joi, 29 octombrie 2020

TE ÎNDOIEŞTI DE "ŞTIINŢĂ"? MARŞ ÎN GULAG! ((Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 2)

 How Likely is a Second wave? – Lockdown Sceptics

În Uniunea Sovietică era interzisă contestarea înțelepciunii "liniei partidului". Asta pentru că comunismul marxist a fost privit ca o evoluție inevitabilă din punct de vedere științific  a omenirii. Pentru Marx și Lenin, „știința a fost stabilită”. Prin urmare, oricine vorbește împotriva „științei” sistemului sovietic trebuia să acționeze din răutate; trebuia să vrea, de fapt, distrugere; trebuia să vrea ca oamenii să moară.

Oricine și-a exprimat opoziția față de „știința oficială” a marxism-leninismului a fost repede redus la tăcere. Deseori permanent.

În mod ironic, după doar 30 de ani de când „știința” marxism-leninismului a  făcut implozie pentru toată lumea, asistăm la o renaștere aici, în SUA, a ideii că a pune la îndoială „știința” nu înseamnă a căuta adevărul sau a perfecționa înțelegerea a ceea ce pare a fi o dovadă conflictuală, ci a dori, de fapt, răul americanilor.

Şi, în timp ce noi, cei care punem întrebări „științei”, nu suntem transportați fizic în gulaguri pentru a contesta înțelepciunea „celor mai buni semeni” ai noștri de la CDC sau de la Organizația Mondială a Sănătății, de exemplu, constatăm că rezultatul este același. Suntem reduși la tăcere și acuzați de intenții răuvoitoare. Comuniștii sovietici au numit disidenți ca noi “diversionişti-sabotori”.

Săptămâna trecută, la emisiunea mea de știri de zi cu zi, raportul Ron Paul Liberty, am raportat despre doi informatori din interiorul CDC și Big Pharma, care au ridicat întrebări serioase și legitime cu privire la narațiunea predominantă a coronavirusului. Fostul director științific al gigantulului farmaceutic Pfizer, Dr. Mike Yeadon, a declarat că, din experiența sa, crede că aproape 90% din testele actuale pentru Covid produc rezultate fals pozitive. Aceasta înseamnă că această extindere masivă în „cazuri”, folosită pentru a justifica atacurile continue asupra libertăților noastre civile, este pur și simplu falsă.

Așa cum a spus Dr. Yeadon într-un interviu recent despre izolarea orweliană britanică provocată de coronavirus, "noi ne construim o politică guvernamentală, o politică economică, o politică a libertăților civile, cum ar fi limitarea oamenilor la șase persoane într-o întâlnire... toate bazate pe, ce ar putea fi, date complet false despre acest coronavirus?"

Este Dr. Yeadon corect în a susține că pe baza observației sale științifice nu există nici un "al doilea val"? Nu știm. Dar știm că afirmațiile sale conform cărora creșterea masivă a „cazurilor” în Europa, utilizată pentru a justifica noi blocări, nu este în niciun fel însoțită de o creștere similară a numărului deceselor. Propriile diagrame ale UE dovedesc acest lucru. Decesele rămân o linie plată aproape de zero în timp ce “cazuri” cresc copleşitor pentru a se potrivi cu creșterea masivă a testării.

Cu toate acestea, atunci când am raportat despre constatările Dr. Yeadon pe Liberty Report săptămâna trecută am constatat că, pentru prima dată, programul nostru a fost eliminat de YouTube.

YouTube, deținut de Google, care este ferm încorporat în statul paralel, nu a reuşit să ne explice cum am încălcat "standardele lor comunitare" prin simpla menţionare a unor oameni de știință calificați, care se întâmplă să nu fie de acord cu naraţiunea oficială despre coronavirus.

Dar ei au oferit această explicație șocantă într-un e-mail trimis privind Liberty Report al lui Ron Paul:

YouTube nu permite conținut care contestă în mod explicit eficacitatea Organizației Mondiale a Sănătății.”

Incredibil!

Nu știința este cea care este decisă. Ce pare a fi decis este impulsul de a reduce la tăcere pe cineva care întreabă “de ce”?

Sursa: http://www.ronpaulinstitute.org/archives/featured-articles/2020/september/28/question-the-science-go-to-gulag/

NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.

Într-o lume totalitară, accepţi că eşti în război şi funcţionezi ca la război, sau eşti anulat (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 1)

 Acordul pe bugetul UE 2021-2027 trebuie îmbunătăţit pentru a fi acceptat de  PE | | Finantare.ro

Babilonul cel mare

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.

                •  

 Aşa cum timpul e o săgeata cu sens unic, "politizarea totală" este un drum cu sens unic spre disoluţie si colaps.

Esența oricărei societăți totalitare este politizarea totală, deoarece totul trebuie să devină fie susținerea status quo-ului, fie o amenințare la adresa status quo-ului.

Nu există un teren de mijloc într-o societate totalitară și astfel totul - literalmente totul - trebuie politizat pentru a putea evalua adevărata sa natură de a fi "pentru" sau "împotriva" statu-quo-ului.

Într-o astfel de societate, ceea ce nu poate fi politizat încetează să mai existe. Nu este luat în seamă sau recunoscut, și astfel se estompează într-un infern al umbrelor, un tărâm periculos în care chiar simplul act de a încerca să recunoști o experiență nepolitizată este el însăși o amenințare la adresa status quo-ului.

Desigur, vă veți gândi la fosta Uniune Sovietică (URSS) și la alte societăți totalitare. Iată un exemplu extrem despre cum funcționează politizarea tuturor lucrurilor: un muncitor obişnuit dintr-o fabrică obişnuită se întâmplă să povestească unui coleg de serviciu că a visat că Stalin s-a îmbolnăvit, iar acest lucru l-a îngrijorat. Colegul de muncã a raportat acest vis tulburãtor autoritãților, care au recunoscut instantaneu adevãrata naturã a visului și l-au condamnat pe muncitor la 10 ani în Gulag pentru un vis anti-sovietic.

(O sentință de 10 ani în Gulag a fost atât de comună încât a fost poreclit "un zece".)

În America anului 2020, "un zece" pentru gândirea, opinia sau visul greșit ia alte forme. Chiar și pretenția că un vis nu poate avea o semnificaţie politică este ea însăși cauza condamnării la "un zece", deoarece nucleul societății totalitare este politizarea a tuturor lucrurilor.

Fiecare obiect, entitate, imagine, document, "fapt" istoric, persoană, gândire, emoție, reacție, narațiune, opinie, orice lucru tangibil sau intangibil, are un subtext politic greu de ascuns într-o societate totalitară.

Nu este nimic inocent, nevinovat sau năstruşnic într-o societate totalitară, cel puțin în sfera publică. Într-o eră străbătută de împreunarea nemiloasă a capitalismului de supraveghere și a statului divizat, chiar și sfera, cândva, privată este supusă expunerii publice și oprobiului / condamnării.

La fel ca într-un coșmar orwellian, telefonul, vehiculul, soneria comandată de TV sau de Alexa pot înregistra conversațiile și comportamentele tale private, iar cineva, undeva are acces la aceste date și le poate partaja cu alții.

Justificarea ostentativă este pentru "siguranța dumneavoastră" sau "pentru a combate fărădelegea", dar acest lucru este în mod transparent fals. Adevăratul motiv este să descopere delictele politice. Nu este nevoie să comiți nicio infracțiune în sine pentru a fi persecutat; tot ceea ce este necesar este o mică dovadă care reflectă adevăratele tale credințe care, prin definiție, trebuie să susțină status quo-ul prin intermediul unei infinite semnalizări virtuale; dacă nu, atunci acestea sunt neapărat o amenințare la status quo.

Pentru a rămâne confidențială, viața de zi cu zi trebuie tratată ca în vreme de război. Jurnalul tău, scris de mână, este sigur, atâta timp cât nu îl partajezi digital. Dar, din moment ce ne-am transformat într-o ordine socială bazată pe angajament, personalitatea ta depinde acum de implicarea altora digital prin intermediul unor acțiuni de tip „like”, etc. şi partajarea celor mai „captivante” imagini și experiențe.

O viață privată non-partajată, non-digitală, este acum o formă de non-existență pe care majoritatea oamenilor o găsesc dureroasă și izolantă. De aici dependența obsesivă de social media și de "partajare" a vieţii tale (atent editat) on-line.

Din păcate, chiar și editarea cea mai atentă nu poate ascunde adevăratele tale credințe, care vor fi dezvăluite de cel mai mic detaliu: locația ta, marca obiectelor pe care le foloseşti, etc.

Într-o societate divizată grav, convingerile tale vor fi crime politice pentru o tabără sau alta. Orice încercare de a "găsii un teren comun" va fi respinsă ca un truc în folosul personal, sau, mai periculos, ca o agendă ascunsă a forţelor care incearcă să distrugă Partidul.

Aceia care semnalează cu îndârjire virtutea  de a-şi menţine verticalitatea lor politică în tabăra aleasă, descoperă că nisipurile se mişcă sub picioarele lor. Cea mai extremă semnalizare a virtuții este recompensată până când devine o nouă amenințare, iar apoi cei care au rătăcit fără să știe dincolo de liniile invizibile se vor afla aruncați pentru crime politice a căror definiție se schimbă constant.

Știința a fost mult timp politizată, desigur, dar acum este hiper-politizată pe măsură ce mizele continuă să crească. Revendicările de neutralitate sunt considerate în mod necesar ca fiind doar fațade inteligente pentru a masca motivele reale ale interesului personal și ale unei trădări ţinute în secret.

La fel cum timpul este o săgeată cu sens unic, politizarea tuturor este un drum cu sens unic către dizolvare și colaps. A ne dori să nu fie aşa nu schimbă cu nimic situaţia reală.

Autor: Charles Hugh Smith

Sursa: http://charleshughsmith.blogspot.com/2020/09/the-road-to-nowhere-whatever-cant-be.html

vineri, 7 august 2020

OMUL ȘI (în lipsa a măcar unei autopsii care să demonstreze efectul mortal al covidului) TEROAREA IMPROBABILEI MORŢI COVIDIENE

 Sancţiunea la o distanţă de câţiva centimetrii: Cei ce nu poartă ...
Oamenii par a fi descoperit moartea cu ajutorul covidului. Nu că nu ar fi știuT că moartea există, nu că nu și-au îngropat rude şi prieteni, nu că nu au consumat febril decese naţionale ale unor nulităţi, nu că nu ar fi ştiut de boli, războaie, terorism, accidente. Dar toate astea la un loc nu au reuşit să-i trezească ... la moarte. 
Uite, de-o pildă, anul trecut au murit în România 261.233 de oameni, dintre care de boli ale aparatului circulator 145.264, de tumori 50312, de boli ale aparatului respirator (fără covizi) 17.727, de boli ale aparatului digestiv 15.688 de români. În 2020, probabil, numărul acestora va mai scădea dat fiind trecerea multora la covizenie.
Aţi auzit pe cineva atât de terorizat de gândul infarctului, atacului cerebral, cancerului încât să-şi schimbe masiv viaţa? Aţi văzut mase mari de oameni alergând, invadând plaiurile şi munţii fără grătare, cu un rucsăcel cu puţină apă, glucoză, pesmeţi, luând la pas toate cărările mai dihai decât holurile molurilor?
Aţi auzit de mase mari de oameni care să renunţe la abonamentele tv, la fumat, la alcool, la şoping, în favoarea unor acţiuni de reparare a naturii, de ajutare a celor în nevoi, de participare la acţiuni menite a păstra vie flacăra identităţii neamului?  
Eu, nu. 
Şi întorcându-ne la date de mai sus,  nu realitatea statistică voiam să v-o prezint, ci enormitatea, aberaţia, neverosimilul situaţiei în care o ţară întreagă e înspăimântată, terorizată de posibilitatea morţii de covid în condiţiile în care, oficial, sunt 2616 decese cauzate de covid, despre care puţini mai sunt cei care cred că sunt chiar decese cauzate de covid, circa 90 % dintre decedaţi având alte afecţiuni grave, iar minţitul la foc automat al autorităţilor fiind evident, deja, pentru marea majoritate a populaţiei. 
Şi, în aceeaşi linie, ce înseamnă 2600 faţă de 145.000? Dar faţă de 50312? Ca să nu mai vorbim de celelalte boli şi să nu uităm nici fumatul, alcoolul, accidentele rutiere.
Românii mor cu sutele de mii din cauzele arătate mai sus şi nu au nicio problemă, dar umblă bezmetici, pe vremurile caniculare, când oxigenarea e oricum deficitară, când stresul meteo e maxim, cu masca pe faţă pe stradă, pe trotinete, pe biciclete, în maşini, în curte şi în casă.
Le este, ne este frică de moarte. Dar nu de orice moarte, ci numai de cea covidiană. Şi atunci devenim plastilină în mâinile duhnind a nesfâşite straturi de sânge, depuse de câteva secole încoace, ale slujitorilor mafiei bancare globaliste, travestiţi în autorităţi statale şi locale.
Suntem terorizaţi, posedaţi de o frică, mai ales, iraţională având în vedere datele concrete, şi, din păcate, rezultanta acestei stări de psihoză în masă nu e îndreptată către întrebări despre sine, despre ce e viaţa, despre de ce viaţa, despre cine suntem, unde, despre Dumnezeu. 
Nu e îndreptată spre punerea de întrebări şi căutarea de răspunsuri, căutare care să-i ducă spre tărâmul spiritualului şi să le deschidă sufletelor lor uşi către eternitate, ci spre iluzoriu, praf, vremelnicie, lipsă de sens. Nu au dat mase mari de oameni buzna spre biserici, ci tot spre mega-magazine, moluri, farmacii, televizoare.
Au murit 2600 de oameni care, pe lângă bolile lor cumplite, au fost găsiţi, real sau mincinos, cu covid. Nimeni, în lipsa unei autopsii, nu poate dovedi că măcar unul dintre decese e din cauza covidului. Şi totuşi, oamenii, mulţi oameni, în mod sigur mult prea ulţi oameni îşi declară teama, aderenţa la teoriile oficiale, sau chiar neîncrederea în datele oficiale, din spatele unor măşti, unor distanţe, a refuzului de a da mâna.
Toţi aceştia vor muri. Noi toţi vom muri. La acest lucru, oricum se gândesc prea puţini şi doar aceia se roagă, ajută, întind mâna, zâmbesc cald, trăiesc pentru ceilalţi, TRĂIESC. 
Ceilalţi, din păcare cei mulţi, întorşi către ei, preocupaţi doar de ei şi astfel prinşi în plasa plăcerii izvorâte din starea de victimă permanentă, tot mai dependenţi şi mai însetaţi de a fi victime, tot mai victime, nişte morţi umblând prin lume.

 

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...