Se afișează postările cu eticheta stânga. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta stânga. Afișați toate postările

vineri, 19 martie 2021

Uniunea Europeană finanţează, cu banii contribuabililor europeni, reţeaua ong-urilor lui Soros din întreaga lume. Numai în 2019 peste 100 milioane euro!

 

OPEN SOCIETY a creat o rețea mondială de ong-uri care promovează o agendă de stânga a frontierelor deschise, LGBTQ, avortul, venitul de bază universal, combaterea discursului urii, și a partidelor de dreapta, toate sub pretextul „drepturilor omului”, după cum arată un nou raport al Parlamentului European. Raportul Echo Chamber:  The Quango Feedback Loop a fost lansat de European Center for Law and Justice, subsidiara UE a ACLJ. a lui Jay Sekulow.

Comisia Europeană finanțează o gamă largă de organizații neguvernamentale (ong-uri) care sunt aproape exclusiv de stânga, şi care fac lobby pe lângă guvernele membre ale UE și la UE însăși pentru a-și continua agenda politică și pentru mai multă finanțare”, scrie raportorul pe bugetul UE, Joachim Kuhs, „creând astfel o buclă de feedback finanțată de contribuabili și o „cameră ecou” care discriminează pe nedrept conservatorii și încalcă obligațiile UE față de neutralitatea politică”.

Aceste ong-uri ale „societății civile” sunt „adesea legate de rețeaua de stânga centrată pe Fundația pentru o societate deschisă (OSF) și organizațiile asociate; Care au perfecționat practica de a sifona euro contribuabililor pentru lobby politic în favoarea unei agende de stânga a No Borders, a migrației ilegale, a campaniilor mass-media împotriva politicienilor și opiniilor conservatoare, care sunt delegitimate ca așa-numitul „discurs de ură”, afirmă Kuhs.

Departe de a fi organizații „neguvernamentale”, multe dintre aceste ong-uri au devenit astfel organisme cvasiguvernamentale (quangos) pe care UE și guvernele le utilizează pentru a-și externaliza agendele politice și activismul pe cheltuiala contribuabililor, atacând și subminând guvernele conservatoare din țările membre ale UE și din străinătate, în special din Israel, dar, de asemenea, în Europa de Est, Africa de Sud, India, Brazilia, Myanmar și chiar în SUA.

Biroul lui Kuhs a identificat o finanțare de 98.108.326 EUR (116.667.478 USD) pentru proiectele de stânga ale UE în anul 2019 doar pentru ong-urile afiliate la OPEN SOCIETY. Din cauza lipsei de transparență, cifra reală este probabil mult mai mare.

Kuhs a scris pentru Gateway Pundit  despre aproximativ 13.124.712 EUR (15.607.513 USD) cheltuiţi de Comisia Europeană pentru ong-uri și organizații anti-Israel în 2019. Gateway Pundit a relatat deja despre 30 milioane EUR (35 milioane USD) pe care UE le-a cheltuit pentru ong-uri cu legături cu OPEN SOCIETY în Europa în 2019. UE a finanțat, de asemenea, grupuri legate de radicala Muslim Brotherhood cu 1.869.141 EUR (2.222.726 USD) în 2019, după cum a raportat Gateway Pundit.

În Balcani, UE a cheltuit cel puțin 4.117.137 EUR (4.895.975 USD) pentru ong-urile legate de OSF (Open Society Foundation) în 2019, în special în Macedonia de Nord, Serbia și Kosovo. OSF Macedonia a primit 1.225.528 000 EUR de la UE în 2019 pentru proiectul „Stay @ School – Action for Inclusion of Roma in Primary Education” și 199.998 EUR pentru proiectul „accesul la justiție pentru cei mai marginalizați”.

Civil Organization Institute for Human Rights Skopje a primit 66.043 de euro pentru proiectul „Drepturile omului pentru toți”. Proiectul media Metamorphosis a primit 997.394 € în 2019 pentru “creșterea implicării civice în Agenda digitală”. Reactor – Research in Action a primit 1.241.535 EUR pentru proiectul „Promovarea egalității de gen prin procesul de aderare la UE”. Margins Skopje a primit 140.000 de euro pentru proiectul „Accesul la justiție pentru comunitățile marginalizate”. 12.002  de euro au fost alocate pentru proiectul „Consolidarea capacităților: Explorarea rolului tinerilor în reconciliere și consolidarea păcii”.

58.213 de euro au ajuns la Islamic Youth Forum North Macedonia, care isi enumera printre obiectivele sale “incurajarea valorilor islamice universale” si “protejarea tinerilor de abateri”.

În Kosovo,
Balkan Investigative Reporting Network a primit 397.204 de euro pentru “Întărirea rezilienței actualilor și viitorilor jurnaliști ai Kosovo” 2019. Aproape un milion de euro au fost alocați între Metamorphosis North Macedonia (997,394 €) și Open Data Kosovo, Centrul pentru transparență și responsabilitate în cercetare Serbia (CRTA) și ong-urile din Estonia, Albania și Muntenegru pentru proiectul „Creșterea implicării civice în Agenda digitală”. Peste un milion de euro au fost alocați Reactor North Macedonia (1,241,535 euro), Kosovo Women’s Network și ong-urilor din Albania, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Suedia pentru proiectul „Promovarea egalității de gen prin procesul de aderare la UE”.

În Africa de Sud, UE a cheltuit cel puțin 3,599,614 EUR (4,280,552 USD) în 2019 pentru ong-urile  care urmăresc agenda de stânga avansată de OSF-uri, cum ar fi Southern Africa Human Rights Litigation Centre (SALC), care „sprijină avocații pentru drepturile omului în Africa de Sud cu consultanță juridică, suport tehnic și finanțare de specialitate”. SALC este un proiect comun al International Bar Association’s Human Rights Institute (IBAHRI) și al Open Society Initiative for Southern Africa (OSISA). SALC a fost finanțat cu 1,992,350 000 EUR de către UE în 2019, împreună cu alte 5 de ong-uri, pentru proiectul “Out & Proud: LGBTI Equality and Rights in Southern Africa.”

African Policing Oversight Forum, care enumeră fundațiile societății deschise printre finanțatorii săi principali, a primit 475,000 EUR din partea UE pentru „Dezvoltarea capacității Serviciului de Poliție sud-african de a preveni și de a răspunde la violența xenofobă și la infracțiunile motivate de ură conexe”.

Ong-ul Gender Links, care are Fundațiile Societății Deschise printre sponsorii săi, a primit 142,500 EUR din partea UE pentru „a pune capăt violenței bazate pe gen a comunității din Botswana”.

Gender links și Women and Law in Southern Africa Research Trust (WLSA), partener al OSISA, au primit 989.764 EUR din partea UE pentru „Responsabilizarea socio-economică prin politici, legislație și acțiuni sensibile la gen” în Lesotho.

În urmă cu 7 de ani, India, condusă de conservatori, nu era încă supusă la lecţiile Societății deschise, după cum arăta NGO Monitor în 2014: „OSF nu sprijină nici o organizație din India.” Acest lucru pare să se fi schimbat acum: În discursul său anual de la Forumul Economic mondial de la Davos 2020, George Soros a anunțat că vom cheltui 1 miliard de dolari pentru “lupta împotriva naționalismului”, ţintind în special guvernul Narendra Modi din India. În februarie 2021, după cum a raportat Jack Posobiec, activista schimbării climatice Greta Thenberg a provocat indignare în India prin accidentally tweetingun Toolkitpentru declanşarea de revolte violente, probabil un produs al rețelei OSF.

 

În 2019, Ong-urile afiliate la OSF din India au fost finanțate de UE cu cel puțin 4.596.255 EUR (5.465.728 USD), inclusiv proiecte precum “WorkFree – Slavery, Work and Freedom: What Can Cash Transfers Contribute to the Fight for Decent Work?” cu 1.499.203 EUR, inclusiv 100.000 EUR pentru INBI Foundation (India Network for Basic Income) și 75.001 EUR pentru OpenDemocracy UK. 947.591 000 EUR au fost donați de UE către Childfund finanțată de OSF pentru „Consolidarea organizațiilor societății civile în vederea promovării emancipării femeilor în Uttar Pradesh de est”. 854.725 000 EUR au fost alocate „Habitat for Humanity India” pentru „Un model de întreprindere socială care să permită femeilor marginalizate să beneficieze de un acces sporit la servicii și drepturi legate de îmbunătățirea habitatelor”. 544.736 euro au mers la Foundation for Social Transformation și National Foundation for India pentru “Nelăsând pe nimeni în urmă: Construirea de căi pentru pace în Nord-Est, prin implicarea societății civile și liderilor de tineret“. 750.000 EUR au fost primiți de World Organization against Torture (OMCT) din Elveţia, care a primit 1,470,000 $ din Open Society în 2019 și de la diferite grupuri indiene.

George Soros a înființat un OSF officeîn Myanmar 1994, care a fost făcut propagandă  pentru minoritatea etnică musulmană Rohingya din 2015, care acum primește o acoperire neobișnuit de largă în mass-media occidentală. În 2019, UE a plătit cel puțin 5.499.750 EUR (6,540,137 USD) pentru proiecte derulaste în Myanmar, inclusiv „Gendered Land and Extractives Action for Social Accountability” împreună cu Oxfam înfiinţată de Soros,(200,000 EUR), „Cultural Bridges”, împreună cu ActionAid finanțată de Soros (1.999.750 EUR), „Strategic and integrated Response to Online Hate Speech and Disinformation Campaigns in Myanmar” împreună cu Phandeeyar Foundation finanţată de Soros (1,500,000 EUR). 1,198,683 EUR și 601,317 EUR au plecat de la UE pentru “Safeguarding Journalists and Freedom of Expression in Myanmar”, cu Canadian Centre for Law and Democracy finanțată de OSF.

3.979.975 000 EUR (4.732.866 USD) au fost alocate EU Aid Volunteerspentru programe care includ “Supporting and Complementing Humanitarian Aid” (€1.389.319), “Supporting Gender Mainstreaming in Humanitarian Action” (€1.261.361), “Building Resilience Through Gender and Youth Leadership in Humanitarian Action” (€1.329.295), inclusiv €113.333  pentru “ActionAid Myanmar”, iar restul pentru grupuri “ActionAid” din Brazilia şi Zimbabwe.

În Brazilia lui Jair Bolsonaro, de asemenea o țintă preferată pentru stânga globală, 1.000.000 0 EUR au plecat de la UE către I
nstituto de Tecnologia e Sociedade pentru “Exposing Bot Disinformation in Brazil”. €330.000 s-au dus la Oxfam for “Barrios, Perspectives and Youth: Multidimensional Inequities  in Local Politics of Developing Nations”. €1.338.854  s-au dus la Rede Jubileu Sul for “Civil Society Protagonists in Macroeconomic Politics,” şi €1.300.000 pentru “Habitat for Humanity Brazil” pentru “Strengthening the National Network  of the Urban Reform Forum” – pentru un total de cel puţin €3.968.854 ($4,719,642) de la UE pentru proiecte ale OSF in Brazila.

€6.993.936 ($8.316.978) au plecat pentru proiectul “Food Wave” for “Empowering Urban Youth for Climate Action” în Brazilia şi în lume, împreună cu  ActionAid.

UE a finanțat chiar și ong-uri cu sediul în SUA, cu cel puțin 26.984.681 EUR (32.089.373 USD) în 2019. 494.681 de euro au mers la Groundswell International  pentru protecția climei în Haiti, care a primit 900.000 de dolari de la Open Society în 2016. 300.000  EUR din fondurile UE pentru perioada 2019 au fost alocate Institute for Women’s Policy Research, alsofinanţatr de asemenea de Open Society. €24,690,000 a dat UE către World Bank’s International Bank for Reconstruction and Development (IBRD), whicare a primit $1.585.000 de la Open Society 2017-2018. Şi $1.500.000 s-au dus la International Rescue Committee, care a fost finanţat cu  $75000 de către Open Society  în 2018.

La 1 martie, raportorul pentru bugetul UE pe 2019, Joachim Kuhs, a decis să amâne descărcarea de gestiune a Comisiei Europene pentru bugetul pe 2019, din cauza numeroaselor întrebări nerezolvate. Comisia pentru controlul bugetar va vota în 22 martie această moţiune şi dacă  ceilalți membri ai Comisiei aprobă sau nu cele aproape 100 de milioane de euro cheltuite pentru Ong-urile de stânga.

Sursa:  https://www.thegatewaypundit.com/2021/03/brazil-india-usa-eu-funding-worldwide-open-society-network-116-million-2019/?utm_source=Email&utm_medium=the-gateway-pundit&utm_campaign=dailyam&utm_content=daily

vineri, 19 iunie 2020

În fața răului și a reprezentanților săi nu te smerești. În fața diavolului nu te smerești. Răul trebuie denunţat.

Deputatul Matei Dobrovie, despre revoltele din SUA – ARMONIA ...

Și totuși, ce se întâmplă în SUA?

Privind la tulburările care au cuprins SUA, explicația prevalentă este aceea a minorității agresive care a reușit să captureze prim-planul - educațional, mediatic, politic - și care prăvale imperiu în genunea haosului.
Explicația favorită a conservatorilor este că „socialismul” (neomarxismul, radicalismul etc.) a ocupat universitățile, campusurile, și a început să domine și în sfera mediatică. Altfel, la firul ierbii, omul de rând își vede de familia, munca și armele sale, e decent, se poartă frumos cu vecinii etc. Și unele figuri religioase folosesc același tip de dualism: o minoritate a oamenilor puși pe rele care deturnează o majoritate de oameni decenți, care își iubesc familia, patria și care vor să muncească (vezi scrisoarea lui Vigano pe care am distribuit-o și eu). Am remarcat și la unii gânditori de stânga acest contrast între elite și „popor”, fiecare cu agenda sa.
Fără îndoială că marea majoritate a oamenilor are altă agendă și alte preocupări decât ce vedem pe Twitter și la televizor. Fără îndoială că destui oameni încă doresc să-și vadă de familie, de comunitate, chiar și de patrie, să muncească, să ducă mai departe ce a moștenit. Nu sunt, însă, așa sigur că o majoritate solidă vrea acest lucru, dacă mă uit la generațiile care vin din urmă - generațiile Y și Z (mai ales aceasta din urmă, cuprinsă din nativi digitali, îndepărtată de religia instituționalizată, îmbibată deja de educația trans). Însă nu din pricini sociologice consider că această explicație a minorității agresive, socialiste, este comodă. Ci pentru că nu merge la adânc și nu explică, de fapt, răul în profunzimea lui istorică.
Dacă realmente am trăi într-o lume în care o minoritate de răi ar conduce o majoritate de oameni buni și decenți, răul ar avea răspândire limitată. S-ar pierde „pe drum”, s-ar evapora până să ajungă să inunde societatea. Sau, ieșind din categoriile morale, dacă realmente ar fi așa de mare diferența între agenda elitelor și agenda oamenilor de rând, atunci deturnarea unei întregi societăți nu ar fi posibilă. Într-adevăr lumea este mult prea complexă să fie condusă conspirativ de câțiva oameni și de găști antrenate.
Prin urmare, întrebarea care ar trebui să ne frământe nu ar fi „cine e de vină”, sau „cine e în spatele acestui tăvălug dizolvant”?, ci, mai degrabă, „de ce „prinde” răul?” De ce are ecou, de ce revertebrează în întreg corpul social? Astfel, nu atât agenda în sine, grupările în sine, ideologiile în sine sunt importante, când CONDIȚIILE în care acestea se manifestă. Condițiile care fac posibil succesul răului, conspirațiilor, minorităților agresive. Toate acestea: minoritățile agresive, ideologiile, sunt SIMPTOME ale unei boli, mai degrabă decât „viruși”, că tot suntem în sezon pandemonic.
Aceste condiții pot și și culturale, sociale, politice - iar aici deja suntem lămuriți. Dar, în ultimă instanță, ceva trebuie să fie putred în adânc pentru ca, dincolo de circumstanțele văzute, răul să aibă puterea de a conduce. 10 oameni drepți dacă ar fi existat în Sodoma, cetatea nu ar fi pierit. 10 oameni drepți dacă ar fi existat în Constantinopol, orașul nu s-ar fi prăbușit în mâinile Magnificului. În Aviatorul, Vodolazkin pune pe seama eroului cărții o altfel de explicație pentru tirania lui Stalin: nu era vorba de tirania unui paranoic asupra unor oameni nevinovați, ci era vorba despre o întruchipare a unui rău, a unei răutăți care bântuia în adâncul societății. În inimile oamenilor...
E mai ușor, psihologic, să găsim vinovați în exterior: socialiștii, elitele, iluminatti etc. E mai greu să înțelegem că, într-un fel sau altul, în grade diferite, toți suntem vinovați. E și dificil, deoarece această conștiință a părtășiei la decăderea generală poate fi speculată abil. Da, toți suntem vinovați. Răul nu este exterior. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie denunțat. În fața răului și a reprezentanților săi nu te smerești. În fața diavolului nu te smerești. Soarta creștinului este să fie răstignit între aceste două adevăruri antinomice: „...cel dintâi sunt eu” și „nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le PE FAȚĂ.”

Autor:  Anghel Buturugă
Sursa:  https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=956140958155334&id=100012783161805

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Danemarca pe muchie de cuțit



„Danemarca este pe muchie de cuțit. Și Europa e pe muchie de cuțit. Ne-am pierdut complet cultura, valorile și busola morală. Ce era considerat bun, acum este rău și invers.” * „Nu poate exista libertate politică fără libertate spirituală. Civilizația noastră va dispărea treptat; singurul lucru care o poate salva este o reală redeșteptare creștină.” * „Nu sunt sigură că Danemarca e cea mai fericită țară din lume. Consumul de alcool este mare și jumătate de milion de oameni iau antidepresive.” * „Știm foarte bine de crimele, violurile, violența și atentatele din Suedia. Acesta este rezultatul multiculturalismului. Și tot ce rămâne în urmă este o casă goală.” * „Există o alianță între Stânga și islamismul radical. Mulți europeni au așa un dispreț față de propriile tradiții, că ar prefera să vadă creștinismul eradicat, chiar dacă asta ar însemna să renunțe, în final, la libertățile lor personale.”

Interviu de Erico Matias Tavares https://www.linkedin.com/pulse/denmark-brink-interview-iben-tranholm-erico-matias-tavares
Traducere și adaptare pentru CulturaVietii.ro de Adriana Martin

Jurnalista daneză Iben Thranholm analizează evenimente politice și sociologice din țara sa, axându-se pe aspectele religioase, semnificațiile și implicațiile lor morale. Este una dintre cele mai citite autoare de editoriale de acest fel din Danemarca.
Thranholm este fostă editoare și prezentatoare la Corporația Daneză de Radiodifuziune (radio-ul public). A călătorit în Orientul Mijlociu, Italia, Statele Unite și Rusia pentru a realiza cercetări și interviuri. A fost premiată pentru cercetările sale privind modul în care mass-media daneză abordează problemele religioase.

E. Tavares: Îți mulțumim că ni te-ai alăturat astăzi, Iben. Cu peste un an în urmă am vorbit cu Dr. Tino Sanandaji, profesor de economie la o universitate de top din Suedia, despre inconsecvența politicilor de imigrare suedeze. Postarea care a rezultat a avut un succes instant, dezvăluind un interes semnificativ pentru acest subiect.  
Într-o anumită măsură, Suedia este ca un „canar în mina de cărbune” a viitorului demografic al Europei, având în vedere că este în fruntea acestei transformări și o acceptă în mod deschis. Fiind vecini și apropiați, am dori să vă aflăm opiniile în legătură cu ce se petrece atât acolo, cât și în Danemarca. Cum privesc danezii Suedia, cu speranță sau cu neliniște?
I. Thranholm: Sunt de-a dreptul terifiați!
Mass-media din Suedia, care ține partea guvernului și a politicilor sale de stânga, nu raportează întotdeauna problemele din societate la adevărata lor amploare. Așa că este greu să avem o imagine foarte clară a ce se petrece. Dar noi, în Danemarca, suntem bine ancorați în realitate. Știm foarte bine de crimele, violurile, violența și atentatele de care au parte oamenii de acolo. Aceste lucruri nu ajung de multe ori la știri, dar noi știm că se petrec. Și nu vrem să le călcăm pe urme.
Acesta este rezultatul zecilor de ani de politici care-au promovat multiculturalismul in Suedia. Și tot ce rămâne în urmă, acum, este această casă goală. Știți, în Biblie se spune că dacă o casă rămâne măturată, curățată și neocupată, va fi în final luată în stăpânire de forțe întunecate. Și mă tem că asta se întâmplă în Suedia. Departe de a fi un paradis multicultural, problemele nu pot rămâne ascunse mult timp.

ET: Într-adevăr, până și domnul președinte Trump a făcut câteva comentarii controversate despre Suedia într-un congres ținut recent în SUA, ceea ce a cauzat un tumult internațional, cu multe polemici legate de corectitudinea acțiunilor sale. Au avut loc și în Danemarca discuții cauzate de acest lucru?
IT: Nu prea au existat discuții, pentru că noi, în Danemarca, știm ce se petrece în Suedia. Malmo e foarte aproape, așa că putem doar să mergem acolo ca să vedem cu ochii noștri.
Era, la un moment dat, o reclamă TV parțial sponsorizată de guvernul suedez care îi sfătuia pe toți suedezii să se integreze în această nouă societate multiculturală pe care o creează. Gândiți-vă la asta. Până și suedezii în vârstă trebuie acum să se ajusteze la această nouă realitate, în loc ca imigranții să se adapteze la societatea suedeză. O numesc „Det nya landet”, ceea ce înseamnă țara nouă. Suedia tradițională nu mai există.

ET: Suedezii și danezii se aseamănă din punct de vedere cultural în multe privințe. Cum se explică diferența de opinie? Este din cauză că nu vă loviți de aceleași probleme sociale?
IT: Noi nu suntem la fel de corecți din punct de vedere politic ca suedezii. Așa că sunt multe discuții pe această temă. (…) Ca atare, suntem cu mult mai conștienți de patrimoniul nostru și tindem să îl protejăm mai mult. 
Ceea ce nu înseamnă că noi nu avem probleme. Avem. Ne confruntăm cu aceleași probleme de identitate, iar tradițiile noastre, în special tradiția noastră creștină, dispar repede din societate. Același tip de pustietate devine normă și în Danemarca. Iar acest lucru elimină multe din argumentele cu care ne putem apăra împotriva importării valorilor și obiceiurilor străine, din care multe sunt extrem de diferite de ale noastre. Această realitate nu se poate schimba doar prin interzicerea anumitor lucruri.

ET: Și cum se arată această integrare până acum? Pare să meargă mai bine decât în alte țări, având în vedere că nu auzim mai deloc de lucruri precum zone interzise și revolte în țara dumneavoastră, spre deosebire de Franța și Suedia, de exemplu.
IT: Avem parte și de aceste probleme, dar pentru că Danemarca este o țară mică, nu veți auzi așa de multe despre ele.
Există părerea generală cum că ajutorul social este soluția oricărei probleme. Nu contează cine și din ce parte a lumii vine aici, va primi cazare, loc de muncă, divertisment și îngrijire medicală. Guvernul iți va oferi toate aceste lucruri, așteptându-se că dacă le ai, vei fi asimilat cu succes de societatea daneză, vei învăța limba și te vei adapta culturii noastre. Prin urmare, vom deveni o societate multiculturală plină de viață.
Însă realitatea este cât se poate de diferită. Relativismul pe care îl pune în pericol această multiculturalitate sfârșește prin a crea un dezacord între diferite părți din societate, în special când valorile și credințele acestora sunt, din capul locului, extrem de diferite.
Când imigranții vin în Danemarca, deși sunt întreținuți, nu au nicio cultură dominantă în care să se poată integra, cu siguranță nu din punct de vedere religios. Suntem complet lipsiți de Dumnezeu. Ca urmare, aceștia ajung să aducă elemente din propria cultură și religie care de multe ori cauzează divergențe, neînțelegeri și, de asemenea, crime. În consecință, societatea daneză devine din ce în ce mai divizată.

ET: Politicienii par să înțeleagă mesajul. Parlamentul vostru a adoptat de curând o legislație prin care garantează că imigrația nu va ajunge niciodată la un nivel care să pună în pericol identitatea națională a Danemarcei. Ce înțelegeți din asta?
IT: Și aici avem o societate foarte divizată, chiar și fără să luăm în considerare valurile de imigranți recent stabiliți aici. Jumătate din populație dorește deschiderea granițelor, imigrarea în masă și asistență socială pentru toată lumea. Aceasta respinge valorile tradiționale și e în favoarea globalizării și a multiculturalismului. Cealaltă jumătate se opune în mod hotărât acestor lucruri, dar nu are niciun argument convingător cu care să-și susțină poziția. Tot ce poate face e să împiedice imigrarea, să împiedice femeile să își acopere capul și așa mai departe.
Ne-am pierdut busola morală. Înainte, creștinismul a avut rolul acesta, de a ne menține uniți de-a lungul secolelor. Acum, nu mai putem face diferența dintre bine și rău, iar în fond, la asta se rezumă lupta pe care o purtăm. Fără o busolă, orice măsură preventivă ca aceasta reprezintă doar o soluție rapidă care nu va rezolva nimic pe termen lung. Avem nevoie de o alternativă clară din punct de vedere moral.

ET: Există date sau studii independente despre beneficiile și costurile imigrației în Danemarca? În Suedia, de exemplu, acest subiect este aproape tabu, dar există o preocupare majoră pentru găsirea unor oportunități bune de angajare pentru imigranți, pornind de fapt chiar de la imigranți.
IT: Odată cu această nouă cultură pe care am adoptat-o în vest, am început să nu mai avem destui copii pe care să ne bazăm sistemul de ajutor social. Așa că, într-adevăr, unul dintre argumente este că avem nevoie de mai mulți oameni care să îl întrețină. În propria noastră societate, extrem de seculară, statul este Dumnezeu. Ar trebui să întrețină și să aibă grijă de toată lumea. Așa că argumentele economice devin mai puțin relevante. Bineînțeles că sunt luate în considerare, având în vedere că oamenii plătesc pentru aceste politici, dar, într-un sens, sunt secundare.

ET: Suntem în pragul unui val de automatizare care amenință să înlocuiască milioane de muncitori din țările dezvoltate. Acest lucru va ridica și mai multe probleme legate de imigrarea în masă, din care fac parte de obicei muncitori mai puțin calificați. Este dezbătută această problemă în Danemarca?
IT: Nu. Singurele discuții sunt legate de aspectul cultural, mai exact impactul asupra valorilor și tradițiilor noastre.
Și într-un fel, asta arată exact cât de slabi suntem. De exemplu, sunt doar 250.000 de musulmani în Danemarca, adică o minoritate nesemnificativă. Cu toate acestea, cele mai multe dezbateri politice despre cultură din ultimii zece ani au avut în mare parte ca focus Islamul. Așa de șubredă a devenit cultura noastră.
Deci, deși avem o societate deschisă care e împotriva obligației femeilor de a se acoperi, împotriva piscinelor separate pentru bărbați și femei și așa mai departe, nu mai avem un temei pe baza căruia să combatem aceste tradiții importate, în mare măsură din cauză că ne-am pierdut rădăcinile și valorile creștine. Așa că, în timp, acestea vor ajunge și mai răspândite în societate. Deja se observă acest lucru.

ET: În consecință, musulmanii laici ar putea și ei să iasă în dezavantaj. Mulți prețuiesc valorile vestice, dar vor da, din ce în ce mai des, de o societate care este în conflict cu ei, în timp ce propriile comunități devin și mai extremiste. Mulți se plâng că islamismul în Danemarca și alte țări europene e mai dur sau chiar mai radical decât în țările de unde au venit.
IT: E adevărat. Și iarăși, aceasta este în mare rezultatul acestei ezitări culturale a societăților care îi găzduiesc. Prin urmare, aceste forme mai agresive câștigă teren în detrimentul tuturor, în special al femeilor.

ET: O mare parte din țările dezvoltate se confruntă cu o situație dificilă și cu siguranță, țările care ar putea să vină în ajutor ar trebui să o facă. Să nu ne mințim singuri, politicile necorespunzătoare din vest au cauzat situații chiar și mai rele în mare parte din Estul Mijlociu, deși un rol major îl au și sectele și conflictele etnice importante.
Există păreri conform cărora în loc să deschidem granițele, ar trebui să venim în ajutor la locul de origine, ceea ce ar fi mai ieftin și ar putea ajuta cu mult mai mulți oameni, i-ar aduce pe refugiați mai aproape de casele lor și ar evita multe din problemele sociale pe care le vedem din păcate pe teritoriul Europei – cauzate bineînțeles de o minoritate, însă încă foarte problematice. Ce părere au politicienii danezi despre acest lucru? 
IT: Ar fi logic din multe puncte de vedere dar, din nou, dezbaterea nu e economică. Oamenii vor să fie văzuți ca făcând bine, ceea ce înseamnă să își deschidă comunitățile, să îi întâmpine pe alții și să aibă grijă de ei.
Aș fi de acord cu asta dacă ar fi vorba de femei și copiii lor, chiar și de familii. Dar realitatea e alta. Majoritatea oamenilor pe care i-am primit în ultimii ani, în special în urma crizei migrației, sunt bărbați tineri și sănătoși. Își aduc conflictele și frustrarea cu ei, creând o atmosferă dificilă pentru toată lumea.
Așa că da, probabil că ar fi cu mult mai eficient să venim în ajutor direct la sursă, dar discuțiile nu cuprind astfel de propuneri.

ET: Se spune că Danemarca este cea mai fericită țară de pe planetă. Dar dumneavoastră nu prea aveți motive să fiți fericită, când vă confruntați în ultima vreme cu cenzură din partea guvernului nu doar pentru că vă exprimați grijile pentru viitorul țării dumneavoastră, ci și pentru că lucrați pentru o agenție de presă rusă. Ce s-a întâmplat acolo?  Ați scris de curând un articol remarcabil pe această temă, exprimându-vă sentimentele nu doar din punctul de vedere al unei femei ce nu urmează drumul partidului, ci în special al unei creștine.
IT: În 2015, am scris un articol critic la adresa politicienilor noștri, care în mare parte urăsc creștinismul dar se folosesc de valorile creștine, în special de caritate și compasiune, pentru a-și promova propriile interese, în special imigrarea în masă. Așa că le-am aruncat mănușa.
Cu câteva luni mai târziu am primit un telefon de la un politician de aici care mi-a zis că eram pe lista neagră a guvernului, fiind, chipurile, un agent de propagandă pro-rus, în ciuda faptului că nu aveau absolut nicio dovadă care să susțină această acuzație. Lucrez din când în când pentru o agenție de presă rusă, dar aceea este pur și simplu munca mea de jurnalist.
Astăzi, într-o societate unde se presupune că există libertate de exprimare, dacă politicienii vor să le ia vocea criticilor lor, nu trebuie decât să îi acuze că lucrează pentru Kremlin sau că au legături dubioase cu Rusia. Asta mi s-a întâmplat mie și asta li se întâmplă și politicienilor și jurnaliștilor importanți din SUA, Franța sau Germania. Dacă nu ești de acord cu politicile multiculturale din Europa, atunci ești etichetat ca fiind agent al Rusiei. Ceea ce e de fapt o formă de asasinare a carierei politice sau a reputației. 
Se tem extrem de mult de ascensiunea a ceea ce politicienii de stânga numesc „populism”, care pune în pericol existența iubitei lor Uniuni Europene. Iar în acest an, miza este mare din cauza alegerilor din Franța și Germania. Așa că apelează la acest tip de tactici pentru a reprima orice disident.
Așa că acum sunt pe lista neagră în Danemarca, o țară ce se presupune că e liberă, dar dacă va porni vreun conflict cu Rusia, aș putea ajunge în închisoare sub pretextul că sunt agent străin. Din nou, fără dovezi sau proces judiciar. Așa funcționează și societățile totalitariste. Prima oară, te trec pe listă, iar apoi, când apare o problemă sau un motiv inventat, vin după tine.

ET: Nu ați făcut decât să vă exprimați niște opinii care coincid cu cele ale multor conservatori din ambele părți ale Atlanticului. Există, cu siguranță, mulți oameni îngrijorați de viitorul societăților din vest. Din multe puncte de vedere, acest lucru amintește de Uniunea Sovietică și noua societate măreață pe care încercaseră să o creeze, dar care a avut consecințe dezastroase care ne sunt cunoscute tuturor.
Aceasta e o comparație chiar foarte reală și îngrijorătoare. Până la urmă, comunismul a fost ideea vestului și i-a fost impusă Rusiei, dar nu ei au creat-o. Și nu s-a terminat odată cu căderea Uniunii Sovietice. Din contră, este cât se poate de în viață și circulă pe teritoriul continentului nostru. Deși operează în mod diferit, scopurile nu sunt foarte diferite. Versiunea care se răspândește în vest este marxismul cultural.
Nu mai avem familii, religii, nici măcar sexe. Acum în Suedia au inventat un termen de gen neutru cu care să se adreseze fetițelor și băiețeilor de la grădiniță. Este o schimbare totală de la valorile vestice tradiționale care au protejat Europa de invaziile străine timp de secole. Și acum, acest lucru a dispărut.
În teorie, ideea de multiculturalism și granițe deschise sună foarte frumos, dar în practică, a dus la o transformare progresivă a societăților noastre, și după cum observăm în cazul Suediei, nu întotdeauna spre bine. Mai puține libertăți, mai puțină siguranță, mai puțină unitate; mai multe crime, mai multă fragmentare, mai multe probleme sociale. Este în mod clar o confruntare între bine și rău, iar noi, în vest, nu mai putem face deosebirea dintre cele două. Eu aș numi-o chiar dezorientare diabolică.

ET: Deci cât va dura până când crucea creștină va fi ștearsă de pe steagul vostru? Și ce părere are despre asta monarhia din Danemarca, care a jurat să protejeze cultura și religia daneză?
IT: Niciun politician din Europa nu va apăra creștinismul. Niciunul. Poate doar prim-ministrul Ungariei, Victor Orban. Există o alianță păgână între Stânga și islamismul radical. Mulți europeni au așa un dispreț față de propriile tradiții, că ar prefera să vadă creștinismul eradicat, chiar dacă asta ar însemna să renunțe, în final, la modul de a trăi și chiar și la libertățile personale.
Avem parte de această situație bizară în care feministele din vest sunt de acord cu obligația femeilor de a-și acoperi capul, pe lângă renunțarea la multe dintre drepturile de care ar trebui să se bucure în țările noastre. Iar de multe ori, aceste femei sunt penalizate de propriile comunități atunci când încearcă să se integreze în societatea noastră, în timp ce feministele nu spun nimic. Totul este așa de multicultural și frumos.

ET: Cunoașteți bine Rusia ca urmare a muncii dumneavoastră. Puteți să faceți o comparație între ce se întâmplă acolo și transformările ce au loc într-o mare parte din Europa de Vest?
Credeți sau nu, taberele s-au schimbat. Acum Rusia este cea care adoptă creștinismul, în timp ce vestul încearcă să scape de el în toate modurile posibile.
Creștinismul are rădăcini adânci în Rusia: în literatura, arta și cultura lor. Atunci când sovieticii au încercat să îl interzică în mod brutal, cu prețul a nenumărate vieți, a continuat să fie practicat pe ascuns. Oamenii încă celebrau creștinismul în secret, săvârșind botezuri și altele de acest fel în spatele ușilor închise.
Domnul președinte Putin a inaugurat recent o statuie imensă a sfântului Vladimir, patronul Bisericii Ortodoxe Ruse, la aproximativ 100 de iarzi de zidurile Kremlinului. Dacă stai într-un anumit punct pe cealaltă parte a străzii care vine dinspre Kremlin, crucea pe care o poartă apare chiar mai înaltă decât steaua din Piața Roșie, așa că simbolismul este foarte puternic.
În vest, așa cum am discutat, mergem în direcția opusă. Încercăm să renunțăm cât mai repede la valorile și patrimoniul nostru.

ET: Filmul rus din 2014 Leviathan face aluzie la această transformare. Cu toate acestea, a pus creștinismul ortodox într-o lumină nu așa de pozitivă, fiind folosit ca argument ideologic pentru a justifica puterea oligarhilor în societate. Domnul președinte Putin nu este sfânt, mai mult ca sigur. Nu că totul este superficial?
IT: Sunt oameni în Rusia care se opun de asemenea propriilor valori tradiționale și care își doresc o Rusie mai occidentalizată. Nu am văzut filmul acela, deci nu pot să îmi dau cu părerea dacă regizorul susține sau nu acel punct de vedere.
Oamenii ar trebui să meargă în Rusia, să vadă cu proprii ochi. Domnul președinte Putin nu face decât să reacționeze conform cu ce se întâmplă acolo și respectă credința ortodoxă a poporului rus.
Acesta este unul dintre motivele pentru care cred că vestul îi urăște așa de mult pe ruși. Nu pot să tolereze ideea de a avea o Rusie creștină renăscută și puternică care se împotrivește fățiș marxismului lor cultural. Și în consecință, au demonizat-o de multe ori în mass media și în cercurile politice.

ET: Așadar, este Danemarca pe muchie de cuțit? Mai mult, este și restul Europei?
Da, Danemarca este e muchie de cuțit. Și Europa e pe muchie de cuțit. Ne-am pierdut complet cultura, valorile și busola morală. Ce era considerat bun, acum este rău și invers.
Ați menționat că Danemarca ar fi cea mai fericită țară din lume, dar nu sunt sigură că este adevărat. Este un motiv pentru care consumul de alcool este mare și jumătate de milion de oameni iau antidepresive.
Channel 1, postul nostru principal de televiziune, a prezentat de curând un documentar despre trei fete daneze care s-au convertit la islamism din proprie voință, nu pentru că s-au căsătorit sau ceva de acest gen. Toate crescuseră în același tip de mediu, provenind din familii destrămate, având probleme cu alcoolismul și așa mai departe – în esență, o parte din moștenirea revoluției din 1968 care a avut loc în întreaga Europă. Ce le lipsea acestor fete era structura, și au găsit-o în Islam pentru că acesta ordonează toate aspectele vieții: cum te îmbraci, ce mănânci, cu cine poți socializa, cum să te rogi, cum să te comporți ca soție și așa mai departe.
Asta nu înțeleg partidele politice de Dreapta din Europa. Aceasta este o luptă spirituală. Nu poate exista libertate politică fără libertate spirituală. Dacă începi pur și simplu să interzici una și alta, de exemplu, dacă le spui să renunțe să își acopere capul, nu o sa meargă. Civilizația noastră va dispărea treptat.
Singurul lucru care poate salva acum Europa este o reală redeșteptare spirituală, îndrăznesc să spun chiar creștină, pe întregul continent. Acest lucru a jucat un rol important în căderea comunismului în Uniunea Sovietică și Germania de Est. Bisericile de aici au reprezentat locuri secrete unde oamenii se adunau, își exprimau ideile și își împărtășeau credința și suferințele.
Încă de la început, Creștinismul a însemnat să te împotrivești răului prin dragoste, rugăciune și credință pentru că acestea trei reprezintă cheia către libertate. Și tocmai acestea sunt valorile pe care nu le tolerează aripa radicală de stânga și islamismul radical, pentru că, bineînțeles, amândouă cer supunere totală față de stat și, respectiv, viziunea pe care o au ei față de Dumnezeu.

ET: Vă mulțumesc mult pentru că ați împărtășit cu noi gândurile și curajul dumneavoastră. Ați merita să fiți pe coperta unei reviste, nu pe lista neagră a unui guvern. Va doresc numai bine.
IT: Mulțumesc.

miercuri, 8 februarie 2017

De ce urăşte stânga banii lichizi. Războiul cu cash-ul, sau drumul spre sclavia totală.



În urmă cu vreo 40 de ani aflam de la un prieten al cărui unchi era ambasador în Coreea de Nord diverse poveşti inedite despre dictatura care îl impresionase şi pe Ceauşescu: cum fac blocuri mai înalte decât cele din Sud, dar nelocuite, cum au magazine în care cumpărătorii sunt nişte actori şi figuranţi, cum în parcuri sunt alţii care se plimbă cu barca, merg pe alei, se prefac îndrăgostiţi şi tot restul. Butaforie. Minciună. Teatru.
Printre altele, am aflat şi cum au rezolvat comuniştii coreeni legarea de glie a coreenilor şi combaterea acţiunilor subversive: lipsa banilor. Oamenii primeau ceea ce aveau nevoie de la autorităţi. Minimal. Călătoriile fără autorizaţie erau interzise şi cum mâncare nu primeai decât pe cartelă, de acolo de unde locuiai şi munceai, nimeni nu putea să călătorească de capul lui. Atunci când, totuşi, trebuia să te deplasezi undeva, dacă primeai autorizaţia, primeai şi raţia strictă de alimente. Intârziai, te ascundeai, mureai de foame. Nimeni nu avea în plus pentru tine şi nici nu îndrăznea să te ajute.
E pornit de ceva vreme un război al elitelor globaliste cu cash-ul, cu banii lichizi. Mai clar, se urmăreşte interzicerea lor. Tot omul să aibă bani în bancă, carduri, plăţi electronice. În urmă cu vreo două săptămâni, în timp ce toată floarea elitistă din vest se războia cu interdicţiile lui Trump pentru migratori,  a mai fost făcut un pas mare către interzicerea completă a balnilor lichizi. Comisia Europeană a prezentat o “Road Map” privind legislaţia continentală împotriva banilor lichizi. Dar acesta este numai un nou şi, adevărat, mare pas pe acest drum. Care a început mai întâi în SUA apoi, după 2010 şi în Europa cu scoaterea din circulaţie a bancnotelor mari (o piedică în calea economiilor în cash) şi prin impunerea unor plafoane maximale pentru cumpărăturile cu bani lichizi. De exemplu, în Franţa şi Italia 1000 euro.
Campania oficială insistă, în afară de partea cu terorismul şi criminalitatea, pe avantajele de a avea bani în bancă. Şi mulţi oameni, după ce descoperă că e mai comod să plăteşti cu cardul şi mai rapid să plăteşti electronic, că nu mai trebuie să te îngrijorezi de banii din casă, sunt realmente entuziasmaţi. Unii însă constată că le-a fost clonat cardul, hăcuit contul, luaţi banii de un infractor din bancă, de bancă, de fisc sau că le-au fost blocate conturile şi atunci nu mai sunt aşa fericiţi. Dar, evident, numărul acestora e mai mic decât al celorlalţi. Aşa că procesul de limitare a folosirii cash-ului merge înainte. Şi totuşi, dincolo de aceste avantaje se găsesc, ca întotdeauna, şi dezavantaje. Unele vitale.
În prezentarea de pe Amazon a cărţii sale „The War on Cash”, David McRee scrie:
Forţe puternice îţi ameninţă libertatea financiară. Peste tot în lume, inclusiv în SUA, guvernele, personaje din lumea academică, bănci şi organizaţii neguvernamentale lucrează coordonat pentru a te opri să mai foloseşti cash-ul.
Ei vor ca tu să nu mai ai altă opţiune decât cea de a plăti electronic. Ei vor ca tu să nu mai poţi fi capabil să mergi la o bancă şi să-ţi retragi banii sub formă de cash. Ei vor să-ţi fie frică să ai mai mult de câţiva dolari asupra ta, acasă, în maşină. Au fost deja trecute legi, în Europa şi SUA, pentru a limita întrebuinţarea cash-ului pentru anumite lucruri. Băncile au început să adopte politici împotriva păstrării de cash în cutiile de depozit, sau de a plăti facturi cu cash.
Companii  legale şi salariaţii lor sunt scoşi din sistemul bancar pentru că clienţii lor plătesc, de obicei, cu cash, sau pentru că companiile vând un produs sau un serviciu legal pe care însă guvernul nu-l aprobă.
Fiscul confiscă conturile bancare ale oamenilor sau companiilor care nu au făcut nimic altceva decât că au făcut depuneri regulate de cash mai mici de 10.000 dolari în contul lor.
Oamenii legii confiscă cash-ul de la oricine cred ei că are prea mult asupra lui. Dacă ai mai mult de 200 de dolari, poţi să fii suspectat de a fi traficant de droguri sau terorist. Fără a avea asupra ta droguri sau bombe. Dovada este cash-ul.
Şi totuşi de ce acest război?
Oficial, „rezonul” pentru aceste măsuri ar fi războiul împotriva criminalităţii şi a terorismului. Neoficial, se poate constata că şurubul folosirii cash-ului se strânge mereu, cu ocazia oricărui alt război lansat de elitele occidentale: cu sărăcia, cu drogurile, cu sida, cu extremismul de dreapta, cu rasismul, cu discursul urii. Şi chiar şi în afara acestora.
La finalul acestui text veţi găsi o serie de link-uri către analize şi articole care detaliază această temă, inclusiv diversele măsuri luate în sensul restrângerii utilizării cash-ului. În cele ce urmează voi rezuma motivele şi consecinţele acestui război aşa cum rezultă din aceste texte. 
Pentru nemurirea sistemului bancar
Ca să înţelegem mai bine trebuie să vă aduc la cunoştinţă „ideile” câtorva economişti „de marcă”, după eticheta aplicată lor de Nassim Taleb, „intelectuali şi totuşi idioţi”: Ken Rogoff şi Larry Summers de la Harvard şi Willem Buiter, economist şef la Citigroup, care militează pentru interzicerea totală a cash-ului şi pentru impunerea de dobânzi negative de către băncile centrale. În felul acesta deponenţii captivi, care nu ar mai avea varianta păstrării banilor cash, ar fi forţaţi de cheltuiască rapid tot ce au în bancă (ca să nu piardă banii ca urmare a dobânzii negative), dar totuşi, oricât de repede şi de mult ar cheltui, vor fi nevoiţi să ţină o parte din bani pentru hrană, alte cheltuieli zilnice, situaţii neprevăzute (accidente, boli), bani care vor fi jumuliţi de dobânzile negative şi de comisioane.
Tot ca urmare a dispariţiei cash-ului, băncile, oricât de catastrofală (tâlhărească) ar fi administrarea lor nu vor mai da faliment. În primul rând pentru că vor dispărea retragerile masive de cash din momentele de cumpănă. În al doilea rând pentru că în locul „bail-out-ului” (salvarea băncilor cu bani de la buget, ca în precedenta criză începută în 2008) se va aplica obligatoriu în prima fază „bail-in-ul” adică salvarea băncilor cu banii deponenţilor, formulă experimentată deja în Olanda (2011), Spania (2012), Cipru (2013), Grecia (2015, 2016) şi devenită legislaţie în UE, sub presiunea Germaniei, de la 1 ianuarie 2016.
Pentru nemurirea elitelor
Conform teoriei economiştilor de genul celor amintiţi mai sus, consumul constant, sub presiune, masiv şi instantaneu va face ca economiile să funcţioneze la turaţie maximă. Falimentele băncilor şi ale fondurilor financiare devenind imposibile, va fi asigurată liniştea şi pacea socială şi va fi evitată radicalizarea unor segmente de populaţie.
Nu va exista evaziune fiscală, căci toate tranzacţiile vor fi transparente. Mai mult, vor fi taxate şi toate activităţile problematice care scapă astăzi controlului fiscal: prostituţia, traficul de toate tipurile (deja pe parcurs de legalizare).
Controlul fiscal asupra individului va fi absolut.
Va fi stabilitate politică, stabilitate socială, elitele nu vor mai fi contestate, ci vor face schimb între ele funcţie de diverse situaţii.
Pentru Coreea de Nord Mondială
Voi merge însă mai departe de aspectele pur economice, fiscale şi tâlhăreşti. Discuţiile la care am făcut referire, se desfăşoară în ipoteza unui stat abuziv fiscal (stat poliţienesc fiscal – cum a zis bătrânul Berlusconi) dar nu ideologizat la maxim. Tendinţa actuală a guvernelor occidentale este aceea de impunere accelerată a unui totalitarism ideologic care să reducă persoana umană la nivelul unui sclav/robot.
În acelaşi timp, un stat mondial şi a unui guvern mondial are nevoie, la astfel de dimensiuni, mult mai mult decât un stat normal, de un control total, în timp real al fiecărei persoane. Acest control trebuie să se realizeze, evident, înainte de constituirea lui, la nivelul actualelor formule statale.
Şi cum se poate face acest control, altfel decât luându-i acesteia banii, plasându-i sub supraveghere în bancă şi blocându-i sau confiscându-i atunci când aceasta „iese de pe şinele care i-au fost alocate”. Ai vreo nemulţumire, o critică, eşti împotriva avortului, împotriva lgbt-ismului, migraţiei, autorităţilor, pentru ceva interzis (de exemplu, creştinism) etc., rămâi fără banii din bancă. Practic, nu mai ai nicio şansă, nu mai poţi face nimic altceva decât să cazi la pace şi să-ţi rumegi liniştit mâna de paie care ţi se aruncă. Cât ţi se aruncă. Altfel rămâi fără casă, fără maşină, fără lucruri şi, mai ales, fără alimente şi apă.
Aţi putea spune că ar mai exista soluţia barterului (care a revenit puternic în câteva state cu probleme monetare sau în care au fost retrase din circulaţie bancnotele mai mari – vezi recent India), dar ia informaţi-vă cam cât barter s-a făcut şi se face în Coreea de Nord. Şi imaginaţi-vă în viitoarea societate, în care tehnologia face posibilă urmărirea tuturor mişcărilor şi gândurilor voastre, cum o să schimbaţi, de exemplu, un pulover tricotat de voi pe un pumn de făină.

Alte câteva analize pe acest subiect găsiţi la aceste linkuri:
www.thefreethoughtproject.com/war-cash-nuclear-citibank

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...