Se afișează postările cu eticheta partide. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta partide. Afișați toate postările

joi, 11 februarie 2021

Războiul Şoşoacă-AUR, un conflict asimetric, net favorabil senatoarei. Aurul prăjit!


Prăjirea aurului se referă la aşa-numita speculaţie în aur, adică la a face o predicţie a tendinţei preţului aurului, şi a cumpăra sau vinde aur pe această bază pentru a câştiga diferenţa de preţ atunci când preţul aurului creşte sau scade în etapa următoare. 
 
Textul care urmează nu este pro sau contra AUR, ci o analiză şi o prognoză a şanselor sale de a rezista în tumultul vieţii politice.
  •  
Plecarea din AUR a Dianei Şoşoacă, este un cutremur care, pentru un partid nou înfiinţat, eterogen, de-abia intrat în parlament poate fi o lovitură fatală din care să nu-şi mai revină; un război care să se transforme într-un măcel.
Nu e nimic mai pernicios pentru un partid de-abia coagulat decât un scandal cu epurări-plecări, acuze, poale în cap. bani neclari. Un astfel de scandal e deteriorant chiar şi pentru un partid vechi, numai că într-un astfel de caz, există structuri solide, figuri recunoscute cu ancorare în electorat, legături în toate mediile etc.
Situaţia AURului este una specială nu numai prin acest record de scandal timpuriu al unui partid de-abia intrat în parlament, ci prin raportul dintre el şi eliminata vedetă incontestabilă, Diana Şoşoacă. (Cu ceva timp în urmă am vrut să lansez în spaţiul reţelar întrebarea: Ce credeţi: Şoşoacă va prelua partidul sau va fi eliminată? Nu am pus-o pentru a nu fi acuzat de lovitură sub centură în trupul fraged al noului partid. Şi nu spun că lupta pentru putere e cauza rupturii - nu am vorbit cu nimeni din interior - ci doar că ruptura îmi apărea ca iminentă.)
Raportul de forţe Şoşoacă- AUR este unul net defavorabil partidului. Vedeta, prin agitaţia permanentă şi atacurile verbale publice la adresa autorităţilor, cu cuvinte simple, cu mesaje clare, pe înţelesul şi placul nemulţumiţilor de tot felul - de la măşti, 5G şi vaccinare, la justiţie şi guvernare - a reuşit să atragă un număr important de susţinători. Chiar de fani. Şoşoacă este admirată, susţinută, adulată, urmată. Puterea ei mediatică este în acest moment foarte mare, probabil cea mai polarizatoare din spaţiul politic românesc. De aici încolo nu are - cel puţin pentru o perioadă de timp, cât nu se plictisesc spectatorii şi fanii - decât a continua să facă acelaşi lucru. Mai ales că acum a scăpat de o mare grijă: singură, fără partid (să fim serioşi, Neamul Românesc nu există, e o caricatură), nu trebuie să şi ducă la îndeplinire promisiuni, proiecte etc. 
Şoşoacă poate acum zburda pe toată scena, cu un AUR înghesuit într-un colţ, gata să fie aruncat în culise. (Totuşi, la un moment dat Şoşoacă va trebui să ofere spectatorilor o schimbare care să ţină trează atenţia şi aderenţa acestora.)
De cealaltă parte, AUR-ul este acum ca un balon care şi-a pierdut lestul şi e gata să-l ducă vântul în nori, unde să se spargă, căci stă prost la capitolul personaje carismatice. Simion cunoscut de mai mulţi ani (dar totuşi într-o zonă restrânsă până anul trecut), este în acelaşi timp un personaj fără carismă, cu o exprimare bolovănoasă şi încurcată, fără pueterea de a capacita emoţiile oamenilor. Iar fără emoţie, fără sentimente, nu sunt nici fani, nici mare susţinere. În rest, la vedere, adică la "centru" figuri, dincolo de bagajul intelectual al unora, total neconcludente politic, necarismatice, cu discurs plictisitor lipsit de vibraţie şi capacitate emoţională, personaje de seminar, simpozion, cenaclu, cu prezenţe de profesoraşi de ştiinţe politice.
Nu există în AUR nimeni de calibru lui Şoşoacă, care să-i facă faţă şi să ţină electoratul în trena partidului, şi nici întreg partidul, pus în taler, nu o echilibrează pe senatoare, din moment ce mulţi dintre susţinătorii de până mai ieri ai Aurului sunt gata să-l dea, cu acuze grave, pentru aceasta.
În duelul verbal dintre Şoşoacă şi AUR, cel din urmă e învins de pe acum. Din câte am văzut, majoritatea susţinătorilor auriferi erau şi mari admiratori ai Şoşoacăi, ceea va reprezenta un dezastru de proporţii, pe care primele sondaje care vor urma ni-l vor revela în procente de, probabil sub 5-6 %. Şi e doar începutul.
În paralel cu disputa politică, au apărut şi, ca întotdeauna, acuzaţiile de mânării financiare. Din nou, chiar şi numai scandal public, adică fără anchete, oricât vor încerca auriferii să contreze aceste acuzaţii, şi chiar având dreptate, lovitura a nimerit în plin, puţini fiind cei care se îndoiesc de adevărul acestor acuzaţii.
Dar mai important decât toate, de ieri s-a declanşat un război asimetric în care, "terorista" Şoşoacă (văzută de public ca un simbol al luptei de eiberare) va ataca cu rachete în foc susţinut armata regulată auriferă. Care sunt şansele AURului în faţa acesteia? În acest moment, pe datele pe care le am, aproape nule.
Din afară, fără a avea şi grija, după cum am mai spus, a obţinerii unor rezultate în lupta politică - aşa cum se aşteaptă de la AUR - Şoşoacă va putea lovi ieftin şi garantat în partidul cu o structură, ca a oricărui partid, greoaie, în plus eterogenă, mai mult o strânsură de persoane cu idei, opinii, opţiuni şi obiective, după cum se vede deja, adesea, divergente.
Cei din AUR vor fi sub presiune, vor trebui să arate că sunt ceea ce au afirmat în campanie; dar, dacă ar fi să ne aducem aminte doar de promisiunea declanşării procedurii de suspendare a lui Iohannis, promisiuni cam uitate în dulceaţa titlurilor, procedurilor, cabinetelor, maşinilor şi fotoliilor parlamentare. Şi nu vor reuşi să fie nici atât de pe fază, nici atât de prezenţi pe diversele subiecte fierbinţi pentru mulţime, nici atât de incisivi ca zburdalnica şi libera la gură Şoşoacă. Adică vor pierde, vor pierde constant, dramatic. Pentru că, în timp ce Şoşoacă îşi poate alimenta cariera numai cu vorbe, un partid, mai ales unul antisistem are nevoie şi de fapte. ori faptele sunt mult mai greu de pus în lucrare şi cer întotdeauna timp.
Este de aşteptat ca rana operaţiei de retezare a "organului bolnav" Şoşoacă să nu se închidă; să fie urmată de alte plecări, de alte epurări, să se transforme într-o hemoragie, panica va creşte, rupturile vor apărea şi la nivelul echipei de conducere, acum, aparent, solidă şi solidară. 
Nu trebuie exclusă, pentru cazul că AUR este totuşi constituit în nucleul său pe intenţii cinstite, pe patriotism şi credinţă, şi posibilitatea ca acest război să fie benefic pentru partid: să accelereze decantarea soluţiei tulburi de acum, să preseze partidul înspre curăţare şi o activitate naţională reală, concretă, cu rezultate palpabile, care să-l propulseze mai sus în opţiunea publică şi să-i sporească puterea şi importanţa pe piaţa politică. 
Vom avea deci nu peste mult timp un AUR prăjit cu preţul scăzut sau crescut.
Evident, prognozele de mai sus nu au luat în calcul cât de reală şi de profundă este presupusa legătura dintre AUR şi servicii şi deci nici eventualele acţiuni ale acestora în direcţionarea viitoarelor evenimente şi în atenuarea daunelor.
În ceea ce o priveşte pe Şoşoacă, pe scurt, nu cred că viitorul ei poate fi în Neamul Românesc, partid privit cu neîncredere de majoritatea susţinătorilor ei din cauza unui capital uman contestabil. Schimbarea de care vorbeam va fi probabil, dacă sistemul nu îi pune piedică între timp, în structurarea unei noi oferte politice în jurul actualei senatoare. Dar aici încep alte discuţii, pe care le vom duce altădată.

 

 

joi, 27 februarie 2020

Vreţi să ne vaccinați ca să fim mai sănătoși, sau ca să umflați conturile companiilor? (I)

Image result for robert kennedy jr 
 Stimulaţi în perioada din urmă, în plus faţă de "stimulii" primiţi la partid sau, chiar direct de unii dintre politicieni, de la Companiile farmaceutice,  şi profitând de diversiunea planetară cu coronavirusul, partidele parlamentare au anunţat că îşi dau mâna pentru a vota vaccinarea obligatorie pentru întreaga populaţie; copii şi adulţi. Acest vot ar putea fi dat chiar săptămâna viitoare şi, evident, legea votată ar fi promulgată de urgenţă de majordomul pe România al mafiei globaliste, KW Iohannis. Pentru a-i face să se gândească de două ori (cel puţin pe unii dintre parlamentari), trebuie ca asupra lor să se exercite şi presiunea populaţiei, adică a voastră care: 

1. Aveţi dreptul de a decide ce faceţi cu corpul vostru. Breşa obligativităţii vaccinării, deschide calea pentru orice experimente de tip Mengele asupra voastră, adică asupra celei mai feroce dictaturi.

2. În ajutorul deciziei, este obligatoriu să fiţi informaţi în legătură cu efectele adverse ale oricărui vaccin.

3. Este obligatoriu ca vaccinarea să se facă personalizat, adică funcţie de specificul biologic al fiecăruie, de afecţiunile lui, de reacţiile negative la substanţele din vaccinuri şi tot restul, adică după consultarea fişei de sănătate şi efectuarea de analize.

şi care trebuie să trimiteţi mailuri, mess-uri, whatsappuri, să le daţi telefoane şi să-i interpelaţi pe politicieni la sediile de partid şi la birourile parlamentare.

Pentru a vă convinge să cereţi respectarea celor trei condiţii absolut logice de mai sus, care nu înseamnă refuzul vaccinurilor, ci a obligativităţii în condiţii obscure, reiau în cele de mai jos comentariile pe care le-am făcut, pe baza consultării a multe surse, în 2017 când am avut de înfruntat un alt val de presiune pro-vaccinare obligatorie. În următorul articol voi continua analiza asupra vaccinurilor ca modalitate de transformare a omului în vederea unui control total al acestuia, având în vedere şi noua generaţie care se vrea pusă în lucru, cea a vaccinurilor ADN - mai clar, a celor care ne modifică ADN-ul.
  •  

Mi-am vaccinat copilul împotriva rujeolei. Bravo! Da, dar a făcut un autism!”

Nimeni nu este împotriva vaccinurilor! Dimpotrivă, am fi cu toţii mulţumiţi ca să-şi îndeplinească rolul. Din păcate tot ele par a provoca alte maladii grave, sau chiar decesul. Şi tocmai tăcerea, poziţionarea arogantă şi obraznică a industriei farmaceutice şi a autorităţilor de pretutindeni, cazurile flagrante de îmbolnăvire, refuzul acceptării unei reale analize ştiinţifice non-partizane, impunerea lor dictatorială îndreptăţesc poziţiile de contestare şi refuz.

În Franţa, guvernul Macron a introdus 11 vaccinuri obligatorii în loc de 3, provocând o dezbatere „turbată” şi acuzaţii îndreptăţite de legiferare a intereselor sectorului farmaceutic, „Big Pharma”, cu atât mai mult cu cât, au dispărut brusc de pe piaţă dozele ieftine ale vaccinurilor neobligatorii (acum anunţate ca obligatorii) de care putea dispune populaţia după bunul plac.

În presa nomenclaturistă de pretutindeni sunt incriminaţi public cei care se opun vaccinurilor, degetul acuzator îi demască ca duşmani ai (sănătăţii) poporului, ca focare de boală şi moarte, dar acelaşi deget nu scoate o vorbă despre fundamentul ştiinţific pe care aceştia se bazează în refuzul lor şi despre lipsa unei clarificări publice, dincolo de orice îndoială. Fundament ştiinţific constituit din sute, poate mii de studii independente, care demască problemele grave ale vaccinurilor, de la introducerea lor până astăzi.

Cum tot la fel de ciudat, dacă nu, prin prisma studiilor amintite, criminală este şi poziţionarea făţişă a autorităţilor (din toată lumea, nu numai din România) de partea Big Pharma neimplicarea acestora, inclusiv a celor juridice, în elucidarea dezbaterii şi, eventual, pedepsirea exemplară a firmelor şi persoanelor vinovate, şi stoparea imediată a producţiei vaccinurilor criminale.

Care ar fi interesele companiilor şi deci cointeresarea autorităţilor? Simplu: gândiţi-vă că numai în România ar fi vorba de o piaţă de câteva milioane de persoane (şi vorbesc numai despre vaccinurile destinate copiilor). Iar dacă, de exemplu, un al doilea pas după impunerea prin lege a obligativităţii vaccinării copiilor ar urma cel al vaccinării întregii populaţiei împotriva gripei, de exemplu, înţelegeţi cam care ar fi miza? Atunci, nu avem dreptul să avem îndoieli şi să cerem, aşa cum o fac şi cei din Franţa sau SUA, analize independente?

Câteva întrebări legitime

Sunt vaccinurile necesare? Sunt ele indispensabile şi, mai ales, inofensive? Cercetarea medicală, din cadrul marilor concerne, sau finanţată de acestea, este corectă? Care sunt efectele lor adverse reale? Sunt motivate efectele de lăcomia firmelor, adică de folosirea unor ingrediente toxice ieftine? Pot fi eliminate „defectele” pentru ca vaccinurile să-şi îndeplinească scopul iniţial fără efecte negative?

Din păcate, de cele mai multe ori, şi pentru că aşa manevrează Big Pharma ceea ce apare în media, dezbaterea care răzbate în aceasta – atunci când reuşeşte, sau, mai bine zis, când este dorită de Big Pharma – este cea privind poziţia de refuz total al vaccinurilor. Presa „mare” (nomenclaturistă) este plină de reclamele produselor farmaceutice. Beneficiile vaccinurilor sunt prezentate populaţiei triumfalist, dar simplist, incomplet, chiar mincinos. Sunt menţionate numărul de cazuri ale maladiilor înainte şi după introducerea vaccinului. Dar nu se spune nimic despre mortalitatea specifică fiecărei maladii „vaccinate” şi mortalitatea sau efecte de altă natură induse de vaccinări.

În schimb, studiile şi cercetările care pun în evidenţă gravele pericole nu pătrund în aceasta şi, deci nici nu ajung la marea masă. (Robert F Kennedy, nepotul lui JFK, prezent în aprilie 2017 în emisiunea celebrului Tucker Carlson de la Fox News, a dezvăluit că este doar a doua oară când a primit acceptul de a prezenta  problemele vaccinurilor, evidenţiate de cercetări independente, pe o platfomă media de o asemenea importanţă.) Sunt însă lăsate să pătrundă, chiar împinse în mod strategic de aceeaşi Big Pharma doar poziţiile de respingere totală, atribuite unor retardaţi, înapoiaţi, fundamentalişti (eventual, şi cu atât mai bine, religioşi), dezaxaţi, fără a se menţiona motivele opoziţiei acestora. În felul acesta, sunt trimise în derizoriu toate criticile, chiar  rezultatele ştiinţifice, se pune capacul pe orice dezbatere publică serioasă şi banii curg mai departe pe conducta gigantică a Big Pharma.

Oportunitatea, calitatea și siguranța (adică, cât de inofensive, nedăunătoare sunt) vaccinurilor
Să coborâm în concret. Două dintre substanţele deosebit de toxice pentru organismele vii sunt mercurul şi aluminiul. Ele nu ar trebui să se găsească nici în hrana, nici în apa, nici în vaccinuri. Şi totuşi sunt prezente în acestea de aproape 100 de ani.

Dosarul lui Robert F Kernnedy se referă la prezenţa, în vaccinurile actuale, a mercurului, prezenţă pe care sute de studii au relevat-o ca un pericol semnificativ pentru dezvoltarea de boli neuro-degenerative. Într-o conferinţă de presă ţinută la National Press Club, el a oferit chiar o recompensă de 100.000 de dolari celui care va reuşi să demonstreze că injectarea mercurului la nou-născuţi este fără riscuri.

Mercurul copilăriei noastre

O mega-analiză publicată în  Bio Med Research International relevă pericolele grave ale Thimerosalului, un compus organic pe bază de mercur, folosit în multe vaccinuri pentru copii şi găsit ca dăunător de peste 165 de studii. Intre acestea 16 au fost direcţionate către efectele acestuia privind decesul, acrodinia (Sau extremităţi dureroase. Simptome: iritabilitate, fotofobie, decolorarea roz a mâinilor şi picioarelor, polineuritis. Afectează copii mici şi se datorează intoxicării cu mercur!!! De unde mercur în organisme de-abia sosite în lume?); otrăvirea, reacţiile alergice, malformaţiile, reacţiile auto-imune, sindromul Well, întârzierea dezvoltării, sindromul ADH şi autismul.

Chiar dacă inclusiv un studiu realizat de epidemiologi ai United States Centers for Disease Control and Prevention (CDC) a relevat creşterea de 7,6 ori a riscului de autism din cauza expunerii la Thimerosal în timpul copilăriei, poziţia instituţiei este „că nu există nicio legătură între vaccinurile care conţin Thimerosal şi autismul la copii”. Această poziţie este bazată pe alte şase studii epidemilogice realizate în comun cu centrul, sau sponsorizate de către acesta şi care spun că totul este ok.

Dar, în urmă cu doi ani, dr William Thompson, un om de ştiinţă de la CDC a dezvăluit public că centrul avea de mult timp cunoştinţă de legătura cu autismul a Thimerosalului şi a dat exemple de date importante ascunse publicului. Dr Thompson însuşi a fost autor sau co-autor la mai multe studii ale CDC, care respingeau legătura dintre vaccinuri şi autism  (vezi (Thompson, et al. 2007, Price, et al. 2010, Destefano, et al. 2004).
Conforma declaraţiilor, el şi colegii lui „au ascuns informaţii importante”, el „a fost complice şi a cauţionat acest lucru”, îi era ruşine şi regreta că a „făcut parte din această problemă”. (sursă) (sursă).

Un alt studiu, publicat în Translational Neurodegeneration, de dr Brian Hooker, a găsit o creştere a riscului de autism cu 340 % la copiii afro-americani care au primit un vaccin împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului. Şi ce să vezi: studiul a fost ulterior retras (şi nu mai poate fă găsit), iar dr Thompson a retractat şi el afirmaţiile sale.

În schimb, Dr. Jose G. Dorea, profesor la universitatea din Brasilia, departamentul ştiinţelor nutriţiei afirmă că: „Chiar dacă sunt utilizate de mult timp ca ingrediente active în medicamente şi fungicide, nivelul de inofensivitate a acestor substanţe nu a fost niciodată determinat, nici pentru animale, nici pentru oameni, ceea ce era obligatoriu pentru foetus, nou-născuţi, copii mici şi chiar copii mai mari.

Un studiu efectuat în Guinea Bissau de cercetători scandinavi, dat publicităţii în ianuarie 2017 şi semnalat într-un articol de acelaşi  RF Kennedy, arată că vaccinul pe cale orală contra difteriei-tusei convulsive-tetanosului-poliomelitei  multiplică mortalitatea infantilă de la cinci ori la zece ori.

Aluminiul cel de toate zilele

Similare sunt şi problemele provocate aluminiu conţinut de vaccinuri ca adjuvant de peste 90 de ani şi pentru care, nici până astăzi, Food and Drug Administration (FDA) şi producătorii de vaccinuri nu au reuşit să realieze studii şi teste care să prezinte inofensivitatea sa, deşi este utilizat pe scară largă. În Franţa, de exemplu, peste 60 % dintre vaccinuri conţin aluminiu.

Dr Christopher Shaw, profesor la universitatea din Columbia Britanică, la departamentul de neuroştiinţe, susţine că vaccinul împotriva infecţiilor cu papillomavirusul uman este un vaccin care a fost împins prin marketing, ale cărui beneficii sunt mult exagerate şi ale cărui pericole mult subestimate.
Poziţia lui este susţinută şi de personaje din BIG PHARMA, cum ar fi Dr Peter Rost, fost vice-preşedinte al Pfizer. Dezvăluirile sale sunt incluse în documentarul One More Girl despre vaccinul Gardasil Detalii despre scandalul Gardasil din SUA găsiţi la linkul anterior şi nu voi cita decât declaraţia lui Marica Angell, fostul redactor şef al The New England Journal of Medicine, una dintre cele mai prestigioase reviste medicale la nivel mondial:

Nu mai este posibil să credem mare lucru din cercetarea clinică publicată, sau să ne bazăm pe judecata unor medici pe care ar trebui să ne bizuim sau pe liniile directoare medicale oficiale. Am ajuns cu neplăcere la această concluzie în cei 20 de ani ca eidtor al revistei

Câteva întrebări finale
  1. Acronidia, reacţiile alergice, malformaţiile, reacţiile auto-imune, sindromul Well, întârzierea dezvoltării, sindromul ADD şi autismul sunt maladii care pur şi simplu au explodat în ultima jumătate de secol, iar cauzele acestei explozii au fost puse pe seama mediului, hranei, radiaţiilor etc. Dar, după cum arată clar studiile menţionate în articol, nu ar fi mai logic ca o mare parte din ele să fie cauzate de vaccinuri?
  2. Prospectul oricărui medicament conţine reacţiile adverse, adică efectele colaterale. Inofensiva aspirină are 21 de posibile reacţii adverse, dintre care unele serioase – de exemplu, la copii şi adolescenţi, sindromul Reye, adică afectarea gravă a ficatului şi creierului. Şi cu cât mai direcţionate sunt medicamentele, cu atât mai mare riscul de a trata ceva şi a provoca alte probleme grave. Şi atunci, nu este plauzibil ca vaccinurile, injectate în trupurile firave ale copiilor, chiar de la naştere, să aibă efecte secundare grave?
  3. Oare nu ar trebui cunoscute efectele bune şi rele, iar decizia de vaccinare să aparţină părinţilor/adulţilor  pe deplin informaţi şi nu unei decizii administrative de obligativitate?
  4. Oare nu sunt deja destule elemente pentru a acuza de genocid şi deteriorare în masă a condiţiei de sănătate a populaţiei firmele producătoare de vaccinuri?
  5. Când ne va prezenta ministerul sănătăţii elementele componente ale vaccinurilor cu posibilele lor efecte şi poziţia sa – bazată de cercetări, analize, studii independente, nu finanaţate de sectorul Big Pharma – faţă de actualele vaccinuri, alta decât fugărirea celor care, din motive întemeiate, se opun vaccinării copiilor lor?
  6. Înţeleg cei care vor să impună dictatorial vaccinarea obligatorie că pot răspunde, în cazuri concrete, în faţa justiţiei pe baza studiile independente, absolut acceptabile în faţa oricărei instanţe?

joi, 27 iunie 2019

Societatea civilă, „calul troian” al mafiei anticreştine globaliste în cetatea normalităţii. Monarhia absolută "democratică" globală.





Cea mai mare excrocherie, minciună, fundătură, în care ne-a înghesuit mafia financiar-bancară globalistă, este conceptul de societate civilă, combinat cu cel de „power to the people”. Mai precis, aşa-zisul transfer al puterii către cetăţean. Desigur, după cum vom vedea, nu către orice cetăţean, deşi principiile frumoase aşa grăiesc, ci către cei aflaţi de partea bună a baricadei. Adică către cei aflaţi în slujba mafiei anticristice amintite mai sus. Azi se mai spune de partea „sistemului”. Sau a statului ascuns, paralel, a puterii reale, nu a celei afişate, care nu e altceva decât o proiecţie pe ecranul pe care se desfăşoară filmul unei realităţi contrafăcute 100 %.

Ce este sau cine este societatea civilă (SC)
Atunci când se vorbeşte despre SC, mulţi cred că este vorba numai despre ong-uri. În realitate, din SC fac parte formulele de asociere cu personalitate juridică sau fără, altele decât structurile guvernamentale, plus cetăţeanul activ (un alt concept introdus pornind de la cel de societate civilă). În principiu, tot ce mişcă şi are o implicare civică (adică cetăţenească), adică tot cetăţeanul implicat într-o formă organizată, sau spontan, într-o cauză care are efecte şi asupra altora.
Tot aici găsiţi şi partidele politice şi media. În cazul ultimei, prezenţa este oarecum paradoxală atât timp cât asocierile economice nu sunt parte a SC. Iar media, în afara celei dezvoltate în ultimii ani pe net, este, pentru patronii din sector, o activitate economică ca toate celelalte. E adevărat, cu ceva în plus: calitatea de instrument de lobby, propagandă, manipulare, condiţionare, albire a creierului cetăţeanului.
Nu fac parte din SC, structurile statului – în care găsim însă membrii diverselor forme de SC, de la cetăţeanul activ la partide.
În final, conceptul este o deplină şi voită aiureală făcută cu un scop precis despre care vom vorbi mai jos.
Despre societate civilă începe să se vorbească cam de pe la Revoluţia Franceză, conceptul fiind inventat, dezvoltat şi livrat, egalitarist şi uniformizator, la pachet cu toate celelalte ingrediente ale „societăţii cetăţenilor”, destinate a fi uneltele teoretice, apoi practice, ale înlocuirii societăţii ierarhice de tip medieval, cu cea orizontală de astăzi. Dacă ne uităm că printre teoreticienii săi ulteriori au fost, alături de Hegel, Marx şi Gramsci, două personaje odioase ale construcţiei vechiului şi actualului stat totalitar global (de nuanţă zisă comunistă, o altă perdea de fum), ne lămurim repede că societatea civilă nu este nimic altceva decât un instrument al acestei transformări şi construcţii.

Trăiască, deci, societatea civilă. "Bună"!
Cea care a împlinit visul milenar al omului: l-a făcut cetăţean şi i-a dat statul pe mână. „Power to the people!” E adevărat, cu o clauză scrisă mic în subsolul actului de donaţie: nu oricui cetăţean, ci numai unora dintre cei activi, şi nu oricărei societăţi civile. Pentru că sunt două feluri de cetăţeni : cetăţenii activi „buni” şi cetăţenii activi „răi”. Între ei mai sunt şi cei neutri, dar aceştia vor sfârşi, mai devreme sau mai târziu, într-o tabără sau alta. Asemenea, avem o societate civilă bună, cea care duce la îndeplinire ordinele mafiei bancare globasliste şi o societate civilă rea, care se opune acestor planuri. Şi o societate civilă neutră cu acelaşi destin. Calificativele, pedepsele şi recompensele le oferă mafia globalistă direct şi prin intermediul agenţilor săi de influenţă din politică şi din societatea civilă bună. De aceea, invers de cum ne-am aştepta, oficial, cei buni sunt cei care lucrează la distrugerea lumii vechi şi reconfigurarea ei într-o lume de zombi, iar cei răi sunt cei care se opun acestui proces global de transformare.
În acest moment, chiar dacă se constată o trezire din somn a unora dintre semenii noştri, fluxul masiv este de fapt pe direcţia oficială, pentru că oamenii mafiei anticristice au ocupat masiv sectoarele educaţiei, culturii, economiei, politicii, media şi civismului în tot Occidentul şi un fenomen asemănător are loc în fostele state comuniste, în statele sud-americane sau în cele asiatice. Şi unde nu avea chef să aibă loc, s-au aranjat tot felul de revoluţii colorate, care să ne bage cheful în cap.

Agenţii de influenţă ai mafiei anticreştine globaliste
Aşa că nu toată lumea are statul pe mână, ci numai cetăţeanul activ „bun” şi societatea civilă „bună”. Care, de fapt, nici nu sunt cetăţeni activi, sau societate civilă, ci agenţi de influenţă fără personalitate juridică – cetăţenii „buni” - şi cu personalitate juridică –ong-urile „bune”. Deci nu ar avea că căuta în SC.
Aici este şi marea escrocherie: promotorii globalizării sclavagismului contemporan şi-au dublat pârghiile prin care controlează tot ceea ce se face şi tot ce mişcă la nivelul administraţiilor centrale – guverne – şi al administraţiilor locale. Adică, au pe terenul în care se joacă meciul vieţilor noastre două echipe, care sunt în acelaşi timp şi arbitri centrali Recte: cetăţeanul activ „bun” şi societatea civilă „bună”, prin care promovează de ani buni politicile la zi în toate domeniile, şi politicienii din partidele care îi slujesc, care aprobă aceste politici şi fac astfel, pe ocolite, politica mafiei financiar-bancare globaliste.
Dar staţi. Asta nu e totul. La rândul ei, societatea civilă „bună”, care pretinde că înglobează şi media (aflată covârşitor în slujba aceleiaşi mafii), se face că nu mai ştie acest lucru atunci când trebuie pornită o campanie pentru o cauză mafiotă sau alta. Aşa că apare pe teren şi echipa media, pe post de arbitru de tuşă, care validează terorismul civic al societăţii civile bune pentru a fi preluat în poarta societăţii de sectorul politic.
În felul acesta, în ultimii 70 de ani aproape tot ceea ce s-a decis în politică este rezultatul presiunilor, lobiului, şantajului public, dezinformării, manipulării, propagandei, minciunilor ridicate la rang de adevăr, programelor şi proiectelor făcute de specialişti inventaţi şi mai ales de funcţionarii îmbrăcaţi în blăni de oaie civică, dar plătiţi de mafie, aparţinând societăţii civile bune şi media. Actul final îl joacă partidele de la guvernare şi din opoziţie (de fapt, iarăşi două echipe aflate în slujba aceleiaşi mafii, care bat în cuie dorinţele mahărilor mafioţi).
Spre această societate civilă „bună” sunt pompate zeci de miliarde de dolari, care se întorc sub forma a zeci de mii de miliarde. În bugetul ong-urilor „bune” vin bani de la alte ong-uri „bune”, care sunt finanţate de alte ong-uri „bune”, la rândul lor alimentate de fundaţiile mafioţilor globalişti. Pe tot acest traseu apar şi îmbelşugatele finanţări de la bugetele de stat – adică mafioţii, dirijează spre agenţii lor de influenţă banii popoarelor subjugate.
În acest timp, cetăţeanul activ „rău” şi societatea civilă „rea” sunt neglijaţi, descurajaţi, nu primesc finanţări, nu au parte decât de o mediatizare generalizatoare extrem de negativă, primesc şuturi în gură, uşi care le strivesc feţele, ameninţări, desfiinţări şi nu reuşesc să fie văzuţi şi auziţi decât periferic în spaţiul public. De aici şi impactul lor redus, astfel că lumea se schimbă după politicile dorite şi impuse de mafie prin reţeaua ei planetară de ong-uri şi personalităţi servitoare.

Puterea difuză = putere concentrată
Avantele acestei scheme piramidale cred că deja le-aţi intuit:
- Mafia are mai multe echipe cu care să-şi impună politicile şi în final politica.
- Treptat, politicul s-a compromis şi a fost compromis, astfel că astăzi credibilitatea o are societatea civilă; evident, cea „bună”.
- Este tot mai mare presiunea ca să apară guverne şi administraţii locale alcătuite din membri ai societăţii civile. Şi tot mai multe guverne cooptează membri ai societăţii civile. Din nou evident, „bune”.
- În urma consultărilor cu societatea civilă „bună”, preşedinţi, prim-miniştri, parlamente şi guverne iau decizii fundamentale. În aceste consultări – cum au fost cele pe justiţie organizate de preşedintele Iohannis – nici măcar nu participă organizaţiile celor din domeniul respectiv, ci cele care au voie, sunt plătite şi „îndreptăţite” să-şi dea cu părerea pe teme pe care în fapt nu le stăpânesc.
- Prin mutarea accentului către cetăţeanul activ „bun” şi societatea civilă „bună”, puterea reală concentrată în mâna mafiei oligarhice reuşeşte să se mascheze ca şi când nici nu ar exista; iar pentru daune există la îndemână cei din politică gata oricând să se jerfească ca „vinovaţi de serviciu” pentru mascarea stăpânilor lor.
- Deşi apolitice prin statut, ongurile „bune” sunt tot mai agresive în plan politic, organizează manifestaţii, lovituri de stat, revoluţii, devenind parte activă a politicii. Finanţarea şi filiaţia acestora sunt adesea destul de transparente, dar propaganda şi manipularea reuşesc să inducă pe tot parcursul ideea că de fapt noi cetăţenii ne-am revoltat, am dărâmat, înlocuit.
- La nivelul vizibil, palpabil, puterea devine tot mai difuză, tot mai greu de tras la răspundere:  Pe cine, pe cetăţeni? Păi nu ăsta e democraţia? Nu e ideal ca cetăţeanul să conducă? Dezgustate, ameţite, sufocate de consumism şi hedonism, şi cu un complex de vinovăţie tot mai accentuat, chiar dacă refuzat la nivel conştient, masele devin dezinteresate de ceea ce li se întâmplă, gata să cedeze, să abdice, să renunţe la valorile şi principiile moştenite, cele care le asigură identitatea.
În realitate, puterea a atins un grad de concentrare similar celor din monarhiile absolutiste în care un rege şi echipa apropiaţilor lui (de exemplu, un Rothschild şi gaşca) deţin toată puterea. La ei însă nu se ajunge; puţin sunt cei conştienţi/interesaţi de faptul că din acel centru li se formatează viaţa, că acolo se iau în realitate toate deciziile politice şi de acolo se fac toate jocurile, revoluţiile şi războaiele, că în spatele acestui centru preocupat de distrugerea omului stă diavolul cu războiul său împotriva lui Dumnezeu; şi asta pentru că între cei care iau deciziile şi noi ceilalţi sunt sute şi mii de perdele ale societăţii civile şi ale media.
Astăzi, mafia financiar-bancară globalistă, inelul imperial al clasei sociale denumite odată burghezie, contestatară la timpul ei a statului absolutist medieval, este pe cale să reuşească construcţia statului absolutist „democratic” la nivel mondial; o formulă mai opresivă, mai nocivă, mai infecţioasă şi mai mortifiantă decât oricare altă dictatură din istorie.






Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...