duminică, 20 februarie 2011

Cu Sf. Ioan Gură de Aur despre POST

Nu vom posti cu prisosinţă, de nu ne vom feri de tot păcatul

Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Prin care? Veţi zice.
De vedeţi un sărac, aveţi milă de el, un duşman, împăcaţi-vă cu el, un prieten înconjurat de bun nume, nu-l invidiaţi, o femeie frumoasă, întoarceţi capul.  (Mai multe în pagina Ortodoxie)

Jurnal sentimental - Voiculescu - Ponta- Antonescu-Vadim, sau

Alianţa neagră-roşie-gălbui-cafenie = ?


Înlocuiţi cafenie cu un cuvânt mai poporan - pe care nu am putut să-l folosesc pentru a nu ajunge să zic ca alţii: Ce vrei domne? Ăsta e un pamflet! -  şi veţi afla nu atât nuanţa exactă a celui de-al patrulea component, cât mai ales culoarea rezultantă a acestei de loc inedite coaliţii. 
De ce, de loc inedită? Păi vă mai amintiţi anii '91 - '96. Veţi zice că atunci era PUNR-ul şi nu PC-ul. Adevărat ca formă, dar nu şi ca conţinut: Voiculescu şi haita lui era şi ea pe ici pe colo, prin punctele esenţiale. Iar PUNR-ul a ajuns peste tot.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Am primit de la Fundaţia Arsenie Boca (3)

Dragi prieteni,
 
Mulţumim pentru ajutorul oferit copiilor din Valea Plopului! Cu ajutorul Domnului şi de această dată am reuşit să venim în sprijinul lor cu cele trebuincioase. S-au achiziţionat bani suficienţi pentru combina frigorifică de care au nevoie acolo, iar banii au ajuns la părintele Tănase!
 
Vă reamintim că marţi, ora 18.30 sunteţi invitaţii noştri la Librăria Sophia pentru a participa la lansarea filmului Demascarea. Să ne vedem cu bine acolo!
 
O prietenă a fundaţiei ne-a transmis o informaţie care ne-am gândit că poate fi de folos dumneavoastră, prietenilor, apropiaţilor, cunoscuţilor şi anume: o firmă românescă (cu sediul în Bucureşti) caută să angajeze un economist, care cunoaşte limba italiană”. Cei interesaţi pot trimite CV şi cere detalii la adresa de e-mail: irenagor@yahoo.fr.
 
Articolele de săptămâna aceasta sunt:
 
  1. În filmul Demascarea: Călăul îşi îmbrăţisează victima!
  2. Părintele Rafail Noica: Despre pocăinţă.
 
Cu preţuire,
 
Irina Coşoveanu

Pregătirea pentru Postul Paştilor

           O sumară tâlcuire a Postului Paştilor călăuzită de omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur, de cartea POSTUL CEL MARE a lui Alexander Schmemenn, dar şi textele altor teologi şi Sfinţi Părinţi.

Întoarcerea din exil (Duminica Fiului Risipitor)

A treia duminica pregătitoare pentru Postul cel Mare (cea de mâine, 20 februarie) conţine parabola Fiului Risipitor (Luca XV, 11-32). 
Pocăinţa a fost şi este adesea asimilată unei relatări “juridice” a păcatelor, relatare în care “ceva esenţial este omis, ceva fără de care nici spovedania şi nici dezlegarea de păcate nu au nici o semnificaţie sau putere reală. Acest ceva este chiar sentimentul de înstrăinare de Dumnezeu …”. “Dar Biserica este aici ca să-mi amintească de ceea ce am părăsit şi am pierdut. Şi aşa cum ea îmi reaminteşte, îmi amintesc şi eu …”. “Şi atunci când îmi amintesc, găsesc în mine dorinţa şi puterea de a mă reîntoarce: … mă voi întoarce la Tatăl Meu plângând cu lacrimi: primeşte-mă ca pe unul din slujitorii Tăi. Aceasta este tâlcuirea parabolei fiului care se întoarce acasă, fiu care a fost pierdut şi s-a aflat, mort şi a înviat pentru că Dumnezeu pe păcătoşii care se întorc la el “nu numai că nu-i pedepseşte, ci El însuşi umblă după dînşii şi-i caută, şi aflându-i se bucură de ei mai mult decât de cei drepţi” (Ioan Gură de Aur).
(Mai multe în pagina Ortodoxie)

Cu părintele Cleopa despre: Post


INVATACELUL: Spun unii ca sfantul apostol Pavel are alta invatatura despre post decat Mantuitorul. Poti lamuri acest lucru ?

PREOTUL: Postul - dupa marturisirea marelui Vasile - este cea mai veche porunca data omului de Dumnezeu. Caci zice acest mare parinte al Bisericii lui Hristos: “Cucereste-te si sfieste-te, omule, de batranetea si vechimea postului, pentru ca de o vechime cat lumea este porunca postului. Caci in rai s-a dat aceasta porunca atunci cand a zis Dumnezeu iui Adam: Din toti pomii raiului poti sa mananci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit (Fac., 2, 16–17)”.
(Mai multe în pagina Ortodoxie)

vineri, 18 februarie 2011

Valeriu Gafencu

Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor

Să ne rugăm pentru părinţii Arsenie Papacioc şi Adrian Făgeţeanu

Părintele Arsenie Papacioc a fost internat în Spitalul din Constanţa pentru o problemă urologică, iar părintele Adrian Fageţeanu a fost internat în Spitalul Militar Central din Bucureşti. În vârstă de 96 şi 98 de ani, ambii foşti deţinuţi politici  care au petrecut zeci de ani în închisorile comuniste, cei doi părinţi ai neamului românesc nu au încetat nicio clipă să se roage şi să lucreze pentru cei în nevoie, pentru români şi pentru România. Să ne rugăm şi noi acum pentru sănătatea lor, căci avem nevoie de ei mai mult ca niciodată

Cu părintele Arsenie Papacioc despre: POST

...... Tu, nu numai ca nu ai iubit pe cel cu care stateai, ca o necesitate mantuitoare ca sa comunici cu el, sa te incununezi, sau ca sa nu te simti singur in lume. Ne-a asortat Dumnezeu cu multi, sa stam impreuna multi. Sa ne simtim foarte bine, adica usurati. Ca un fel de baza este cel de langa mine, si tu il impungi…
Doi rusi au injunghiat un om. Si dupa ce au terminat crima au plecat mai incolo sa manance, si aveau numai sunca. Zice: "Nu mancam sunca ca-i vineri!"
..

Slăbiciunea puterii lui Traian Băsescu


Am primit de la bun prieten și vechi colaborator, Cristi Pantelimon, un text pe care a încercat să-l trimită ca comentariu la discuţiile despre prim-miniştri şi în general despre situaţia din ţară. După cum vă veţi da seama, el vine şi în continuarea unor schimburi de opinii legate de Traian Băsescu şi de politica românească. Pentru că textul era prea lung şi nu a fost acceptat la comentarii, Cristi mi l-a trimis pe mail, iar eu am considerat că el trebuie să apară chiar pe blog. Cândva astăzi, după ce-mi voi  fi terminat alte treburi şi după ce voi digera mai bine textul primit îi voi şi răspunde. Aştept însă şi alte păreri, pentru că, trebuie să recunoaşteţi, este un  text incitant.

Să nu vă imaginaţi că Traian Băsescu sporeşte ordinea în ţară prin măsurile pe care le ia – constrângătoare. Dimpotrivă. El sporeşte dezordinea. Şi aceasta pentru că în jurul lui sunt oameni fără principii. Sunt oameni de acţiune, pragmatici, poate oameni „de ordine”. Intoleranţi cu dezordinea din exterior, cu dezordinea „sistemului ticăloşit”, ei sunt, din păcate, foarte toleranţi cu propriile slăbiciuni: tolerează incultura, minciuna, chiar mârlănia, graba, răzbunarea. Sunt permisivi cu cei care luptă de partea lor, pentru că ei cred că luptă de partea binelui. Şi, chiar dacă îşi doresc ordinea, ei se scufundă cu această permisivitate cu tot la un etaj inferior al societăţii, se rup de restul lumii şi cad.
Băsescu este iubit de popor, sau, mai curând, de o parte a poporului. Ba chiar, pentru a preciza, de o parte organică a poporului întreg. Visceral, el este iubit de partea noastră viscerală, ceea ce nu e puţin lucru. Dar el va pieri de mână românească. Ceauşescu a fost urât de români şi a pierit de mână străină. Băsescu are trăsăturile inversate. Iubit de ai lui, ca şi Vladimirescu, ca şi Mihai Viteazu, va pieri de ai lui.
Emil Constantinescu a fost slab, dar slăbiciunea (sau sacrificiul) lui a permis creşterea României de după el. Băsescu e puternic. Dar puterea lui va închide România pentru multă vreme. Cum să-i spui că un conducător ar trebui să se sacrifice pentru a fi tare şi nu să fie tare, pentru că va fi sacrificat? Că puterea lui stă în „slăbiciunea” cu care îi lasă pe ceilalţi să-şi vadă limitele? Că, finalmente şi cu totul paradoxal, puterea unui om politic nu este decât o formă de slăbiciune superioară, acea slăbiciune care se pliază organic pe corpul social, pentru a-l cunoaşte, pentru a-l repera, pentru a-i determina boala? A pune diagnosticul este suficient pentru un om politic, vindecarea nu va veni niciodată de la el, ci de la alte instanţe. Omul politic care crede că, punând diagnosticul corect, are şi forţa de a opera şi a extirpa răul, face pasul decisiv spre luciferism, spre puterea care nu are temei transcendent. El se aşază înaintea puterilor reale ale lui Dumnezeu, de la care emană puterea sa. Înaintemergător al acestor puteri, el intră în conflict cu ele şi nu le mai lasă să se manifeste. De aceea, dictatorul ajunge invariabil să blocheze mersul istoriei, pentru că nu ştie că, de fapt, el trebuie să se retragă ori de câte ori este tentat să acţioneze decisiv pentru „salvarea” ţării.
Dar cum să te retragi când tocmai ai pus diagnosticul, când tocmai ai localizat tumoarea, când ai şi instrumentul de a o extirpa? Tentaţia chirurgicală este prea mare şi e foarte greu ca cineva să-i reziste. Aceasta este capcana acţiunii politice prin excelenţă, pragul aproape invizibil între puterea spirituală şi cea lumească. Pragul la care puterea lumească îşi eradichează singură temeiul spiritul şi devine autonomă. Cu preţul descompunerii ei certe, viitoare.
Cum ar trebui să acţioneze omul politic pentru a nu cădea în această capcană? Ar trebui să „lase” lucrurile de la sine, să se mulţumească a privi la desfăşurarea lor, a fi spectator? Dilema om politic spectator – om politic jucător este cea mai grea dintre toate. Băsescu a ales să fie jucător. Doar că aici, în această dilemă, termenii nu sunt bine definiţi, sau, mai bine zis, definiţia lor comună sporeşte confuzia. Când spui om politic spectator, nu spui om politic pasiv. A privi nu este chiar cea mai neimplicantă acţiune. Un om politic superior „rezolvă” cele mai multe conflicte doar privindu-le. A nu vorbi e uneori mai eficient decât a spune multe lucruri inutile. Tăcerea apasă mai mult decât cuvântul când lucrurile sunt „spuse” în alt registru, când semnificaţiile lor sunt evidente. La fel, omul politic ce se abţine de la acţiune poate avea rezultate mai trainice pe termen lung decât cel care acţionează permanent, agită permanent sabia şi face mereu act de curajul acţiunii. De multe ori, acţiunea nu e semn de curaj, ci de slăbiciune. Un preşedinte extrem de activ e un preşedinte care se teme de linişte, de liniştea lui sau de liniştea celorlalţi. Controlul liniştii este mai greu de împlinit decât controlul zgomotului. La fel, între acţiunea de dragul acţiunii şi abţinerea superioară de la acţiune, orice teorie politică de tip clasic va recomanda a doua variantă. Proba este că, în ciuda tuturor eforturilor sale şi ale oamenilor care au pus umărul la acţiunea de înlăturare a acţiunilor negative ale „sistemului ticăloşit”, preşedintele Băsescu şi ceilalţi „acţionari” ai efortului de curăţare a României sunt, de fapt, învinşi de situaţie. Nu învinşi electoral sau politic, ci epuizaţi şi fără speranţă. Fără rezultate reale, ei au acţionat adesea inutil, când puteau să se abţină pragmatic de la orice act exterior vizibil.
Acum este, desigur, târziu, pentru a schimba ceva. Va veni un alt preşedinte şi va trebui să lase lucrurile libere, pentru a recăpăta aura charismatică a celui care acţionează puţin, dar face mult. Băsescu a fost, din păcate şi, în ciuda foarte probabilelor sale bune intenţii, un preşedinte de tipar opus: a acţionat mult, dar a făcut puţin.

joi, 17 februarie 2011

Filme ruseşti (2)

Am mai completat lista.
Pregătesc şi o listă a site-urilor de unde pot fi descărcate unele dintre ele.
Lista la pagina de Filme .

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...