Se afișează postările cu eticheta wahhabism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta wahhabism. Afișați toate postările

marți, 21 ianuarie 2020

Terorismul wahhabit, instrumentul geostrategic al imperialismului anglo-american (Ciocnirea ideologică mondială 3)


FD Roosevelt şi Abdelaziz ibn Saud pe crucişătorul Quincy
Episodul anterior: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/01/potrivit-torei-poporul-edom-pe-care.html

 Youssef HINDI
America iudeo-protestantă

Aceasta viziune mesianica evreiasca originala, devenita protestanta, se va implanta in America colonizata de englezi, care se considerau noi oameni alesi, America noul Pământ promis, tara originilor lumii, iar în ceea ce-i privește pe indieni, o sub-rasă bună pentru exterminare, urmând modelul narațiunii biblice a cuceririi Țării promise de Josua:

  Au pus mâna pe cetate şi au nimicit-o cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari.” (Iosua 6:21)

Iosua a bătut astfel toată ţara, muntele, partea de miazăzi, câmpia şi costişele şi a bătut pe toţi împăraţii; n-a lăsat să scape nimeni şi a nimicit cu desăvârşire tot ce avea suflare, cum poruncise* Domnul Dumnezeul lui Israel.”(Iosua 10:40)
Or, această concepție rasistă și genocidare este cea a protestanților englezi (ca buni moștenitori ai iudaismului), dar din punctul de vedere catolic lucrurile stau altfel. Într-adevăr, problema umanității indienilor dă motive de dezbatere renascentismului. Controversa din Valladolid (Spania), din 1550-1551, a permis dominicanului Las Casas să reafirme datoria misionarilor creștinilor față de indigeni [15].

Întrebarea reapare în secolul următor când calvinul Isaac de la Peyrère (1594-1676) avansează ipoteza că primii locuitori ai Americii ar fi descendenții unei omeniri dinaintea de Adam
[16].

John Lock, în al doilea din cele Două tratate de guvernare ale sale (1690), a acordat Americii statutul său și funcția sa filosofică: La început, a scris el, lumea era America.
17]
Din pământ de origine al lumii, America a devenit, in secolul al XVIII-lea, un anunt profetic al viitorului. În conștiința unei anumite elite europene și engleze, America a fost legată de speranța mesianică de răscumpărare, în mare parte sub presiunea mișcării evanghelice care face ca fostul pământ de misiune un cămin misionar.

În secolul al XIX-lea, Alexis de Tocqueville a perceput în mod clar această transformare: „Mi se pare că văd întregul destin al Americii închis în primul puritan care a ajuns pe țărmurile sale, la fel ca întreaga rasă umană din primul om.
[18]

Încă din 1781, abatele Guillaume-Thomas Reynal a anunțat posibilitatea colonizării Europei în sens invers de către America: Ne temem că într-o zi Europa va găsi stăpâni în chiar copii săi.”
19]
În același timp, în Anglia secolelor 18 și 19, mișcarea protestantă proto-sionistă, numită și restauraţionism, este extinsă și este reprezentată de personaje precum Thomas Newton (1704-1782), episcopul de Bristol şi Anthony Ashley Cooper (1801-1885), conte de Shaftesbury.

În final, restauraţionismul (proto-sionismul) și mesianismul american, două mișcări protestante care derivă din mesianismul evreiesc, vor converge și vor ghida politica externă americană, în beneficiul Israelului.

Alianța iudeo-protestanților și saudito-wahhabiţilor

Între 1744 și 1745, tatăl wahhabismului – o doctrină eretică în ceea ce privește Islamul și învăţaţii săi
[20] – Muhammad ibn Abd al-Wahhab a încheiat un pact de alianță (pactul Nadjd) cu liderul tribului Saud. Acest pact a făcut din saudiţi purtătorii de stindard ai wahhabismului și din Ibn Abd al-Wahhab și descendenții săi, liderii religioși ai dinastiei saudite; aceasta din urmă a folosit apoi doctrina wahhabită ca mijloc de cucerire și de luare în stăpânire a Arabiei – din a cărei cucerire vor rezulta trei regate saudite succesive.

Ibn Saud și Ibn Abd al-Wahhab se vor angaja într-o serie de distrugeri și masacre ale musulmanilor, similar celor comise împotriva catolicilor irlandezi și scoțieni de protestantul puritan Olivier Cromwell (1599-1658).
De exemplu, wahhabiţii au ucis între 2,000 și 5,000 de persoane la Kerbala în 1801, au masacrat bărbați, femei și copii și chiar au eviscerat femei însărcinate
[21]

Este exact metoda de teroare care a fost aplicată de teroriști în perioada contemporană din Siria, Libia, Irak ... Toate finanțate de Arabia Saudită și Qatar, armate și sprijinite în mod deschis de Statele Unite și aliații lor. Ceea ce a recunoscut în cele din urmă New York Times într-un articol la 23 ianuarie 2016
[22].

Saudo-wahhabiţii au fost sprijinit de britanici de la primul război mondial și, fără sprijinul acestora, actualul regat saudit, fondat în 1932, nu ar fi văzut niciodată lumina zilei. Iar din 1945, americanii au preluat ştafeta de la Imperiul britanic. Pe 14 februarie 1945, Regele Abdelaziz ibn Saud și președintele american Franklin Delano Roosevelt s-au întâlnit pe crucisator Quincy; s-a ajuns la un pact: În schimbul petrolului din Arabia, Regatul Saud se va afla acum sub protecția statelor Unite.

Prin cuplarea petrolului saudit și a dolarului american, începe faza de expansiune a doctrinei wahhabiste – sponsorizată de petrodolari – în afara Arabiei. Wahhabismul s-a hotărât apoi să cucerească Islamul, în special prin numeroase instituții precum Congresul islamic mondial (1949-1952), Congresul islamic din Ierusalim (1953), Înaltul Consiliu pentru afaceri musulmane (1960), Organizația Frăției Islamice (1969), Liga Mondială musulmană (1962), Adunarea Mondială a Tineretului musulman (1972).
Saudo-wahhabiți finanțează de asemenea posturi universitare la Harvard, California, Santa Barbara, Londra și Moscova. În plus, Arabia Saudită deține, din punct de vedere financiar, 30% din pachetul satelitar arab, 50 de canale de televiziune și tot atâtea titluri în presa scrisă.

Terorismul wahhabit a devenit apoi instrumentul geostrategic al imperialismului anglo-american. Zbigniew Brzezinski (1928-2017), consilierul pentru probleme de securitate nationala al Statelor Unite (20 ianuarie 1977 - 20 ianuarie 1981), sub presedintia lui Jimmy Carter, a fost, la sfarsitul anilor '70, principalul contractant al unei manevre de coordonare CIA cu serviciile pakistaneze si Saudite, cu scopul de a finanţa şi de a înarma viitorii terorişti, inclusiv Bin Laden. Obiectivul lui Brzezinski a fost acela de a atrage Uniunea Sovietică către cimitirul afgan. Această strategie a fost folosită din nou la sfârșitul anilor '90 în Cecenia pentru a provoca implozia Federației Ruse, şi din nou după războiul din 2003, în Irak și din 2011 în Libia, Siria, Yemen și în alte părți…


Într-un interviu pentru Nouvel Observateur, în 15 ianuarie 1998, Brzezinski va explica "cum și de ce l-a finanțat pe Bin Laden în Afganistan"
[23].

La întrebarea: "Nu regretaţi că a favorizat integrismul islamist, că a dat arme, sfaturi viitorilor teroristi?" , Brzezinski a răspuns: Ce este mai important din punctul de vedere al istoriei lumii? Talibanii sau prăbuşirea imperiului sovietic? Câţiva islamiști excitaţi sau eliberarea Europei Centrale și sfârșitul Războiului Rece?

De fapt, Brzezinski, care a rămas unul dintre cei mai influenți geostrategi din Statele Unite, ne explică că acest terorism este o creație artificială și că amploarea sa depinde de politica occidentală, şi mai ales de politica anglo-americană.

Terorismul wahhabo-takfirist, al cărui prim dușman este lumea musulmană (unde ucide cel mai mult), este un instrument în geopolitică globală, după cum armata americană servește în principal interesele Israelului. Un instrument multifuncțional, care distruge vecinii Israelului, exacerbează tensiunile dintre Edom (Occident) și Ismael (lumea musulmană), pentru a provoca în sfârșit o conflagrație globală.

Un risc de razboi mondial cu atât mai mare cu cât imperiul american se află într-o stare de agitaţie care se înrăutățeste pe măsură ce puterea lui scade. Iar această agitaţie  este instrumentat de israelieni si de ulii americani ai războiului care se găsesc sub comanda lor.
[15] J. Dumont, La Vraie Controverse de Valladolid, Paris, Critérion, 1995.
[16] Isaac de La Peyrère, Preadamitae, sl, 1655.
[17] Bernard Cottret, Histoire de la réforme protestante xvie-xviiie siècle, Perrin, 2001, p. 209.
[18] Alexis de Tocqueville, De la démocratie en Amérique, Paris, Gallimard, 1986, I, p. 414.
[19] G. Esquier, L’anticolonialisme au xviiie siècle, Paris, PUF, 1951, p. 290.
[20] https://youssefhindi.fr/2015/12/09/la-verite-sur-le-wahhabisme-des-saoud-a-daech/
[21] Faits rapportés par diverses sources arabes et étrangères : Hamadi Redissi, Le pacte de Nadjd, ou comment l’islam sectaire est devenu l’islam, Seuil, 2007, pp. 52-53.
[22] https://www.nytimes.com/2016/01/24/world/middleeast/us-relies-heavily-on-saudi-money-to-support-syrian-rebels.html
[23] https://www.investigaction.net/fr/034-Pourquoi-et-comment-j-039-ai/

Va urma.
   
Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”.

vineri, 17 ianuarie 2020

Ciocnirea ideologică mondială (I) - Geopolitica iudeo-sionismului


Youssef Hindi
Atunci când se străbat nivelurile aparente de conflicte și opoziții ale geopoliticii globale, adică, dincolo de problemele teritoriale, economice sau geoenergetice, se descoperă o confruntare de natură complet diferită… Pe care am numit-o „Ciocnire ideologică mondială”.
Cu alte cuvinte, un război purtat împotriva umanității de lumea anglo-americană judeo-wahhabo-protestantă; un ansamblu geopolitic sub conducere israelo-americană, care reunește țările NATO și petro-monarhiile de esenţă wahhabită.
Punctul lor comun: toate împărtășesc aceeași ideologie inegalitară, materialistă și liberală, o viziune mondială înrădăcinată în Biblia ebraică
[1]­ și determinată de aceasta.
Geopolitica judeo-sionismului
Pentru a-și justifica războaiele, acest ansamblu imperial s-a bazat pe o strategie geopolitică rabinică și mesianică, elaborată în Evul mediu, şi având ca scop trimiterea lumilor creştine şi musulmane într-un razboi reciproc distructiv, în vederea restabilirii Regatului Israelului.

O strategie care se bazează ea însăși pe o lectură și o interpretare biblică, începând cu cea a marelui rabin Eliezer ben Hurrcanos în primul secol (Rabbi Eliezer, Lews Chapitres, capitolul 28, Éditions Verdier). Potrivit acestuia, și rabinlor care îi vor succeda, domnia Israelului va veni doar după distrugerea Edomului (Europa creștină) și distrugerea ismaeliţilor, arabii (prin extensie lumea musulmană), descendenți ai lui Ismael
2].

În cea mai importantă carte a tradiției mistice evreiești, Zohar, scrisă în secolul al treisprezecelea, se explică faptul că creștinii și musulmanii se vor distruge unii pe alţii la sfârșitul timpului, în beneficiul fiilor lui Israel:

Fiii lui Ismael (musulmanii) vor conduce pământul sfânt o lungă perioadă de timp atunci când va fi gol, exact asa cum circumcizia lor este goala si imperfectă. Ei îi vor împiedica pe copiii lui Israel să se întoarcă pâna la epuizarea meritelor copiilor lui Ismael. Copiii lui Ismael vor provoca razboaie dure in lume, iar copiii Edom (lumea occidentala) se vor aduna impotriva lor pentru a lupta impotriva lor. Vor duce o bătălie pe mare, una pe pamint şi alta în apropierea Ierusalimului. Unii vor avea control asupra altora. Cu toate acestea, pamantul sfant nu va fi cucerit de fiii Edomului. » (Zohar, Parachat Vaéra, p. 32A.)

Această profeție împlinitoare prezintă o asemănare ciudată cu lupta dintre Marea Britanie și Imperiul Otoman din timpul Primului război mondial, ca urmare a căruia, acestia din urmă au pierdut controlul asupra Palestinei, unde un Forum national evreiesc s-a nascut apoi sub mandat britanic.
Încă din secolul al XVI-lea, doi rabini cabalişti, David Reuveni și Solomon Molcho, au încercat să implementeze acest proiect geopolitic mesianic. David Reuveni, între 1525 și 1532, a adresat succesiv regelui John III din Portugalia – apoi însoțit de elevul său Solomon Molcho – Papei Clement VII și împăratului Sfântului Imperiu Romano-German, Carol al V-lea, pentru a-i trimite într-un război împotriva Imperiului Otoman, pentru a-i scoate din palestina și a reconstrui Regatul Israelului[3].

Aceasta a fost prima incercare de a pune in aplicare strategia de şoc al civilizatiilor, care trebuia să conducă la promisiunea construirii unui Mare Israel, de la Nil la Euphrate
[4].

Această strategie a fost actualizată, laicizată și numită "Ciocnirea civilizațiilor" în 1957 de istoricul evreu britanic Bernard Lewis, care a jucat de asemenea un rol important în izbucnirea războiului din Irak din 2003, prin convingerea fostului vicepreședinte american Dick Cheney să voteze în favoarea acestui război
[5].

Acest proiect religios, mesianic si politic, ridicat în mod fals la nivelul de teorie stiintifică, a amalgamat succesiv iudaismul şi creştinismul, protestantismul și catolicismul, Europa continentală și lumea anglo-americană, pentru a opune Occidentul împotriva lumii musulmane, Rusiei și Chinei.
[1] Pour une étude détaillée de la Bible hébraïque lire : Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome II : Le paradoxe théologique du judaïsme. Comment Yahvé usurpa la place de Dieu, Sigest, 2018.
[2] Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome I : Sources et genèse messianiques du sionisme. De l’Europe médiévale au Choc des civilisations, Sigest, 2015, chapitre I.
[3] Voir le détail de ce récit dans : Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome I, chapitre I.
[4] Dans ses mémoires, Vol. 2, p. 711, Théodore Herzl écrit explicitement que les frontières du futur État d’Israël doivent s’étendre « du fleuve d’Égypte à l’Euphrate ».
Le Rabbi Fischmann, membre de l’Agence juive pour la Palestine, a déclaré dans son témoignage au Comité spécial d’investigation de l’ONU du 9 juillet 1947 : « La Terre promise s’étend du fleuve d’Égypte à l’Euphrate. Elle inclut une partie de la Syrie et du Liban. »
[5] Stephen Walt et John Mearsheimer, Le Lobby pro-israélien et la politique étrangère américaine, La Découverte, 2009, p. 270.

Va urma.

Autor: Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”.


Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...