pe aceleaşi acorduri. Totuşi, atunci când este vorba de a-şi desfăşura forţele armate, Ucraina face acest lucru către partea ei de est, unde în acest moment nu este în contact direct cu Rusia şi către Crimeea, lăsând vraişte porţiunea mult mai lungă de frontieră cu clamatul ei duşman la nord-est şi nord. Ca să nu mai vorbim de cel mai apropiat aliat al Rusiei din zonă, Bielorusia, cu care Ucraina are o altă lungă frontieră, de asemenea, slab apărată. Dar poaste că aici, în perspectivă, nici nu era nevoie de armată.

Lovitura de stat din Bielorusia, evenimentul care trebuia să debusoleze Rusia şi să crească şansele ofensivei ucrainene

Şi, pentru că tot am ajuns la vecinul nordic, nu putem trece cu vederea recentele arestări şi dezvăluiri despre o pregătită lovitură de stat, sprijinită (organizată, adică) de CIA şi Departamentul de Stat (ca în Ucraina), în timpul căreia era prevăzută asasinarea lui Lukaşenko şi a întregii sale familii, precum şi a unui număr de alţi oficiali bieloruşi din zona politică, servicii, armată, declanşarea unei revolte populare parţial armate şi luarea puterii de către complotişti, între care mai mulţi bieloruşi cu cetăţenie şi domiciliu american.

Cunoscând procedurile şi rezultatele CIA pe întreg mapamondul şi în condiţiile în care manifestaţiile populare s-au restrâns şi s-au rărit, trecerea la un plan B sau C, doar ei ştiu care, este un lucru firesc. Şi chiar dacă astfel de lovituri de stat cu asassinate pe scară largă şi revoltă populară armată nu s-au mai organizat în Europa, pregătirea ei în Bielorusia, un spaţiu absolut necesar SUA/NATO pentru sugrumarea Rusiei, justifică orice fel de mijloace.

Chiar dacă nimeni nu a spus acest lucru, sunt convins că informaţiile despre complot şi urmărirea atentă a complotiştilor, inclusiv atragerea lor într-o cursă pe teritoriul rusesc, în care cei doi arestaţi de FSB credeau că vorbesc cu nişte generali bieloruşi dizidenţi, s-a desfăşurat pe parcursul a mai multor luni şi că evenimentele din Bielorusia era prevăzut a se derula concomitent cu ofensiva împotriva republicilor separatist şi a Crimeei. Dacă cele mai multe indicii arătau că o astfel de ofensivă ar putea avea loc în mai după sărbătoarea Sfintelor Paşti, complotul din Bielorusia ne spune chiar data exacta: 9 mai, ziua naţională a statului bielorus. Şi, ce să vezi, odată cu debutul exerciţiilor Defender Europe 21.

Şi acest lucru nu mai este o presupunere, este chiar o certitudine, căci o răsturnare în Bielorusia ar fi creat o diversiune importantă pentru conducerea politică şi militară a Rusiei, inclusiv mişcarea unor trupe importante către nord.

Că lovitura bielorusă nu este o găselniţă a propagandei ruseşti - dacă mai e nevoie de dovezi după ce am văzut ce straniu de exact se angrenau cele trei evenimente -  o arată faptul că tema respectivă, cu detalii, în mod sigur, nedate publicităţii, dar convingătoare pentru ca partea americană să înţeleagă că pregătirile pentru o surpriză de proporţii, care să avantajeze ofensiva ucraineană-SUA-NATO, au leşinat, a fost prezentă în discuţia dintre Putin şi Biden , ne spune Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedintelui Putin, dar şi presa din Vest. În acest context putem citi cu totul altfel suprinzătoarea decizie a SUA de a nu mai aduce în Marea Neagră cele două nave de război, fapt care a fost pus de toată lumea pe seama discuţiei Putin – Biden, dar nu legat de complotul din Bielorusia – necunoscut public în acel moment – , ci de puterea de convingere a lui Putin şi de şovăiala lui Biden.

În acest context, cu unul dintre cele trei elemente de bază descoperit şi anihilat, e greu de crezut că planul va continua în aceleaşi coordonate temporale. Dar, este sigur că el nu va fi abandonat. 

Va urma.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...