Captivii multinaţionalelor, tâlhari de noapte

Noaptea, ca cinstiții, captivii multinaționalelor din guvern acordă un ajutor de stat de 330 de milioane de euro companiilor energofage, pentru a le asigura un cost al energiei mai redus.

Din 1 ianuarie 2020 se scumpește (din nou) energia și nu se cuvine ca societăți ca Alro Slatina (deținută de ruși), Dacia Renault (deținută de francezi), Sidex (deținută de indieni), Petrom (deținută de austrieci și, indirect, de ruși) să piardă din “competitivitate” plătind prețul obișnuit al energiei, ca toată lumea.

În afară de faptul că este ciudat ca niște multinaționale, campioane ale eficienței, cinstei, viziunii și planificării științifice, să aștepte cu mâna întinsă ajutoare de la guvern, stai și te întrebi dacă nu cumva cu 330 milioane euro se putea construi o parte din autostrada București – Iași – Suceava, un spital regional sau două, o mie de școli de la țară cu apă curentă și canalizare.

Stai și te întrebi dacă nu cumva cu 330 de milioane euro ar fi putut fi salvate de la faliment oricare dintre aceste intreprinderi publice: Tarom, Metrorex, Compania Energetică Oltenia, CFR Marfă, Poșta Română, Elcen sau Compania Energetică Hunedoara, unde lucrează mai mult de 100 de mii de angajați (că tot susține ministrul economiei că salvează locuri de muncă prin această pomană). Stai și te întrebi dacă nu cumva, cu acești bani, ar fi putut fi sprijiniți cei un milion de (cvasi)faliți de contractele cu băncile ca să își recapete viața furată.

Stai și te întrebi și atât.

Pentru că 2/3 dintre alegători spun că e foarte bine ceea ce se întâmplă. Haiducia pe invers este cool, ciuma roșie e nașpa rău. Ai naibii comuniști, cum încercau ei să ia de la gura săracelor multinaționale.

P.S.: Ce nu știați este că certificatele de emisii de CO2 sunt plătite de noi, consumatorii casnici, odată cu factura la energie. Marii consumatori industriali, energofagi, sunt scutiți de acest cost. Ce nu știați este că această pomană oferită companiilor energofage este de circa 500 de milioane euro anual. Adică un pic mai puțin decât bugetul anual al serviciilor secrete. Ce ar putea face societatea noastră cu acest miliard de dolari aruncați în aceste găuri negre? Lăsați, nu vă mai bateți capul.

 Autor: Gheorghe Piperea

Reeducarea României: experimentul Pitești sub altă haină şi la dimensiuni naţionale

„Am ieșit la pensie pentru că acum e o altă lume. Înainte era ‘Cântarea României’, acum e Cântarea comunității europene. E o ideologoe sinistră, patologică, care acum trebuie pusă și în scenă. Din moment ce se umple totul cu mediocritate și cu proxenetism, prin bășcălie și derizoriu. Este o lume la care eu nu m-am putut și nu mă pot adapta. La ce să ma adaptez? La noile directive culturale kulturnice? La un public care a început să guste cu ferocitate din ordinăria de stand-up comedy, unde promiscuitatea a atins cote de pornografie? Teatrul nu este o latrină”

„Astăzi, teatrele noastre sunt pline de spectacole LGBT, despre toleranță, care aruncă cu noroi în biserică și în istoria României, eventual și cu un scurt „m**e PSD” strecurat așa, măcar de formă”.

În interviul acordat, Dan Puric spune că România e sufocată de trendurile vestice, o Românie în care normalitatea însăși e crucificată.

„Ne așteaptă un program de reeducare a României. Pe lângă orele de religie vor apărea și orele de educație sexuală, deci pregătim un copil schizoid, traumatizat. Să vedem cum va accepta un copil, care de la clasa a treia este traumatizat cu patologii sexuale în numele acceptării. Acceptării a ce? Pentru prima oară, în România este crucificată normalitatea. Bunul simț și matca acestei țări. Este o stârpire a normalității fără precedent. Nu poți să-i spui copilului prostii ca să-l călești pentru viață. De ce se vorbește de toleranță, când, de fapt, eu am început să mă simt tolerat în normalitatea mea și în ceea ce fac.

Nu Biserica ne-a ținut pe noi 2000 de ani? Ziua Națională a devenit din ce în ce mai internațională. Ne-am învațat cu impostura și să nu mai fim noi înșine. Lichele, cum avem acum, au fost și în trecut, dar nu lichelele au făcut România Mare. Oamenii politici pe care i-am avut la vremea respectivă, și pe care nu-i avem acum, erau dublați de lichele. Azi avem subspecii. Un om de stat este paznicul conștiinței naționale, nu negustorul conștiinței naționale.
Este toată această clasă politică abjectă care de 30 de ani a aruncat 6 milioane de români afară, pe fereastră. Tineretul de acum vrea ‘o țară ca afară’. Este incapabil să-și clădească o țară pe temeliile ei, pentru că nu le cunoaște. Clasa politică a dat voie să se formeze ceea ce în medicină se numește ‘un spațiu de receptivitate morbidă’. Tineretului de azi i s-a furat busola”

Stăpânul extern al României așteaptă cu grăbire roadele pentru sine ale schimbării guvernării pe care a dorit-o, a montat-o și pe care a obținut-o începând din octombrie 2019

Dincolo de sloganurile propagandistice despre „ciuma roșie” pe care le-a ordonat menestrelilor proprii și strigătorilor stradali să le vehiculeze cu osârdie, capitalul străin a devenit interesat țintit în înlăturarea guvernării pesediste din momentul în care aceasta și-a epuizat resursele de cadouri (constând în așa numitele „relaxări fiscale”) cu care a încercat să facă pe cât mai comestibile pentru stăpân măsurile urmărind să se aleagă și țara cu ceva din expansiunea capitalului străin pe teritoriul ei. A fost deranjat îndeosebi de: a) creșterile de salarii și pensii; b) măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom; c) taxarea veniturilor din viitoarea potențială exploatare a gazelor off shore din Marea Neagră. Erau măsuri de netolerat într-o colonie ca România și, ca atare, nu trebuiau doar anulate, dar era de dat și un semnal fără echivoc că asemenea măsuri nu pot fi trecute cu vederea fără a pedepsi pe cei ce au cutezat să le inițieze și promoveze.

Problemele create pentru capitalul străin de măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom – în esență adoptate prin OUG 114 – au fost practic rezolvate încă în timpul guvernării Dăncilă. Folosindu-și puterea, înăsprind presiunile și profitând de ezitările și jumătățile de măsură din OUG 114, capitalul străin a determinat o continuă coborâre a ștachetei în aplicarea acesteia făcând practic ca din prevederile ei inițiale să rămână un fâs!

Cu politica „un pas înainte, doi înapoi”, PSD a devenit mereu mai vulnerabil. Mai ales că, încercând să dea mai mult la săraci fără să ia de la bogați, ba mai îmbuibându-i cu cadouri peste cadouri, era inevitabil să se împotmolească, deoarece resurse din cer nu vin! Și a pierdut definitiv partida când, la europarlamentare, a fost abandonat de electoratul masiv al pensionarilor, care, năpădiți de propaganda anti „ciuma roșie”, s-au dat „moderni” și „europeni” nemaivotând cu PSD, deși acesta le mărise pensiile și vreun al partid care să facă la fel în continuare nu se zărea la orizont. Vârârea la pușcărie a lui Dragnea a pecetluit deznodământul. Cu mare rapiditate, capitalul străin a rezolvat și contenciosul gazelor din Marea Neagră. Concesionarii străini au blocat investițiile și au amenințat că pleacă fără a trece la exploatare. Trump l-a chemat pe Iohannis la Washington și, printr-o colaborare minunată a acestuia din urmă cu „ciuma roșie”, legea off shore a fost schimbată, taxarea peste redevență fiind suprimată, ceea ce reduce încasările potențiale ale statului român la mai nimic. Mai mult, marele Exxon – care se va retrage din exploatarea din Marea Neagră, dar nu din cauza taxării, ci pentru a se implica în exploatarea zăcămintelor de multe ori superioare descoperite între timp în Mediterana de Est – vrea să-și recupereze investițiile făcute în explorare și prospecțiuni și ce credeți că a inventat: vinde 20% din afacere Romgazului, companie de stat românească! Aceasta deja caută bani să împrumute pentru a cumpăra o parte dintr-o afacere care nu se va derula niciodată, căci altcineva decât Exxon dintre cei implicați nu are tehnologia necesară exploatării la mare adâncime. Astfel încât România nu numai că nu se va alege cu nimic din gazele pe care le-a lăsat Dumnezeu românilor, dar va plăti și rambursarea unor datorii care au fost făcute pentru nimic. Apocalips! Dar chestiune rezolvată din punctul de vedere al capitalului străin!

Rămâne de rezolvat problema cea mai importantă – scăderea salariilor și pensiilor – dar și cel mai greu de soluționat pentru că implică milioane de oameni (cel puțin vreo 7-8). Si nu că ar fi oameni, căci ei sunt salahorii din România, dar sunt votanți! Și unde pui că mulți din ei – vreo două treimi din milioanele în discuție – au votat cu „Europa”, respectiv cu Iohannis, PNL, USR, PMP, și nu cu „ciuma roșie”. Cum să le reduci așa deodată salariile și pensiile – chiar dacă asta este comanda stăpânului și chiar dacă ai fi cât de cât acoperit pentru că, anterior din opoziție, ai spus că nu există bani – când vin două rânduri de alegeri și există pericolul ca fraierii să-și aducă aminte de „ciuma roșie” care le-a mărit salariile și pensiile?! Cum să faci așa ceva? Păi, simplu, cu ajutorul chiar al cerberului european, Comisia de la Bruxelles, care altfel nu face altceva tot timpul decât să te pună la zid! Dar, dacă te iubește – tu fiind Orban-ul cel bun, spre deosebire de Orban-ul cel rău, „iliberalistul” din Ungaria – se aranjează chestiunea, dacă nu chiar îți și sugerează cerberul cum să procedezi. Ca să nu pierzi electoratul, nu reduci imediat salariile și pensiile, ba chiar dai ceva mărunțiș să nu bată la ochi, și treci bugetul pe un deficit de peste 3% echivalent PIB. Aoleo! Nenorocire! Dacă ar fi făcut așa ceva un guvern PSD, era de adus lumea în stradă pentru că scotea „ciuma roșie” România din Europa! În cazul însă a unui guvern liberal „proeuropean” este altceva! Preia chiar Comisia de la Bruxelles problema în mână. Desigur, depășirea limitei de 3% echivalent PIB implică deschiderea procedurii de deficit bugetar excesiv, care va reclama, cu subiect și predicat, guvernului de la București adoptarea de măsuri urgente, inclusiv reducerea salariilor și pensiilor, dacă nu altcum, prin impozitare. Liberalii de la București sunt salvați electoral că au ținut cu oamenii, dar reducerea salariilor și pensiilor va fi făcută după alegerile din anul viitor, pentru că așa cere Dumnezeul de la Bruxelles și acesta o face din cauza grelei moșteniri PSD! Cine este de vină? Tot Dragnea, desigur! N-are importanță că omul este la pușcărie! Probabil însă că și Dăncilă! Oricum, „ciuma roșie”, PSD! Evident, în cazul unor anticipate în primăvară, declanșarea postelectorală a acțiunii de reducere a pensiilor și salariilor va fi întreprinsă și mai devreme!

Cu adevărat important pentru capitalul străin este că, în împărțirea PIB-ului între muncă și capital – care, din poziția cea mai neagră din Europa, cunoscuse o anume ameliorare pe vremea lui Dragnea – se va reveni la absolut tragica distribuție de tip colonial: munca mai nimic, profitul mai tot!

Sursa: romanialibera.ro / Autor: Ilie Șerbănescu

2019 a fost anul în care Sistemul și-a dat seama că poate să facă orice. Cum va fi deci 2020?

Dan Andronic mi-a trimis un e-mail din care citez: „Vreau și eu o caracterizare a României 2019 în 2000 de semne. Care au fost cele mai importante evenimente politice, economice, media. Cum ai caracteriza anul 2019. Cel mai bun politician, cel mai slab. Orice altceva te-a impresionat.”

A scrie despre România lui 2019 în 2000 de semne e ca și cum ai rezuma Istoria omenirii într-o pagină de carte. Luînd asta drept provocare ( de obicei scriu mult despre un subiect, 2000 de semne nu-mi ajung nici să intru în conținut ), încerc să mă execut în noaptea de Revelion, pe care n-o sărbătoresc, deoarece, așa cum am mai scris nu văd nici un motiv de petrecere din faptul c-am trecut din 2019 în 2020 și nu invers, din 2020 în 2019.

România lui 2019 a dovedit mai mult ca Româniile din toți anii postdecembriști că democrația e doar o fațadă de sorcovă pentru o realitate de plumb. Teoretic, avem alegeri libere și corecte, presă independentă, pluralism politic, instituții definitorii ale statului de drept, precum Parlament, Justiție, Avocatul Poporului, Guvern, Președinție. Practic avem o dictatură a Sistemului instituțiilor de forță. Acest Sistem, predat lui Klaus Iohannis la cheie de către Traian Băsescu, făuritorul care n-a mai avut timp, ca președinte, să-l folosească, și-a spus cuvîntul în tot ceea ce noi, românii, luînd în serios basmul cu trecerea de la dictatură la democrație după decembrie 1989, am crezut că e rezultatul bătăliei între partide, al concurenței din presă, al goanei după profit, al prestației unei Justiții independente:

-Condamnarea lui Liviu Dragnea, o Operațiune complexă, menită a pregăti terenul pentru aducerea la Putere a Guvernului Meu Doi, pentru punerea la pămînt a PSD și mai ales pentru a scoate din capul oricărui politician ideea că e în slujba României și nu a Puterilor Garante.

-Răsturnarea Guvernului PSD și investirea Guvernului PNL în condițiile în care partidul lui Klaus Iohannis e minoritar în Parlament. Brusc, de parcă ar fi fost întoarse cu cheița, partide care pînă mai ieri scoteau foc pe nări și pe gură cînd auzeau de PNL au votat Moțiunea de cenzură mai întîi și investirea Guvernului Orban mai apoi fără să fi obținut, așa cum se întîmplă în orice democrație, un minim profit politic. Putem crede în aceste condiții că răsturnarea de regim din octombrie – noiembrie 2019 a fost rezultatul jocului democratic?

-Victoria la scor de Nicolae Ceaușescu a lui Klaus Iohannis la prezidențialele din 2019 fără un minim efort din partea candidatului, fără dezbaterile cuvenite, fără a se pune în presă vreo întrebare despre găurile negre din trecutul lui Klaus Iohannis.

-Descoperirea peste noapte a dosarului de informator al lui Traian Băsescu după ce fostul președinte a primit mai multe adeverințe de om care n-a colaborat cu Securitatea. Diversiunea a avut drept scop curățarea tererenului în partea anticomunistă a electoratului astfel încît singurul președinte anticomunist chiar din clipa conceperii să fie Klaus Iohannis.

-Transformarea a aproapei întregii prese independente în presă proPrezidențială, desi prin asta mai toate publicațiile pierd la tiraj sau la rating.

Deoarece am depășit déjà norma celor 2000 de semne, voi concluziona: 2019 a fost anul în care Sistemul și-a dat seama că poate să facă orice. Lesne de înțeles în aceste condiții ce va fi anul 2020.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

Stăpânul extern al României așteaptă cu grăbire roadele pentru sine ale schimbării guvernării pe care a dorit-o, a montat-o și pe care a obținut-o începând din octombrie 2019

Dincolo de sloganurile propagandistice despre „ciuma roșie” pe care le-a ordonat menestrelilor proprii și strigătorilor stradali să le vehiculeze cu osârdie, capitalul străin a devenit interesat țintit în înlăturarea guvernării pesediste din momentul în care aceasta și-a epuizat resursele de cadouri (constând în așa numitele „relaxări fiscale”) cu care a încercat să facă pe cât mai comestibile pentru stăpân măsurile urmărind să se aleagă și țara cu ceva din expansiunea capitalului străin pe teritoriul ei. A fost deranjat îndeosebi de: a) creșterile de salarii și pensii; b) măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom; c) taxarea veniturilor din viitoarea potențială exploatare a gazelor off shore din Marea Neagră. Erau măsuri de netolerat într-o colonie ca România și, ca atare, nu trebuiau doar anulate, dar era de dat și un semnal fără echivoc că asemenea măsuri nu pot fi trecute cu vederea fără a pedepsi pe cei ce au cutezat să le inițieze și promoveze.

Problemele create pentru capitalul străin de măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom – în esență adoptate prin OUG 114 – au fost practic rezolvate încă în timpul guvernării Dăncilă. Folosindu-și puterea, înăsprind presiunile și profitând de ezitările și jumătățile de măsură din OUG 114, capitalul străin a determinat o continuă coborâre a ștachetei în aplicarea acesteia făcând practic ca din prevederile ei inițiale să rămână un fâs!

Cu politica „un pas înainte, doi înapoi”, PSD a devenit mereu mai vulnerabil. Mai ales că, încercând să dea mai mult la săraci fără să ia de la bogați, ba mai îmbuibându-i cu cadouri peste cadouri, era inevitabil să se împotmolească, deoarece resurse din cer nu vin! Și a pierdut definitiv partida când, la europarlamentare, a fost abandonat de electoratul masiv al pensionarilor, care, năpădiți de propaganda anti „ciuma roșie”, s-au dat „moderni” și „europeni” nemaivotând cu PSD, deși acesta le mărise pensiile și vreun al partid care să facă la fel în continuare nu se zărea la orizont. Vârârea la pușcărie a lui Dragnea a pecetluit deznodământul. Cu mare rapiditate, capitalul străin a rezolvat și contenciosul gazelor din Marea Neagră. Concesionarii străini au blocat investițiile și au amenințat că pleacă fără a trece la exploatare. Trump l-a chemat pe Iohannis la Washington și, printr-o colaborare minunată a acestuia din urmă cu „ciuma roșie”, legea off shore a fost schimbată, taxarea peste redevență fiind suprimată, ceea ce reduce încasările potențiale ale statului român la mai nimic. Mai mult, marele Exxon – care se va retrage din exploatarea din Marea Neagră, dar nu din cauza taxării, ci pentru a se implica în exploatarea zăcămintelor de multe ori superioare descoperite între timp în Mediterana de Est – vrea să-și recupereze investițiile făcute în explorare și prospecțiuni și ce credeți că a inventat: vinde 20% din afacere Romgazului, companie de stat românească! Aceasta deja caută bani să împrumute pentru a cumpăra o parte dintr-o afacere care nu se va derula niciodată, căci altcineva decât Exxon dintre cei implicați nu are tehnologia necesară exploatării la mare adâncime. Astfel încât România nu numai că nu se va alege cu nimic din gazele pe care le-a lăsat Dumnezeu românilor, dar va plăti și rambursarea unor datorii care au fost făcute pentru nimic. Apocalips! Dar chestiune rezolvată din punctul de vedere al capitalului străin!

Rămâne de rezolvat problema cea mai importantă – scăderea salariilor și pensiilor – dar și cel mai greu de soluționat pentru că implică milioane de oameni (cel puțin vreo 7-8). Si nu că ar fi oameni, căci ei sunt salahorii din România, dar sunt votanți! Și unde pui că mulți din ei – vreo două treimi din milioanele în discuție – au votat cu „Europa”, respectiv cu Iohannis, PNL, USR, PMP, și nu cu „ciuma roșie”. Cum să le reduci așa deodată salariile și pensiile – chiar dacă asta este comanda stăpânului și chiar dacă ai fi cât de cât acoperit pentru că, anterior din opoziție, ai spus că nu există bani – când vin două rânduri de alegeri și există pericolul ca fraierii să-și aducă aminte de „ciuma roșie” care le-a mărit salariile și pensiile?! Cum să faci așa ceva? Păi, simplu, cu ajutorul chiar al cerberului european, Comisia de la Bruxelles, care altfel nu face altceva tot timpul decât să te pună la zid! Dar, dacă te iubește – tu fiind Orban-ul cel bun, spre deosebire de Orban-ul cel rău, „iliberalistul” din Ungaria – se aranjează chestiunea, dacă nu chiar îți și sugerează cerberul cum să procedezi. Ca să nu pierzi electoratul, nu reduci imediat salariile și pensiile, ba chiar dai ceva mărunțiș să nu bată la ochi, și treci bugetul pe un deficit de peste 3% echivalent PIB. Aoleo! Nenorocire! Dacă ar fi făcut așa ceva un guvern PSD, era de adus lumea în stradă pentru că scotea „ciuma roșie” România din Europa! În cazul însă a unui guvern liberal „proeuropean” este altceva! Preia chiar Comisia de la Bruxelles problema în mână. Desigur, depășirea limitei de 3% echivalent PIB implică deschiderea procedurii de deficit bugetar excesiv, care va reclama, cu subiect și predicat, guvernului de la București adoptarea de măsuri urgente, inclusiv reducerea salariilor și pensiilor, dacă nu altcum, prin impozitare. Liberalii de la București sunt salvați electoral că au ținut cu oamenii, dar reducerea salariilor și pensiilor va fi făcută după alegerile din anul viitor, pentru că așa cere Dumnezeul de la Bruxelles și acesta o face din cauza grelei moșteniri PSD! Cine este de vină? Tot Dragnea, desigur! N-are importanță că omul este la pușcărie! Probabil însă că și Dăncilă! Oricum, „ciuma roșie”, PSD! Evident, în cazul unor anticipate în primăvară, declanșarea postelectorală a acțiunii de reducere a pensiilor și salariilor va fi întreprinsă și mai devreme!

Cu adevărat important pentru capitalul străin este că, în împărțirea PIB-ului între muncă și capital – care, din poziția cea mai neagră din Europa, cunoscuse o anume ameliorare pe vremea lui Dragnea – se va reveni la absolut tragica distribuție de tip colonial: munca mai nimic, profitul mai tot!

Sursa: romanialibera.ro / Autor: Ilie Șerbănescu