Se afișează postările cu eticheta viol. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viol. Afișați toate postările

miercuri, 19 mai 2021

Guvernatorul Texasului a semnat legea care interzice avortul după 6 săptămâni de viaţă a fătului [Ştiri din Antilume]

 Avortul chirurgical | Dr Carauleanu 

Guvernatorul Texasului, Greg Abbott, a semnat miercuri legea  care interzice avortul după șase săptămâni de sarcină, fără  excepții pentru viol sau incest. 

Totuşi, legea conține o excepție pentru situațiile de urgență medicală.
Noua legislație permite, de asemenea, cetățenilor din Texas să dea în judecată furnizorii de avort sau pe oricine care a ajutat pe cineva să obțină un avort după ce a fost detectată o bătaie cardiacă fetală pentru până la 10,000 dolari pentru fiecare avort efectuat, chiar dacă respectivul nu avea nicio legătură cu persoana care a efectuat avortul.
Legea a fost semnată la o zi după ce Curtea Supremă a SUA a declarat că intenționează să ia în discuţie un caz care implică o lege restrictivă privind avortul în Mississippi. 
Noua lege intră în vigoare pe 1 septembrie, potrivit Click2Houston.
Într-un videoclip postat pe Facebook, Abbott a declarat că parlamentarii "au colaborat în mod bipartizan pentru a adopta un proiect de lege pe care sunt pe cale să-l semnez care să asigure că viața fiecărui copil nenăscut care are bătăi de inimă va fi salvată de ravagiile avortului". 
În 2020, au fost 53,565 avorturi înregistrate pentru locuitorii din Texas, potrivit Texas Health and Human Services.
Când a fost întrebat despre lipsa de excepții pentru viol sau incest, susţinătorul, senatorul Bryan Hughes a declarat pentru CNN că aplicarea legii ar trebui să-i tragă la răspundere pe făptași, dar ar trebui să se abțină de la a răni fătul. "Să pedepsim aspru violatorul, dar noi nu îl pedepsim pe copilul nenăscut", a afirmat Hughes. 
Drucilla Tigner, strategul de politici și advocacy de la ACLU din Texas, a declarat pentru Austin-American Statesman că noile reglementări încalcă legea federală. 
"Această interdicție nu numai că încalcă mai mult de jumătate de secol de jurisprudență a Curții Supreme, ci pregătește terenul pentru ca extremiștii anti-opţiune să folosească sistemul nostru judiciar pentru a urmări în justiţie pe oricine face avorturi sau consideră că sprijină o persoană care face un avort", a afirmat Tigner. "Dar fără a greşi, avortul este atât legal în Texas și cât şi susținut de majoritatea Texanilor. Decizia din pix a guvernatorului  nu poate schimba Constitutia".
 

miercuri, 15 ianuarie 2020

Desfrâu, moarte şi putreziciune în Occident! Cineva are grijă de acuzatorii lui Kevin Spacey. Să fie oare Bill Clinton?


 Kevin Spacey Posted a Chilling Video on YouTube One Day Before the Sudden Death of His Accuser
Ar putea fi timpul să analizăm cu seriozitate ceea ce se întâmplă în jurul lui Kevin Spacey. În cazul în care trăiești într-o peșteră din 2017, Spacey a fost acuzat de agresarea sexuală a mai multor persoane în ultimii ani – majoritatea băieți sub 18 de ani. Acest lucru a dus la lansarea mai multor investigații în statele Unite și în Regatul Unit și la intentarea mai multor procese. Iată câteva dintre acuzații:

Actorul Anthony RAPP a afirmat că Spacey i-a făcut avansuri sexuale în 1986, când era 14. Rapp a spus ca Spacey era întins deasupra lui la o petrecere si a pretins ca "incerca sa-l seduca".
Producătorul american de filme Tony Montana a susținut că a fost “puternic” pipăit de către Spacey într-un bar Los Angeles în 2003.
Un bărbat anonim a pretins că s-a trezit cu Spacey întins pe el, în timp ce se afla în casa sa din New York la mijlocul anilor 1980. Omul avea 17 ani la acea vreme.
Un actor anonim s-a trezit cu Spacey care efectua un act sexual asupra lui în 2008. Actorul avea 23 de ani la acea dată.
Fiul actorului Richard Dreyfuss a afirmat că Spacey l-a pipăit în 2008 în prezența tatălui său.
Barmanul Kris Nixon a afirmat că Spacey l-a pipăit la un o petrecere ţinută în apartamentul actorului din Londra în 2008.
Fostul ginere al regelui Norvegiei l-a acuzat pe Spacey de hărțuire sexuală în urma unui concert pentru Premiul Nobel pentru pace din 2007.
În 2016, Spacey a fost acuzat de atacuri sexuale asupra unui adolescent la un bar din Massachusetts în 2016.
Aceste acuzatii (si altele) au facut ca Spacey sa fie inlaturat din serialui Netflix Hause of Cards şi din alte cateva proiecte. Chiar dacă Spacey aproape că a dispărut din spațiul public în ultimii ani, el a avut totuși câteva apariții remarcabile.
 
Let Me Be Frank
În 24 decembrie 2018, Spacey a postat un film ciudat pe YouTube numit “Let Me Be Frank”, unde a preluat rolul celebrului său personaj din Haouse of Cards. Și întregul video era straniu.
În acest monolog enigmatic, Spacey vorbea fie cu publicul în general, fie cu cineva în special, deoarece părea să abordeze acuzațiile împotriva sa. La un moment dat, el spune:
“Dacă nu am plătit prețul pentru lucrurile pe care amândoi le știm, cu siguranță nu voi plăti prețul pentru lucrurile pe care nu le-am făcut. Desigur, vor spune că sunt lipsit de respect … că nu mă joc după reguli … așa cum înainte am jucat după regulile oricui. N-am făcut-o. Și ţi-a plăcut.”
Mai târziu, el spune o frază enigmatică:
"Acum, dupa ce maă gândesc, nu m-ai văzut niciodata murind, nu-i aşa?”
Apoi îşi pune un inel mare.
 Inelul simboliza ceva? Nu știu. Dar imi aduc aminte că am rămas cu o senzaţie total neplăcută după vederea acelui clip (si mai ales din cauza muzicii sinistre de la sfirsit) care a fost postat in 2018. Departe de a fi legat de regrete , filmul avea un ton sinistru și era oarecum amenințător.
 
Trei acuzatori au murit în 2019
În 2019, un total de trei acuzatori ai lui Kevin Spacey au murit – toţi în circumstanțe misterioase.
Pe Februarie 25, Linda Culkin, primulmacuzator public al lui Spacey, se îndrepta spre casa ei cind a fost secerată de o Toyota, in timp ce se afla intr-o intersectie foarte aglomerata, a declarat căpitanul John Dougan de las poliţia din politia Quincy. Ea a murit ulterior la Boston Medical Centre.
Nu au fost înaintate acuzații împotriva șoferului, care a rămas la fața locului.
“Linda a fost unul dintre primii care l-au acuzat pe Kevin Spacey de atacarea tinerilor, Și mi se pare foarte ciudat că nu mai auziți nimic despre accidentul ei — sau despre persoana care a lovit-o”, a declarat vărul lui Culkin, Cindy. „E ca şi cum s-a întâmplat și acum nu mai este nimic!”
Însă Felix Browne, un purtător de cuvânt al biroului examinatorului medical, a declarat că cauza și modul morții lui Culkin sunt încă în curs de investigare.
 
Șapte luni mai târziu; un alt acuzator a murit.
Un terapeut anonim de masaj care pretinde că a fost agresat sexual de Kevin Spacey a murit, potrivit unei notificări înaintate în instanță de avocații actorului.
Persoana, care a înaintat plângere ca “anonim” în septembrie 2018, a depus plângeri cu privire la acuzația de a fi forțat să maseze organele genitale ale actorului de două ori în timpul unui masaj cu doi ani mai devreme, la o reședință privată din Malibu. În luna mai, un judecător federal din California a permis ca cazul să continue, în ciuda obiecției lui Spacey că identitatea reclamantului a fost protejată.
Acum, la doar o lună după ce părțile au ajuns la un plan de a proceda în cadrul procesului care prevedea un proces de șapte până la 11 de zile, avocatul reclamantului l-a informat Spacey că clientul „a decedat recent”.
Nu se furnizează detalii suplimentare; și nu s-a răspuns la o cerere adresată avocatului reclamantului pentru mai multe informații.
– Hollywood Reporter, Kevin Spacey Accuser Dies in Midst of Sexual Assault Lawsuit
Acest proces a fost cea mai grava amenintare juridica la adresa lui Spacey. Câteva luni mai târziu, cazul a fost respins. În timp ce cauza morții “lui John Doe” a fost vag descrisă ca fiind “legată de cancer”, acest fapt important nu a fost niciodată dezvăluit în dosar, ceea ce este ciudat. Apoi, lucrurile au devenit mai ciudate.

Pe 24 decembrie 2019, Spacey a postat un alt CLIP video pe YouTube numit KTWK– care reprezintă “Ucideţi-i cu bunătate”.
În video, Spacey spune:
„Data viitoare când cineva face ceva ce nu vă place, puteți să ieşiţi la atac. Dar puteți, de asemenea, să vă țineți mânia și să faceți ceva neașteptat. Îi puteți … ucide cu bunătate”.

Kevin Spacey Posted a Chilling Video on YouTube One Day Before the Sudden Death of His Accuser Spacey trage furios de foc, in timp ce o muzică de rău augur se aude în fundal.

Având în vedere ceea ce s-a întâmplat în 2019, videoclipul respectiv era deja deranjant.
Chiar a doua zi, în 25 decembrie, Ari Behm – fostul soț al principesei norvegiene Martha Louise și un acuzator important al lui Spacey – a murit neașteptat la vârsta de 47 de ani. Cauza morții a fost descrisă ca fiind sinucidere. Nu au fost dezvăluite detalii suplimentare.
 
Kevin Spacey Posted a Chilling Video on YouTube One Day Before the Sudden Death of His Accuser
Deci, pentru a treia oara in 2019, un acuzator al lui Spacey a murit brusc. Şi, pentru a treia oara, imprejurarile care inconjura moartea au ramas un mister.
Dacă nu sunteţi prea impresionabili, vă sugerez să aruncați o privire pe pagina de Instagram a lui Behm(este încă online). Este plin de picturi tulburatoare care par sa dezvaluie cazuri de abuz si de control mental pe bază de traume. Stilul artei este similar cu al altui supraviețuitor MK,  Kim Noble. Iată una dintre ultimele picturi postate de Ari.

 
Un tablou postat de Ari Behn pe pagina sa de Instagram. „Mort accidental”?
 
În concluzie
Nu este nevoie de o teorie conspirației pentru a vedea că se întâmplă ceva extrem de ciudat în jurul lui Kevin Spacey. Decesele “comode”, combinate cu clipurile sinistre și obsedante, par să spună “cunosc oameni pe poziţii înalte”. Si chiar cunoaşte. Spacey este un prieten al unor oameni extrem de puternici precum Bill Clinton. El a avut chiar o apariție în scurtmetrajul President Clinton: Final Days, produs de administrația Clinton în 2000. Iar în legătură cu familia Clinton, avem o lungă listă de morţi ciudate ale celor cu care au ajuns în contact şi au devenit direct sau indirect o ameninţare pentru ei.
Toate aceste ciudățenii s-au întâmplat în 2019 – anul în care Jeffrey Epstein (un alt prieten al lui Clinton) a murit după ce a devenit o vulnerabilitate.

Totul se întâmplă la vedere ca și cum ei ar vrea să știm că crimele lor vor rămâne nepedepsite.


Sursa:  https://vigilantcitizen.com/latestnews/kevin-spacey-posted-a-chilling-video-on-youtube-one-day-before-the-sudden-death-of-his-accuser/

marți, 10 septembrie 2019

Dispreţ faţă de fiinţa umană, prostituţie şi pedofilie planetară, corupţie, complicitate cu crima organizată, dimensiuni de bază ale SUA - Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a reţelelor de exploatare sexuală a femeilor (II)




Pentru a nu fi acuzat de ipocrizie, precizez de la începutul acestui text că niciunde pe parcursul acestei analize nu plec de la premisa că prostituţia din jurul unităţilor militare ar fi fost inventată de SUA. Din contră, mai ales pentru cei care nu cunosc suficient de bine astfel de detalii ale istoriei militare, trebuie să amintesc că femeile au avut o participare constantă în cadrul şi alături de formaţiunile militare, fie pe vreme de pace, sau de război. Menţionez, în primul rând, cu respect şi admiraţie, femeile care s-au ocupat de spălătoriile militare, de bucătării şi de spitale, de cele care au luat locul mamelor pentru prea tinerii porniţi la război, care au îngrijit cu dragoste şi dăruire pe cei răniţi, pe muribunzi, sau pe cei afectaţi psihic de realitatea crudă şi cruntă a războiului. Dar trebuie să amintesc şi de prostituatele care însoţeau astfel de formaţiuni cât şi de cele din locurile în care militarii ajungeau şi care interacţionau cu militarii ce nu ştiau dacă a doua zi vor mai fi în viaţă. Trebuie, de asemenea, să amintim că, în toate oraşele în care/alături de care se află unităţi militare, întotdeauna există un procent mai mare de femei care sunt puse de reţelele de traficanţi să se prostitueze sau aleg să trăiască de pe urma prostituţiei.
Dacă este ceva de pus în discuţie, o realitate gravă, pe de o parte incompatibilă cu vremurile şi cu dezideratele actuale, pe de altă parte dovedind un dispreţ copleşitor faţă de semenii lor, este premeditarea, acceptarea fără scrupule, implicarea în şi chiar coordonarea, de la cele mai înalte niveluri ale autorităţilor americane, a prostituţiei din jurul concentrărilor militare, fie ele unităţi pregătite pentru luptă, sau aşa-zisele „staţiuni R&R” (odihnă şi recreere) dedicate „detensionării” cu prostituate, mult alcool şi droguri a trupelor aflate în conflicte şi zone de posibil conflict. Nu puţine sunt cazurile în care ofiţeri superiori ai armatei americane au intrat în mod direct în acest „biznis”.
Pe scurt, înainte de intra în câteva detalii despre ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în jurul bazelor americane, subiectul acestei analize se referă la:
1. Degradarea conştientă, continuă şi  premeditată a femeii: autorităţile militare şi civile americane au văzut întotdeauna ca un lucru normal şi au promovat existenţa prostituţiei alături de bazele militare.
Autorităţile militare americane au înclinat spre ideea că prostituţia asigură o cale folositoare pentru ca soldaţii staţionaţi la mii de mile de soţiile sau prietenele lor „să dea drumul aburilor”. Binele femeilor care asigură aceste oportunităţi de „odihnă şi recreere” este rar avută în vedere: prostituţia în jurul bazelor şi porturilor folosite de vasele marinei militare americane  din Filipine şi din Tailanda alimentează traficul de femei în toată Asia de sud-est, în timp ce condiţiile şi standardele de sănătate ale prostituatelor sunt cel mai adesea catastrofale.
În perioada de după război, inclusiv în Bătălia Okinawei şi în timpul Războiului coreean, întreaga Okinawa a devenit un ţinut al fărădelegii. Soldaţii americani violau femeile, ameninţându-le cu armele, pe câmpuri sau pe străzi, şi chiar răpindu-le din mijlocul familiile lor.
Okinawa a revenit sub administrare japoneză în 1972, dar violenţele au continuat şi chiar au devenit mai cronice.  Au existat violuri şi tentative de viol, şi abuzuri sexuale în zone publice şi chiar un caz în care o locuinţă a fost invadată.  (Sex-crimes-and-prostitution)
Zonele pentru comerţul cu sex s-au dezvoltat în jurul bazelor SUA din întreaga lume. Multe seamănă între ele, pline de magazine de băuturi, fast-fooduri, cabinete de tatuaj, baruri şi cluburi şi prostituţie sub o formă sau alta. Dovezile sunt chiar la poarta bazelor în locuri ca Baumholer şi Kaiseslautern în Germania, sau Kadena şi Kin Town pe Okinawa. (Womens-labor-sex-work-and-u-s-military-bases-abroad/)
În timpul războiului din Indochina, senatorul SUA J. William Fulbright şi corespondentul Sunday Times din Londra au susţinut, independent unul de altul, că forţele americane din Vietnamul de Sud au transformat Saigonul într-un „bordel”, făcând referire la cele aproximativ 500.000 de prostituate care au servit un număr aproximativ egal de militari americani. (Preston Jones: The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia Preston Jones a servit în marina SUA din Pacific către finalul anilor 1980. El predă istoria la John Brown University.)
Acest studiu se referă la poziţia diametral opusă dintre legea americană, politica publică şi încurajarea militarilor, staţionaţi în afara SUA, de a se folosi de prostituţia femeilor. Atât legea americană cât şi legislaţia internaţională recunoaşte că prostituţia este nocivă şi au promovat politici care încearcă să anihileze, controleze, sau să o limiteze. Şi totuşi, Statele Unite permit şi încurajează în mod permanent dezvoltarea unei industrii de sex active pentru R&R  în zonele care înconjoară bazele militare americane. Acest comportament violează nu numai legea americană şi pe cea internaţională, dar, de asemenea, noţiunile de demnitate umană şi bazele susţinerii familiei.”
În Vietnam, bordelurile ridicate pe terenurile bazelor americane, „au fost construite prin decizia unui comandant de divizie, un general cu două stele, şi au fost sub directul control operaţional al comandantului de brigadă cu rangul de general colonel ... Bordelurile din Vietnem cu existat cu aprobarea şefului Statului major al armatei, William C. Westmoreland, al ambasadei SUA din Saigon şi a Pentagonului. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )
De exemplu, Organizaţia Internaţională a Muncii a susţinut că de departe, cel mai semnifricativ impact asupra prostituţiei din Filipine a fost stabilirea bazelor militare americane în această ţară.
Altfel spus, personalul american staţionat la (de exemplu) baza aeriană Sattahip, Tailanda, nu a adus noţiunea de prostituţie în acea regiune. Dar industria bordelurilor care au fost construite lângă acea bază, în Pattaya Beach, a crescut şi a rămas [datorită acesteia] unul dintre principalele centre ale industriei sexului din Asia de Est. (Preston Jones: The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)
2. Crima organizată. Faptul că aceste autorităţi civile şi militare erau conştiente, complet la curent cu implicarea reţelelor mafiote în traficul de femei şi în organizarea prostituţiei în respectivele amplasamente.
In Okinawa, Yakuza (mafia japoneză) deţine şi administrează industria prostituţiei. Yakuza administrează o zonă de baruri în jurul fiecărei baze militare, separată de cea a barurilor permise japonezilor şi celor don Okinawa. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )
4. Corupţie; încurajarea şi aprobarea încălcării legilor şi a regulamentelor militare Ofiţeri de diverse niveluri din armata americană, dar şi personal civil, s-au implicat direct în această „industrie”.
 O amintire similară a fost împărătşită de foşti militari ale bazelor din Filipine în direct, la ora de vârf, pe canalul de televiziune ABC. Ei au subliniat că ofiţerii militari „au promovat cu entuziasm” prostituţia în Filipine, unii dintre ei fiind ei înşişi proprietari de cluburi şi de femei. (Emily Nyen Chang:  Engagement Abroad: Enlisted Men, U.S. MilitaryPolicy and the Sex Industry )
5. Pedofilie masivă la nivel planetar: majoritatea covârşitoare a acestor prostituate au fost/sunt introduse pe piaţă când erau/sunt încă minore
Cu adevărat, minorii folosiţi ca prostituate în Asia de Sud-Est erau atât de obişnuiţi încât o carte de călătorii a unui portavion american, publicată în 1989, includea fără nicio reţinere o imagine a unei prostituate tailandeze foarte tinere, probabil de circa 15 ani, pozând foarte provocator sexual. Prin 1999, un rezident tailandez din Pattaya Beach îşi exprima nedumerirea că ofiţerii marinei americane cu făceau nimic  pentru a opri marinarii să plătească minore pentru sex. Este probabil că foarte multe, dacă nu chiar toate prostituatele sudest-asiatice, folosite de personalul militar al SUA în timpul conflictului din Vietnam şi, mai târziu, în porturile din Tailanda şi în jurul insdtalaţiilor americane din Filipine erau minore. ( The U.S. Military and the Growth of Prostitution in Southeast Asia)
Prin deşertul de minciună, cenuşă şi moarte al „Imperiului”
Majoritatea aspectelor relevate mai sus se înscriu între delictele penale, uneori grave, condamnabile atât sub incidenţa legislaţiei internaţionale cât şi a celei americane. Şi totuşi, probabil niciun american, militar sau civil, nu a fost vreodată pedepsit.
Ceea ce este de constatat, de înţeles, de memorat şi de folosit de fiecare dintre noi, pentru a cuprinde realitatea lumii în care trăim, este minciuna, falsitatea, dubla măsură (pedepsesc, sub acuzaţia de hărţurire sexuală, adresarea mai familiară a unui bărbat faţă de o femeie, dar acceptă şi chiar se implicăm în crima organizată alături de reţelele mafiote), făţărnicia, ipocrizia, ticăloşia, dispreţul ucigător faţă de semeni, al acestor elite – pentru că, în final, aici nu este vorba numai despre conducerea armatei amerricane, ci şi despre tot establishmentul statului american şi structurile alăturate lui, plătite şi sub comanda mafiei financiar-bancare globaliste. Este vorba despre distanţa cosmică dintre prezentarea şi pretenţiile americane de naţiune superioară, de statul democratic cel mai avansat, dedicat binelui omului acasă şi în lume, şi pretenţia ca în baza acestor calităţi SUA să decidă ce e bine şi ce e rău şi să împartă, nu bunăstarea popoarelor supuse, ci distrugerea morală şi moartea. (Evident că  mă refer aici şi la nesfârşitele şi tot mai multele războaie americane în care este atacat un stat pentru că, de exemplu, ar avea arme de distrugere în masă, ceea ce s-a dovedit o minciună, sau pentru că un regim ar fi omorât câteva zeci sau sute de opozanţi, intervenţiile, precum cele din Irak şi Siria aducând peste ţările respective beneficiile a peste 2,5 milioane de morţi, de câteva ori mai mulţi răniţi, şi tot de câteva ori mai mulţi refugiaţi). Şi nu este vorba doar de mentalitatea unor membri ai elitelor americane (şi mai general, occidentale), ci chiar de o cultură de masă cu aceste caracteristici. După cum remarca, într-un articol recent, Anu Bhagwati, directorul executiv al „Service Women’s Action Network”:
Este de asemenea o cultură care conduce la sexism şi la degradarea femeilor. La bazele din străinătate, exploatarea comercială a femeilore explodează în jurul lor, femeile fiind victimele traficanţilor. Nu te poţi aştepta ca o femeie să fie tratată ca un seamăn egal, când, în acelaşi timp tu, ca soldat tânăr eşti încurajat să exploatezi femeile din afara bazei.
Este vorba despre imperiul american, „instransigentul observator” al respectării drepturilor omului, care urechează România an de an pentru, presupuse, astfel de încălcări (în cazul minorităţilor, cu preponderenţă a celor sexuale, cum ar fi neacceptarea completă de legislaţiei prohomosexualitate), care îşi arogă dreptul de a da lecţii, comenzi, foi de drum instituţiilor româneşti, începând cu guvernul, care impune, pentru, pasămite, a ne apăra, risipirea unor sume exorbitante pe cumpărarea de armament, care impune din „grijă pentru piaţa liberă” cedarea necondiţionată a resurselor naturale româneşti către companiile americane, şi care a exploatat şi exploatează indirect şi direct zeci de milioane de femei din lumea întreagă în, probabil cea mai înjositoare sclavie, sau care are la activ zeci de milioane de morţi, în războaiele de agresiune din secolul 20.
Un val uriaş de violuri şi alte agresiuni sexuale în chiar armata americană
Pentru a înţelege mai bine ceea ce se petrece în jurul bazelor americane să vedem puţin ce se petrece în interiorul acestora.
În anii din urmă, acuzaţii privind răspândirea infracţiunilor sexuale au urmărit armata SUA. Un sondaj al Pentagonului estima că 26.000 de militari au fost agresaţi sexual în 2012, deşi numai una din 10 victime (deci circa 2600, n.n.)  au raportat agresiunea. In 2013, numărul personalului care a raportat astfel de incidente a crescut la 5.518 şi anul trecut a atins aproape 6.000. (popularmilitary.com/u-s-militarys-long-history-prostitution/)
Nu am cercetat situaţia secolului trecut, dar în acesta recordul agresiunilor sexuale în interiorul armatei îl deţine anul 2006 cu o estimare de circa 34.000 de cazuri. După o scădere către 2016, an estimat la 14.900 de incidente, cercetarea Pentagonului din 2018 a relevat din nou o creştere a acestora la 20.500. Cel mai atacat segment de vârstă este cel al femeilor între 17 şi 24 de ani, segment cu creştere semnificativă a atacurilor sexuale. Un alt element important evidenţiat de cercetarea respectivă este asocierea acestor acte de agresiune cu alcoolul în 62 % dintre cele mai serioase agresiuni. (https://edition.cnn.com/2019/05/02/politics/us-military-sexual-assault-report/index.html).
Dacă, an de an, sunt agresaţi sexual zeci de mii de membri ai armatei SUA (femei, dar şi bărbaţi) la ce ne putem aştepta de la militarii americani, sosiţi în postura de personaje aproape intangibile, de „descendenţă superioară” dintr-o civilizaţie „superioară”, cu venituri uriaşe în raport cu localnicii din statele în care sunt amplasate aceste baze?
Va urma.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...