Se afișează postările cu eticheta progresism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta progresism. Afișați toate postările

luni, 25 ianuarie 2021

Oana Pellea joacă în viaţă rolul de instructor de partid* (PCR). Catedrala Neamului pe post de hambar îngheţat pentru vaccinare.

 


*(Instructorul de partid era, de cele mai multe ori,
un personaj primitiv, incult, dur, agresiv, incompetent, un soi de supraveghetor trimis de partid cu bâta.)

Implicată cum o ştim în viaţa rezistentă a cetăţii, Oana Pellea are o scurtă postare în 22 ianuarie, în care îşi "deznudează" interiorul şi pe simţire şi pe gândire. Zice zâna asta mică şi plină de venin natural:

"Catedrala Neamului nu poate găzdui vaccinarea ? Întreb. Atât! Intotdeauna in timp de pandemie, de razboi, in stare de necesitate...marile catedrale ale lumii...si au pus la dispozitie spatiile pentru a adaposti oameni, pentru a deveni spitale, etc...Catedrala Neamului este ridicata din banii oamenilor si ar trebui sa fie inspre folosul lor.De ce este nevoie? De vaccin, personal medical și de organizare. Atât."

Să facem deci puţină analiză degajată şi detaşată.

OP ne pune tuturor, inchizitor, o întrebare. Scurtă. Finalizată cu semnul întrebării. Imposibil de evitat sau de confundat cu un strigăt de dor, sau de naştere. După care, nesigură pe alfabetizarea noastră, ne anunţă: „Întreb.”. De parcă am fi bănuit-o că recită ceva cu Ceauşescu. Cum nici asta nu ajunge, că ne ştie nivelul de retardare, ne şficuieşte scurt, stil Zorro: "Atât!".

Pe scenă am putea relua şi juca totul altfel: OP pune o întrebare, că suntem la ora de democraţie anticlericală şi noi ce facem? În loc să stăm cuminţi, cu mâinile la spate, să ridicăm frumos mâna şi să răspundem, râdem de ne prăpădim ca nişte golani habotnici ce suntem, drept care, pe bună dreptate progresistă, trebuie să fim traşi de perciuni. "Bă, loazelor, - ne aduce ea înapoi profesoral în clasă de pe tăpşanele cu flori de primăvară - voi aţi înţeles, sau vă scot la tablă?

Acu' nici noi nu suntem chiar aşa de nătăfleţi, cum ne crede iubirea asta mică şi tormentată, stăm prost cu bila, ne cade guma pe jos şi când ne aplecăm, simţim că vine de undeva o duhoare. Ridicăm fustele zicerilor ei şi descoperim sursa: o gură de iad din care se scurge în şuvoaie negre şi grele, ura, marmorată cu dispreţ, aroganţă şi multă superioritate ţâfnoasă.

Nu avem însă prea mult timp pentru a ne dezmetici că, OP se dezice de ea însăşi şi, deşi ne anunţase că a pus şi ea o întrebare, "Atât", şi ne-am fi aşteptat să încheie, continuă subversiv, coroziv şi doctoral să ne ţină o lecţie de istorie şi morală creştină. Pe care o finalizează administrativ-medical, dovedind o paletă vastă de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice şi calităţi manageriale. 

Ne trebuie, zice ea, prntru transformarea catedralei într-un hangar sanitar, vaccin, personal medical şi organizare. Şi din nou cu „Atât”, ceea ce ne arată că are totuşi un tic zâna. Sau un complex de comisar bolşevic/securist/miliţian, zona asta.

Îmi pare rău, chiar îmi pare rău, dar aici prostia şi aroganţa de tipul celei afişate de activistul de partid de pe vremuri (şi de acum, aşa e, aveţi dreptate), care le ştie pe toate şi dă indicaţii cum şi când să se recolteze, sau cum să arate Casa Poporului, dă din greu pe afară.

De fapt, finalul real e altul. După întrebarea: De ce este nevoie?  - răspunsul mai avea un cuvânt pe care OP l-a şters să nu-şi parfumeze firma:  De un c...t: vaccin, personal medical şi organizare. Zicere scurtă, ton dur, repezit, de şef plictisit de micimea celor din jur.

Şi chiar dacă vaccinul nu prea soseşte, chiar dacă personalul medical nu îşi dublează numărul peste noapte cu drojdie de bere, chiar dacă organizarea lui Cîţu – Ad Labam Gheorghiţă e praf (bun, aici probabil că ea se gândeşte la Andrei Caramitru, să ia el în mânuţele-i fine dar hotărâte frâiele şi să facă ordine), problema e la catedrală; concluzia postării e că vaccinarea nu merge pentru că nu le-a deschis uşile Catedralei Neamului patriarhul cu mânecile sumecate şi în salopetă de stahanovist.

Şi, peste tot şi peste toate, OP, din nou inconsecventă şi fără rigoare, pune un al doilea „Atât”. Adică ultimul cuvânt al postării. Dar nu şi al listei cu cele necesare. Şi asta pentru că fată de-a gata cum e ea, organism parazitar, care şi-a hrănit statutul de vedetă, pe scenă şi în lume, din agonisirile de excepţie ale tatălui ei, habar nu are că mai trebuie ceva esenţial pentru anotimpul acesta: CĂLDURĂ! În acest moment, Catedrala Neamului e un soi de frigider mult mai mare şi doar puţin, foarte puţin mai cald. Cât să se lucreze, pentru că acolo este încă şantier. 

În schimb, i-am sugera noi, dacă am avea cu cine vorbi, în toate sălile şi pe toate holurile Teatrului Naţional, despre care Ion Caramitru ne anunţă că sunt gata să ne primească, e cald, frumos, curat, proaspăt zugrăvit, personalul actoricesc pregătit  să facă voluntariat şi să găzduiască centre de vaccinare pour toujours, după cum se anunţă că va ţine şi stagiunea panedemiilor începută în 2020. Şi, mai ales dacă Andrei Caramitru va fi cu organizarea, nu văd eu ca tatăl să fie atât de câinos şi să nu deschidă larg porţile teatrului.

Evident, faţă de conţinutul textului pelenian, orice discuţie despre de ce avem nevoie şi la ce foloseşte un spaţiu eclezial şi despre responsabilităţile guvernanţilor era de prisos.

Pe scurt, un text plin de ură, de violenţă şi, iertat să-mi fie, de prostie d'aia cu moţ. Urât mirositoare. Atât!

 

luni, 20 martie 2017

V-am dat bani! DISPĂREŢI! MURIŢI!



Adică, dispăreţi ca naţiuni, popoare, creştini, albi, heterosexuali. Şi, dacă nu se poate altfel, chiar muriţi.

Cam asta e teza articolului Ce se ascunde in spatele dispretului Europei Centrale fata de UEde pe ziare.ro, un site de propagandă şi militantism pro-UE  (vezi anunţurile sale despre ce se va întâmpla la proteste, de exemplu, cum se va face un  uriaş steag UE), chiar cu nuanţe de direcţionare a protestelor.  

Articolul, o traducere-relatare, este prost, primitiv, lipsit de inteligenţă (nu e vina ziaristului român, aşa este şi originalul) şi penibil de grosier manipulator chiar din titlu, intenţie concentrată într-un singur cuvând: DISPREŢ.
Se pot spune multe despre opoziţia statelor central europene faţă de dictatura şi arbitrariul din UE, dar că este rezultatul „dispreţului” lor faţă de UE (când cel mai adesea dispreţul este invers) este o gogomănie fără seamăn, un soi de „bagă mai mult” românesc. De unde provine ea? Ar fi două posibilităţi.
Prima, că traducătorul articolului, nepriceput în ale politicii şi necunoscând situaţia despre care se vorbeşte în articolul original al lui John Lloyd de pe Reuters, Behind Central Europe’s growing contempt for the EU, a luat primul cuvânt românesc pe care l-a găsit în dicţionar, pentru englezescul „contempt”, adică „dispreţ”. Dar, după acest înţeles avem, în aceleaşi dicţionare, şi „insubordonare”, „nesupunere”,  sau „sfidare”, care definesc mult mai exact realitatea relaţiei amintite. 
A doua însă, mult mai gravă, ar putea fi stimularea unei reacţii de condamnare şi de respingere a modelului Europei Centrale şi blocarea urmării lui de către România.Adică, a fost folosit intenţionat acest înţeles pentru ca bunii membri ai societăţii civile progresiste să-i instige pe protestarii ne- şi dezinformaţi, dar posibil indignaţi de atâta nerecunoştinţă.
După cum am spus, nici articolul original nu e mai breaz: o însăilare de şabloane şi câteva informaţii despre evoluţia politică „populistă” din statele respective. În principiu, genul care trece fără ca cineva să-şi amintească vreodată de el; sau care nici nu este citit până la capăt.
Există însă două paragrafe cheie în acest articol asupra cărora merită să ne oprim, căci împreună construiesc teza dezvăluită într-o formă mai brutală în titlu şi vorbesc despre dispreţul veninos, real de data aceasta. Este vorba de dispreţul faţă de viaţă, de libertate, de identitate, faţă de toţi vechii europeni, faţă de toate popoarele şi etniile (mai puţin, dar doar conjunctural, cea musulmană), faţă de toate identităţile rămase în picioare.
Cele două sunt:
Se observa astfel un dispret general fata de UE, chiar daca aceste state au primit ajutoare financiare uriase din partea sa. Doar Polonia ar trebui sa primeasca peste 82 de miliarde de euro intre 2014 si 2020.
şi (mai ales partea finală boldată de mine):
"Spectrele populismului, nationalismului, militantismului extremei drepte si autoritarimului, eliberate din congelatoarele lor istorice" dau tarcoale regiunii, scrie autoarea Ellen Hinsey in cartea "Mastering the Past". Deocamdata, acestea isi consolideaza pozitiile, prin punerea lor în mişcare (nu „retragerea lor” cum a fost greşit şi evident fără sens tradus în ziare.ro) într-o Europa care a dorit sa fie promotorul unei noi ordini, unde natiunile, grupurile etnice, granitele si vechile conflicte sa nu mai conteze, iar culturile cetatenilor sa se imbine in societatile civile cele mai avansate din lume”, incheie Llyod.
Ce ne spune pe şleau acest articol?
În primul rând. că am primit bani ca să „murim” ca persoane cu identitate. Să dispărem ca slovaci, cehi, polonezi, unguri, români, bulgari etc., pentru a deveni cetăţenii unei Europe uniforme, standardizate, în care, probabil, şi muzeele ar fi desfiinţate pentru a nu ne obosi sau, Doamne fereşte, a ne da idei. Unii la fel peste tot. Conform modelului promovat prin asta îţi este permis, aşa trebuie să gândeşti, asta trebuie să spui, aşa trebuie să te comporţi, stai cuminte la viol, participă ca victimă voluntară la un atentat terorist.
A doua descoperire este legată de societate. Din articolul despre care vorbim aflăm că în modelul oferit de UE  cetăţenii şi-ar putea amesteca şi şi-ar putea uni culturile în cele mai civile societăţi din lume.
Rezultă că o societate este de admirat cu cât este mai „civilă”, adică are mai multe ong-uri. Dar, atenţie, ce nu se spune aici, dar se subînţelege,  nu orice fel de ong-uri, ci doar acelea care promovează NOUA ORDINE, unde natiunile, grupurile etnice, granitele si vechile conflicte sa nu mai conteze, iar culturile cetatenilor sa se imbine armonios...
Deci societatea pe stil vechi, nu e în regulă, aşa cum, aflăm tot mai des, că democraţia nu mai stă pe votul liber exprimat (valabil doar dacă are ca rezultat ceea ce vor globaliştii progresişti). De exemplu, dacă ne înfundă în mai mult LGBTism+avortionism+migraţionism, adică sclavagism. Este o direcţie tot mai răspicat afirmată în ultimii ani şi anume că poporul e prost (d’aia şi trebuie desfiinţat) şi doar elitele (dar nu oricare, cele progresist-globaliste) pot şi trebuie să decidă pentru el.
Concluzie: Ca şi în cazul binomului popor-elită, din vechea societate e valabilă doar partea ei cea mai luminată, societatea civilă progresistă: activiştii şi militanţii din ong-urile finanţate copios de la bugete naţionale, internaţionale, ale companiilor globaliste şi de către filantropi precum Soros baci’. Oamenii neafiliaţi acestora (adică marea masă, „prostimea”) şi curentului de supunere promovat de ele, ong-urile pro-viaţă şi pro-identitate şi membrii lor sunt reziduu rasist, fascist, nazist, fundamentalist, extremist. Şi, probabil, celor din urmă, care încurcă lucrurile ca în Europa Centrală, bine le-ar sta în nişte cuptoare tăcute, cu flăcări vesele şi fum mirosind a carne arsă.

sâmbătă, 4 martie 2017

Un psihopat sexual sado-masochist, bisexual, pedofil violator, fondatorul educaţiei sexuale. Alfred Kinsey (Educaţia sexuală I)



În acest serial vom vorbi despre falşi oameni de ştiinţă, despre ştiinţa gunoi, despre psihopaţi, despre inimaginabile şi abominabile acte de agresiune împotriva unor fiinţe umane lipsite de posibilitatea de a se apăra (copiii), acţiuni întreprinse sub pretenţia cercetării ştiinţifice şi atestate ca atare de o mare parte a comunităţii pretins ştiinţifice americane şi internaţionale, de media şi de elitele culturale şi politice. Vom vorbi, adică, despre ofensiva distructivă a stângii prin intermediul sexualităţii. Celor impresionabili nu le recomand parcurgerea anumitor pasaje.
Am auzit cu toţii despre educaţia sexuală. Am şi trecut, nu toţi poate, printr-o formă soft, fie în familie, fie la şcoală, fie în ambele. E vorba despre noţiunile de bază privind funcţiile şi organele reproductive ale corpului omenesc, igiena, sarcină şi pericolul îmbolnăvirilor. Este, să zicem, o formă anterioară Educaţiei bazată pe abstinenţa până la căsătorie (Abstinence sex education), sau oricum până după depăşirea perioadei tulburi a adolescenţei, legată de permanente şi decisive transformări nu numai ale trupului, ci şi ale creierului şi personalităţii, formulă introdusă în unele unităţi din sistemul şcolar american. Este şi formula pe care au au în minte, probabil, cei care se declară astăzi de acord cu introducerea în sistemul de educaţie, de la nivelul preşcolar, a noii educaţii sexuale; cea care ni se cere imperativ de către organisme (vezi ONU), ong-uri şi militanţi progresişti. Adică, aşa-zisa Educaţie sexuală atotcuprinzătoare (Comprehenssive sex education). Din păcate, cei mai mulţi dintre cei care se declară de acord cu această formulă habar nu au despre ce conţine şi implică ea; nu îi cunosc fundamentele şi fondatorul. Pentru că dacă le-ar şti ar avea, cu siguranţă, cel puţin o parte dintre ei, o altă părere.
Dar tema nu e cunoscută şi pentru că presa de la noi, ca mai peste tot, refuză să o prezinte, refuză să o pună într-o dezbatere publică, susţinând deschis (după cum îi este afilierea ideologică – progresistă) teza necesităţii ei imperioase. Din fericire există şi o excepţie recentă: Croaţia, unde, ca urmare a prezentării la televiziune a unor filme despre Alfred Kinsey şi lucrările sale, a urmat o largă dezbatere publică şi, în final, interzicerea introducerii în şcoală a educaţiei sexuale de către Curtea Supremă. Voi reveni asupra acestei situaţii într-un alt episod.
Pentru a remedia această lacună extrem de importantă şi periculoasă, voi încerca pe parcursul a mai multor episoade să vă prezint educaţia sexuală progresistă în toată „nuditatea” ei. Voi viza trei elemente: baza „ştiinţifică”, efectele şi susţinătorii.

Un zoolog psihopat, geniul rău al sexualităţii

Alfred Kinsey (la linkul acesta găsiţi în română multe materiale despre acest personaj, despre educaţia sexuală, pedofilie, transexualitate, transgenderism şi  ofensiva din România)  - cunoscut ca Dr. Alfred Kinsey, cel care a pus bazele libertinajului ca normalitate, consfinţit prin legislaţii şi îmbrăţişat de progresiştii din lumea întreagă, a fost un zoolog specializat în entomologie, mai precis în studiul viespilor. Ca urmare a fondurilor primite de la Fundaţia Rockefeller (!), începând din 1941a început studiul sexualităţii umane şi a fondat la Indiana University, în 1947,  Institutul pentru cercetări sexuale, care a fost asociat cu educaţia sexuală progresistă, opusă moralităţii sexuale tradiţionale, şi eliberării din conceptele fixe ale „normalului” atunci când avem de-a face cu sexualitatea umană. Institutul Kinsey are ceea ce mulţi consideră a fi cea mai mare colecţie de pornografie, artă explicit sexuală şi de diverse obiecte sexuale. Ceea ce institutul nu prezintă sunt linkurile către date adunate de la agresorii de copii şi infractorii sexuali.(Albert Mohler – Kinsey as He Really Was – What You Won’t See in the Movie)
Fondurile au fost oferite cu generozitate de Fundația Rockefeller, cea care a susținut desfășurarea pe scară largă a sondajelor, precum și restul activității ”științifice” a lui Kinsey, inclusiv institutul de cercetare care îi poartă numele și care funcționează și azi. (Elena Dulgheru – Alfred Kinsey, proxenet sau apostol?)
Zoologul, care, până în 1938 , colectase şi studiase viespi, publică în 1948 şi în 1953 două rapoarte cu rezultatele aşa-ziselor cercetări privind sexualitatea umană ale căror concluzii au şocat şi apoi au schimbat America şi întreaga lume: Comportamentul sexual al bărbatului şi Comportamentul sexual al femeii.
Kinsey „descoperise” după cercetări asupra a peste 17.000 de subiecţi că:  95 % din populaţia SUA are relaţii sexuale premaritale, extramaritale homosexuale, pedofile şi cu animale; 50 % dintre bărbaţii căsătoriţi au relaţii în afara căsniciei; 70 % dintre bărbaţi se culcă cu prostituate;  10 % dintre bărbaţi sunt exclusiv homosexuali cel puţin 3 ani între 16 şi 55 de ani, şi 4 % sunt exclusiv homosexuali întreaga viaţă; 37 % au avut relaţii homosexuale până la orgasm cel puţin o dată; circa 10 % dintre bărbaţi (şi 3,6 % dintre femei), iar în apropierea fermelor 40-50 %, practică zoofilia;  femeile sunt fie reprimate sexual (în căsătorie), sau depravate; între 2 – 6 % dintre femeile nemăritate sunt exclusiv lesbiene între 20 şi 35 de ani. Şi, cel mai important, că omul are comportament sexual de la naştere şi că toate perversiunile sexuale sunt cuprinse în normalitatea biologică. Deci, nu trebuie să fie condamnate relaţiile sexuale de niciun fel şi actele de violenţă sexuală, nici chiar cele asupra copiilor.
Cum, materialul aflat la dispoziţie este foarte bogat, voi reduce la minim comentariile personale în favoarea unor citate din lucrări, studii, articole care vorbesc despre AK şi „opera sa ştiinţifică”. Un film cuprinzător despre acest personaj şi activităţile sale este Sindromul Kinsey pe care îl găsiţi aici. Un altul, Pedofilii lui Kinsey, (veţi vedea în textul de faţă despre ce pedofili este vorba) îl găsiţi aici. Un interviu cu dr. Judith Reisman, video şi transcriere, aici.
Educatorii sexuali pornografi, experţii legali, universitarii şi, mai deranjant, grupurile pedofile cum este NAMBLA care avansează „intimitatea inter-generaţională” folosesc lucrările lui Kinsey pentru a-şi justifica agendele şi a da cauzelor lor credibilitate ştiinţifică.
Cei mai mulţi dintre oameni habar nu au cine a fost Alfred Kinsey şi cum  fost realizată în realitate aşa numita sa cercetare. Eu însumi am auzit de AF în primul an de studiu al istoriei la universitate, unde  profesorul meu a anunţat că „nu există niciun fel de revoluţie sexuală” pentru că Rapoartele lui Kinsey au demonstrat că oamenii au fost angrenaţi tot timpul în tot felul de comportamente sexuale ciudate şi infracţionale. ( Jonathon van Maren – Alfred Kinsey a fost un pervers şi un criminal)
Alfred Kinsey a avut probleme mintale în cel mai adevărat sens al cuvântului. […] a avut plăcere să-și insereze obiecte străine – paie, pompe de desfundat țevile, pixuri și periuțe de dinți – în penis. A intrat în cadă și și-a decupat pielea de pe prepuț cu un briceag. S-a suspendat în aer cu o frânghie în jurul scrotului.
„Masochist” este puțin spus. Patologia lui Kinsey a mers dincolo de urmărirea durerii și a umilinței – biografia sa descrie un bărbat consumat de o obsesie periculoasă, debilitantă și grotescă vizavi de sex. Omul era un sclav – al apetitului său nesățios și al nevoilor sale autodistructive, de care era dependent.Cu trecerea anilor, în ciuda succesului său profesional și al faimei internaționale, brutalitatea sa autoprovocată doar a crescut: aproape la sfârșitul vieții sale, Kinsey a ajuns în spital, după ce și-a traumatizat organele genitale, ceea ce i-a luat luni de zile de recuperare.
– El a înființat o sală-studio de înregistrare în mansarda sa pentru a filma relațiile sexuale dintre el și soția sa și dintre membrii „cercului său interior” – membri ai personalului, studenți în anii terminali și soțiile lor.
– Interesul său primordial era pentru comportamentul masculin sado-masochist, pentru care „străinii din afară” erau invitați să participe la filmările sale din mansardă.
– Era un exhibiționist sexual: „Adesea Kinsey nu pierdea ocazia de a-și arăta organele genitale și de a demonstra tehnicile sale variate de masturbare membrilor personalului.
– Kinsey era total în favoarea contatului sexual dintre adulți și copii – ceea ce ne face să ne gândim la molestarea copiilor – și îi considera pe adulții care se angajau în astfel de acte „mult bârfiți”.
(Miriam Grossman - „Ce anume îl învățați pe copilul meu?”)
Ceea ce a devenit clar în anii de după publicarea rapoartelor lui Kinsey este că acesta nu aduna informaţia numai din experienţele sexuale ale altor oameni, ci se angaja şi el în practici sexuale variate cu diverşi membri ai echipei de cercetare. În locul unei atmosfere serioase, pe care cei mai mulţi oameni o asociază cu mediul universitar, Institutul pentru cercetări sexuale a devenit un soi de utopie sexuală pentru mulţumirea poftelor lui Kinsey şi ale echipei sale. În conformitate cu unul dintre biografii săi, „Kinsey a stabilit că în cercul lor bărbaţii pot face sex unii cu alţii; nevestele pot să fie schimbate după dorinţă, şi, la fel, nevestele erau libere să se cupleze cu oricare partener sexual ar fi dorit.” Kinsey însuşi se angaja în diverse forme de relaţii sexuale heterosexuale şi homosexuale cu membrii echipei institutului, inclusiv filmând diversele acte sexuale în podul casei sale. (Alan Branch – A Brief Summary and Critique)
Nu este de mirare că în universitate Kinsey avea faima unui pervers şi era evitat de mulţi din cauza hărţuielilor fie cu tentă sexuală, fie pentru a participa la interviurile sale, sau, aşa cum se întâmpla de multe ori, din ambele cauze, căci cei care acceptau să intre în cercetare erau presaţi să intre şi în cercul experimentelor sexuale directe cu echipa.
James H. Jones, alt biograf al lui ne spune că Kinsey era determinat să utilizeze ştiinţa pentru a elibera sexualitatea umană  de vină şi de reprimare. Voia să submineze moralitatea tradiţională, să relaxeze regulile de reţinere, să ajute oamenii să dezvolte atitudini pozitive faţă de dorinţele şi necesităţile lor sexuale. Kinsey a fost un cripto-reformator care şi-a cheltuit fiecare minut pentru a încerca să schimbe moravurile sexuale şi legile SUA care pedepseau deviaţiile şi abuzurile sexuale.( Alfred Kinsey: A Public / Private Life (New York: W. W. Norton, 1997))

Acesta este, pe scurt, omul pe a cărui „operă ştiinţifică” este aşezată astăzi educaţia sexuală pentru copiii de la vârsta de 4 ani. Cum şi-a construit „opera” vom vedea în următorul episod.

joi, 23 februarie 2017

Facebookul platformă a terorismului. Conservatorii urmăriţi şi interzişi. Pentru statul mondial, Zuck reprimă libertatea exprimării opiniei.



Articolul „Facebook vrea să mă izoleze”al Cynthiei Farahat (editorialist al cotidianului egiptean Al-Maqal), de pe Middle East Forum, mi-a amintit de discrepanţa dintre miile de cazuri de acest tip şi prezentarea aurită a FB din recenta scrisoare a lui Zuckerberg (în continuare Zuck, se potriveşte mai bine cu faţa lui). O scrisoare politică, o declaraţie politică, care vine să confirme ceea ce am scris recent despre visul imperiului mondial al lui Zuck şi care ne oferă o perspectivă „roz bonbon” asupra viitorului DACĂ vom fi cuminţi şi vom face ce ne spune el.
Articolul Cynthiei, care ne arată o altă faţă a basmului, porneşte de la o „ciocnire” personală cu politica de reprimare şi de intimidare de pe FB, mai precis descoperirea că cititorii şi comentatorii ei de pe FB primeau următorul anunţ-ameninţare:
Recent aţi comentat o postare a Cynthiei Farahat. Vrem să fim siguri că ştiţi cine poate vedea că interacţionaţi cu postările. Pentru a afla mai multe verificaţi Privacy Basics.
Acţiunea FB vine în continuarea altora, de pe întreg globul, dar mai ales din spaţiul Occidental, prin care echipa acesteia încearcă să izoleze, să vâneze şi să interzică persoanele implicate în susţinerea valorilor spirituale şi morale identitar-creştine şi libertatea opiniei.
Ne spune Zuck ceva în scrisoarea lui despre această parte întunecată a FB-ului? Nici vorbă. Totul e bine, numai unii oameni „e răi”. Ideea principală din scrisoarea lui Zuck, declarată imediat „manifest” de către progresişti, este aceea că rezolvarea tuturor problemelor actuale stă în puterea statului mondial către care ne conduce „prietenosul” zeu al progresului întrupat în FB.
Istoria este povestea despre cum am învăţat să fim împreună în număr tot mai mare – de la triburi la oraşe şi naţiuni.... Astăzi suntem în faţa unei noi etape. Cele mai mari oportunităţi actuale sunt globale – răspândirea prosperităţii şi a libertăţii, promovarea păcii şi a înţelegerii, ridicarea oamenilor din sărăcie şi accelerarea ştiinţei. Provocările noastre cele mai mari cer de asemenea răspunsuri globale – cum ar fi înfrângerea terorismului, lupta cu schimbarea climei şi prevenirea pandemiilor. Progresul cere acum umanităţii să treacă de la oraşe şi naţiuni spre o comunitate globală.
Lăsând de o parte lipsa completă a autocriticii, textul de mai sus este o gargară de cea mai proastă calitate intelectuală şi chiar manipulativă (conceput pentru persoane spălate pe creier, fără cultură, sau jalnic oportuniste).
De exemplu, pentru Zuck, omenirea a trecut de la triburi la oraşe şi naţiuni. De ce? Pentru că aşa trebuie să arate istoria rescrisă, care susţine argumentaţia necesităţii şi implacabilităţii statului global: trib-oraş-naţiune-Terra. Zuck nu pare a fi auzit de regatele şi imperiile antichităţii şi ale tuturor etapelor istorice următoare.  Şi nu ar fi de mirare, la anii lui (32) şi la cum se face şcoală progresistă azi. Oricum ar fi, este jalnic şi arată cine ne croieşte viitorul, sau/şi cât de tâmpiţi îi crede Zuck pe supuşii săi de pe FB (care, în marea majoritate, au desfiinţat atât scrisoarea cât şi autorul).
De la istorie, Zuck trece la oportunităţile pe care le deschide statul mondial: properitate, libertate, pace, înţelegere, bunăstare, un viitor stat stângist mondial. Chiar aşa? Păi nu e deja Occidentul socialist şi nu funcţionează globalizarea  stângii, bine mersi, de atât timp cu rezultatele: sărăcie, dictatură, terorism, războaie între state, dar mai ales în interiorul acestora, ură, genocid, pogromuri, purificare etnică, migraţie, restrângerea libertăţii de opinie, avorturi, sexualitate agresivă şi opresivă? Şi toate astea nu numai în lumea a treia, ci şi în Occident, ba în chiar inima acestuia, SUA, în care astăzi 50 % dintre americani beneficiază de o formă de asistenţă socială. Unde clasa de mijloc este într-o regresie acută, unde societatea este împărţită între 1 % cei care au şi conduc şi 99 % care se luptă pentru supravieţuire.
Zuck ne vorbeşte „înălţător” despre eforturile Fb pentru a conecta oamenii, familiile, prietenii. Nu recunoaşte nimic din numeroasele reproşuri care sunt aduse companiei. Cynthia, în schimb, ne dezvăluie o altă imagine.
Cu o lună în urmă, am raportat o pagină de propagandă teroristă pentru recrutare şi am primit următorul mesaj: „Am revăzut pagina pe care o raportaţi ca fiind o incitare credibilă la violenţă şi am descoperit că ea nu încalcă Standardele noastre de comunitate.” Pagina pe care am raportat-o este foarte periculoasă şi se spune că ar fi administrată direct de Abdul Rahman al-Sudais, imamul principal al Marii moschei de la Mecca. Acestui predicator al terorii wahhabiste i-a fost anterior interzisă  intrarea în SUA şi Canada din cauza incitărilor la anihilarea evreilor, creştinilor şi hinduşilor şi este cunoscut pentru că îi numeşte pe evrei „porci şi maimuţe”.
Această pagină de FB face apel zilnic la omorârea evreilor, creştinilor, budiştilor şi ateilor. Ea găzduieşte regulat concursuri cu premii, cum ar fi telefoane, maşini de spălat şi excursii la Mecca. Premiile sunt acordate celor care distribuie cât mai mult propaganda lor jihadistă pe FB.
Acesta este numai un exemplu al numeroaselor pagini de terorism pe care le-am raportat în decursul anilor. FB nu a acţionat niciodată împotriva site-urilor raportate, dar Fb încearcă să mă izoleze pe mine ca parte a politicii lor de eliminare a opiniilor conservatoare sau obiective.
În septembrie trecut, foşti angajaţi FB au recunoscut că ei suprimau zilnic ştirile de interes pentru cititorii conservatori din secţiunea de ştiri de mare impact - vezi aici.
PS1 - În timp ce redactam acest text am primit semnalarea unui alt caz, care întăreşte spusele Cynthiei şi afirmaţiile mele. Elizabeth Johnston, care administrează popularul blog conservator  "The Activist Mommy," afirmă că FB i-a suspendat contul pentru trei zile şi i-a şters o postare în care spunea că cartea „Leviticul” din „Vechiul Testament” (şi nu ea) condamnă homosexualitatea ca „detestabilă” şi „dezgustătoare”. Mai multe despre acest caz la http://www.christianpost.com/news/facebook-suspends-christian-homeschool-moms-account-over-posts-citing-bible-on-homosexuality-175521/.
PS2- În articolul de mai sus veţi găsi şi referirea la cazul lui Kristi Merritt, care pentru a protesta împotriva impunerii de către Obama a toaletelor comune a postat nişte poze în care apărea în diverse costumaţii împreună cu un carton cu o întrebare. De exemplu: Dacă m-am îmbrăcat aşa sunt eu oare Russell Wilson (un jucător de fotbal american)?
PS3 – O simplă căutare de net vă va duce către multe alte cazuri. În ceea ce priveşte scrisoarea lui Zuck, voi reveni mai pe larg într-o analiză viitoare. 

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...