Se afișează postările cu eticheta securişti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta securişti. Afișați toate postările

duminică, 14 aprilie 2019

Apel către lichele - (În atenţia: Iohannis, USR, PNL, PLUS, GDS, ...)

Dragi  prieteni menţionaţi mai sus, direct, sau ca membrii în menţionatele şi nemenţionatele, dar foarte prezentele în apărarea lichelelor, organizaţii politice şi civice,
Dragi nomenclaturişti comunişti-utecişti-sindicalişti,
Dragi securişti, procurori, miliţieni,
Dragi odrasle ale celor din ultimele două rânduri de mai sus, ajunşi pe înalte poziţii ale statului, sau pe înalte averi, construite şi unele şi altele pe baza şi cu ajutorul părinţilor voştri rămaşi, după cum noi ceilalţi, "cei mulţi şi proşti", am aflat an de an, în reţele oculte, născătoare de alte reţele oculte, de protocoale şi de dosare otrăvitoare şi criminale, asemănătoare celor din anii '50,
Dragi tineri care nu puteţi cuprinde în fiinţa voastră - chiar dacă cumva, logic, puteţi înţelege - ceea ce a însemnat cu adevărat experimentul comunist pentru cei care l-au trăit de cealaltă parte a societăţii, cea care trebuia omorâtă, distrusă, terorizată, "reeducată"
Dragi intelectuali corupţi de bunăstare (unii chiar milionari) şi de răsfăţ, gripaţi moral din cauza curentului provocat de agitaţia orgoliilor,
Şi oricare alţii care aveţi nevoie să aflaţi sau să vă reamintiţi,
Şi dragi prieteni cititori, oameni obişnuiţi, care i-aţi îmbogăţit, răsfăţat, suportat pe cei enumeraţi mai sus, sau aţi fost victimele lor,

Se pare că acum, la 30 de ani după lansarea lui e cazul să ne reamintim, sau să-l citim în premieră, vestitul apel lansat de Gabriel Liiceanu" în 30 decembrie 1989, caracterizat de prietenul său, Vladimir Tismăneanu, "Document electrizant ca mesaj si formidabil ca scriitură, ... un manifest pentru claritate morală".

Tot dl Tismăneanu ne defineşte foarte clar regimul comunist şi ne indică unde se lăfăiau lichelele:
Regimul comunist a fost unul lichelocratic. Lichelele domneau pretutindeni, isi făceau de cap si călcau in picioare tot ce era firesc. Lichelele de la CC al PCR, lichelele de la CC al UTC, de la UASCR, de la sindicate, din Securitate, din planificare, lichelele de la Departamentul Cultelor, lichelele din Directia Politică a Armatei, lichelele de la centrele universitare de partid, de la cenzură (pasămite desfiintata), de la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, de la “Scanteia” si “Scanteia Tineretului”, de la la “Era Socialistă” (fosta “Lupta de clasă”), de la “Stefan Gheorghiu”, din TVR, de la Radio, din fruntea Ministerul Sănătatii (Iulian Mincu, cel cu “alimentatia ratională”) si a Ministerului Educatiei. ...  A fi lichea, canalie, torționar, delator, iata ceea ce reprezintă opusul umanului.

Iată textul apelului:

“Sunteți puțini în mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut regăsi peste noapte cu o asemenea forță și grație; și totuși mulți, dacă ați putut face cu putință, hrăni și cauționa oroarea vreme de 40 de ani. Vouă, acestor mulți-puțini, vă adresez următoarea chemare:
Lăsați o respirație mai lungă între ultimul omagiu pe care l-ați scris, între ultima ședință în care v-ați exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceaușescu la cel de-al XIV-lea Congres și adeziunea grăbită pe care ați venit să v-o dați în zilele în care timișorenii nu terminaseră să-și îngroape morții și în care sângele de pe bulevardul Magheru și din Piața Palatului nu se zvântase încă.
Nu mai strângeți o vreme, bărbătește, mâna colegilor voștri și nu-i mai priviți senini în ochi.
Lăsați să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiți o vreme stingheri.
Nu mai apăreți la televiziune.
Nu mai scrieți în ziare.
Nu vă mai ridicați glasul decât pentru o scurta căință, căci altfel îl ridicați din nou în minciună.
Lăsați cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiți o vreme vorbele “demnitate”, “libertate”, “conștiință”, “dreptate”, “popor”. Nu asasinați aceste cuvinte.
Renuntati la alibiuri morale spunându-vă că ați făcut neîncetat răul ca să puteți face din când în când binele.
Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă și insuportabilă rușine. Căutați un părinte care și-a pierdut în zilele acestea copilul și cereți-i iertare. Intrați în noul an meditativi. Și aprindeți o lumânare pentru cei morți și pentru voi.

Iar dacă veți da curs acestei chemări, veți înceta să fiți lichele și veți primi recunoștința noastră. Vă vom iubi.”

Se pare că totuşi lichele au parte de iubire şi recunoştinţă şi dacă nu au dat curs acestei chemări, astfel că sunt bine mersi, au făcut mulţi pui, privesc viitorul cu încredere.

marți, 28 ianuarie 2014

Reforma educaţiei: prima rundă



Ministrului nu-i plăcuse şcoala şi nu-i plăcuseră, cum e şi normal, nici profesorii care în loc să-l înveţe să facă bani şi să fie cel mai tare, încercau să-i bage în cap toate tâmpeniile. Noroc cu taică-său că fusese „barosan”: colonel de securitate, în ultimii ani, care coinciseseră cu anii de liceu şi cu cei de facultate, pe funcţie de general, apoi chiar general. Iar mama ministrului fusese şef de birou personal la Consiliul Popular (primăria comunistă) apoi director în aparatul Consiliului de Miniştri. Familie pricopsită, cu resurse, prea multe chiar pentru acea perioadă, în care nu-ţi puteai construi câte vile voiau „muşchii tăi” şi cum voiau ei, nu puteai avea cele mai scumpe maşini, nu puteai călători oricând şi oriunde şi, în general, nu puteai cheltui oricât.
Începând din copilărie, se învârtise prin cercurile selecte ale fostei nomenclaturi comuniste– regăsite astăzi în mai formule VIP mult mai largi şi mai diverse – ale copiilor de activişti, de securişti, de miliţieni, de foşti miniştri comunişti, de foşti directori generali, toţi oameni cu poziţie şi bani, adică cu putere.
Acum era avut, plin de sine, impetuos, ocupat şi deci mereu grăbit, important. Maşinile elegante îl purtau împachetat în costume de mii de euro, cu cămăşi şi cravate de sute de euro şi pantofi din aceeaşi categorie. Ceasul de la mâna lui, unul dintre cele câteva zeci, bătea suta de mii. Era ras, cremat, pieptănat, parfumat, periat de altă sută. Mustaţa îi era tunsă fir cu fir. Schimba amantele la trei luni, promovând de fiecare dată o altă tânără a cărei vârstă incertă putea fi optsprezece sau doar patrusprezece. Nimeni nu-l întreba.
Avea banii în petrol, sare, electricitate, bănci, clădiri, metalurgie. Era o poveste de succes, prezenţă constantă în topul averilor în primele zece locuri, un model, un motiv de admiraţie, o prezenţă de temut.
- Ce avem astăzi? – îşi întrebă el şeful de cabinet, care îl aştepta în holul vilei, în picioare, îndoit din mijloc, strângând la piept geanta ministerială .
- Şedinţă de colegiu director la minister, întâlnire cu ambasadorul Braziliei, întâlnire cu delegaţia din Polonia, deschiderea târgului internaţional de inventică, dejunul cu primul ministru, negocierile cu profesorii, prezentarea de lenjerie intimă a casei Clovis – îi răspunsese acesta precis ştiind că  ministrul nu agrea vorbăria fără rost a unui subaltern.
- Profesorii!! – repetă demnitarul savurând cu toată fiinţa sa cuvântul magic în timp ce chipul i se lumina de o bucurie interioară explozivă – Bunii şi drepţii şi culţii şi înţelepţii noştri profesori. Ce plăcere!!....Vine şi primu’?
- Desigur. Tot guvernul, plus invitaţii speciali.
- Păi atunci ce mai aşteptăm, la treabă! Şi fără să-şi mai aştepte omul, ministrul educaţiei se lansă în jos pe treptele care duceau la maşină pentru a-şi începe ziua de muncă.

  •  
Deşi lipsită de hârtiile şi dosarele care îl plictiseau şi oboseau îngrozitor, ziua trecuse totuşi greu, marcată de aşteptarea momentului aplicării noii strategii de negociere. Era o noutate naţională, parte a noi strategii de comunicare cu sindicatele stabilită într-o şedinţă secretă de guvern, în urmă cu numai o săptămână. Iar profesorii erau cei mai nimeriţi pentru testarea ei.
La patru fără un sfert părăsise biroul urmat de şeful de cabinet. Hummerul era tras la scară cu cheile în contact şi şoferul alături, asemeni tuturor celorlalţi şoferi, ai tuturor celorlalţi miniştri ale căror maşini erau parcate cu spatele către scările clădirii guvernlui. În câteva minute, toţi participanţii la această primă rundă de negocieri strângeau cu nerăbdare volanul maşinilor, pregătiţi să pornească spre întălnirea cu profesorii.
Porni motorul, aprinse toate farurile din faţă şi demară în urma primului ministru. De pe peronul clădirii, şoferii înţepeniţi în poziţie de drepţi, ca nişte manechine în costume negre, priveau cu încredere viitorul. În acelaşi timp, în întregul oraş, elevii deschideau larg uşile şcolilor lăsând să iasă în stradă mulţimea cenuşie a profesorilor.
Primul punct în negocieri îl marcă agitatul de la agricultură, care reuşise să lipească de un stâlp creierul impertinent, muzical şi visător al unui profesor de matematică. 

(Din ciclul "Povestiri despre sfârşitul lumii")

vineri, 15 iunie 2012

Duhoarea dulce a morţii din canalele comuniste. Şi un film: Checkistul.

       Pentru a înțelege ceea ce se petrece în România de 68 de ani, cu mici întreruperi dup 89, reluat acum în forță, vă recomand un film rusesc: Checkistul. Nu e un film ușor, nu e pentru persoane sensibile, nu e de groază, e (despre) moartea pe bandă rulantă.
      
       Simţiţi cum pluteşte în aer mirosul de praf de puşcă şi de sânge de la execuţiile individuale sau în masă? Simţiţi duhoarea dulce a morţii în care se fecalele se amestecă cu sângele? Sunt canalele comunismului.  
       Înţelegeţi cum se întâlnesc peste decenii tehnicile de represiune şi eliminare: dezvăluirea duşmanului, acuzarea şi execuţia verbală, eliminarea lui fizică? 
       Nu înţelegeţi? Nu ştiţi? Nu cunoaşteţi? 
       Nu e prea târziu să aflaţi. Găsiţi - încă - în toate librăriile sute de cărţi despre represiunea, închisorile, crimele comunismului. Nu sunt fantezii, nu sunt best-seller-uri, nu sunt imaginaţii bolnave. Sunt  mărturiile a mii de oameni despre alte zeci de mii, sute de mii de oameni. Şi ăştia sunt numai cei care au trecut prin închisori. Alte milioane au fost acuzate, torturate, executate în libertate: psihic, vocaţional, prin deposedare, deportare, înfometare, schilodire sufletească.


       Nu e prea târziu să aflaţi. După aceea de-abia veţi fi liberi să hotărâţi singuri.
       Şi nu uitaţi: filmul Checkistul.
        


Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...