Se afișează postările cu eticheta terorişti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta terorişti. Afișați toate postările

vineri, 26 mai 2023

În 2014, NATO a autorizat Ucraina să-i EXTERMINE pe oponenţii guvernului instalat de SUA, oricât de paşnică ar fi fost manifestarea opoziţiei lor

 


NATO a organizat o conferință de presă la 3 iunie 2014 de către ministrul interimar al Apărării din Ucraina, Mykhailo Koval, care fusese numit la 25 martie 2014 de către prim-ministrul ucrainean Arseniy Yatsenyuk, care fusese selectat la 27 ianuarie 2014 de către Victoria Nuland, care fusese numită de Barack Obama pentru a conduce lovitura de stat ucraineană a lui Obama, pe care Obama începuse să o planifice nu mai tîrziu de iunie 2011, după ce președintele Ucrainei, ales în mod democratic de a refuzat în 2010 îndemnurile lui Obama și ale secretarului său destat, Hillary Clinton, de a aduce Ucraina mai întâi în UE și apoi în NATO.

La această conferință de presă (al cărei sunet poate fi ascultat aici), dl Koval a declarat că "miniștrii Apărării din țările aliate care au luat cuvântul în cadrul reuniunii au sprijinit în unanimitate autoritățile ucrainene, forțele armate ucrainene și forțele de securitate angajate în operațiunea antiteroristă din estul Ucrainei", iar această "operațiune antiteroristă" sau "ATO" a fost împotriva oamenilor din regiunea Donbass, situată înextremul est, regiune care votase în proporție de peste 90% pentru președintele ales în mod democratic pe care lovitura de stat a lui Obama tocmai îl răsturnase. Oricine din acea regiune care se opunea răsturnării acelui președinte (probabil 90+% dintre locuitorii de acolo) era numit "terorist" și, prin urmare, era vizat în "ATO" din Ucraina. Koval a fost întrebat de un reporter: Aveți vreo informație despre numărul de locuitori pașnici care au fost uciși în timpul operațiunii, iar el a răspuns: Nu am nicio informație cu privire la numărul de cetățeni pașnici care au fost... care au murit. El a mai spus că operațiunea antiteroristă a avut ca scop exterminarea grupurilor criminale din estul Ucrainei, iar reacția miniștrilor Apărării - și 21 de miniștri au vorbit despre evenimentele care se întâmplă în Ucraina - a fost într-un fel de sprijin în activitățile și acțiunile autorităților ucrainene, [această] operațiune antiteroristă. Așadar, el a fost clar că obiectivul său este exterminarea teroriștilor și a mai spus că am primit astăzi cel mai important lucru, sprijinul total al întregii Alianțe. După cum v-am spus, 21 de miniștri au vorbit și toți ne-au susținut. Este foarte important pentru noi. În consecință, niciunul dintre cei 21 care au fost prezenți nu a ridicat obiecții.

La 11 iunie 2014, a fost postat pe youtube un videoclip cu Koval (probabil dintr-o porțiune netranscrisă a conferinței sale de presă din 3 iunie) în care acesta spune: Va exista o filtrare amănunțită a oamenilor. Vor fi puse în aplicare măsuri speciale de filtrare. Vom filtra persoanele, inclusiv femeile, care au legătură cu separatismul, care comiteau infracțiuni pe teritoriul ucrainean, infracțiuni legate de activități teroriste. Avem o mulțime de informații cu privire la acest lucru și avem un cadru formidabil pentru a combate acest lucru, iar structurile de putere respective vor efectua această operațiune. În plus, aceasta este o problemă serioasă, legată de faptul că oamenii vor fi relocați în alte regiuni.

Acele alte regiuni erau șanțuri, unde erau împușcați și îngropați. Dar mulți locuitori din Donbass au fugit în schimb în Rusia.

La 21 noiembrie 2014, Ucraina, SUA și Canada, au fost singurele trei națiuni care au votat în Adunarea Generală a ONU împotriva unei rezoluții propuse (și adoptate cu o majoritate covârșitoare) care condamna toate formele deintoleranță și rasism, inclusiv nazismul, iar atât America, cât și Canada au declarat că votează împotriva acesteia pentru a vota alături de Ucraina în această privință. Cu toate acestea, având în vedere că toți cei 21 de miniștri ai apărării din cadrul NATO care au fost prezenți la 3 iunie 2014 au aprobat planul lui Koval de filtrare a persoanelor din Ucraina, sau din fosta Ucraină, care se opun guvernului impus de Obama și chiar au aprobat în mod explicit exterminarea tuturor acestora, indiferent dacă sunt incluși și cetățenii pașnici, sentimentul pro-nazist era de fapt larg răspândit, dacă nu universal, în cadrul NATO, chiar și în rândul delegațiilor ONU care votau pentru condamnarea nazismului și a tuturor celorlalte forme de bigotism.

America a continuat de unde se oprise Germania nazistă, dar fără ca evreii să fie ținta, ci vizând orice națiune (cum ar fi Rusia sau China, sau orice națiune care face comerț cu acestea) care refuză să fie preluată de regimul american. Scopul acestui imperiu este cucerirea globală.

Sursa: https://theduran.com/in-2014-nato-authorized-ukraine-to-exterminate-opponents-of-the-newly-u-s-installed-ukrainian-government/

miercuri, 6 ianuarie 2016

Apocalipsa Europei (IV) - Schizofrenia islam/islamism şi depresia islamică teroristă


Pentru a ne anestezia vigilenţa şi a ne altera inteligenţa, Sistemul foloseşte mai multe tehnici, preluate cu mult succes şi de către jihadiştii din întreaga lume. Două dintre ele sunt probabil cele mai importante şi, după o scurtă punere în temă în cele ce urmează, voi reveni mai târziu pe larg asupra lor.
Prima este cea a antirasismului şi a drepturilor minorităţilor, care, din nişte idealuri nobile şi nişte concepte generoase, s-au transformat într-o  teroare intelectuală şi o cenzură a libertăţii de gândire şi de expresie. Alain Finkielkraut, considerat “unul dintre cei mai iluştri filozofi şi eseişti francezi contemporani”, a şi etichetat antirasismul ca “comunismul secolului 21”. Musulmanii militanţi, cu susţinere financiară de la state islamice, în primul rând Arabia Saudită, dar şi finanţări extrem de generoase de la autorităţile locale, au împânzit Occidentul cu asociaţii şi fundaţii pentru drepturi şi libertăţi, de fapt, după cum voi exemplifica, paravane pentru propaganda islamistă şi acţiuni teroriste.
O a doua a fost cea a adormirii vigilenţei prin oferirea unei ţinte false: islamismul. De fapt a unei duble antagonice care să ne deruteze: islamul bun, format din moderaţi, regatul păcii şi iubirii; islamismul, regatul radicalilor, răul personificat în fundamentalişti şi terorişti. Pentru a nu fi etichetate ca rasiste, declaraţiile publice şi documentele oficiale ale autorităţilor din statele occidentale, nu-i identifică pe teroriştii ca musulmani, ci doar ca terorişti, extremişti, jihadişti (de parcă jihadul l-ar fi inventat, de exemplu, taoiştii).
Despre ambele aceste tehnici (componente ale unei demonice strategii a distrugerii) vom discuta mai pe larg în episoadele ulterioare celor despre războaiele civile (dacă ne referim la statele europene separate), sau despre războiul civil (dacă ne referim la europeni contra musulmani), ce sunt pe cale să izbucnească pe continentul nostru. Până atunci, în sensul celor de mai sus, să urmărim 3 opinii despre islam ale unor personaje care provin din lumea islamului. Dacă aveţi nevoie de mai multe, alte sute, chiar mii, vă stau la dispoziţie pe internet.
Prima este cea a  doamnei Wafa Sultan, medic din Siria, stabilită împreună cu familia în Statele Unite. Într-o conferinţă (https://www.youtube.com/watch?v=RFN8ahYN1b0)  ea spune printre altele:  M-am decis să combat islamul; nu islamul politic, nu islamul militant, nu islamul radical, nu islamul wahabist, ci islamul în sine, islamul pur şi simplu. Cred că Occidentul a inventat toţi aceşti termeni pentru a rămâne corect politic… Islamul nu a fost niciodată prost înţeles. Chiar islamul în sine este prolema. Dar nimeni nu are curajul să spună adevărul. Nimeni nu caută cu adevărat rădăcinile terorismului, care sunt chiar această maşină de spălat creierele, care este islamul. Islamul este exact ceea ce a spus şi a făcut profetul Mohamed.”
A doua este a unui professor de ştiinţe politice din Tunisia, Salem Ben Ammar, care trăieşte în Franţa.  Într-unul din multele sale texte, privind islamul în sine şi islamul şi lumea înconjurătoare, Ben Ammar spune: “Discipolii islamului sunt ghidați necontenit în acțiuni de o forță superioară, stăpână a voinței și a vieții lor. Viermele este chiar rodul fructului musulman. Dacă mulți dintre musulmani au ales calea terorismului, ei n-au făcut-o de plăcere, sau datorită vreunei predispoziții nihiliste, sau a vreunui puseu sinucigaș, ci pentru ca au fost conditionați psihologic si ideologic de îndoctrinarea religioasă din paginile Coranului… Coranul le servește de catalizator și le procură senzația de putere și de invincibilitate. Cu cât se îmbată mai mult din studiul lui, cu atât dobândesc mai mult convingerea că sunt invulnerabili și conduși de o forță greu de descris, care îi face să piardă legătura cu realitatea și, mai ales, instinctul de conservare atât de propriu oamenilor normali.”
Al treilea avertisment este al lui Mosab Hassan Youssef , un palestinian, care a făcut parte din conducerea Hamas, împreună cu tatăl, Sheikh Hassan Yousef, co-fondator al organizaţiei, şi cu fraţii săi. Între 1997 şi 2007, din dorinţa de a ajuta la curmarea violenţei şi supărat pentru folosirea de către tovarăşii săi din Hamas a civililor, şi mai ales a femeilor şi copiilor, ca scuturi umane, devine agent al serviciului israelian de Securitate, Shin Bet. În1999 se creştinează în ascuns, convertire pe care o anunţă public în 2008, după ce ajunge, în 2007, în SUA. Este invitat frecvent să vorbească despre Hamas şi terrorism. Într-o  declaraţie despre musulmanii moderaţi şi cei fundamentalişti el spune: “Totuși adevăratul musulman este mai periculos decât fundamentalistul, deoarece el pare inofensiv și niciodată nu-ți dai seama când a făcut acel pas următor spre vârf, spre Jihad. Cei mai mulți atentatori sinucigași au fost la început moderați.
Evident nu toţi musulmanii normali devin, sau vor deveni radicali fundamentalişti. Stau ca dovadă cei 60.000 de musulmani din România provenind din turcii şi tătarii aşezaţi aici în trecut. Stau dovadă şi cei din alte state est şi central europene. Stau dovadă şi primii musulmani ajunşi, de exemplu, în Franţa sau în Marea Britanie cu zeci de ani în urmă. Softul radicalizării există însă în fiecare dintre ei şi, în anumite condiţii el se activează: Fie din cauza nemulţumirii, din cauza nefericirii, din cauza unui tratament advers, din cauza depresiilor nervoase (!!!) (Depresia a fost invocată pentru Mohammed Merah, Medhi Nemmouche, les frères Kouachi, Amedy Coulibaly, Yassin Salhi – cazul Charlie, pentru Seifeddine Rezgui, ucigaşul lui Sousse în Tunisia a fost de asemenea prezentat de către familia sa ca fiind “deprimat”. Aceeaşi ipoteză pentru Nidal Malik Hassan, jihadistul de la Fort Hood din Texas, pentru Mohammad Abdulazeez, jihadistul din Chattanooga, Tennessee, sau pentru Syed Farook, unul dintre jihadiştii din San Bernardino.); din cauze care ţin de dorinţa de avere şi de putere,  ori pur şi simplu pentru că ceva neştiut se declanşează şi afectează gândirea persoanei respectiv. Ajung astfel să devină terorişti, musulmani care până la un moment dat nici nu fuseseră interesaţi de partea religioasă a identităţii lor, musulmani cu o carieră de invidiat, sau chiar persoane de altă origine şi religie, care aderă la islam. Nu întâmplător aflăm, deocamdată, despre cei mai mulţi dintre teroriştii europeni şi americani, că erau nişte persoane liniştite, politicoase, amabile etc.
Radicalizarea moderaţilor se poate exemplifica cu sute de exemple din toate statele vest europene şi din SUA. De exemplu, în Franţa, nici cel arestat în aprilie, nici cel care şi-a decapitat patronul în iunie, încercând să arunce în aer o uzină de produse chimice, nici cel care a încercat la începutul lui 2016 să omoare nişte soldaţi, nu erau membri ai unei reţele teroriste. Despre acesta din urmă procurorul de caz a declarat că nimic nu lasă să se întrevadă apartenenţa sa la o reţea teroristă, că e vorba de un individ solitar, un personaj, până atunci, aparent normal. Iată, deci, şi e importantă de reţinut pentru demonstraţiile viitoare privind probabilitatea unor confruntări sângeroase, şi varianta terorismului imposiil de monizotizat, aleatoriu, în afara structurilor organizate, venit ca din neant.
Un exemplu perfect, în acest sens, ni-l oferă o ştire recentă din România:
Astfel, începând cu anul 2014, Jamal A. Abdel Jabbar Khalil Shalash a parcurs un proces progresiv de (auto)radicalizare ca urmare a accesării sistematice a propagandei online a unor entităţi teroriste jihadiste prezente în arealul de conflict siriano-irakian şi, în special, Daesh, echivalentul arab al acronimului în limba engleză ISIS (Islamic State in Iraq and Syria).
SRI a mai transmis că iordanianul a derulat în mediul virtual, dar și în relațiile cu cei cunoscuți, o susţinută propagandă jihadistă, de radicalizare şi recrutare ideologică în favoarea Daesh, încercând chiar să legitimeze modul de operare al organizaţiei, inclusiv atacurile comise recent la Paris. De altfel, susţinerea necondiţionată pe care acesta o manifestă faţă de acţiunile Daesh include şi disponibilitatea de a se implica în acţiuni împotriva României. (Hot News)
Pentru a susţine afirmaţia despre transformarea în jihadişti a unor convertiţi sosiţi din afara islamului, iată tot de la noi o altă ştire recentă despre un elev, Luigi C. B., după botez Omar al-Faruq, din Craiova:
Procurorii DIICOT l-au ridicat pe tânărul de 17 ani suspect de propagandă jihadistă şi l-au dus la sediul instituţiei pentru audieri. Craioveanul era radicalizat și întreținea legături cu membri ai ISIS, iar, în paralel, încerca să racoleze adepți. El le trimitea mesaje inclusiv colegilor de școală, pentru a-i determina să creeze o grupare jihadistă, susțin surse judiciare.” (EVZ).
Şi pentru a ilustra şi faptul că reţelele islamiste lucrează sub acoperirea unor asociaţii, fundaţii şi moschei (oficiale sau clandestine) să vedem şi unde se şcolea tânărul Luigi:
Locul în care tânărul mergea să „se închine” se află pe strada Grigore Pleşoianu. Acolo îşi află sediul fundaţia “Europe Trust”. Fondatorul acesteia este Ibrahim El-Zayat, lider al Federaţiei Organizaţiilor Islamice din Europa (FIOE).”(EVZ)
Va urma.

duminică, 1 martie 2015

Când şi cum să-ţi elimini opozanţii



Dincolo de tragedie, de semnificaţia, implicaţiile şi urmările sale, asasinarea lui Boris Nemţov se poate dovedi un prilej nimerit pentru a răspunde la întrebarea: Câtă încredere putem avea în ceea  ce ne spune (că face şi că nu face) Puterea?
Nu vreau să afirm că cei de la Kremlin - Putin, mai exact - au aranjat asasinarea lui Nemţov. Aşa cum nici nu pot să contest această ipoteză. Nuanţa pe care vreau să o aduc opiniilor pe care le-am văzut expuse prin presă – în special la televiziuni - se referă la poziţia, la prima vedere raţională, cum că Putin are mai mult de pierdut din eliminarea acestuia acum şi că, în mod normal nu ar avea de ce să fie implicat în evenimente, ba chiar ar fi fost interesat ca ele să nu fi avut loc, aşa că trebuie să fie scos din ecuaţie. Adică, pe scurt, ar fi fost cel mai prost moment pentru o asemenea acţiune de eliminare a adversarilor politici.
          Dar dacă, de fapt, este cel mai bun moment? Dacă ieşim din această logică simplă şi directă şi ne punem întrebarea:  Ce moment mai bun ar putea alege Puterea  (mai ales o Putere arogantă şi plină de sine) pentru a-şi elimina adversarii politici decât atunci când, logic, toate argumentele raţionale spun că nu ar fi trebuit să o facă? Când este în lumina reflectoarelor şi toţi ochii sunt pe ea? Când pare cel mai departe de motivul, locul şi ora crimei? Când poate să te privească în ochi şi să râdă de tine pentru că nu poţi dovedi nimic,  în timp ce se miră condescendentă de puţina minte pe care o ai ca să ajungi să o bănuieşti? Când poate să vină şi să spună: Sunteţi nebuni, acum, cu toate bubele pe cap, când oricum mi se orchestrează tot soiul de campanii de defăimare, eram atât de tâmpită să-mi fac singură una ca asta? Măi băieţi, veniţi-vă în fire, hai că suntem ocupaţi, avem treabă, nu ne arde de prostii. Mai ales că ea înfiinţează comisia de anchetă şi coordonează cercetările?
          De aici încolo, cred că investigaţia (mai curând ipotezele şi construcţiile noastre deductive) trebuie să rămână deschisă oricărei dezvoltări. Chiar dacă nu vom afla prea curând - sau, niciodată - adevărul. Căci, din păcate, în umbra unui regim în care oamenii sunt omorâţi pentru că au opinii contrare; în care pe fundalul revendicării independenţei republicilor caucaziene înglobate cu forţa în marea Rusie, cel puţin la fel de legitimă ca aceea, recunoscută de Kremlin, a separatiştilor din Ucraina, nu am aflat încă un răspuns mulţumitor în legătură cu "orchestrarea" unora dintre aşa-zisele atacuri teroriste şi cu intervenţia deplorabilă, a forţelor speciale  (cum ar fi la şcoala din Beslan unde au murit 330 de persoane dintre care 196 de copii), nu te poţi aştepta să afli decât adevărul acestuia. Care poate să fie foarte departe de adevărul evenimentelor. Şi pe care, chiar dacă este real, ajungi să nu îl mai crezi tocmai pentru că minciuna stă zilnic cu autorităţile la masa (o ştim, din păcate, şi din experienţa cu guvernanţii noştri).

          Şi, pentru că tot vorbim despre Putere, adevăr şi mincină, să ilustrăm cu câteva concluzii dintr-o mult mai amplă dezbatere organizată de Europa Liberă pe 1 septembrie 2014 cu ocazia comemorării a 10 ani de la masacrul din Beslan:

            Editorialistul Radio Svoboda, Vladimir Voronov, povestește că în timpul acelor evenimente s-a aflat chiar lângă școală. „Impresia mea cea mai puternică, - spune Vladimir Voronov, - a fost cea de haos total: în școală erau teroriști și ostatici, iar în afara acesteia – lipsa oricărei coordonări. O mulțime de șefi de nivel local și federal, dar situația rămânea negestionată. Iată de ce nici nu mă miră prea mult faptul că chiar și după 10 ani versiunea oficială e plină de găuri negre și lucruri nespuse până la capăt. Iar întrebarea cea mai importantă care rămâne fără răspuns continuă să fie: cine a organizat atacul terorist – cine l-a planificat, cine a ales obiectul atacului și cine a tras nemijlocit de sforile care i-au pus în acțiune pe păpușile-marionete – pe teroriști”.        
           Vladimir Voronov: „Pe data de 3 septembrie nu putem spune că a fost o operațiune de salvare a ostaticilor – nu a existat o operațiune ca atare în acest sens, a fost doar haos și dezordine”.
Opinia este împărtășită și de editorialistul de la Novaia Gazeta, Elena Milașina:
           Elena Milașina: „Deja la sfârșitul primei zile toate persoanele oficiale știau că cifra reală a ostaticilor depășește mult 300 de persoane. Datele oficiale, care însă nu au fost făcute publice vorbeau despre peste 800 de ostatici și între 30 și 50 de teroriști. Presei însă i s-au comunicat date cu privire la 17 ostatici, apoi 120. Pe 2 septembrie numărul declarat de ostatici a ajuns la 354 și acolo s-a blocat. Supraviețuitorii povesteau ulterior că teroriștii au fost înfuriați de acest lucru. Și da, convingerea mea și a altor experți este că dacă atunci, pe 1 septembrie 2004, s-ar fi dat cifra reală a ostaticilor, dacă s-ar fi spus în presă că acolo sunt peste 800 de copii, asta ar fi determinat puterea să acționeze altfel, ar fi existat o altfel de presiune din partea societății. Și atunci serviciile speciale ruse nu s-ar fi pregătit doar pentru o operațiune în forță. Iar scopul operațiunii care a urmat a fost unul evident – de a-i lichida pe teroriști cu orice preț. Și pentru asta au fost folosite toate resursele, inclusiv cele informaționale. Deci, convingerea mea este că dacă s-ar fi spus cifra reală de ostatici, bilanțul tragediei ar fi fost mai puțin dramatic”.
          Avocatul Iurii Ivanov, unul dintre membrii Comisiei Beslan, creată pentru a elucida circumstanțele tragediei, spune că o mare parte din responsabilitatea pentru numărul mare de victime revine președintelui rus Vladimir Putin. Acest lucru însă a fost ascuns de Comisia Beslan, era practic un subiect tabu:
          Iurii Ivanov: „Suntem o țară autoritară, cu un regim autoritar. Tot ce se întâmplă, mai ales deciziile de un astfel de dramatism, au loc cu girul președintelui. Este evident că președintele a dat ordin să fie nimiciți teroriștii cu orice preț. Președintele oricărei țări are dreptul să adopte decizii la limită în situații extreme. Iar Putin a avut două asemenea situații – Beslan și Nord-Ost - și ambele le-a gestionat mizerabil – în ambele cazuri jumătate din victime au murit pentru că oamenilor nu li s-a acordat ajutor medical la timp. În cazul cu Beslan, sala sportivă a ars, fără să vină pompierii, două ore și un sfert și în consecință aproape 170 de copii au ars de vii sau s-au sufocat.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...